Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.425/2009
Sedința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sanda Trif JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaică
- - -JUDECĂTOR 3: Marius Motolea
- - - judecător
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.39/A/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații intimați și, în stare de arest, asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind restul părților.
Se prezintă avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpatului recurent, apărătorul inculpaților intimați și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului conform dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit. Cod procedură penală, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală a se dispune achitarea acestuia.
În susținere învederează că din probele administrate în cauză rezultă dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, fapta nefiind săvârșită de către acesta.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații intimați și solicită a se extinde efectele recursului și cu privire la aceștia și în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală a se dispune achitarea lor. Arată că din probele administrate la dosar nu rezultă cu certitudine vinovăția acestora.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată, întrucât în mod corect au stabilit instanțele inferioare vinovăția inculpaților, raportat la probele administrate.
Precizează că în prima fază inculpații au recunoscut faptele, au fost recunoscuți de către partea vătămată, astfel că vinovăția a fost pe deplin dovedită.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că inculpatul a făcut autodenunțul.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că organele de cercetare le-a spus cum să facă autodenunțul. Precizează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală Prin sentința penală nr. 647 din 05 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr-, au fost condamnați inculpații:
1., la:
- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.1,2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cp. cu aplicarea art.37 lit.b Cp.;
- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.1,2 lit.b,c, alin.2/1 lit.a Cp. cu aplicarea art.37 lit.b Cp.;
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de port ilegal de cuțit prev. și ped. de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată cu aplicarea art.37 lit.b Cp.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b a Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, astfel că în final acesta execută pedeapsa de8 ani închisoare.
În baza art.11 pct.2 lit.a comb.C.P.P. cu art.10 lit.d a C.P.P. achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de amenințare prev. și ped. de art.193 alin.1 cu Cod Penal aplic, art.37 lit.b
Cod Penal2., la:
- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.1,2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cp. cu aplicarea art.37 lit.b Cp.;
- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.1,2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cp. cu aplicarea art.37 lit.b Cp.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cp. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de7 ani închisoare.
3. la:
- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.1,2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cp.;
- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.1,2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cp.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cp. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de7 ani închisoare.
A privat pe inculpați de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cp. în condițiile art.71 Cp.
A constatat că părțile vătămate și - nu s-au constituit părți civile în cauză.
A obligat în solidar pe inculpați să plătească părții civile losif, suma de 200 lei cu titlu de despăgubiri.
A obligat pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care a stabilit în sarcina MJ și în favoarea Biroului de Avocați D plata sumei de câte 150 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 08 octombrie 2005, în jurul orei 22.00, inculpații au urmărit-o pe partea vătămată, pe care au atacat-o în momentul când au ajuns-o în dreptul barului situat pe strada - - din municipiul D, lovind-o cu pumnii și picioarele, după care i-au sustras telefonul mobil marca Samsung -X-600 în valoare de 600 lei, partea vătămată suferind leziuni vindecabile în 15-16 zile de îngrijiri medicale.
Aceiași inculpați, în seara de 11 octombrie 2005, în jurul orei 20.30, au atacat-o pe partea vătămată losif, pe strada - din municipiul D și i-au sustras telefonul mobil marca în valoare de 200 lei.
S-a mai reținut că în seara de 03 octombrie 2006, inculpatul, aflându-se în barul din municipiul D, în urma unui conflict avut cu numitul, ce a necesitat intervenția agenților de pază, a proferat amenințări la adresa părții vătămate -, agent de pază, având asupra sa un cuțit.
Împotriva sentinței penale de mai sus au declarat apel în termen și nemotivat inculpații, și, solicitând pronunțarea unei soluții de achitare pentru temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, pe considerentul că nu au comis infracțiunile de tâlhărie.
Inculpatul a solicitat să fie achitat cu reținerea temeiului prev. de art. 10 lit. a Cod proc. penală și pentru infracțiunea prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât nu s-a făcut dovada că la data de 03 octombrie 2006 ar fi avut armă asupra sa.
În subsidiar, pentru inculpatul, s-a solicitat reducerea pedepsei ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea sa.
Prin decizia penală nr.39/A/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a admis ca fondate apelurile introduse de inculpații,și împotriva sentinței penale nr. 647/2008 pronunțată de Judecătoria Deva, pentru temeiul prev.de art.379 pct.2 lit.a C.P.P. s-a desființat parțial sentința atacată și în consecință:
S-a înlăturat sporul de 1 an închisoare de la pedeapsa aplicată inculpaților și urmând ca inculpații să execute pedeapsa de câte 7 ani închisoare.
S-a înlăturat înlătură prev.art.64 lit.a teza I Cp. în condițiile art.71 Cp. de la pedepsele aplicate inculpaților, și.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare din apel în sumă de 950 lei s-a stabilit a rămâne în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 300 lei, vor fi suportate din fondul
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că starea de fapt stabilită de prima instanță este corectă raportat la probele administrate cauzei, ca și încadrarea juridică dată faptelor, însă s-a apreciat, raportat la disp. art.72 Cod penal, că nu se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă de 1 an închisoare față de inculpatul, față de gradul de participare egal al inculpaților la comiterea faptelor.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, tribunalul a reținut că apare ca nemotivată și nejustificată aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin.1 teza I Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal, raportat la infracțiunea săvârșită de către inculpați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen inculpatul, care în motivele scrise de recurs și susținute oral, personal și prin apărătorul legal a solicitat admiterea recursului conform dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.b) Cod procedură penală, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.c) Cod procedură penală a se dispune achitarea acestuia sub aspectul infracțiunilor de tâlhărie, întrucât din probele administrate în cauză rezultă dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, fapta nefiind săvârșită de către acesta.
În subsidiar, solicită achitarea în baza dispozițiilor art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b/1 cod pr. penală și art. 18/1 cod penal, raportat la împrejurarea că prejudiciul este mic și a fost recuperat integral prin restituirea bunului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod pr. penală în care se încadrează criticile recurentului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conf. art. 385/9 al. 3 Cod pr.p., Curtea de Apel Alba Iulia constată că recursul inculpatului este fondat urmând a fi admis conform art. 385/15 pct.2 lit. b) cod pr. penală pentru cele ce se vor arăta în continuare:
1.Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios instanța de apel, și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate, infracțiune pentru care a fost trimis în judecată și cum s-a solicitat și pus în discuție, la instanța de fond, în raport de situația de fapt reținută.
Astfel, Curtea de Apel verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse de recurentul inculpat, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 din Codul d e procedură penală, constată că instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt, precum și vinovăția inculpatului în raport de infracțiunea de tâlhărie comisă în seara zilei de 8 octombrie 2005 în dauna părții vătămate.
Curtea de Apel consideră că în cauză instanțele de judecată au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală cu privire la aprecierea probelor, constatându-se că inculpatul a participat la comiterea acestei infracțiuni, iar apărările acestuia sunt de circumstanță în scopul de a se sustrage răspunderii penale.
Partea vătămată, o persoană tânără în vârstă de 24 de ani, a reținut exact cele petrecute și a dat declarații ample, descriind faptele, dar și persoana agresorilor, cu prezentarea unor amănunte relevante atât pentru stabilirea adevărului în cauză, cât și pentru calificarea declarațiile sale ca fiind sincere și edificatoare.
Astfel, partea vătămată a descris înfățișarea agresorilor, vorbele și gesturilor acestora ( 8- 12 ds. urm. p, 214 ds. fond).
Susținerile sale au fost constante pe tot parcursul procesului penal, victima i-a recunoscut fără nicio ezitare pe cei trei inculpați, de pe planșele foto ( 13-25 ds. urm. p. ), iar martorul asistent prezent la efectuarea acestor recunoașteri a confirmat lipsa de dubii a părții vătămate care i-a identificat pe cei trei autori în persoana lui, și ( 26 ds. urm. p).
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile olografe ale inculpaților și, date în cursul anchetei penale, în care recunosc că au comis fapta împreună cu inculpatul recurent ( 97 și 100 ds. urm. p. ).
Relevante sub aspectul vinovăției recurentului inculpat sunt declarațiilor martorului, care arată că a cumpărat telefonul mobil marca Samsung de la recurentul inculpat. ( 27 ds. urm. p, 224 ds. fond).
Este adevărat, că recurentul inculpat în tot cursul anchetei penale nu a recunoscut faptele, refuzând să dea vreo declarație, iar în fața judecătorului de fond a arătat că nu el a comis faptele, susținând că în aceea perioadă se afla încarcerat în penitenciar. Însă, această declarație este în contradicție cu declarațiile olografe date de cei doi inculpați și, fiind evident că a încercat să nu fie tras la răspundere penală pentru această faptă.
În acest context, și în raport de probele administrate cauzei, această apărare nu poate fi reținută, ea fiind pro-causa, apărare corect înlăturată și de instanța de apel.
Pentru aceste considerente, C constată că în mod just instanța de fond a pronunțat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiuni de tâlhărie comisă în seara zilei de 8 octombrie 2005 în dauna părții vătămate, neimpunându-se achitarea acestuia.
În ce privește motivul de recurs invocat de recurentul inculpat referitor la achitarea sa în baza disp. art. 10 lit. b/1 rap. la art. 11 pct.2 lit. a cod pr. penală și art. 18/1 cod penal, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, acesta este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 18/1 cod nu constituie infracțiunea prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În aliniatul 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Examinând cauza, Curtea constată că fapta săvârșită de inculpatul împreună cu inculpații și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Acțiunile inculpatului descrise în considerentele hotărârilor anterioare pe care ni le însușim, constând, în esență, în sustragerea, împreună cu alți doi inculpați, prin violență, în loc public, și pe timp de noapte a unui bun în valoare de 600 lei, constituie o faptă prin care s-au lezat grav nu doar patrimoniul victimei, dar și integritatea acesteia.
Nu este de neglijat a se preciza că cei trei inculpați au urmărit-o pe victimă la plecarea acesteia din local, și au atacat-o cu pumni și picioarele, recurentul inculpat fiind cel care în timpul agresării victimei i-a sustras acestuia telefonul din buzunarul de la pantaloni, ceea ce denotă periculozitatea sporită a acestuia.
Rezultă așadar, că în speță subzistă elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 al.1, 2 lit.b,c, al.2/1 Cod penal săvârșite în dauna părții vătămate, critica formulată de recurentul inculpatul sub acest aspect neavând temei de drept și deci, este nefondată.
2. În ce privește motivele de recurs ale recurentului inculpat referitoare la fapta tâlhărie, prev. și ped. de art.211 al.1, 2 lit.b,c, al.2/1 Cod penal, săvârșită în dauna părții civile, Curtea de Apel, examinând actele și lucrările dosarului, apreciază că concluzia la care au ajuns instanța de fond și apoi cea de apel când a dispus condamnarea inculpatului recurent pentru această infracțiune este rezultatul aprecierii greșite a materialului probator care a dus la reținerea unei situații de fapt care nu are suport probator.
Curtea de Apel Alba Iulia observă din examinarea actelor și lucrărilor dosarului că soluțiile pronunțate de instanțele anterioare sunt nelegale și netemeinice, întrucât suntem în prezența echivocului care profită inculpatului, având în vedere că nu există elemente certe care să ducă la concluzia că acesta a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din seara zilei de 11 octombrie 2005.
Potrivit art. 62 cod pr. penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, iar potrivit art. 63 cod pr. penală aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
În speță, inculpatul recurent a susținut în tot cursul procesului penal că nu a participat la comiterea acestei fapte, apărare însușită de către instanța de control judiciar.
Astfel, partea vătămată a declarat constant în tot cursul procesului penal că a fost atacat de un grup de trei persoane, din care i-a identificat, după planșa foto, doar pe doi dintre agresori în persoana inculpaților și.
Este adevărat, că în declarațiile olografe date în cursul anchetei penale inculpații și, au arătat că au comis fapta de tâlhărie împreună cu inculpatul. Însă, aceste declarații nu se coroborează cu nicio probă de la dosar.
Curtea de Apel observă că instanțele de judecată, de fond și de apel, au avut în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare aceste declarații olografe. Ori, este de precizat că, exceptând aceste declarații, în tot cursul procesului penal - anchetă penală, fond și apel, cei doi sus-numiți inculpați au negat comiterea faptei.
În acest context, există un dubiu, ce profită inculpatului recurent în ceea ce privește participarea sa la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din seara zilei de 11 octombrie 2005.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod pr. rap.p. la art. 385/9 pct. 18 din Codul d e proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul, va casa în parte decizia penală atacată precum și sentința penală nr.647/5.05.2008 pronunțată de Judecătoria Deva sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește infracțiunea de tâlhărie, reținută în sarcina inculpatului și în dauna părții civile și laturii civile privind acțiunea civilă formulată de susnumita parte civilă.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală îl va achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 al.1, 2 lit.b,c, al.2/1 Cod penal săvârșite în dauna părții civile .
Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art.33, 34 lit.b Cod penal, în ce-l privește pe inculpatul, referitoare la concursul de infracțiuni, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 al.1, 2 lit.b,c, al.2/1 Cod penal săvârșite în dauna părții civile, cu aplicarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a teza II, Cod penal, în condițiile și pe durata prev. de art.71 Cod penal.
Ca o consecință a soluției de achitare pe temeiul art. 11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.c) Cod procedură penală va înlătura obligația inculpatului de a plătii, în solidar cu inculpații intimați și, suma de 200 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă .
În baza dispozițiilor art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatul recurent și inculpații intimați, în sumă de câte 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.39/A/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală și în consecință:
Casează în parte decizia penală atacată precum și sentința penală nr.647/5.05.2008 pronunțată de Judecătoria Deva sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește infracțiunea de tâlhărie, reținută în sarcina inculpatului și în dauna părții civile și laturii civile privind acțiunea civilă formulată de susnumita parte civilă și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 al.1, 2 lit.b,c, al.2/1 Cod penal săvârșite în dauna părții civile .
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.33,34 lit.b Cod penal, în ce-l privește pe inculpatul, referitoare la concursul de infracțiuni, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 al.1, 2 lit.b,c, al.2/1 Cod penal săvârșite în dauna părții civile, cu aplicarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a teza II, Cod penal, în condițiile și pe durata prev. de art.71 Cod penal.
Înlătură obligația inculpatului de a plăti în solidar cu inculpații intimați și suma de 200 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă .
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
În baza dispozițiilor art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatul recurent și inculpații intimați, în sumă de câte 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - -CO - - -CO - --CO
Semnează vicepreședintele semnează vicepreședintele semnează vicepreședintele
Curții de Apel Curții de Apel Curții de Apel
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/3.08.2009
;
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaică, Marius Motolea
