Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 412/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.412/R/2009
Ședința publică din 24 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.164/A din 25 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. I, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii care i se reține în sarcină, fapta nefiind comisă de acesta. Singurele probe care-l incriminează pe inculpat sunt declarațiile martorilor și, însă din declarația lui rezultă că acesta nu l-a recunoscut prima dată pe inculpat, ci doar a doua zi, după ce sora lui i-a atras atenția. Există un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, care trebuie să-i profite acestuia. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu au fost administrate toate probele care se impuneau, respectiv este necesară audierea sorei inculpatului și a martorilor asistenți care au participat la recunoaștere. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. Instanțele au apreciat corect probele administrate, iar pedeapsa a fost just individualizată. S-a avut în vedere la stabilirea vinovăției inculpatului, declarația părții vătămate care l-a recunoscut fără dubii pe inculpat din planșele foto, declarația acesteia coroborându-se cu declarațiile martorilor și. Din probe rezultă vinovăția inculpatului, astfel că nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului. Nu se impune nici trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece probele propuse nu sunt utile cauzei. Pedeapsa a fost corect individualizată raportat la gravitatea faptei și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa, deoarece nu este vinovat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 94 din 08.04.2009 a Judecătoriei Huedin, în baza art. 334.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului ( fiul lui și, născut la 0606.1974), din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. în infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b pen. prin înlăturarea dispoz.art.37 lit.b pen.
În baza art.211 alin.1 și 2 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de pe durata executării pedepsei principale art. 64 lit.a teza II pen.
În baza art.350 pr.pen. și art.88 pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 27.01.2009 la zi.
În baza art.118 lit.e pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 60 lei.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 26.01.2009, în jurul orelor 20.15, partea vătămată a făcut cumpărături la o alimentara din apropierea blocului in care locuiește, pe str. - - - din Câmpia, după care s-a îndreptat înspre domiciliu. In drum spre blocul in care locuiește, partea vătămata a trecut printr-un gang unde se afla situat localul, observând ca din local a ieșit o persoana de sex masculin, având înălțimea de 1,65-1,70, având ten închis la culoare, fata, îmbrăcat în pantaloni de trening cu dungi, cu geaca tip sport si având un fes pe cap, despre care a observat că s-a uitat mai intens la partea vătămată.
Partea vătămata si-a urmat drumul înspre locuință, fără să observe că ar fi urmărită de cineva. In timp ce aștepta liftul, a auzit că în scara blocului prevăzută cu sistem interfon a mai intrat o persoana, fiind vorba despre același pe care îl observase ieșind din localul. In momentul când a sosit liftul, partea vătămată s-a dat la o parte, având intenția de a permite necunoscutului pătruns în scara blocului să pătrundă în lift. In acel moment, ul respectiv a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul, o singură dată, în inferioară, cu suficientă forță încât să spargă părții vătămate si sa determine căderea acesteia la podea. După ce partea vătămată a căzut la podea, necunoscutul pătruns în scara blocului i-a luat poșeta si a părăsit în grabă scara blocului. Potrivit declarațiilor părții vătămate, aceasta avea în poșetă actul de identitate, suma de 60 lei, un card bancar emis de Banca Transilvania si o legitimație de bibliotecă. ( 19-20,. 21-22 urmărire penala, 19 fond, 23-24 urmărire penala). In urma agresiunii, partea vătămată a necesitat un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale ( 26 urmărire penală).
Partea vătămată a participat ulterior la procedura recunoașterii din grup, identificându-l fără ezitare pe inculpatul ca fiind autorul agresiunii si a sustragerii poșetei din seara de 26.01.2009 ( 49-51 urmărire penala). La întrebarea expresă a instanței, partea vătămată a confirmat că nu are nici un dubiu asupra identității autorului faptei, pe care a avut ocazia să îl observe bine atât în apropierea localului, în gangul care conducea spre propria locuință, cât si în scara blocului pe când se afla în așteptarea liftului.
