Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.211 Cod Penal-
(Număr în format vechi 110/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 40
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu Președinte secție
- - - _ JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - - _ JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier: -
Ministerul Public reprezentnat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
****************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, ambii aflați în stare de detenție în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță C, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și 21lit.a Cod penal, împotriva deciziei nr.155/A din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția penală în dosarul nr- și a sentința penală nr. 1262/02 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S în dosarul cu același număr.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-inculpat personal și asistat de avocat, prin substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat și recurentul-inculpat personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsind părțile civile și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurenții - inculpați și depun la dosar memorii.
Se aduce la cunoștință conținutul acestora.
Se învederează că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată, instanța a trecut la dezbaterea recursurilor potrivit art. 38513Cod procedură penală.
Avocat pentru recurentul - inculpat, susține că se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În acest sens susține că singura declarație care îl incriminează pe inculpatul este cea a martorei, martoră care în fața instanței de judecată nu a mai menținut declarația de la urmărirea penală; declarația acesteia ulterioară se coroborează cu declarația inculpatului care recunoaște săvârșirea faptei.
Solicită admiterea recursului în baza art. 3859pct. 10 Cod procedură penală iar pe fond achitarea inculpatului cu consecința punerii acestuia în libertate.
Avocat pentru recurentul - inculpat solicită admiterea recursului iar pe fond în baza art. 334 cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, 21lit. a Cod Penal, tâlhăria săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, în infracțiunea de tâlhărie în formă simplă prevăzută de art. 211 alin. 1 Cod Penal, arătând că recurentul - inculpat pe care îl asistă a fost singurul autor al faptei și, în baza schimbării încadrării juridice să se reindividualizeze pedeapsa în sensul micșorării acesteia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită și recunoscută de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public în ceea ce privește recursul inculpatului, arată că deși acesta nu recunoaște că a participat la săvârșirea faptelor, acestea sunt susțineri ale inculpatului care pot și trebuie să fie combătute pentru că ele nu au corespondent în probele de la dosarul cauzei. Cele două părți vătămate arată clar că au fost tâlhărite de două persoane; iar la locul faptei nu au mai fost alte persoane.
Mai susține că depoziția lui că el a săvârșit fapta trebuie înlăturată; mai există o persoană vătămată în dosar și această parte vătămată și tatăl spun clar că a fost tâlhărit de.
Mai susține că soluțiile instanțelor anterioare sunt legale, au corespondent juridic în probatoriul administrat și solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
De asemenea susține că nu se impune nici reducerea pedepselor.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 38513alin. 3 Cod procedură penală susține că dacă era să fi făcut amândoi tâlhăriile trebuiau făcute amândouă odată nu la interval de câteva secunde.
Mai arată că pentru faptele pentru care a fost condamnat anterior a ispășit pedeapsa, astfel că simpla împrejurare că este recidivist nu trebuie să ducă și la concluzia că a săvârșit prezenta faptă.
Mai arată că nu a avut avocat iar în prima declarație s-a scris ce au vrut anchetatorii, solicită să se analizeze dosarul pentru că nu este vinovat și este arestat numai pe baza unor simple susțineri.
Recurentul - inculpat având de asemenea ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 38513alin. 3 Cod procedură penală arată că la momentul efectuării anchetei a fost bătut, el nu știe carte și nu știe ce s-a scris în declarație.
Mai arată că pedeapsa este prea mare, fapta a făcut-o singur, era mai departe când a săvârșit fapta, la vreo 20, nu reține bine.
Învederează că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 1262/02 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp în infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 cp.
În baza art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp cu aplic. art. 37 lit. a și art. 37 lit. b cp a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.05.1964 în com. Cetate, jud. D, domiciliat în com., sat, jud. M, CNP - la 7 ani închisoare.
În baza art. 71 cp i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a, b cp.
În baza art. 61 cp s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 434 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sp 1488/2004 a Judecătoriei Drobeta Tr.
În baza art. 88 cp s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv de la 26.02.2007 până la pronunțarea acestei sentințe.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp cu aplic. art. 37 lit. a și 37 lit. b cp a fost condamnat inculpatul fiul lui și născut la data de 18.07.1975 în com. Cetate, jud. D, cu același domiciliu CNP - la 7 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1 cp cu aplic. art. 37 lit. a și 37 lit. b cp a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cp s-au contopit pedepsele și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 cp i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a,b cp.
