Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 423
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 43/A/13.02.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul recurent, reprezentat de avocat oficiu, lipsă părțile vătămate intimate și reprezentanții legali ai acestora.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor pronunțate anterior și în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, motivat de faptul că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2714/05.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
In baza art. 211 al. 1, 2 lit. b, c si al. 2 ind. 1 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 74 lit. a, c s Cod Penal-a dispus condamnarea inculpatului G, la pedeapsa de 4 (patru) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In baza 26.Cod Penal rap. la art. 211 al. 1, 2 lit. b, c si al. 2 ind. 1 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 74 lit. a, c a Cod Penal dispus condamnarea inculpatului G, la pedeapsa de 4 (patru) ani inchisoare pentru complicitate la savarsirea infractiunii de talharie.
In baza 20.Cod Penal rap. la art. 211 al. 1, 2 lit. b, c si al. 2 ind. 1 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 74 lit. a, c a Cod Penal dispus condamnarea inculpatului,la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare pentru tentativa la savarsirea infractiunii de talharie.
In baza art. 33, 34 lit. b s Cod Penal-au contopit pedepsele stabilite si a aplicat inculpatului GAp edeapsa privativa de libertate cea mai grea de 4 (patru) ani inchisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II-b in Cod Penal conditiile art. 71.Cod Penal
In baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestarii preventive incepand cu data de 21.04.2008 si pana la zi.
In baza art. 350.C.P.P. a mentinut starea de arest a inculpatului G
In baza art. 211 al. 1, 2 lit. b, c si al. 2 ind. 1 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 74 lit. a,c a Cod Penal dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 4 (patru) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In baza art. 211 al. 1, 2 lit. b, c si al. 2 ind. 1 lit. a p, la pedeapsa de 4 (patru) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In baza art. 33, 34 lit. b s Cod Penal-au contopit pedepsele stabilite si a aplicat inculpatului pedeapsa privativa de libertate cea mai grea de 4 (patru) ani inchisoare.
S-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II-b in Cod Penal conditiile art. 71.Cod Penal
In baza art. 14, 346.C.P.P. s-a constatat ca părțile vătămate, si, nu s-au constituit părți civile.
In baza art. 118 al. 1 lit. e s Cod Penal-a dispus confiscarea sumei de 100 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara întocmit în dosar nr. 14114/P/2007 s-a dispus punerea în mișcarea a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatilor G A, pentru savarsirea infractiunilor de talharie prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. b si c Cod Penal, art. 211 al. 2 lit. a Cod Penal, complicitate la talharie prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 211 al. 1, 2 lit. b si c Cod Penal, art. 211 al. 2 lit. a si Cod Penal tentativa la talharie prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 211 al, 1, 2 lit. b si c Cod Penal, art. 211 al. 2 lit. a cu Cod Penal aplicarea art. 33 lit. b Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a si Cod Penal, pentru savarsirea infractiunilor de talharie prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. b Cod Penal, art. 211 al. 2 lit. cu Cod Penal aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalPrin actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatii au sustras prin amenintare de la partea vatamata un aparat mp3, un telefon mobil si suma de 15 lei, iar inculpatul a sustras un telefon mobil Sony Ericsson de la partea vatamata, ajutat fiind de inculpatul G A, acesta din urma, la randul sau, incercand sa sustraga un telefon de la partea vatamata, actiunea sa ramanand fara rezultat intrucat nu a gasit asupra acestuia telefonul, faptele inculpatilor intrunind elementele constitutive ale infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata.
Examinand actele si lucrarile de la dosar, prima instanță a retinut urmatoarele:
In fapt, in ziua de 25.11.2007, partea vatamata, in varsta de 16 ani, se afla pe str. - din T, venind dinspre, ascultand muzica la castile unui mp3 si la un moment dat a fost incadrat de o parte si de alta de 3 persoane care i-au cerut sa-i dea telefonul.
In urma recunoasterii facute dupa plansa foto ( 28), in prezenta martorului asistent ( 31 ), au fost identificati ca faptuitori inculpatii G A si, inculpatul luand castile, mp3-ul si suma de 15 lei, iar inculpatul sustragand un telefon mobil marca Samsung.
Declaratia partii vatamate se confirma si prin declaratia inculpatului GA( 73) si a martorei ( 72) careia inculpatul i-a dat telefonul mobil si de la care a fost ridicat si predat pe baza de dovada partii vatamate ( 23, 24 ).
Ulterior, in ianuarie 2008, cei doi inculpati se deplasau pe str. - din T si in zona CFR i-au acostat pe in varsta de 13 ani si in varsta de 11 ani si le-au cerut sa le dea telefoanele mobile.
Partea vatamata a incercat sa fuga, insa inculpatul l-a tinut si i-a sustras telefonul mobil marca Sony Ericsson, iar inculpatul GAl -a controlat in buzunare pe si,vazand ca nu are telefon, l-a lasat sa plece.
Imprejurarile sustragerii telefonului sunt dovedite cu declaratiile partilor vatamate ( 40-42 ), ale inculpatilor ( 60, 73), declaratia martorului ( 101) care a asistat la recunoasterea dupa plansa foto a celor doi inculpati si a martorului ( 52 ) care a cumparat telefonul cu suma de 100 lei de la inculpatul G A si de la care a fost ridicat si predat partii vatamate.
Imprejurarea ca inculpatii au sustras bunurile partilor vatamate a fost dovedita fara putinta de tagada, insa acestia se apara spunand ca nu au exercitat violente sau amenintari pentru a intra in posesia lor, ci au fost date de bunavoie, astfel ca fapta de insusire a telefoanelor ori refuzul de a le restitui nu poate constitui decat latura obiectiva a infractiunii de abuz de incredere, motiv pentru care s-a solicitat schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de talharie prev. de art. 211.Cod Penal in infractiunea de abuz de incredere prev. de art. 213.
