Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.40
Ședința publică de la 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 12 iunie 1963, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.300 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins apelul formulat de acesta împotriva sentinței penale nr.1867 din 6 octombrie 2008 a Judecătoriei Ploiești, menținându-se starea de arest a inculpatului conform art.383 alin.1/1 rap.la C.P.P. art.350 C.P.P. iar in temeiul disp.art.381 alin.1 teza a II-a rap.la C.P.P. disp.art.88 s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 01.02.2008 la zi.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție către Baroul Prahova.
Prin sentința penală sus-menționată, Judecătoria Ploieștil -a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 12.06.1963 în P, jud.P, domiciliat în P,-,. 46,. D,.63, CNP -, cetățean român, recidivist, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în temeiul art. 211 alin.1, 2 lit.b,c Cod Penal, cu aplic. art.37 lit.a
Cod PenalÎn baza art. 61 alin.1 a Cod Penal dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 844 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.189/26.06.2002 pronunțată de Tribunalul I, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința apelată, și a aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Potrivit art. 350 alin.1 cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventivă a inculpatului și conform art. 88 Cod Penal și a art. 357 alin. 2 cod proc. penală s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 01.02.2008 la zi.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar în baza art. 191 cod proc. penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 400 lei, onorariul apărătorului din oficiu, in suma de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr.2854/19.01.2009 și intimata-parte vătămată personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, apărător desemnat din oficiu al recurentului inculpat, cu acordul instanței, a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu au cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul, arată că a declarat recurs în cauză, apreciind că instanța de fond și cea de apel nu a individualizat corect pedeapsa aplicată, respectiv nu au dat eficiența corespunzătoare circumstanțelor atenuante de care beneficiază inculpatul: atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, starea de sănătate precară a acestuia ce rezultă din expertiza medicală existentă la dosar și acoperirea parțială a prejudiciului produs.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și redozarea pedepsei, stabilindu-se un cuantum mai redus al acesteia.
Intimata-parte vătămată, având cuvântul, în ceea ce privește latura penală a cauzei, arată că lasă la aprecierea instanței, însă solicită a se avea în vedere că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, având antecedente penale. Referitor la latura civilă, susține că telefonul ce i-a fost înmânat de inculpat era unul deteriorat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că pedeapsa de 5 ani aplicată inculpatului se află la limita minimă prevăzută de lege, cu toate că acesta a comis o infracțiune gravă, aceea de tâlhărie și aflându-se în stare de recidivă, anterior fiind condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la viol.
Față de acestea, solicită respingerea recursului ca nefondat și computarea din pedeapsă a duratei reținerii și arestării preventive de la 01.02.2008, la zi.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1867 din 02.10.2008, Judecătoria Ploieștia condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 12.06.1963 în P, jud.P, domiciliat în P,-,. 46,. D,.63, CNP -, cetățean român, recidivist, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 01.02.2008, prev. și ped. de art. 211 alin.1, 2 lit.b,c Cod Penal, cu aplic. art.37 lit.a
Cod PenalÎn baza art.61 alin.1 s Cod Penal-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 844 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.189 din 26.06.2002 pronunțată de Tribunalul Ialomița, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Potrivit art. 350 alin.1 cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventivă a inculpatului și în baza art. 88 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 01.02.2008 la zi.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 od proc. penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 400 lei, onorariul apărătorului din oficiu, in suma de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.b,c cod penal cu aplicarea art.37 lit.a cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art.211 alin.1,2 lit.b,c cod penal reținută prin actul de acuzare și următoarea situație de fapt:
La data de 01.02.2008, în jurul orelor 05.30, partea vătămată se deplasa pe b-dul - și în fața magazinului, a fost lovită din spate de un individ. Aceasta și-a continuat drumul iar în stația de pe str. - -. . din municipiul P, inculpatul, prin violență, a deposedat-o pe aceasta de geanta pe care o avea în mână, lovind-o cu pumnul în zona capului.
Partea vătămată a cerut ajutor, moment în care au intervenit agenții de pază de la parcarea din spatele magazinului, care au pornit în urmărirea inculpatului, reușind imobilizarea acestuia. La fața locului au sosit și organele de poliție care au procedat la identificarea autorului, în persoana inculpatului.
Martorii audiați și în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești au arătat că fiind la locul de muncă, au auzit la data de 01.02.2008, în jurul orelor 05.30, strigăte de ajutor, iar când au ieșit în stradă au observat o femeie care striga după ajutor iar în fața acesteia la câțiva metri, un având în mână o geantă, alergând. Cei doi martori au pornit în urmărirea ului -identificat ca fiind inculpatul-care, observând că este urmărit, a aruncat un telefon mobil, ce a fost recuperat de cei doi martori.
Martorii sus-menționați, au reușit prinderea și imobilizarea inculpatului, precum și recuperarea genții de care a fost deposedată partea vătămată. De asemenea, martorii au solicitat intervenția organelor de poliție care s-au deplasat la fața locului și au procedat la întocmirea unui proces verbal, semnat și de inculpat, fără obiecțiuni.
