Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2982/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 4
Ședința publică din data de 4 IANUARIE 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții inculpați - și - împotrivaDeciziei penale nr. 618 din data de 13 noiembrie 2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția a II - a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest, asistați juridic de apărător desemnat din oficiu - dna. avocat - de către Baroul București, în baza delegației depusă la dosar, fila 11, lipsă fiind intimatele părți-vătămate și .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu critică, ca nelegală și netemeinică atât hotărârea pronunțată în apel cât și hotărârea pronunțată de instanța de fond. Susține incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală.
Solicită să se remarce atât sinceritatea inculpaților, care au recunoscut și regretat faptele săvârșite cât și conduita acestora după săvârșirea infracțiunilor. Subliniază faptul că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Concluzionând, solicită a se dispune admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, rejudecând cauza să se procedeze la reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora sub minimul special prevăzut de lege. Solicită să fie avute în vedere prevederile art. 72 și urm Cod procedură penală și să fie dată o eficiență maximă dispozițiilor art. 74 lit. c Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați, și de menținere a deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, astfel că, le- aplicat inculpaților pedepse privative de libertate în cuantumuri corect individualizate. Instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpații nu se află la primul conflict cu legea penală și a reținut faptul că nu aveau un loc de muncă. Hotărârea pronunțată de instanța de fond apreciată ca fiind legală și temeinică, de către instanța de apel care, prin decizia recurată, a respins ca nefondată calea de atac exercitată de către inculpați.
Recurentul inculpat -, având cuvântul, solicită să - i fie admis recursul și să-i fie aplicată o pedeapsă mai mică.
Recurentul inculpat -, având cuvântul, solicită să-i fie admis recursul și să se ia act de faptul că avea un loc de muncă
CURTEA
Prin sentința penala nr. 1789/07.10.2009, pronunțata în dosar nr-, al Judecătoriei sector 4 B, s-a dispus, în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice reținute în rechizitoriu pentru inculpatul, din două infracțiuni prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic, art.33 lit.a Cod penal, în două infracțiuni prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic, art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.211 alin.1, alin.2 lit. c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic, art.37 lit.a Cod penal și cu aplic, art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie (parte vătămată ).
În baza art.864alin.1 rap. la art.83 Cod penal a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.718/2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic, art.37 lit.a Cod penal și cu aplic. art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie (parte vătămată - fostă ).
În baza art.864alin.1 rap. la art.83 Cod penal a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.718/2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, pe care cumulat-o cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal a contopit cele două pedepse a câte 7 ani închisoare și aplică pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă perioada de la 02.02.2007 la 23.03.2007 (executată în baza 718/2007) precum și durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză, de la 07.07.2009 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art.116 Cod penal a dispus față de inculpat luarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic, art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie (parte vătămată ).
În baza art.864alin.1 rap. în art.83 și art.1101Cod penal a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.718/2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.
În baza art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic. art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie (parte vătămată - fostă ).
În baza art.864alin.1 rap. la art.83 și art.1101Cod penal a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.718/2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal a contopit cele două pedepse a câte 4 ani și 10 luni închisoare și aplică pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 10 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 07.07.2009 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art.116 Cod penal a dispus față de inculpat luarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A luat act că părțile vătămate și (fostă ), nu s-au constituit părți civile în cauză.
în baza art.118 alin.l lit.e Cod penal a confiscat de la inculpatul suma de 210 lei.
În baza art.118 alin.l lit.e Cod penal a confiscat de la inculpatul suma de 345 lei.
În baza art.191 alin.1, 2 Cod procedură penală a obligat pe inculpați la plata a câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
A dispus plata onorariului cuvenit pentru apărătorul din oficiu al inculpatului în condițiile Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
A dispus plata onorariului cuvenit pentru apărătorul din oficiu al inculpatului pentru prestația efectuată până la data încetării însărcinării, stabilind suma de 100 lei, în condițiile Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
S-a reținut în motivarea sentinței ca prin rechizitoriul nr.7940/P/2009 din 30.07.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bad ispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru două infracțiuni de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și, pentru două infracțiuni de complicitate la tâlhărie prev. de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.l, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic, art.33 lit.a Cod penal.
