Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.410/
Ședința publică de la 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.229 din data de 8 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocați aleși și, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, învederează instanței că Tribunalul Constanțaa admis apelurile declarate de inculpați și în temeiul dispozițiilor art.3002Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive, text de lege care se aplică în cursul judecății și nu în baza art.350 Cod procedură penală. Față de această împrejurare, solicită a se lua act că a înțeles să declare separat recurs numai împotriva menținerii măsurii arestării preventive și nu împotriva deciziei, în totalitate, pronunțată de Tribunalul Constanța, care pe fond, este favorabilă inculpatului. În această situație, recursul trebuia să se judece în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.160 Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat arată de asemenea, că a declarat recurs numai în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită a se judeca recursul împotriva menținerii măsurii arestării preventive cu precizarea că nu a declarat recurs împotriva deciziei. Menținându-se măsura preventivă pe un text de lege care nu era aplicabil, respectiv art.3002Cod procedură penală, în speță, consideră că la acest moment măsura arestării preventive a încetat de drept. În subsidiar solicită a se constata că, recursul trebuia să se judece în termenul de 3 zile prevăzut de lege.
În concluzie, în măsura în care nu se va considera că măsura arestării preventive nu a încetat de drept, solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei pronunțată de Tribunalul Constanța și să se constate că nu se impune menținerea stării de arest a inculpatului. Menționează că acesta este arestat de 1 an și 4 luni de zile, astfel încât, a fost depășit termenul rezonabil și totodată, în raport și de problemele apărute în dosar, urmând a se audia mai mulți martori, apreciază că se impune lăsarea în libertate a inculpatului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat susține că menținerea măsurii arestării preventive este netemeinică și nelegală. Este nelegală întrucât în dispozitivul hotărârii nu se face trimitere la textul de lege în baza căruia este respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Neindicarea în concret a textului de lege, respectiv art.139 alin.(3) Cod procedură penală, constituie o nemotivare în drept a hotărârii.
Cu privire la netemeinicie, s-a reținut că inculpatul nu are o ocupație, un loc de muncă, astfel încât, prezintă pericol pentru ordinea publică fiind întemeiată măsura arestării preventive. Pe fondul cursului dosarului, dispozițiile art.136 Cod procedură penală, prevăd care este scopul măsurilor preventive, iar carențele bunului mers al procesului penal nu se datorează inculpatului ci instanței.
Solicită admiterea recursului și în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul, avocat, pentru recurentul inculpat, critică menținerea măsurii arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie. Apreciază că nu se mai justifică menținerea acesteia, având în vedere perioada lungă de timp în care a fost privat de libertate, nu mai subzistă temeiurile inițiale. Consideră că instanța de fond în mod vădit a omis să se pronunțe asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Nu motivează în drept care sunt considerentele pentru care a respins această cerere. Referitor la modalitatea în care s-a pronunțat instanța de apel, consideră că inculpatul ar fi trebuit să beneficieze de judecata cererii într-un termen de 3 zile, pe data de 7 iulie, măsura arestării urmând să expire, ca urmare a împlinirii termenului de 60 de zile de la data ultimei mențineri. Solicită ca instanța de recurs să sancționeze această împrejurare și să admită recursul, iar prin casarea deciziei instanței de apel să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, în raport de precizările făcute de inculpații și, prin apărători, pune în discuția părților preschimbarea termenului de judecată din data de 10 septembrie 2009, în data de astăzi, 2 iulie 2009.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că preschimbarea termenului de judecată este o măsură administrativă și poate fi dispusă de către instanță.
Pe fondul cauzei, solicită să se analizeze prin prisma dispozițiilor art.141 Cod procedură penală, care prevăd că o decizie este supusă recursului în totalitate. Nefiind vorba despre o încheiere, consideră că recursurile declarate de inculpații și, sun inadmisibile. Din perspectiva deciziilor CEDO, orice hotărâre poate fi supusă recursului, iar termenul de 3 zile trebuie analizat din perspectiva recursului declarat împotriva hotărârii, fără să se fi precizat limitele investirii instanței. Menționează că, prin hotărârea pronunțată instanța de fond a sancționat absența unui apărător care nu participat la audierea unui martor, astfel încât, celelalte probe nu sunt lovite de nulitate.
Precizează că inculpații sunt recidiviști, iar lăsați în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și, ca nefondate și menținerea măsurii arestării preventive, ca temeinică și legală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat arată că este de acord cu preschimbarea termenului de judecată. Menționează totodată că prin cererea de recurs formulată în cauză a indicat limitele investirii instanței, iar recursul declarat în cauză nu este inadmisibil, întrucât potrivit dispozițiilor art.3002Cod procedură penală, se poate declara recurs cu privire la măsura arestării preventive.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat arată că este de acord cu preschimbarea termenului de judecată.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.2293/P/19.12.2008, Judecătoria Medgidiaa hotărât:
"Respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului.