În baza art. 61 cp s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 410 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin 557/2004 a Judecătoriei Drobeta Tr. S, definitivă prin 129/2004 a Tribunalului Mehedinți.
În baza art. 88 cp s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv de la 27.02.2007 până la pronunțare.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a admis acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar să plătească părții civile 2800 lei despăgubiri materiale și 5000 lei daune morale și părții civile 5000 lei daune morale.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunța această soluție s-a reținut următoarea stare de fapt:
În dimineața zilei de 25.02.2007 inculpatul împreună cu concubina sa și inculpatul au mers la târgul săptămânal din T S, str. -. În târg, inculpatul a întâlnit părțile vătămate și fiul acestuia iar din discuțiile purtate a înțeles că doresc să cumpere un motoscuter.
Inculpatul i-a propus părții vătămate să meargă cu el în satul, com., jud. M, la numitul despre care știa că are de vânzare motoscutere și pentru a obține un preț bun partea vătămată urma să-l recompenseze cu suma de 50 lei.
În acest sens cei doi inculpați, și părțile vătămate s-au deplasat cu un taxi la domiciliul numitului însă partea vătămată nu s-a înțeles cu acesta asupra prețului motiv pentru care cei 5 au plecat pe jos spre T Pe drum însă, în jurul orei 12,00 cei doi inculpați, sub pretextul că doresc să-și satisfacă necesitățile fiziologice au rămas în urma părții vătămate, moment în care au luat hotărârea infracțională să lovească pe partea vătămată și să sustragă banii pe care știau că îi are asupra sa. Cei doi inculpați au rămas în urma părții vătămate, au lovit-o la nivelul capului cu pumnii și picioarele, doborând-o la pământ, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform raportului medico-legal nr. 216/14.03.2007, apoi inculpatul i-a sustras dintr-un buzunar suma de 1980 lei și un telefon mobil marca Sony Ericson, iar inculpatul i-a sustras dintr-un alt buzunar al gecii suma de 2000 lei.
Deoarece părțile vătămate și au încercat să fugă, inculpatul a alergat după aceștia, a lovit cu pumnul la nivelul capului pe partea vătămată care a căzut jos și dintr-un buzunar al pantalonului i-a sustras un telefon mobil marca Sony Ericson. Partea vătămată a suferit leziuni care nu au necesitat îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 181/26.02.2007.
După aceasta, inculpații împreună cu s-au deplasat spre T Din T S, inculpatul a fugit pentru a nu fi descoperit de organele de poliție în C de unde l-a sunat pe nepotul său căruia i-a spus să-i aducă haine pentru că el nu se poate întoarce acasă, deoarece în cursul zilei, împreună cu au sustras banii unei persoane, însă în gara din Caf ost depistat de organele de poliție.
De asemenea, inculpatul a fugit în com. Cetate, jud. D fiind văzut în seara zilei de 25.02.2007 de către martora
S-a reținut că fapta săvârșită de către inculpatul în modalitatea reținută de instanță întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp iar faptele comise de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1 și 21lit. a și art. 211 alin. 1 cp.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați s-a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, împrejurările în care inculpații au săvârșit faptele, atitudinea procesuală oscilantă a acestora, faptul că inculpații nu sunt la prima încălcare a legii penale, ambii fiind recidiviști, precum și stăruința lor în recuperarea prejudiciului.
S-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut delege este de natură să ducă la reeducarea inculpaților.
Referitor la acțiunea civilă, s-a constatat că prin procesele-verbale de predare primire din cursul urmăririi penale, inculpații au restituit părților vătămate cele două telefoane mobile precum și suma de 1200 lei, rămânând astfel de restituit diferența de 2800 lei.
S-a mai apreciat că se impune acordarea unor daune morale părților vătămate având în vedere suferințele psihice cauzate acestora.
Prin decizia nr. 155/A din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S împotriva sentinței penale nr. 1262/02.10.2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S și apelurile declarate de către inculpații și.
S-a desființat parțial sentința.
S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului și contopite prin sentința apelată.
În baza art. 334 cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, astfel:
- pentru inculpatul dintr-o infracțiune prev. de art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp într-o infracțiune prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c teza I și alin. 21lit. a cp;
- pentru inculpatul din două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp și art. 211 alin. 1 cp într-o infracțiune prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c teza I și alin. 21lit. a cp și o infracțiune prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c teza I cp;
S-a menținut pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului apelant pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c teza I și alin. 21lit. a cp cu aplic. art. 37 lit. a, b cod penal.