S-a reținut că la 05.07.2009 și 06.07.2009, inculpatul, în timp ce se afla pe str.- -, sector 4, respectiv pe Bd.- -, sector 4, smuls părților vătămate și lănțișoarele din aur pe care acestea le purtau la gât, după care, în baza unei înțelegeri prealabile, le-a încredințat inculpatului pentru a le amaneta. Inculpatul, în baza unei înțelegeri prealabile avute cu inculpatul, a amanetat două lănțișoare din aur cunoscând că au fost sustrase de către acesta.
Cauza a fost înregistrată pe rol la data de 30.07.2009.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații (filele 34, 35), părțile vătămate (filele 36, 89) și martorul (fila 90).
Analizând și coroborând materialul probator, instanța a reținut:
La data de 05.07.2009, în jurul orei 14.25, partea vătămată se afla în stația situată pe Bd. - -, așteptând troleibuzul 76. Inculpații o urmăriseră, cu intenția de aod eposeda de lănțișorul de aur pe care partea vătămată îl avea la gât, și se aflau și ei în aceeași stație. De altfel, partea vătămată îi observase anterior (atunci când la traversarea străzii - - unul dintre ei îl înjurase pe conducătorul unui autoturism), însă nu le acordase atenție.
La momentul sosirii în stație a troleibuzului, atunci când partea vătămată se pregătea să urce în mijlocul de transport în comun, inculpatul i-a smuls lanțul de la gât și a fugit.
Apoi partea vătămată s-a îndreptat spre inculpatul și i-a spus că era împreună cu cel care îi smulsese bijuteria, dar inculpatul a negat acest lucru și a fugit.
Inculpatul a amanetat lanțul (puritate 14k, masa 12 ) la casa de amanet aparținând SC SRL, potrivit contractului nr.77/05.07.2009 (fila 19 ), obținând suma de 420 lei, care a fost împărțită în mod egal cu celălalt inculpat.
Ulterior, bunul a fost recuperat (fila 23 ) și restituit părții vătămate.
Fapta este dovedită de declarațiile părții vătămate, coroborate cu contractul de împrumut, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, planșele foto (privind recunoașterea inculpaților de pe fotografii, bunul sustras, fotografia din care se observă existența unei echimoze în zona gâtului), procesul-verbal de cercetare la fața locului, parțial declarațiile inculpaților.
Partea vătămată a avut o atitudine constantă, recunoscându-l inclusiv în fața instanței, în ședință publică, și indicându-l ca autor al faptei pe inculpatul, iar pe inculpatul ca fiind cel care îl însoțea.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut faptul că a smuls lanțul părții vătămate, dar a încercat să îl exonereze de răspundere pe celălalt inculpat (vărul său), arătând că acesta nici nu a fost cu el în acea zi în stația.
Declarațiile inculpatului referitoare la neimplicarea celuilalt inculpat, dar și declarațiile inculpatului care a arătat în faza cercetării judecătorești că nu a fost de față, nu pot fi însă reținute ca fiind corespunzătoare adevărului, întrucât nu se coroborează, potrivit art.69 Cod procedură penală, cu alte mijloace de probă, fiind infirmate de declarațiile părții vătămate și de propriile declarații ale inculpaților date în faza urmăririi penale.
Totodată, în faza urmăririi penale inculpatul arată, contrar adevărului, că inculpatul ar fi cel care i-a smuls lanțul părții vătămate, aspect infirmat de celelalte mijloace de probă, și chiar de inculpat însuși, în fața instanței.
De altfel, este imposibil ca varianta susținută de inculpați în fața instanței să fie adevărată, în sensul că doar inculpatul ar fi vinovat, iar celălalt inculpat nu ar fi fost de față și ar fi primit lanțul în după-amiaza acelei zile: contractul de amanet este încheiat de inculpatul la ora 14.38, la câteva minute după comiterea faptei.
2. La data de 06.07.2009, în jurul orei 17.15, partea vătămată (fostă ) se afla cu soțul său pe Bd.- -. Inculpatul a venit din spate și i-a smuls lănțișorul de la gât, după care a fugit, reușind să smulgă doar partea din spate a acestuia (o porțiune de aproximativ 10 cm), lanțul rupându-se. Partea vătămată și soțul ei s-au îndreptat în direcția în care se deplasase autorul și mergând pe drum au sesizat o patrulă mixtă (poliție - jandarmerie) cu privire la cele întâmplate. Fiind sesizați de o persoană că doi indivizi ar fi încercat să amaneteze un lănțișor la o casă de amanet din apropiere, organele de ordine s-au deplasat împreună cu partea vătămată la casa de amanet, în zona căreia aceasta -a observat pe inculpatul. Inculpatul a fost urmărit, imobilizat și condus la secția de poliție.
