Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 43/MP
Ședința publică din data de 1 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, împotriva sentinței penale nr.1097 din data de 02 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr.2293/2007 și nr. unic - și a deciziei penale nr.32 din data de 25 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA în dosarul penal nr-, privind pe inculpații - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, - deținut în Penitenciarul Poarta Albă,,, trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.211 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- intimatul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.2330/2008 emisă de Baroul de Avocați C;
- intimatul inculpat - - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.2329/2008 emisă de Baroul de Avocați C;
Se constată lipsa:
- intimatei inculpate pentru care răspunde avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.2328/2008 emisă de Baroul de Avocați C;
- intimatului inculpat pentru care răspunde avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.2331/2008 emisă de Baroul de Avocați C;
- intimatului parte civilă;
- intimatelor autorități tutelare Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA.
Procedura este legal îndeplinită, părtile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părtile prezente, arată că nu au exceptii de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat exceptii din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul, arată că a declarat recurs numai cu privire la inculpatul și critică hotărârile atacate pentru greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de tâlhărie. Din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că el este cel care i-a instigat pe ceilalți inculpați să săvârșească fapta. El este cel care le-a spus celorlalți că partea vătămată deține un inel de valoare ( declarația de la fila 22 dosar instanță). Solicită a se observa că inculpatul, recunoaște faptul că le-a spus că, partea vătămată are bunuri de valoare asupra sa. Solicită a se observa că, în mod corect s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, și pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c cod penal și al. 21lit. a cod penal, inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu.
Curtea, față de faptul că, recursul se referă numai la inculpatul, constată lipsa acestuia și imposibilitatea audierii sale.
Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchet si menținerea dispozițiilor hotărârilor pronunțate care sunt legale și temeinice. Nu există probe certe că inculpatul i-ar fi instigat pe ceilalți inculpați să săvârșească infracțiunea de tâlhărie, iar simplul gest al acestuia de a le arăta deținerea inelului pe degetul părții vătămate, nu poate conduce la condamnarea lui.
Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat, arată că, recursul declarat de Parchet nu îl privește pe acest inculpat, el nu a declarat recurs împotriva hotărârii, motiv pentru care, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat -, având cuvântul, arată că recursul declarat de Parchet nu îl privește pe acest inculpat, el nu a declarat recurs împotriva hotărârii, motiv pentru care, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
Avocat, apărător din oficiu al intimatei inculpate având cuvântul, arată că recursul declarat de Parchet nu o privește pe această inculpată, ea nu a declarat recurs împotriva hotărârii, motiv pentru care, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat - în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Tulcea, prin sentința penală nr. 1097 din 2 octombrie 2007, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c și alin 21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul, CNP--, fiul lui și, născut la data de 15.12.1985 în municipiul T, în prezent aflat în Penitenciarul Tulcea, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.350 alin.1 proc.penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului --.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 11.02.2007 la zi.
În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, c și alin 21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul, CNP - -, fiul lui și, născut la data de 28.09.1987, în T, în prezent aflat în Penitenciarul Tulcea, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.350 alin.1 proc.penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 11.02.2007 la zi.
În baza art.334 proc.penală a schimbat încadrarea juridică a faptei pusă în sarcina inculpatei minore, din infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c și alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, de complicitate la tâlhărie, în infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c și alin. 21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, de tâlhărie.
În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, c și alin. 21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și 109 Cod penal și a art.74 lit. a, c Cod penal, a condamnat pe inculpata minoră, CNP - -, fiica lui și, născută la data de 17.02.1990, în comuna, cu domiciliul în comuna sat A, în prezent aflată în Centrul de Plasament "" T,-, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie.
În baza art.81 alin.1 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare potrivit art.110 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, pe durata pedepsei.
În baza art.1101Cod penal a dispus ca până la împlinirea vârstei de 18 ani inculpata să respecte obligația prevăzută de art.103 alin.3 lit.b Cod penal, în sensul de a nu intra în legătură cu inculpații și -, iar după împlinirea vârstei de 18 ani să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art.863alin.1 Cod penal și anume:
- să se prezinte trimestrial, la data de 25 ultimei luni din trimestru, la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, precum și să nu intre în legătură cu inculpații și --, până la împlinirea termenului de încercare, potrivit art.863alin.3 lit.d Cod penal.
În baza art.359 proc.penală a atras atenția inculpatei minore asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.83-84 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d proc.penală, a achitat pe inculpatul, CNP - -, fiul lui și, născut la 31.12.1974 în T, cu domiciliul în T,-, județul T, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, recidivist postcondamnatoriu, pentru infracțiunea prevăzută de art.25 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c și alin.21lit. a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, de instigare la tâlhărie.
A respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă, ca nefondată.
În baza art.191 alin.2 proc.penală a obligat inculpații la cheltuieli judiciare către stat după cum urmează:
- inculpatul -- la plata sumei de 360 de lei, din care suma de 250 de lei reprezentând onorarii avocați oficiu urmărire penală și judecată, se va vira din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați T pentru avocați - 150 de lei - și - 100 de lei.
- inculpatul la plata sumei de 360 de lei, din care suma de 150 de lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmărire penală se va vira din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați T pentru avocat, iar suma de 100 de lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru verificarea măsurii arestării preventive se va vira din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați T pentru avocat.
- inculpata la plata sumei de 360 de lei, din care suma de 250 de lei reprezentând onorarii avocați oficiu urmărire penală și judecată, se va vira din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați T pentru avocați - 150 de lei - și - 100 de lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.559/P/2007 din 24.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulceas -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, ambii domiciliați în T,-, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 al.1, al.2 lit. b, c și alin.21lit.a Cod penal, de tâlhărie precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților domiciliat în T,- și, domiciliată în comuna, sat A, județul T, în prezent aflată în Centrul de plasament "" T, primul pentru infracțiunea prevăzută de art.25-211 al.1, al.2 lit.b, c și al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, de instigare la tâlhărie iar cea de-a doua pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, faptă prevăzută de art.26-211 al.1, al.2 lit.b, c și al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal.
În fapt, s-a reținut în esență că în seara de 10/11.02.2007 partea vătămată, care venise recent din Italia, s-a dus împreună cu mai mulți prieteni la un bar situat în zona străzii din municipiul T unde au consumat băuturi alcoolice. În respectivul bar partea vătămată l-a văzut pe numitul pe care îl cunoștea de mai mult timp, acesta fiind însoțit de mai multe persoane, inclusiv de ceilalți trei inculpați. Partea vătămată i-a solicitat lui să-i dea una dintre fetele aflate la masă pentru a întreține raporturi sexuale însă i-a spus vorbească acest lucru cu inculpatul -. La un moment dat partea vătămată a ieșit din bar fiind urmată de către inculpata și de numita -. S-a mai reținut în rechizitoriu că inculpatul le-a spus inculpaților și - să meargă după partea vătămată pentru a-i sustrage bunurile pe care acesta le avea asupra lui. În momentul când și-a dat seama că este urmărit de cei doi inculpați partea vătămată a încercat să fugă însă a fost prins și a fost lovit cu pumnul de către - și apoi de către. În acest timp numita - a fugit înspre bar iar, după ce partea vătămată a căzut la pământ, inculpații - și împreună cu inculpata au început să îl controleze de bunuri pe acesta, sustrăgându-i un telefon mobil și un inel din aur. Ulterior inculpații au fugit și împreună cu inculpatul și cu alți prieteni au părăsit respectiva zonă cu un taxi.
Instanța a procedat la luarea declarațiilor inculpaților -, și, în prezența avocaților din oficiu sau aleși ai acestora precum și a reprezentantului legal în cazul inculpatei minore, declarațiile fiind consemnate și atașate la filele 80-84 și 122. Deși legal citat, inclusiv cu mandat de aducere, inculpatul nu s-a prezentat pentru a i se lua declarație sau pentru a propune probe în apărare, instanța procedând la soluționarea cauzei fără a-i mai lua declarație acestui inculpat întrucât din actele de la dosar rezultă că s-a sustras cercetării judecătorești, atât timp cât avea cunoștință de proces întrucât a dat declarații în cursul urmăririi penale.
De asemenea, instanța a procedat la luarea declarației părții vătămate-parte civilă (fila 114) precum și la luarea declarațiilor martorilor, -, (filele 118, 120-121 și 79).