Pe de altă parte, martorii si ( 29-30,. 31-32 fond), aflați în autoturismul personal, au observat un necunoscut care traversa în fugă o trecere de pietoni în apropierea pieței agroalimentare Câmpia, având asupra sa o poșetă. Întrucât si-au dat seama că necunoscutul e posibil să fi săvârșit o faptă de natură penală, au decis să îl urmărească. In acest sens, s-au intersectat cu necunoscutul în discuție, nu doar în apropierea trecerii de pietoni, în apropierea cantinei aparținând si în apropierea tarabelor din piața agroalimentara. Potrivit declarațiilor martorilor, aceștia au avut posibilitatea să îl observe pe suspect la o distanță mică, de aproximativ 2 metri, având chiar contact vizual cu acesta, în condițiile în care strada era iluminată. Martorii descriu fizionomia suspectului ca având înălțime de 1,65- 1,70, ten de culoare închisă, păr închis la culoare, constituție atletică, având un fes pe cap si fiind îmbrăcat cu o bluză de trening de culoare albastru-bleumarin cu dungi, pantaloni de trening închiși la culoare.
La un moment dat, suspectul a dispărut pe str. - din Câmpia, fără să mai iasă de pe stradă, moment în care martorii au solicitat prezenta politiei.
A doua zi au participat la recunoașterea din grup, recunoscându-l fără ezitare pe inculpat ca fiind suspectul pe care îl urmăriseră cu o seară înainte ( 49-51 urmărire penală). Potrivit declarațiilor din fata instanței, martorii l-au recunoscut pe inculpat după fizionomie, pe care au avut ocazia să o observe cu atenție atunci când l-au urmărit, în seara precedentă, dar si după îmbrăcăminte, care era neschimbată.
Audiat fiind în cauză, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei ( 36,. 37-38,. 39 urmărire penală, 18 fond).
Instanța de fond a reținut ca nerelevante cauzei declarațiile date de martorele si - propuse de inculpat ( 27,. 28 fond). Aceasta întrucât martora a arătat în mod expres faptul că nu are cunoștință despre activitățile inculpatului de după orele 18.00, când acesta s-a retras în camera sa cu intrare separată. Pe de altă parte, martora, la rândul său, a plecat de la inculpat de acasă în jurul orelor 20, în condițiile în care localul se afla, față de declarația expresa a martorei, la o distanta de 2-3 minute de locuința inculpatului, astfel încât după plecarea martorei acesta dispunea de timp suficient pentru a se deplasa în acea locație.
Față de ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut ca autorul faptei este inculpatul, care la data de 26.01.2009, în jurul orelor 20.15, în scara blocului situat în Câmpia, P-ta - - nr. 11, după lăsarea întunericului, prin întrebuințarea de violente (care au pricinuit părții vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale), a deposedat-o pe partea vătămata de poșeta pe care o avea.asupra sa, conținând suma de 60 lei, cartea de identitate, un card bancar emis de Banca Transilvania, o legitimație acces bibliotecă, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b pen.
Deși din fisa de cazier judiciar a inculpatului ( 7 fond) a rezultat ca acesta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 336/22.10.1992, fiind arestat în data de 13.07.1992 si eliberat condiționat la data de 06.06.1995, cu un rest de 3 ani, 1 luna si 6 zile, instanța de fond a constatat că pentru această condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare la data de 12.07.2006, fiind astfel incidente prevederile art. 38 alin. 2.pen. sens în care instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin înlăturarea incidentei art. 37 lit. b pen.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepsei, prevăzute de art. 72.pen. reținând împrejurările săvârșirii faptei, respectiv prin urmărirea părții vătămate până în scara blocului în care locuiește si, profitând de lipsa oricărei persoane, prin lovirea acesteia cu pumnul în inferioară, aspecte de natură a imprima un grad de pericol social ridicat faptei, având în vedere mai ales circumstanțele personale ale victimei, persoană de sex feminin lipsită de apărare. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut cuantumul redus al prejudiciului material pricinuit părții vătămate, astfel încât în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b pen, instanța de fond a condamnat inculpatul la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
In baza art. 71.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz. II pen. pe durata executării pedepsei principale.