Din probele administrate a rezultat că după comiterea faptei, inculpatul i-a dat lănțișorul inculpatului, aflat în apropiere, iar acesta din urmă s-a dus la casa de amanet situată la parterul blocului M1,.1, de pe Bd. - -, unde a obținut suma de 135 lei. Nu s-a mai încheiat un contract în formă scrisă, întrucât inculpatul, sesizând prezența organelor de ordine în zonă, a fugit. sustras a fost ridicat de la casa de amanet (fila 51 ) și restituit părții vătămate.
Fapta este dovedită de declarațiile părții vătămate, coroborate cu procesul-verbal de prindere în flagrant aflat la fila 30, planșele foto (privind recunoașterea inculpatului de pe fotografii, bunul sustras), procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, proces-verbal de reconstituire, parțial declarațiile inculpaților.
Martora, lucrătoare la casa de amanet aparținând SC SRL, l-a recunoscut pe inculpatul și a declarat că acesta s-a prezentat în jurul orei 17.40, dorind să amaneteze o brățară ruptă. I-a dat inculpatului suma de 135 lei, i-a cerut cartea de identitate, observând numele de, iar la momentul în care intenționa să completeze formularul, inculpatul a fugit. La scurt timp s-au prezentat organele secției 15 Poliție, însoțite de partea vătămată (filele 52-54 ).
Cu privire la această faptă, în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut faptul că a smuls lanțul părții vătămate și că i l-a dat inculpatului.
Din perspectiva stabilirii situației de fapt, instanța a apreciat însă că nu pot fi reținute declarațiile din faza cercetării judecătorești date de inculpatul, în sensul că nu cunoștea proveniența lanțurilor, că celălalt inculpat l-ar fi sunat în aceeași zi cu cea a comiterii primei fapte și că banii ar fi fost ridicați de organele de poliție. Din nou declarațiile nu se coroborează, potrivit art.69 Cod procedură penală, cu alte mijloace de probă, având în vedere propriile declarații ale inculpaților date în faza urmăririi penale, declarațiile martorei și procesul-verbal de prindere în flagrant, rezultând că inculpatul a fost la casa de amanet la câteva minute după comiterea faptei, a lăsat acolo bunul sustras și a plecat în mare grabă cu suma respectivă de bani, nemaiașteptând încheierea contractului.
De altfel, în faza urmăririi penale, inculpații au recunoscut această faptă și au relatat desfășurarea evenimentelor astfel cum au fost reținute de instanță.
Ca și la cealaltă faptă, inculpații o urmăriseră împreună pe partea vătămată cu scopul cert de aod eposeda de bunuri pentru a face rost de bani. Totodată, conveniseră ca inculpatul să sustragă bunurile, iar inculpatul să le amaneteze pe numele său. În acest sens, se observă declarația inculpatului de la fila 81: "menționez că înțelegerea dintre noi a fost ca să sustragă bunul, iar eu să îl amanetez pe numele meu pentru a nu fi prinși de poliție".
În consecință, inculpatul, împreună cu celălalt inculpat, a sustras prin întrebuințare de violențe (smulgere), în loc public, bunurile mobile ale părților vătămate.
În drept, faptele sale întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive a două infracțiuni de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal. S-a reținut și starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal, în raport de condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.718/2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, sens în care instanța a schimbat încadrarea juridică, potrivit art.334 Cod procedură penală.
Inculpatul - ajutat celălalt inculpat la săvârșirea faptelor, urmărind părțile vătămate împreună, fiind de față sau în apropierea locului comiterii faptelor și valorificând bunurile sustrase.
Faptele întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la tâlhărie prev. de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin. 1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal.
Și acest inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr.718/2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, însă nu s-a reținut starea de recidivă, fiind incidente prevederile art.38 alin.1 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială (7-20 ani închisoare), gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorilor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a ținut seama de gravitatea concretă a infracțiunilor, faptele fiind reprobabile și periculoase, săvârșite în loc public, prin tâlhărirea unor persoane de sex feminin în plină stradă, folosind un mod de operare asemănător, inculpații dovedind îndrăzneală și perseverență pe cale infracțională.