În baza art. 71 cp s-au interzis inculpatului apelant drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cp.
În baza art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c teza I cp cu aplic. art. 37 lit. a, b cp
A fost condamnat inculpatul apelant la 5 ani închisoare.
S-a menținut pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului apelant pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c teza I și alin. 21lit. a cp cu aplic. art. 37 lit. a, b cod penal și în baza art. 33-34 cp s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 cp s-a interzis inculpatului apelant drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cp.
În baza art. 88 cp s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului apelant și reținerea de 24 de ore din data de 26 februarie 2007 și în continuare pentru ambii inculpați apelanți perioada arestului preventiv începând cu data de 02. 10. 2007 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței privind aplicarea art. 61 cp, soluționarea acțiunii civile și obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile de avocați din oficiu de câte 100 lei pentru fiecare inculpat s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, examinând legalitatea și temeinicia sentinței atât din prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu conform art. 371 alin. 2 cod procedură penală s-a apreciat că apelurile sunt fondate, însă cele declarate de inculpați pentru alte motive decât cele formulate.
Cât privește starea de fapt și vinovăția inculpaților în comiterea faptelor de tâlhărie s-a constatat că acestea au fost corect reținute de instanța de fond pe baza probelor de la dosar.
S-au avut în vedere în acest sens plângerile și declarațiile părților vătămate din care rezultă că - în ziua de 25.02.2007, aflându-se pe drumul ce face legătura între satul și DN 6 cei doi inculpați l-au lovit pe, inculpatul sustrăgându-i suma de 1980 lei și un telefon mobil iar inculpatul sustrăgându-i 2000 lei, acest din urmă inculpat lovindu-l și pe căruia i-a sustras un telefon mobil - se coroborează cu declarațiile date de cei doi inculpați în cursul urmăririi penale, prin care recunosc comiterea faptelor, chiar și cu cele date cu prilejul luării măsurii arestării preventive de către judecător și cu declarațiile date de martorii, Eltim, și.
De asemenea, s-a precizat și că inculpatul, în declarațiile date în instanță, la data de 26.02.2007 și respectiv la 28.02.2007 a recunoscut comiterea faptei de tâlhărie săvârșită împotriva părții vătămate, de la care a luat un telefon mobil iar celălalt inculpat o sumă de bani. Ulterior, cu ocazia judecării fondului cauzei acest inculpat a revenit asupra declarațiilor inițiale și a negat că ar fi participat la comiterea faptei însă aceste apărări sunt infirmate de probatoriul aflat la dosar, probe din care rezultă cu certitudine vinovăția acestui inculpat.
În ceea ce o privește pe martora, concubina inculpatului, s-a constat că aceasta în instanță nu și-a mai menținut declarațiile date inițial, la urmărirea penală, susținând că doar inculpatul a lovit părțile vătămate nu și inculpatul, însă împotriva acesteia, prin rezoluția nr. 2550/P/2007 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșire infracțiunii de mărturie mincinoasă, art. 260 cp, cauza fiind trimisă Poliției D Tr. S pentru continuarea cercetărilor, conform adresei nr. 3808/II/1/2007 din 05.12.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr.
De asemenea și inculpatul a recunoscut constant, în cursul urmăririi penale că a tâlhărit ambele părți vătămate, apărarea sa cum că nu l-ar fi tâlhărit și pe nefiind susținută de probatoriul administrat în cauză.
S-a apreciat însă că apelul parchetului, în ceea ce privește primul motiv invocat este fondat întrucât deși s-a reținut că infracțiunile de tâlhărie s-au comis de către cei doi inculpați în loc public, respectiv pe un drum sătesc ce leagă localitatea de 6, deci drum accesibil publicului în sensul dispozițiilor art. 152 lit. a cp, instanța de fond nu a reținut și această agravantă prev. de art. 211 alin. 2 lit. c teza
S-a menținut pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului apelant pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c teza I și alin. 21lit. a cp cu aplic. art. 37 lit. a,b cod penal, pedeapsă dozată corespunzător de instanța de fond pe baza criteriilor prev. de art. 72 cp.