Întrucât inculpata era minoră la data săvârșirii faptei, în cauză a fost efectuat atât un referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA, atașat la filele 117-121 din dosarul de urmărire penală cât și o anchetă socială referitoare la aceeași inculpată (filele 106-107 din același dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că situația de fapt reținută prin rechizitoriu și încadrarea juridică dată faptelor inculpaților este parțial confirmată de probele administrate în cauză. Astfel, din aceste probe rezultă cu certitudine că inculpații și - i-au aplicat mai multe lovituri părții vătămate în scopul de a-l deposeda pe acesta de anumite bunuri pe care partea vătămată le avea asupra sa, în vederea însușirii respectivelor bunuri. Această faptă a fost săvârșită în timpul nopții și într-un loc public - pe stradă, lângă un bar - cei doi inculpați fiind însoțiți și de inculpata. Anterior agresiunii îndreptate împotriva părții vătămate inculpații și - văzuseră partea vătămată în barul în care atât acesta cât și inculpații consumau băuturi alcoolice iar hotărârea de a-l deposeda de bunuri prin folosirea de violențe le-a venit celor doi inculpați în momentul în care partea vătămată a părăsit localul fiind însoțit de către inculpata și de martora -. Din declarațiile date de către inculpații - și în cursul cercetării judecătorești rezultă că după ce partea vătămată a părăsit localul inculpatul i-a făcut anumite semne inculpatului - în sensul că partea vătămată avea un ghiul la deget.
Primul care a lovit partea vătămată a fost inculpatul - care a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut fiind în continuare lovit atât de către - cât și de, în zona coastelor. Inculpatul - i-a sustras părții vătămate un telefon mobil în timp ce inculpatul i-a sustras un ghiul din aur. Relativ la acest din urmă bun, inculpata a încercat inițial să îl scoată de pe mâna părții vătămate după ce aceasta căzuse la pământ însă nu a reușit, ghiulul fiind în cele din urmă luat de către inculpatul.
Această situație de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor inculpaților -, și, date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, prin care aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor, cu declarațiile martorilor audiați în aceleași etape procesuale, cu declarațiile părții vătămate și cu procesele verbale de restituire a bunurilor sustrase (filele 41-43 din dosarul de urmărire penală).
Prin urmare fapta inculpaților și - de a sustrage mai multe bunuri din posesia părții vătămate, în scopul însușirii, faptă săvârșită prin întrebuințarea de violențe, în timpul nopții și într-un loc public, a fost probată și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.211 al.1, al.2 lit. b, c și al.21Cod penal, de tâlhărie, urmând a atrage răspunderea penală a inculpaților.
În ceea ce privește activitatea inculpatei, instanța apreciază că aceasta întrunește de asemenea, elementele constitutive ale infracțiunii reținută în sarcina inculpaților și -, în sensul că acțiunile inculpatei minore îi conferă acesteia calitatea de autor al infracțiunii de tâlhărie și nu aceea de complice la această infracțiune, așa cum a fost reținut prin rechizitoriu. De aceea, instanța a pus din oficiu în discuția părților, în baza art.334 proc.penală, schimbarea încadrării juridice în privința faptei reținută în sarcina inculpatei din infracțiunea de complicitate la tâlhărie art.26-211 al.1, al.2 lit.b, c și al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al.1, al.2 lit.b, c și al.21lit.a Cod penal.
În acest sens, instanța apreciază că nu are relevanță împrejurarea că inculpata nu a exercitat personal violențe asupra părții vătămate cât timp a profitat de starea în care se afla partea vătămată ca urmare a loviturilor aplicate de ceilalți doi inculpați, lovituri aplicate chiar în prezența inculpatei deci despre care aceasta avea cunoștință. Mai mult decât atât, acțiunea inculpatei minore de a încerca să ia inelul de pe degetul părții vătămate, după ce acesta căzuse în urma loviturilor primite, vine să consolideze ideea că inculpata a acționat ca autor al infracțiunii de tâlhărie, cu atât mai mult cu cât elementul circumstanțial prevăzut de art.211 al.21lit.a Cod penal privind săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună are, în opinia instanței, un caracter real, răsfrângându-se asupra tuturor participanților la săvârșirea faptei.
Despre o complicitate la infracțiunea de tâlhărie s-ar fi putut vorbi doar în situația în care inculpata minoră s-ar fi limitat la a asigura paza celorlalți doi inculpați însă în momentul în care - după loviturile aplicate părții vătămate de ceilalți doi inculpați - a încercat la rândul său să-i sustragă părții vătămate un bun, profitând de neputința victimei de a se apăra, inculpata devine autor al infracțiunii de tâlhărie, urmând să răspundă penal pentru această faptă.