Reținând ca împrejurările săvârșirii faptei sunt de natura a imprima în opinia generală a societății un sentiment de insecuritate, prin aceea ca prin lăsarea inculpatului în libertate se expun unor agresiuni în spațiul propriu de protecție (respectiv in proximitatea locuinței asigurata cu sistem interfon), iar modul de alegere a victimei este de asemenea grăitor sub aspectul pericolului social concret al inculpatului, instanța de fond a constatat că subzistă si în continuare temeiurile care au justificat luarea si ulterior menținerea stării de arest preventiv. Pentru aceste motive, în baza art. 350 alin. 1.pr.pen. rap. la art. 148 lit. f pr.pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
In baza art. 88 alin. 1.pen. a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata reținerii si a arestului preventiv de la data de 27.01.2009 la zi.
Întrucât partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză, bunurile dobândite prin săvârșirea infracțiunii neservind deci la despăgubirea acesteia, în baza art. 118 lit. e pen. instanța de fond a confiscat de la inculpat suma de 60 lei.
Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, în termenul prevăzut de lege, solicitând admiterea sa, desființarea sentinței penale atacate și în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea sa, deoarece nu a comis fapta de care este învinuit.
Prin decizia penală nr. 164/A/25 mai 2009 Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 94/08.04.2009 a Judecătoriei Turda.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 27.01.2009 la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească 260 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Instanța de apel a constatat că sentința atacată este legală și temeinică, întrucât prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, a apreciat obiectiv probele de la dosar, stabilind corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tâlhărie reținute în sarcina sa.
Astfel, pe parcursul procesului, inculpatul a adoptat o poziție constantă, de nerecunoaștere a faptei pentru care a fost trimis în judecată, fiind audiat în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond, ocazie cu care a susținut că la data amintită s-a aflat la domiciliul său până în jurul orei 20,30 când s-a deplasat cu un taxi la o sală de jocuri mecanice unde a rămas până în jurul orei 21,30 când a plecat acasă, unde a rămas până în dimineața următoare când s-au prezentat organele de poliție.
Pe de altă parte, partea vătămată a descris circumstanțele concrete ale comiterii faptei, precizând că l-a remarcat pe agresor înainte de a intra în scara blocului, pe când acesta ieșea din barul, local învecinat cu scara blocului în care partea vătămată locuiește. în reținerea vinovăției inculpatului este și faptul că partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind autorul agresiunii din seara zilei de 26.01.2009, cu ocazia recunoașterii din grup efectuate la data de 27.01.2009 și, deși inculpatul a contestat modalitatea concretă de realizare a recunoașterii considerăm că aceasta s-a desfășurat cu respectarea cerințelor legale. Partea vătămată a avut aceeași poziție și în fața instanței de judecată, afirmând susținut că inculpatul este autorul faptei de tâlhărie a cărei victimă a fost la data precizată mai sus.
Nu trebuie pierdute din vedere nici declarațiile martorilor și, persoane care l-au observat pe inculpat îndepărtându-se de la locul faptei cu poșeta asupra sa, context în care, trezindu-le suspiciunea legat de comiterea de către acesta a unei fapte antisociale, au decis să îl urmărească, reușind să îl observe de la mică distanță și să îl descrie pe acesta cu deosebită acuratețe, pentru ca în final martorii să solicite intervenția organelor de poliție.
martori au participat la recunoașterea din grup organizată la data de 27.01.2009 când de asemenea, l-au recunoscut pe inculpat fără ezitare.
Inculpatul a solicitat în fața instanței de judecată audierea a două martore, și în încercarea de a-și procura un alibi pentru momentul comiterii faptei, însă declarațiile celor două martore au fost în mod just înlăturate de instanța fondului ca nerelevante, în condițiile în care nici una dintre ele nu a reușit să furnizeze informații legate de activitățile desfășurate de inculpat la ora când a avut loc agresiunea.