Cu ocazia prezentării spre recunoaștere din grup, partea vătămată la recunoscut pe inculpatul, ca fiind persoana care în data de 01.02.2008, prin violență a deposedat-o de bunurile aflate asupra ei, respectiv o geantă de culoare neagră, un telefon mobil marca LG și actele de identitate, care au fost restituite acesteia.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a încercat să sustragă geanta părții vătămată și că întrucât aceasta s-a opus a lovit-o cu pumnii în zona capului, reușind în final deposedarea acesteia, după care a fugit, însă fiind urmărit de cei doi paznici, a aruncat telefonul mobil și apoi a fost imobilizat și predat organelor de poliție sosite la fața locului.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 71 și art.61 alin.1 cod penal, pericolul social concret, modalitatea de comitere a faptei, precum și persoana inculpatului, care se află în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât anterior beneficiase de liberare condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.189/2002 a Tribunalului Ialomița, a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa neexecutată de 844 zile închisoare și după contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, situată la minimul special prevăzut de textul incriminator, a dispus ca să se execute pedeapsa cea mai grea, în regim de detenție, fiindu-i interzise drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, în termen legal, susținând că pedeapsa aplicată este prea mare față de atitudinea sa sinceră, de starea de sănătate și de afecțiunile psihice de care suferă.
Prin decizia nr.300 din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins apelul inculpatului, ca nefundat, a menținut starea de arest, conform art.383 alin.1/1 rap. la art.350 cod proc. penală, iar în temeiul disp.art.381 alin.1 teza a II-a rap.C.P.P. la disp.art.88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicata perioada reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 01.02.2008 la zi.
În considerentele deciziei se arată că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepselor sub minimul special de 5 ani prevăzut de lege, întrucât inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unor fapte de același gen.
Nemulțumit de hotărârile pronunțate, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, reiterând critica din apel referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, susținând că a recunoscut fapta comisă, prejudiciul a fost recuperat parțial și suferă de anumite afecțiuni psihice, solicitând reindividualizarea pedepsei.
Recursul este nefundat.
Situația de fapt, modalitățile concrete de concepere și săvârșire a infracțiunii de tâlhărie, precum și vinovăția inculpatului recurent au fost temeinic reținute de instanța de fond și de prima instanță de control judiciar, în sensul că la data de 1 februarie 2008, în jurul orelor 5,30, în timp ce partea vătămată se afla în stația de autobuz din zona bisericii -. . din P, prin exercitare de violență inculpatul i-a smuls geanta din mână și întrucât a opus rezistență a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona capului.
În mod legal s-au aplicat prevederile art.334 cod proc. penală, schimbându-se încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie în formă calificată prev. de art.211 alin.1,2 lit.b,c cod penal în aceeași faptă cu reținerea dispozițiilor art.37 lit.a cod penal, întrucât inculpatul a săvârșit fapta supusă judecății în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.189/26.06.2006 a Tribunalului Ialomița.
La individualizarea pedepsei, Curtea constată că au fost avute în vedere criteriilor prevăzute de art.72 cod penal, respectiv gravitatea faptei comise, materializată prin aceea că inculpatul profitând de faptul că în luna februarie, la orele 5,30 dimineața când a săvârșit fapta era întuneric, că partea vătămată era singură și nu se aflau alte persoane cu aceasta, i-a smuls geanta din mână și i-a aplicat mai multe lovituri pentru însușirea acestui bun, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator persoana inculpatului.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpat a dat dovadă de perseverența infracțională, fiind liberat condiționat din executarea unei pedepse consistente de 7 ani închisoare, aplicată pentru infracțiuni de același gen, în concurs cu infracțiuni la viața sexuală, viol și incest, potrivit fișei de cazier judiciar aflată la fila 42 dosar urmărire penală, a continuat să comită fapte penale grave, ceea ce relevă predispoziția acestuia la încălcarea normelor penale și periculozitatea pe care o prezintă față de societatea civilă, în special pentru persoanele feminine, care nu se pot apăra de agresivitatea unei astfel de persoane.
La dozarea pedepsei, Curtea constată că instanțele au dat dovadă de clemență atunci când s-au orientat la aplicarea unei sancțiuni situată la minimul special prevăzut de textul incriminator - de 5 ani închisoare, avându-se în vedere poziția sinceră și de recunoaștere a inculpatului, care fiind prins imediat după săvârșirea faptei nu a putut să ascundă comiterea ei, fiind nevoit să o recunoască.
Ținând seama de gravitatea faptei comise, de starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, determinată tot de comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, de faptul că pedeapsa executată anterior nu și-a atins scopul preventiv-educativ, inculpatul perseverând în comiterea faptelor de violență, Curtea consideră că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei, așa cum a cerut recurentul.
Susținerea recurentului cu privire la starea precară de sănătate nu poate constitui un motiv de reducere a sancțiuni, această împrejurare putând fi eventual invocată într-o cerere de întrerupere a executării pedepsei, din expertiza medico-legală psihiatrică (fila 46 ) rezultă că inculpatul are anumite afecțiuni psihice, însă la data săvârșirii faptei a avut discernământul păstrat.
Ca atare, în cauză nu subzistă cazul de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, pedeapsa aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator și în consecință, hotărârile recurate fiind legale, recursul inculpatului va fi respins ca nefundat, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
În baza art.383 alin.2 cod proc. penală și art.88 cod penal, se va computa detenția preventivă la zi, începând cu data de 1 februarie 2008, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr.300 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.1867 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Deduce din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 01 februarie 2008, la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./23 ianuarie 2009
. fond --Jud.
Jud. fond
. apel --Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