Tot având în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 cp, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care s-au comis și persoana inculpatului, care este recidivist i s-a aplicat acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate pedeapsa de 5 ani închisoare, menținându-se pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de instanța de fond pentru cealaltă infracțiune de tâlhărie. Cum inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele în cauză s-au aplicat și regulile concursului de infracțiuni prev. de art. 33-34 cp, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Din perspectiva aplicării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, conform art. 71 cp, cu referire la jurisprudență - cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004 - și la conținutul art. 3 din Protocolul nr. 1 al CEDO, verificând în ce măsură se impunea interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a cp - dreptul de a alege - Tribunalul a apreciat că, prin aplicarea acestei interdicții judecătoria a adus o restricție unui drept consacrat de Convenție, avut de inculpat, neexistând o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor, fapt ce nu se justifică, astfel că sub acest aspect se vor admite și apelurile celor doi inculpați.
De asemenea, s-a reținut ca întemeiat și cel de-al doilea motiv de apel invocat de parchet și de inculpatul apelant în ceea ce privește omisiunea deducerii reținerii de 24 ore, din data de 26. 02. 2007 - așa cum rezultă din ordonanța procurorului din aceeași dată - fila 176 dosar
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații în termen și motivat.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că nu a participat la săvârșirea faptei, fapt confirmat și de declarația martorei care se coroborează cu declarațiile inculpatului.
S-au invocat în sensul celor mai sus arătate și contradicțiile existente între declarațiile părților vătămate încă de la urmărirea penală, niciunul dintre aceștia neputând indica încă de la început cine a fost cel care a sustras bunurile și a exercitat acte de violență.
Ceilalți martori audiați în cauză nu au putut observa decât un grup de trei oameni care se deplasau pe calea ferată, fără să poată spune ceva despre modul și împrejurările săvârșirii faptei.
S-a invocat și inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu i s-a asigurat asistență juridică în fața organelor de cercetare penală.
Inculpatul prin motivele de recurs a invocat că a săvârșit fapta singur, fără participarea celuilalt inculpat, acesta din urmă primind doar un telefon de la inculpatul, după săvârșirea faptei.
S-a susținut și că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a săvârșit o singură infracțiune de tâlhărie, deoarece banii și telefonul au fost sustrase numai de la partea vătămată.
În subsidiar s-a solicitat și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.
Referitor la recursul formulat de inculpatul se constată că apărarea acestuia în sensul că în faza de urmărire penală i-au fost încălcate drepturile procesuale de către organele de urmărire penală nu poate fi reținută deoarece din procesul verbal din 26.02.2007 (fila 172, dosar urmărire penală) rezultă dimpotrivă că inculpatului i s-au adus la cunoștință drepturile sale procesuale, printre care și acela de a fi asistat de un apărător ales, drept pe care inculpatul însă nu a dorit să-l folosească.
Nici apărarea inculpatului în sensul că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată nu poate fi reținută, deoarece probatoriul administrat în cauză pe parcursul procesului penal, dovedește fără nici un dubiu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată asupra părții vătămate, împreună cu inculpatul.
Chiar dacă martora, concubina inculpatului, și-a schimbat declarația dată la urmărire penală pe parcursul cercetării judecătorești, în mod pe deplin justificat, atât prima instanță cât și instanța de apel, nu au reținut ca veridică declarația martorei dată în faza de judecată, deoarece aceasta nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor și, care arată că după săvârșirea faptei s-au deplasat în Stația CF C, pentru a-i aduce haine inculpatului, la solicitarea acestuia. Inculpatul a adresat această solicitare martorului, tocmai pentru că participase la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, alături de inculpatul, fapt care inculpatul l-a și relatat acestui martor când a solicitat ajutorul martorului.
De asemenea, și restul probatoriului administrat în cauză, respectiv procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală în care s-a consemnat depistarea inculpaților după săvârșirea faptei, inculpatul având asupra sa un telefon mobil aparținând părții vătămate, precum și recunoașterea celor doi inculpați de către părțile vătămate din fotografi, coroborate cu concluziile rapoartelor medico legale, din care rezultă leziunile suferite de părțile vătămate, dar și declarațiile părților vătămate care descriu modul de săvârșire al faptelor, confirmă faptul că inculpatul a participat în mod activ la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate, fiind primul care l-a agresat pe partea vătămată.