S-a apreciat așadar că, din mijloacele de probă aflate la dosar, rezultă dincolo de orice dubiu că inculpatul este autorul infracțiunii, acesta urmând a răspunde penal pentru fapta sa.
Totodată, tribunalul a constatat că prima instanță a realizat o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport de dispozițiile art. 72.pen. reținând că acesta este recidivist postexecutoriu, conform art. 37 lit. b pen. (sens în care în mod just s-a procedat la schimbarea încadrării juridice), a comis o faptă de o gravitate sporită și a adoptat un comportament nesincer pe parcursul judecării cauzei.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul, pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și rejudecând, în principal să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii care i se reține în sarcină, întrucât fapta nu a fost comisă de el;în subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu au fost administrate toate probele care se impuneau, respectiv, audierea sorei inculpatului și a martorilor asistenți care au participat la recunoaștere.
S-a arătat că singurele probe care-l incriminează pe inculpat sunt declarațiile martorilor și, însă din declarația lui rezultă că acesta nu l-a recunoscut prima dată pe inculpat, ci doar a doua zi, după ce sora lui i-a atras atenția. Există un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, care trebuie să-i profite acestuia.
Verificând decizia atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente:
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, s-a stabilit de către prima instanță și confirmat ulterior de către instanța de apel, o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că, la data de 26.01.2009, în jurul orelor 20.15 inculpatul a deposedat-o prin violență (leziunile cauzate au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale) pe partea vătămată, în scara blocului unde aceasta locuiește - Câmpia, P-ța - - nr. 11 - de o poșetă conținând 60 lei, cartea de identitate, un card bancar și o legitimație de bibliotecă.
Este această stare de fapt dovedită cu: declarațiile constante ale părții vătămate, care l-a și identificat pe inculpat cu ocazia recunoașterii din grup; declarațiile martorilor și, cei care l-au observat pe inculpat imediat după comiterea faptei și au anunțat organele de poliție și l-au recunoscut din grup, a doua zi, la poliție; declarațiile martorilor asistenți la recunoașterea din grup și ( filele 59-60 dos. up.), care au arătat că atât partea vătămată, cât și martorii și l-au recunoscut pe inculpat, fără ezitare, ca fiind autorul agresiunii din seara precedentă.
Corect au fost apreciate ca nerelevante, declarațiile martorilor solicitați în apărare de inculpat - și ( mama și concubina acestuia), depozițiile lor neoferind informații cu privire la locul prezenței inculpatului la ora comiterii faptei, ci cu privire la momente anterioare acestuia.
În ceea ce privește trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, se constată neîntemeiată această solicitare, pe de o parte pentru că nu este incident niciunul din cazurile de casare prev. de art.385/9 pr.pen. care să impună rejudecarea, iar pe de altă parte, declarațiile martorilor asistenți la recunoașterea din grup ( a căror audiere de către instanță, se arată că s-ar fi impus) au fost consemnate în cursul urmăririi penale și, față de restul probelor relevate de cercetarea judecătorească, s-a constatat nu mai este necesară audierea acestora; în privința audierii sorei inculpatului, de asemenea, se constată că apare ca inutilă, de vreme ce însăși mama inculpatului, în cele două declarații date, a arătat că numai până la orele 18.00, inculpatul s-a aflat împreună cu familia, după această oră aflându-se în camera sa, cu concubina, apoi s-a culcat, până la venirea organelor de poliție, deci nu a mai fost în legătură cu sora sa.
Așa fiind, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie.
Pentru toate aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.385/16 alin.2 rap. la art.381 pr.pen. art.88 pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive de la 27.01.2009 la zi.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 16.06.1974 în comuna, jud. C, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 164 din 25 mai 2009 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 27 ianuarie 2009 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact./4 ex./29.06.2009.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Livia Mango Ana Covrig