Astfel, inculpații au mai fost condamnați pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
Prin sentința penală nr.718/22.03.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, definitivă la 11.04.2007, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin. 1-209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplic. art.75 lit.c Cod penal și art.74-76 Cod penal, pedeapsă suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani, conform disp. art.86, art.86 Cod penal.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin. 1-209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplic. art.99 și urm. Cod penal și art.74-76 Cod penal, pedeapsă suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
În cursul termenului de încercare inculpații au săvârșit noi infracțiuni, neînțelegând să beneficieze de șansa oferită de a se reeduca în stare de libertate.
S-a observat că prin sentința penală nr.4/14.01.2009 a Judecătoriei C, care la acest moment nu este definitivă, inculpații au fost condamnați pentru alte infracțiuni de furt calificat (din nou pentru fapte săvârșite împreună).
Inculpații nu au ocupație și nici loc de muncă, au avut o atitudine procesuală oscilantă.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74 alin.2 Cod penal, cu reducerea pedepselor sub minimul special, având în vedere vârsta inculpaților, faptul că prejudiciul a fost recuperat. Deși nu se poate nega gravitatea faptelor, s-ar ajunge la aplicarea unor pedepse disproporționate care ar servi numai funcției de constrângere a pedepsei; spre exemplu, pentru autor stabilirea unei pedepse minime (7 ani închisoare) ar duce la cumularea acesteia cu pedeapsa aplicată anterior și aplicarea a cel puțin 9 ani de închisoare, iar în ceea ce privește complicele, care a avut oricum o contribuție mai redusă în raport cu cea a autorului, nu s-ar justifica o pedeapsă de cel puțin 7 ani și 10 luni închisoare (în condițiile în care i s-ar aplica pedeapsa minimă prevăzută de lege).
Instanța a apreciat că în contextul reținerii art.74 alin.2 Cod penal, pedepsele apte a conduce la atingerea scopului preventiv și educativ prevăzut de art.52 Cod penal sunt de 5 ani închisoare pentru fiecare faptă săvârșită (pentru inculpatul ), respectiv 4 ani închisoare pentru fiecare faptă săvârșită (pentru inculpatul ), pedeapsa finală a fost stabilită după aplicarea dispozițiilor legale în materie.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații si care au solicitat redozarea pedepselor aplicate de prima instanța, circumstanțele personale fiind motive pentru ca solicitarea lor să fie întemeiată.
Prin decizia penală nr. 6818/A/13.11.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate, s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați, s-au dedus prevențiile de la 07.07.2009 la zi pentru inculpatul și de la 02.02.2007 la 23.03.2007 și de la 07.07.2009 la zi pentru inculpatul.
A obligat pe fiecare inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a analizat judicios probatoriul administrat, dând o încadrare juridică ce corespunde faptelor reținute.
La individualizarea pedepselor a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal, reținând că faptele săvârșite sunt reprobabile și periculoase, comise în public, cu îndrăzneală și perseverență, inculpații nu au ocupație, au avut o conduită procesuală oscilantă și au antecedente penale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și, ambii solicitând reducerea pedepselor aplicate, având în vedere că au recunoscut și regretă faptele, iar părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea, cu majoritate, constată recursurile nefondate.
În cauză, au fost aplicate pedepse corect individualizate, pe baza tuturor criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, respectiv, limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social al faptelor și condițiilor concrete de săvârșire, dar și datele personale ale inculpaților, care nu sunt la prima încălcare a legii penale.
Faptele comise are un grad de pericol ridicat, săvârșite în loc public, în plină stradă, iar inculpații au folosit un mod de operare asemănător, dovedind îndrăzneală și perseverență.
Astfel, au fost avute în vedere atât împrejurările care agravează răspunderea penală, cât și cele atenuante, aplicând pedepse sub minimul special, care își pot atinge scopul prev. de art. 52 Cod penal.
De asemenea, s-au luat față de inculpați măsurile de siguranță prev. de art. 116 Cod penal, având în vedere numărul mare de fapte, perseverența infracțiunilor, locul comiterii fiind în B, iar inculpații domiciliază în județul
Așa fiind, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate, va deduce prevenția fiecărui inculpat la zi și va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Deduce prevenția inculpatului de la 7.07.2009 la zi perioada de la 2.02.2007 la 23.03.2007, precum și reținerea administrativă din 6.07.2009.
