Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 436/R/2009
Ședința publică din 7 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 97 din data de 20 mai 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c, alin. 21lit. a pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. și cu reținerea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 97 din 20 mai 2009, casarea acesteia și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reținerii în favoarea acestuia și a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c pen. În favoarea inculpatului s-a reținut doar circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a pen. Procedându-se la reindividualizarea pedepsei, solicită coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită. Inculpatul a recunoscut comiterea celor trei acte materiale ale infracțiunii de tâlhărie în dauna părților vătămate. Solicită să se constate că una din părțile vătămate nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar prejudiciul a fost recuperat în întregime. Totodată, solicită să se observe că inculpatul nu are antecedente penale, astfel că reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege este posibilă. Cu onorar.
Reprezentantul Ministerului Public susține că inculpatul s-a specializat în a tâlhări părțile vătămate, prin sustragerea lănțișoarelor pe care acestea le purtau la gât. Inculpatul a primit pentru trei infracțiuni de tâlhărie o pedeapsă de 5 ani închisoare, mult prea mică, raportat la modalitatea de comitere a faptei. Apreciază că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 624/27 martie 2009 Judecătoriei Baia Mares -a dispus condamnarea inculpaților:
poreclit" ", fiul lui și, născut la data de 05.10.1987 în B M, CNP -, cetățean român, 2 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în B M,-/10 și fără forme legale în Zona din B M, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c, alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa închisorii de 7 ani, după schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal;
poreclit "", fiul lui și, născut la data de 07.07.1988 în B M, CNP -, cetățean român, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor necalificat, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în B M,-/66 și fără forme legale în Zona din B M, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea art. 74 lit. a, 76 lit. b, la pedeapsa închisorii de 5 ani.
S-au interzis celor doi inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe perioada arătată la art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală instanța de fond a menținut măsura arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați.
În baza art. 88 Cod penal s-au scăzut din duratele pedepselor închisorii aplicate celor doi inculpați timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 13 august 2008, la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei doi inculpați pentru
În temeiul art. 14 Cod procedură penală, art. 998 cod civil și art. 1003 Cod civil judecătoria a obligat: inculpații în solidar să plătească părții civile, suma de 1000 RON cu titlu de despăgubiri și pe inculpatul să plătească părții civile, suma de 700 RON cu titlu de despăgubiri.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală prima instanță a obligat pe inculpatul să plătească suma de 500 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 RON reprezintă onorariul pentru avocatul din oficiu, iar pe inculpatul să plătească suma de 400 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 3043/P/2008 au fost trimiși în judecată inculpații:
- pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal
- pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În raport cu probele administrate în cauză, Judecătoria a reținut în fapt următoarele:
1. În cursul zilei de 30.07.2008, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul în zona din B M și s-au înțeles să se deplaseze în oraș pentru a sustrage lănțișoare de la gâtul femeilor.
Astfel, în jurul orelor 13:00-14:00, cei doi inculpați s-au deplasat pe B-dul - în zona fostului, unde au văzut-o pe partea vătămată care avea la gât un lănțișor de aur. Observând acest lucru, cei doi inculpați au urmărit-o pe aceasta până la intrarea în scara unui imobil și prin întrebuințarea de violențe inculpatul a smuls de la gâtul părții vătămate lănțișorul de aur. Cu bunul sustras cei doi inculpați au părăsit în grabă locul faptei.
Prejudiciu, cauzat părții vătămate a fost în cuantum de 1000 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.
2. În cursul zilei de 3.08.2008 inculpatul s-a deplasat pe str. - din municipiul B M cu intenția de a smulge lănțișoare de la gâtul femeilor.
Astfel, în jurul orei 11:45, inculpatul a observat-o pe partea vătămată, care traversa strada pe trecerea de pietoni, având la gât un lănțișor din aur. A așteptat până ce partea vătămată a trecut de el, iar din spate, prin întrebuințarea de violență, a sustras de la gâtul acesteia lănțișorul din aur, după care a părăsit locul faptei.
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost în cuantum de 700 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.
3. În seara zilei de 12.08.2008, inculpații și se aflau la locuința martorului, unde au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat cei doi inculpați s-au înțeles să sustragă lănțișoare de la gâtul femeilor, fără însă a-i aduce la cunoștință martorului despre intenția lor.
Astfel, în jurul orei 21:20, inculpații împreună cu martorul s-au deplasat din zona spre str. - - din B M, unde în apropierea Școlii generale nr. 3 au văzut-o pe partea vătămată venind spre ei, ținând de mână un copil. Observând pe partea vătămată, inculpatul a vrut să se deplaseze către aceasta pentru a-i smulge lănțișorul de la gât, însă a fost oprit de către martorul care nu a fost de acord să participe la sustragerea bunului. La îndemnul inculpatului, inculpatul s-a smucit din mâinile martorului și a continuat drumul înspre partea vătămată. Ajungând în apropierea acesteia, pe partea, cu mâna dreaptă a prins lănțișorul și medalionul de, smulgându-l de la gâtul părții vătămate.
a rămas agățat de bluza părții vătămate, iar medalionul a rămas în mâna inculpatului care, după ce a părăsit locul faptei, a pierdut bunul sustras.
În acest timp coinculpatul și martorul au rămas în urmă la aproximativ câțiva metri de locul comiterii faptei.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În drept, judecătoria a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, dată în actul de acuzare, prin nereținerea stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, întrucât condamnarea survenită prin Sentința penală nr. 117/19.01.2005 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă la 07.02.2005 prin neapelare, a fost pronunțată pentru fapte comise în timpul când inculpatul era minor.
În aceste condiții, potrivit art. 38 alin. 1 lit. a Cod penal, s-a apreciat că această condamnare nu poate constitui primul termen al unei stări de recidivă.
Judecătoria a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Vinovăția inculpaților în comiterea faptei a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, proces-verbal de conducere în teren cu executarea de planșe foto, proces-verbal de prezentare spre recunoaștere a albumului foto de către părțile vătămate și declarațiile detaliate ale inculpaților date în faza de urmărire penală.
Instanța a remarcat împrejurarea că prin declarațiile date în faza de urmărire penală inculpații și-au asumat responsabilitatea comiterii faptelor, însă, în faza de cercetare judecătorească, au recunoscut numai în parte actele materiale de tâlhărie, susținând că s-au făcut presiuni de către anchetatori sub imperiul cărora au fost constrânși să dea primele declarații, fără să se poată dovedi caracterul real al acestor constrângeri sau cel puțin să se poată contura o prezumție rezonabilă în acest sens.
Din această perspectivă, judecătoria a apreciat că este greu de acceptat apărarea inculpatului ce prezintă puține elemente de credibilitate.
Martorul, audiat la prima instanță, a asistat la procedeul judiciar în cadrul căruia părțile vătămate și au recunoscut din albumele foto ale poliției, fără nici o ezitare, pe autorii faptelor de tâlhărie (fila 65 din dosarul de fond ).
Audiată de către prima instanță, partea vătămată l-a indicat pe inculpatul ca fiind autorul faptei de tâlhărie săvârșită împotriva sa, inculpatul fiind prezent la termenul de judecată.
Martorii (fila 95 din dosarul instanței de fond) și (fila 115 din același dosar) a confirmat vinovăția inculpaților în săvârșirea actelor infracționale din 12.08.2008 pe care de altfel inculpații l-au recunoscut.
Pentru toate aceste considerente instanța a reținut vinovăția inculpaților pentru comiterea faptelor reținute prin actul de acuzare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate celor doi inculpați instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv: pericol social ridicat al actelor materiale infracționale săvârșite în public, în locuri circulate, unele fiind comise la ora amiezii, fapt ce denotă o îndrăzneală deosebită de care au dat dovadă inculpații; atitudinea inculpaților în raport cu asumarea responsabilității faptelor și prezența în fața autorităților judiciare, precum și valoarea însemnată a prejudiciului cauzat, toate aceste aspecte determinând instanța să nu rețină circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.
În cazul inculpatului s-a reținut prezența antecedentelor penale, constând în condamnări repetate pentru săvârșirea unor fapte penale de aceeași natură pentru care inculpatul a suferit pedepse privative de libertate chiar în timpul când era minor.
La individualizarea judiciară a executării pedepselor, judecătoria a apreciat în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepselor va putea fi atins numai prin executarea acestora.
Pe perioada executării pedepselor li s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, întrucât faptele acestora sunt incompatibile cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice.
A fost menținută măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpaților întrucât s-a constatat că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea acesteia, respectiv dispozițiile art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, concretizate în pericolul real pentru ordinea publică, reflectat de circumstanțele în care s-au comis faptele, modalitatea de săvârșire, precum și rezonanța socială a acestora.
Întrucât inculpatul a pierdut bijuteria sustrasă de la partea vătămată, imediat după comiterea faptei, nu s-a dispus confiscarea contravalorii acesteia, reținându-se că inculpatul nu a beneficiat în mod concret de bunul ce constituie obiectul material al infracțiunii.
Dat fiind faptul că inculpații și-au angajat răspunderea civilă delictuală prin comiterea faptei ilicite, instanța de fond a apreciat că urmează să fie ținuți la reparații corespunzătoare către părțile civile (în solidar) și (inculpatul ).
Fiind în culpă procesuală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care fără a depune în scris motivarea apelului, a solicitat oral admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei aplicate de către prima instanță.
Procedând la judecarea apelului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în baza probelor de la dosar o stare de fapt corectă.
Tribunalul a reținut că prima instanță a înlăturat în mod temeinic apărările inculpatului, făcând referire motivat la fiecare probă administrată și care a stat la baza convingerii judecătorului. De asemenea, se reține că în raport de starea de fapt confirmată de probațiune, încadrarea juridică dată faptei este cea corectă.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a procedat și la o corectă individualizare a pedepsei având în vedere criteriile generale impuse de art. 72 Cod penal.
Tribunalul a apreciat că Judecătoria Baia Marea realizat o individualizare corespunzătoare a pedepsei, cuantumul stabilit reflectând gradul de pericol social concret la faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, ceea ce denotă periculozitate sporită a inculpatului, reținând totodată în favoarea acestuia și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal.
Pentru toate considerentele de mai sus, apelul declarat de inculpat este nefondat și s-a respins cu consecința obligării inculpatului - apelant la cheltuieli judiciare în favoarea statului, menținându-se astfel hotărârea atacată, iar în temeiul art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea acesteia și rejudecând să se dispună reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, întrucât a avut o conduită sinceră în cursul procesului, iar prejudiciul a fost recuperat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, cele două instanțe au stabilit în mod corect starea de fapt, necontestată de inculpat prin motivele de recurs, dar și încadrarea juridică, respectiv aceea prev.de art.211 alin.1, 2 lit.b și c, alin.21lit.a pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.
Având în vedere gravitatea faptei, împrejurarea că aceasta a fost săvârșită prin acte materiale repetate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împotriva unor persoane lipsite de apărare, aflate în loc public, în mod corect instanțele au individualizat pedeapsa, reținând chiar circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
În consecință, reducerea și mai mult a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu se justifică, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art. 38516alin.2 rap.la art.381 pr.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 13.08.2009 și până în prezent.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.97 din 20 mai 2009 a Tribunalului Maramureș.
Potrivit art.88 pen.deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 13.08.2009 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
16.07.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Claudia Ilieș Monica Rodina