În ceea ce privește activitatea inculpatului, instanța apreciază că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la tâlhărie, prevăzută de art.25-211 al.1, al.2 lit.b, c și al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal. În acest sens, trebuie observat că singura probă pe care se sprijină învinuirea adusă acestui inculpat constă într-o declarație dată de către acesta în cursul urmăririi penale și atașată la filele 94-96. Doar din această declarație rezultă că inculpatul le-ar fi spus inculpaților și - să meargă după partea vătămată pentru a-i sustrage ghiulul și telefonul mobil, inculpatul folosind mai exact cuvintele: "duceți-vă și făceți-l". Această declarație este nu numai singulară ci și în contradicție cu tot restul materialului probator - declarații de martori și ale celorlalți inculpați - administrat în cursul urmăririi penale și al judecății. Astfel, trebuie remarcat că această declarație nu corespunde cu declarația olografă dată de către același inculpat și aflată la fila 93 din dosar în cuprinsul căreia inculpatul nu face nici o referire la faptul că i-ar fi îndemnat pe ceilalți doi inculpați să sustragă bunuri părții vătămate.
Nu există nici un motiv pentru a acorda o valoare probatorie mai mare declarației prin care inculpatul ar fi recunoscut săvârșirea presupusei fapte față de declarația inițială a acestuia în care inculpatul nu a făcut nici o mențiune cu privire la fapta ce i-a fost reținută în sarcină, cu atât mai mult cu cât învinuirea adusă acestui inculpat nu este susținută nici de declarațiile celorlalți inculpați sau a martorilor.
Astfel, atât inculpatul - cât și, au precizat că inculpatul le-a arătat doar că partea vătămată avea un ghiul pe deget, fără însă ca acest gest să fie însoțit și de îndemnul de a-i sustrage acel bun. Mai mult decât atât, în declarația sa dată în fața instanței, inculpatul - a precizat expres că inculpatul nu i-a spus să atace partea vătămată și nici că acesta ar fi avut bunuri de valoare asupra sa. La rândul său inculpatul a precizat că doar i-a făcut semne lui - că partea vătămată are un ghiul și că anterior incidentului nu a avut nici o discuție cu inculpatul în care acesta să îi ceară să săvârșească astfel de fapte.
Din aceste declarații rezultă cu certitudine doar faptul că inculpatul le-a făcut celorlalți doi inculpați anumite semne referitoare la partea vătămată, declarațiile respective neavând însă nici o relevanță cu privire la semnificația acestor semne sau, mai exact, referitor la urmările pe care gesturile inculpatului le-au avut asupra comportamentului ulterior al celorlalți doi inculpați. Cu alte cuvinte, esențial pentru existența instigării este elementul intențional, făptuitorul trebuind să acționeze cu intenția de a determina o altă persoană să săvârșirea o faptă prevăzută de legea penală. Or, pentru a aprecia dincolo de orice îndoială că inculpatul a acționat cu intenția de a-i determina pe inculpații - și să îi sustragă prin violență bunuri părții vătămate, o condiție esențială este ca acțiunea de instigare să fie una clar exprimată iar atunci când activitatea instigatorului constă în gesturi acestea să aibă un caracter univoc. că toate aceste elemente nu se pot aprecia decât prin raportare la persoana instigatorului și a instigatului. În această ordine de idei, atât inculpatul - cât și au precizat că îl cunosc de puțin timp pe inculpatul, situație în care nu se poate vorbi despre existența unei coeziuni psihice între cei trei inculpați. Mai mult decât atât, într-una din declarațiile inculpatului -, aflată la filele 78-80 din dosarul de urmărire penală, acesta declară că de comun acord cu inculpatul au stabilit să tâlhărească partea vătămată, nici în această declarație nefăcându-se vreo referire la inculpatul.
Faptul că inculpatul a precizat în declarația dată în fața instanței că a interpretat gestul inculpatului ca un îndemn de a-l agresa pe numitul, nu poate fi luată în considerare, în opinia instanței fiind mai degrabă expresia atitudinii procesuale a inculpatului, atitudine caracterizată de neasumarea răspunderii pentru faptele comise. Nu este de neglijat sub acest aspect faptul că inculpatul a negat inițial săvârșirea faptei pusă în sarcina sa, revenind ulterior asupra respectivei declarații, situație ce pune într-o lumină aparte gradul de sinceritate a respectivului inculpat și pune sub semnul întrebării susținerea acestuia potrivit căreia în lipsa gestului inculpatului nu ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie.
Prin urmare, instanța apreciază că acțiunea inculpatului de a indica celorlalți inculpați că partea vătămată are un ghiul pe mână, neînsoțită de nici un îndemn, nu are în sine aptitudinea concretă de a-i determina pe ceilalți inculpați să săvârșească infracțiunea de tâlhărie, acest gest având un caracter echivoc. Așa cum s-a precizat în literatura de specialitate, instigarea nu poate fi săvârșită din culpă, ci numai cu intenție ceea ce înseamnă că instigatorul are conștiința și voința de a determina la săvârșirea faptei ilicite, ceea ce, având în vedere tocmai caracterul echivoc al gestului inculpatului, nu poate fi susținut în prezenta cauză.