Deduce prevenția inculpatului de la 7.07.2009 la zi.
Obligă pe recurenți la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 200 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.01.2010
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
Red. / 19.01.2010
Dact./ 22.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. / Judecătoria Sector 4 B
OPINIA SEPARATĂ
A PREȘEDINTELUI COMPLETULUI DE JUDECATĂ
- - -
În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că, în speță, în privința ambilor recurenți inculpați, este incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.171din Codul d e procedură penală (repus în vigoare ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.783 din data de 12 mai 2009), întrucât luarea față de fiecare dintre aceștia a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, este rezultatul aplicării greșite a legii (în concret, a dispozițiilor art.116 din Codul penal).
Din punct de vedere procedural, apreciez că, deși autoritatea de jurisdicție constituțională a omis să se pronunțe în mod explicit, cazul de casare anterior menționat poate fi invocat și din oficiu, conform art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, întrucât interpretarea istorico-teleologică și cea sistematică ale Deciziei nr.783 din data de 12 mai 2009, prin care se constată neconstituționalitatea dispoziției de abrogare a art.3859alin.1 pct.171din Codul d e procedură penală (cuprinsă în art.I pct.185 din Legea nr.356/2006), conduc la concluzia că și norma ce reglementează modul de invocare a acestui caz de casare (art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală) nu poate fi decât cea în varianta reglementată anterior modificării aduse prin Legea nr.356/2006 (art.I, pct.187).
Pe fondul cauzei, constat că dispozițiile legale ce reglementează măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în anumite localități, prevăzută de art.116 din Codul penal, au un caracter dispozitiv, iar nu imperativ, astfel că, în raport și cu dispozițiile art.25 alin.1 și art.53 alin.2 din Constituția României, instanța de judecată trebuie să aprecieze motivat asupra oportunității măsurii respective, verificând, în raport cu datele personale ale fiecărui inculpat, ca această măsură să fie nu doar necesară, dar, în egală măsură, să nu se transforme într-o restrângere nejustificată și disproporționată a libertății lui de mișcare.
Pornind de la această premisă, constat, pe de o parte, că ambii recurenți inculpați au domiciliul legal într-o localitate de pe raza județului I (comuna Vidra, satul ), iar, pe de altă parte, că este de notorietate faptul că multe dintre instituțiile publice și de interes public ce deservesc locuitorii județului respectiv, prestând pentru aceștia servicii administrative, fiscale, medicale, etc. își au sediile în municipiul
În aceste condiții, prin aplicarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B, recurenții inculpați sunt puși în imposibilitatea faptică de a se prezenta la oricare dintre instituțiile anterior menționate, pentru rezolvarea unor probleme curente, referitoare la viața lor privată sau comunitară, ceea ce constituie o restrângere nejustificată și disproporționată a libertății de mișcare a acestora, cu atât mai mult cu cât măsura respectivă ar urma să fie pusă în executare abia după ispășirea pedepsei închisorii, care se presupune a-și fi atins, la acel moment, inclusiv scopul educativ-preventiv la care face referire art.52 alin.1 din Codul penal.
De altfel, în același sens este și jurisprudența constantă a Curții de APEL BUCUREȘTI, sens în care menționez, cu titlu de exemplu, Decizia nr.33/A din data de 29 ianuarie 2007, pronunțată de Secția I Penală în Dosarul nr- (citată în de practică judiciară în materie penală pe anul 2007, pag.52-54).
Față de aceste considerente, apreciez că, în speță, se impunea, conform art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, admiterea recursurilor declarate de către cei doi inculpați, exclusiv sub aspectul analizat și, în consecință, casarea în parte atât a deciziei din apel, cât și a sentinței din primă instanță, iar, în urma rejudecării cauzei pe fond, înlăturarea, cu privire la fiecare dintre aceștia, a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, dispusă în baza art.116 din Codul penal.
În raport cu această soluție, se impunea ca, în temeiul art.192 alin.3 rap. la art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare, atât în apel (cale de atac greșit respinsă, pentru același considerent), cât și în recurs, să rămână în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a celor doi inculpați, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
PREȘEDINTE,
Red.jud. / 01.02.2010
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