Cod PenalIn ce priveste aceasta cerere, prima instanță a retinut ca, desi ambele texte de lege urmaresc sa ocroteasca posesia si detentia asupra bunurilor mobile, intre cele doua infractiuni exista deosebiri esentiale.
Astfel, in timp ce in cazul infractiunii de talharie este necesar sa existe o actiune de luare a unui bun din sfera de stapanire a posesorului sau detentorului fara consimtamantul sau, prin mijloace specifice cum ar fi violenta sau amenintarea, in cazul abuzului de incredere, refuzul de restituire consta in manifestarea de vointa a faptuitorului de a nu inapoia bunul care i-a fost incredintat.
In speta, inculpatii au intrat in posesia telefoanelor nu ca urmare a consimtamantului partilor vatamate ci ca urmare a constrangerii morale a acestora. Atat partea vatamata care s-a trezit inconjurata de 3 barbati, cat si partile vatamate si care la varsta de 11 si respectiv 13 ani au fost acostate de doua persoane, una mai solida, s-au aflat in situatia de a nu mai putea lua o hotarare sau intreprinde o actiune in vederea protejarii bunurilor, ceea ce constituie o amenintare in intelesul textului are incrimineaza infractiunea de talharie.
Pentru aceste considerente instanta de fond, vazand si art. 334. a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice constatand ca, fata de imprejurarile de fapt, dovedite cu probele de la dosar si aratate mai sus, sunt intrunite toatele elementele constitutive ale infractiunilor pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata, latura subiectiva realizandu-se sub forma intentiei directe, inculpatii urmarind sa-si insuseasca bunuri pe nedrept, cautand circumstantele care sa le facilizete actiunile, circumstante privind ora si locul savarsirii, precum si circumstante privind victimele copii asupra carora sa poata pune in practica intimidarea ca forma a constrangerii morale si implicit a amenintarii.
La individualizarea judiciara a pedepselor ce a aplicat inculpatilor, prima instanta a avut in vedere, pe langa criteriile prev. de art. 72.Cod Penal, imprejurarea ca acestia se afla pentru prima data sub incidenta legii penale si au fost sinceri in fata autoritatilor, imprejurari care le-a retinut ca circumstante atenuante, facând aplicarea art. 76 lit. "b"
Cod PenalIn ce priveste pedepsele accesorii instanta de fond a reținut că natura faptei săvârșite de inculpati denotă un comportament de natura a-i face nedemni de a-si exercita dreptul de a fi alesi intr-o autoritate publica sau de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, ocuparea unor asemenea pozitii publice presupunand un exemplu de conduita in societate, exemplu pe care nu-l poate oferi o persoana care prin conduita sa a adus atingere unor valori sociale. În consecință, instanța a interzis inculpatilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza II - b) pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2.pen.
Sub aspect civil, s-a constatat ca partile vatamate nu s-au constituit parti civile, telefoanele sustrase fiind recuperate insa, asa cum rezulta din declaratia martorului coroborata cu declaratiile inculpatilor, acesta a platit suma de 100 lei pentru telefon si nu s-a constituit parte civila in cauza, astfel ca suma de 100 lei dobandita de inculpatul din savarsirea infractiunii a fost confiscata in temeiul art. 118 lit. "e"
Cod PenalÎmpotriva sentinței menționate au declarat apel inculpații G A și, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11.12.2008 sub același număr de dosar, respective -, solicitând aplicarea unor pedepse mai mici, având în vedere că au recunoscut cu sinceritate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței.
Prin decizia penală nr. 43 /A din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 369.C.P.P. s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul G A, împotriva sentinței penale nr. 2714/05.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. s-a respins apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe penal, ca nefondat.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului G A, iar conform art. 381.C.P.P. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului de la data de 05.11.2008 la zi.
Instanța de apel a constatat că, prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a reținut starea de fapt și de drept dedusă judecății și prin pedepsele aplicate celor doi inculpați, de câte 4 ani închisoare, pedepse corect individualizate conform prev. art. 72.pen. a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în ceea ce privește latura penală a cauzei.
S-a constatat de asemenea și soluționarea corectă a laturii civile, în condițiile în care părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, cu consecința aplicării prevederilor art. 118 al. 1 lit. e pen.
În consecință pentru considerentele expuse în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. instanța de apel a respins ca nefondat apelul inculpatului și având în vedere că la termenul de judecată din 16.01.2009, prin declarație consemnată separat la dosar ( fila 28 dosar), inculpatul G A și-a retras apelul, instanța în baza art. 369.C.P.P. a luat act de această retragere.
Împotriva deciziei penale nr.43/A din 13.02.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs, inculpatul recurent, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 11.03.2009 sub nr-.recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Starea de fapt reținută este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și readministrate în fața instanței și din care reiese că inculpații au sustras prin amenințare de la partea vătămată un aparat mp3, un telefon mobil Sony Ericsson de la partea vătămată, ajutat fiind de inculpatul G, acesta din urmă, la rândul său, încercând să sustragă un telefon de la partea vătămată, acțiunea sa rămânând fără rezultat, întrucât nu a găsit asupra acestuia telefonul, faptele inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și natura infracțiunii comise.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de recurs constată că aceasta este corect soluționată, părțile vătămate neconstituindu-se părți civile.
Având în vedere cele expuse în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge, ca nefundat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.43/A din 13.o2.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 43/A/13.02.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin.2 p Cod Penal, obligă pe inculpatul recurent la 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.CM/28.04.09
Tehnored AJ/2 ex/4.05.09
Prima instanță: Judec. T-
Apel: Trib. T-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