Tot în ceea ce privește fapta pusă în sarcina inculpatului trebuie precizat că nici unul din martorii audiați în cauză nu au auzit ce discuții au avut loc între acesta și partea vătămată sau între inculpat și sau - și nici nu au văzut dacă inculpatul a făcut vreun gest către ceilalți doi inculpați.
Din toate aceste motive instanța apreciază că activitatea inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la tâlhărie, în primul rând sub aspectul laturii subiective dar chiar și în ceea ce privește latura obiectivă. că nu poate fi total exclusă ipoteza că inculpatul a acționat cu intenția de a-i determina pe ceilalți inculpați să săvârșească infracțiunea de tâlhărie, însă, pentru raționamentele anterior expuse, există puternice dubii în această privință, dubii care potrivit principiilor generale în materie de răspundere penală acționează în favoarea inculpatului.
Revenind la inculpații - și, instanța apreciază, relativ la individualizarea pedepsei ce li se va aplica că în cauză este incidentă circumstanța atenuantă legală prevăzută de art.74 lit.a Cod penal întrucât ambii inculpați se află la primul conflict cu legea penală. Nu poate fi reținută și circumstanța prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, atitudinea celor doi inculpați fiind una oscilantă în cursul procesului penal întrucât în fața instanței inculpații au încercat, de conivență, să ascundă adevărata situație de fapt, negând inițial săvârșirea faptei și fiind susținut în această atitudine de inculpatul -, care a negat în fața instanței participarea celuilalt inculpat la săvârșirea faptei. Cu toate acestea, incidența circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit.a Cod penal face ca aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege să devină obligatorie, potrivit art.76 lit.b Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei instanța apreciază că se impune executare în regim de detenție întrucât această infracțiune prezintă prin însăși conținutul ei un grad ridicat de pericol social, prin această infracțiune fiind lezate nu doar relațiile sociale referitoare la patrimoniu ci și cele privind integritatea fizică și sănătatea persoanei. sporită a inculpaților derivă și din modul concret în care aceștia au săvârșit fapta, și anume în timpul nopții și într-un loc public precum și din motivația care a determinat acțiunea inculpaților constând în obținerea unor bunuri prin săvârșirea de fapte penale de violență. De aceea, instanța apreciază că aplicarea pentru fiecare dintre inculpați a unei pedepse de 5 (cinci) ani închisoare cu executarea în regim de detenție este aptă să răspundă scopurilor generale ale pedepsei enumerate de art.52 Cod penal și corespunde criteriilor generale de individualizare precizare de art.72 Cod penal.
În ceea ce o privește pe inculpata minoră instanța apreciază că și în cazul acesteia este necesară aplicarea unei pedepse însă cu suspendarea condiționată a executării acesteia. La stabilirea cuantumului pedepsei închisorii trebuie avute în vedere dispozițiile art.109 Cod penal potrivit cărora limitele pedepselor se reduc la J în cazul inculpaților minori precum și incidența circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art.76 lit.a și c Cod penal întrucât inculpata se află la primul conflict cu legea penală și a recunoscut săvârșirea faptei, situație în care devine obligatorie aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege potrivit art.76 al.1 lit.c Cod penal.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei instanța apreciază că scopurile pedepsei pot fi atinse și fără privare de liberate a inculpatei minore, din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA rezultând că deși factorii de risc sunt mai pregnanți decât cei protectivi, există posibilitatea recuperării sociale a inculpatei dacă aceasta ar beneficia de un ajutor specializat. Tocmai de aceea, instanța apreciază că se impune ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei supravegherea minorei să fie încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3.500 de euro reprezentând contravaloarea unei brățări și a unei sume de bani, despre care pretinde că i-au fost sustrase de către inculpați. Instanța apreciază că acțiunea civilă nu este întemeiată întrucât partea civilă nu a reușit să probeze faptul că avea asupra sa suma de 3.000 de euro și o brățară în valoare de 500 de euro, așa cum a pretins. Din probele administrate a rezultat doar faptul că partea vătămată a avut bani asupra lui, fără a exista vreo probă concludentă privind suma exactă, partea vătămată cheltuind din acești bani atât în barul lângă care s-a întâmplat incidentul cât și într-un alt bar în care fusese anterior împreună cu alte persoane. Susținerea părții civile în sensul că inculpații i-ar fi sustras suma de 3.000 de euro și o brățară din aur nu se coroborează cu nici o altă probă, declarațiile martorilor care au însoțit partea civilă în ziua incidentului neavând relevanță cât timp acești martori au precizat că nu cunosc ce sumă de bani avea partea civilă asupra lui.