Nu poate fi reținută nici susținerea că în declarațiile părților vătămate ar exista anumite contradicții, deoarece acestea descriu în mod univoc și constant modalitatea de săvârșire a faptelor, modalitate care se coroborează, așa cum s-a arătat mai sus cu restul materialului probator.
De altfel, și inculpatul prezintă în declarațiile inițiale o variantă de derulare a faptelor similară celei indicate de părțile vătămate, recunoscând fapta săvârșită, pentru ca la momentul prezentării materialului de urmărire penală să revină asupra declarațiilor inițiale, fără suport în materialul probator, și să nege săvârșirea faptei prezentând o versiune în care doar inculpatul a lovit și sustras bunuri de la părțile vătămate, versiune care nu poate fi reținută, pentru considerentele mai sus prezentate.
Nu poate fi reținută nici susținerea inculpatului în sensul că martora ar fi fost supusă la agresiuni din partea lucrătorilor de poliție, pentru a da declarațiile inițiale, deoarece din procesul verbal întocmit cu ocazia depistării inculpatului (fila 5 dosar urmărire penală) rezultă că martora prezenta leziuni ce fuseseră produse anterior întâlnirii martorei cu lucrătorii de poliție. De asemenea această susținere nu explică de ce organele de cercetare penală ar fi apelat la agresarea martorei în condițiile în care dețineau alte probe temeinice că inculpatul ar fi fost unul din autorii faptei cercetate, și de ce lucrătorii de poliție ar fi dorit, chiar în condițiile în care săvârșeau fapte de natură penală, să demonstreze că inculpatul era autor al faptei cercetate.
Pentru considerentele mai sus arătate, nu poate fi reținută nici apărarea inculpatului, în sensul că ar fi săvârșit singur faptele cercetate.
Nu va fi reținută nici susținerea acestui inculpat în sensul că ar fi săvârșit o singură infracțiune de tâlhărie, deoarece potrivit materialului probator, în speță au fost agresate două părți vătămate, de la care s-au sustras bunuri de către inculpați, inițial de la partea vătămată, ca urmare a agresiunii conjugate a celor doi inculpați și apoi de la partea vătămată, numai de inculpatul, fapte care se circumscriu săvârșirii a două infracțiuni de tâlhărie în concurs real.
Fiind stabilită judicios răspunderea penală a fiecărui inculpat, pentru faptele penale săvârșite de aceștia, atât prima instanță dar mai ales instanța de apel au individualizat în mod legal și temeinic pedepsele aplicate fiecărui inculpat, având în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal și, ca urmare au aplicat fiecărui inculpat cate o pedeapsă cu închisoarea orientată spre miniul special prevăzut de lege pentru fiecare din faptele reținute în sarcina inculpaților.
Aceste pedepse nu se impune a fi reduse având în vedere starea de recidivă atât postcondamnatorie cât și postexecutorie în care inculpații au săvârșit prezentele infracțiuni, dar și atitudinea oscilantă și nesinceră a acestora pe parcursul procesului penal.
În consecință, recursurile formulate în cauză de inculpați urmează a fi respinse potrivit art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală, ca nefondate, avându-se în vedere și că nu se constată existența altor motive de casare ce se au în vedere din oficiu potrivit art. 3859alin. 3 cod procedură penală.
Potrivit art. 88 cod penal se va deduce din durata pedepselor aplicate inculpaților durata măsurii arestării preventive luată față de aceștia, începând cu 26.02.2007 la zi.
Potrivit art. 192 alin. 2 cod procedură penală inculpații recurenți urmează a fi obligați la cheltuieli judiciare statului în recurs, incluzând și onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații și, ambii aflați în stare de detenție în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță C, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 21lit. Cod penal, împotriva deciziei nr.155/A din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția penală în dosarul nr-.
Deduce din durata pedepselor durata măsurii arestării preventive luată față de inculpați, începând cu 26.02.2007 la zi.
Obligă fiecare recurent la câte 180 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.
,
Jud. fond -
2 ex./5.05.2007
31.03.2008
Emis extras pedeapsă pentru inculpatul;
Emis extras pedeapsă pentru inculpatul.
08 aprilie 2008
Dr. Tr. S - va urmări și încasa de la debitorul, suma de 680 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului;
C - va urmări și încasa de la debitorul, suma de 680 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului;
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru, Mariana Pascu