În baza dispozițiilor art.208 al.1, 209 al.1, lit.a, g și i și al.3 lit.h din Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Condamnă pe inculpatul, CNP: -, fiul lui si, nascut la data de 18.08.1983 în loc., jud. C, de cetățenie română, studii - 11 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul in loc.,-, jud. Constanta, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza dispozițiilor art.85 al.2 din din OG OUG195/2002 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal pentru conducere a două autoturisme cu numere false de înmatriculare.
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Conform dispozițiilor art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b din Cod penal,
Dispune contopirea pedepselor în cea mai grea, respectiv 5 (cinci) ani, ce constituie rezultantă.
Deduce din aceasta în condițiile art.88 Cod penal, a prevenției de la 21.03.2008 la 23.09.2008.
Potrivit dispozițiilor art.71 Cod penal,
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a, teza a II-a și lit.b din Cod penal, cu titlul de pedeapsă accesorie.
În baza dispozițiilor art.208 al.1, 209, lit.a, g și i Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b din Cod penal, pentru furt.
Condamnă pe inculpatul, CNP: -, fiul lui si, nascut la data de 15.06.1980 în mun. C, de cetățenie romănă, studii - 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist postexecutoriu, cu domiciliul in loc. lui,-, jud. Constanta, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
Deduce acestuia din pedeapsă perioada prevenției începând cu 21.03.2008 la zi.
Potrivit dispozițiilor art.71 Cod penal,
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a, teza a II-a și lit.b din Cod penal, cu titlul de pedeapsă accesorie.
În baza dispozițiilor art.211 al.2/1 lit.a și b din Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b din Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,
Condamnă pe inculpatul, CNP: -, fiul lui C si, născut la data de 14.08.1973 în loc. M, jud. C, de cetățenie română, studii - 10 clase, crescător animale particular, căsătorit, cu domiciliul in loc., str. - nr. 5, jud. Constanta, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
În baza dispozițiilor art.208 al.1, 209, lit.a, g și i și al.3 lit.h din Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b din Cod penal, pentru furt calificat.
Condamnă același inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza dispozițiilor art.264/1 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b din Cod penal, pentru favorizarea infractorului,
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Conform dispozițiilor art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b din Cod penal,
Contopește pedepsele mai sus aplicate în cea mai grea, respectiv 8 (opt) ani, ce constituie rezultantă.
Deduce din aceasta în condițiile art.88 Cod penal, perioada prevenției începând din 21.03.2008 la zi.
Potrivit dispozițiilor art.71 Cod penal,
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a, teza a II-a și lit.b din Cod penal, cu titlul de pedeapsă accesorie.
Menține în condițiile art.350 măsura C.P.P. preventivă a arestului față de inculpații și.
În baza dispozițiilor art.221 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b din Cod penal, pentru tăinuire
Condamnă pe inculpatul G, fiul lui și -, născut la 27.01.1979 în Mun. M, jud. C, de cetățenie română, studii - 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, cu domiciliul în loc. Poarta Albă,-, jud. C, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Revocă acestui inculpat în condițiile art.83 Cod penal, beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani din sentința penală nr.381/2005 a Tribunalului Constanța și dispune executarea alăturat, rezultanta de executat fiind de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Interzice acestui inculpat, în condițiile art.71 Cod penal, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a, teza a II-a și lit.b din Cod penal, cu titlul de pedeapsă accesorie.
În baza dispozițiilor art.208 al.1, 209, lit.a, g și i și al.3 lit.h din Cod penal, pentru furt calificat, cu reținerea dispozițiilor art.74 lit.a raportat la art.76 lit.c din Cod penal.
Condamnă pe inculpatul, fiul lui - și, născut la 13.05. 1970 în loc., jud. B, de cetățenie română, studii - 10 clase și școala profesională, muncitor necalificat la SC SRL, căsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul în loc.,-, jud. C, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Conform dispozițiilor art.208 al.1, 209, lit.a, e, g și i din Cod penal, pentru furt calificat, cu reținerea dispozițiilor art.74 lit.a raportat la art.76 lit.c din Cod penal.
Condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la 04.01.1990 în loc. C, de cetățenie română, studii - 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, cu domiciliul în loc. Valul lui,-, jud. C, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Suspendă condiționat cu respectarea dispozițiilor art.81 Cod penal, celor doi inculpați, executarea pedepsei aplicate, pe durata termenelor de încercare:, 4 ani iar, 3 ani calculate în condițiile art.82 Cod penal.
Interzice celor doi inculpați în condițiile art.71 Cod penal, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a, teza a II-a și lit.b din Cod penal.
Suspendă interdicția în condițiile art.71 pct.5 din Cod penal pentru ambii inculpați pe durata termenelor de încercare sus calculate.
Atrage atenția acestor doi inculpați asupra consecințelor prevăzute de art.83 Cod penal.
În rezolvarea laturii civile a procesului penal:
În baza dispozițiilor art.14-15.C.P.P. raportat la art.998 Cod Civil,
Dispune obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile:
- inculpatul: suma de 71.027,75 lei către partea civilă " " C; 16.440,97 lei către partea civilă " Grup" C; 15.000 lei către partea civilă, aceasta din urmă cu titlu de daune morale;
- inculpatul: suma de 7000 lei către partea civilă; echivalent 2200 către partea civilă " " C; 10.000 lei către partea civilă;
- inculpatul în solidar cu inculpatul și inculpatul, suma de 47.783,85 lei în favoarea părții civile Adm.;
- inculpatul și în solidar suma de 2000 lei în favoarea părții civile;
- inculpatul și în solidar la 4.921,50 lei în favoarea părții civile " S-
Respinge ca nefondate capetele de cerere constituire parte civilă:
- 30.000 lei daune morale ale părții vătămate " " cu motivarea că sustragerea suferită nu este cauzatoare de daune morale, de imagine, etc.;
- 5.000 lei contravaloare motocicletă, formulată de partea vătămată cu motivarea că i-a fost restituit bunul.
Constată că partea vătămată - are la dispoziție calea acțiunii civile separate, împotriva inculpatului, pentru recuperarea 10.000 lei contravaloare auto 1305, Nr. -.
Constată recuperate prejudiciile părților vătămate:, și
Constată că Spitalul Județean C și-a rezervat calea acțiunii civile separate pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei.
În baza dispozițiilor art.191
C.P.P.Obligă pe fiecare inculpat la câte 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu (pentru inculpatul ), în sumă de 400 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției în avans."
Prin decizia penală nr.229 din 8 mai 2009, Tribunalul Constanțaa admis apelurile inculpaților, G, și a desființat sentința primei instanțe cu trimitere spre rejudecare de către aceasta pentru soluționarea fondului cu respectarea dreptului la apărare al părților și a dreptului la un proces echitabil.
Apreciind că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților și, în raport de materialul probator administrat în cauză, existând probe certe că lăsarea acestora în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, față de circumstanțele reale ale faptelor, de datele ce caracterizează persoana lor, aceștia aflându-se în stare de recidivă, fără ocupație și loc de muncă, predispuși la comiterea de fapte penale, motive pentru care, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de cei doi inculpați este nefondată.
Împotriva soluției instanței de apel, în termenul legal, inculpații și au declarat recurs num ai cu privire la menținerea arestării preventive, motivând pe de o parte că ar fi încetat de drept, iar pe de altă parte că nu se mai justifică privarea de libertate față de desființarea soluției de fond.
Față de obiectul recursurilor formulate de cei doi inculpați, s-a preschimbat termenul, dându-se cuvântul părților cu privire la criticile ce vizau hotărârea atacată.
Astfel, analizând legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel, sub aspectul pronunțării asupra măsurii preventive, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, rezultă că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele expuse în continuare.
În cursul judecății, în baza art.160 alin.(1) Cod procedură penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Cum, instanța de apel a procedat la verificarea și menținerea arestării prin hotărârea din 8 mai 2009, încă nu s-au scurs cele 60 de zile așa încât, durata arestării preventive față de cei doi recurenți inculpați nu a expirat și ca atare nu a încetat de drept, critica sub acest aspect fiind nefondată.
Apoi, în baza art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au stat la baza arestării impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate se menține arestarea preventivă.
Potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost, inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza probelor de vinovăție, a gravității infracțiunilor generate de natura acestora și a reacției publicului față de acestea.
Și în prezent, chiar dacă sentința de condamnare a fost desființată, validitatea probelor aflate la dosar nu a fost înlăturată, ceea ce conduce la concluzia că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea lor de libertate; față de considerentele deciziei instanței de apel cu privire la ce a vizat nerespectarea dreptului la apărare a unui alt inculpat și nu a celor doi recurenți inculpați, de împrejurarea că datorită gravității faptelor imputate recurenților și a reacției publicului față de acestea, a existenței riscului exercitării unor presiuni asupra martorilor și părților vătămate, în condițiile în care probele administrate în acuzarea acestora nu au fost înlăturate, privarea lor de libertate continuă să fie legitimă, perioada de arest scursă până la această dată de aproximativ 1 an și 3 luni nedepășind termenul rezonabil.
Prin urmare, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii recursurile sunt nefondate și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, vor fi respinse
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
termenul din data de 10.09.2009 în data de 2 iulie 2009 luând act că recursurile vizează exclusiv măsura arestării preventive a inculpaților.
În temeiul prevederilor art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge recursurile penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.229 din data de 8 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În temeiul art.192 alin.2 cod procedură penală;
Obligă pe inculpații recurenți la plata a câte 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./2 iulie 2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Viorica Lungu