Prin urmare, prejudiciul pretins de către partea civilă nu este cert nici sub aspectul existenței sale și nici sub aspectul întinderii atât timp cât singurele bunuri cu privire la care există probe că au fost sustrase părții civile sunt un telefon mobil și un inel din aur, bunuri care au fost recuperat de către partea civilă.
Este adevărat că inculpata precizează în declarația dată în fața instanței că partea civilă avea asupra sa și o brățară care însă a căzut pe jos în timpul altercației, nefiind luată de către inculpați, astfel încât nici în privința acestui bun nu se poate vorbi despre un prejudiciu cert sub aspectul existenței sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, inculpatul și av..
TRIBUNALUL TULCEA, prin decizia penală nr. 32 din 25 martie 2008, respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, a admis apelurile declarate de avocat și inculpatul, a extins efectele și cu privire la inculpatul -. A desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând:
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c li alin. 2/1 lit. a cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a și 76 lit. b cod penal a condamnat inculpații și - la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 alin. 2 cod penal, a aplicat celor doi inculpați, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II li lit. b cod penal
A dispus plata onorariu avocat oficiu la instanță fond, in sumă de 150 lei.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din pedeapsă perioada reținerii la zi.
Împotriva sentinței penale nr. 1097/2007 a Judecătoriei Tulcea și a deciziei penale nr. 32/2008 a Tribunalului Tulcea privind pe intimații inculpați, și, declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, criticându-le ca netemeinice și nelegale.
În motivele de recurs, se solicită casarea celor două hotărâri penale și rejudecând să se dispună condamnarea intimatului inculpat pentru săbvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 cod penal, raportat la art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. a cod penal, întrucât sunt probe care să ateste vinovăția acestuia.
Verificând legalitatea și temeinicia celor două hotărâri penale recurate, prin prisma criticilor aduse din probele dosarului rezultă următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr.559/P/2007 din 24.04.2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.25 cod penal rap. la art. 211 al.1, al.2 lit.b, c și al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, reținându-se că, cu intenție i-a determinat pe inculpații - și să săvârșească infracțiunea de tâlhărie asupra părții vătămate.
Prin sentința penală nr. 1097 din 2.10.2007, Judecătoria Tulceaa dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr. penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie.
Prin decizia penală nr. 32 din 25 martie 2008, TRIBUNALUL TULCEA, a dispus respingerea apelului de pe lângă Judecătoria Tulcea, ca nefondat.
În ce privește activitatea inculpatului, se apreciază că, singura probă care atestă vinovăția, este declarația inculpatului în care a recunoscut fapta, pentru ca ulterior să revină și să declare că nu i-a instigat pe ceilalți coinculpați să tâlhărească partea vătămată și că singurul gest, anume acela de a arăta cu degetul că partea vătămată are un ghiul de aur, fără o altă activitate, nu înseamnă că i-a instigat pe aceștia să-l tâlhărească.
În raport de aceste precizări și de faptul că in cauză nu au fost administrate alte probe care să ateste vinovăția inculpatului, se constată că instanța de fond și cea de apel, au pronunțat soluții legale și temeinice pe motivul că nu sunt îndeplinite cerințele textului prev. de art. 63 alin. 2 și art. 64 cod penal, in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală, se va respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA.
În baza art. 383 cod pr. penală se va computa la zi perioada arestării preventive a inculpaților și de la 25.03.2008.
În baza art. 189 cod pr. penală, onorariile avocaților din oficiu, și în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, împotriva sentinței penale nr.1097 din data de 02 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr.2293/2007 și nr. unic - și a deciziei penale nr.32 din data de 25 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA în dosarul penal nr-, privind pe inculpații - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, - deținut în Penitenciarul Poarta Albă,,.
perioada arestării preventive a inculpaților și -, de la 25.03.2008, la zi.
În temeiul art. 189 cod pr. penală;
Dispune plata din fondurile MJ a onorariilor apărătorilor din oficiu, av., av., av. și av., în sumă de câte 150 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 1 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- - -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Jud. apel: /
Tehnodact. Gref. -
2 ex./03.07.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure
