Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 469/
Ședința publică din data de 1.09.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;
- inculpatul - domiciliat în localitatea, - B, nr.15, -A2, Sc.B, Ap.19, județul C, împotriva deciziei penale nr.509 din data de 12 noiembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- și sentinței penale nr.215 din data de 5 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.211 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat și intimat - personal și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.2580/2009, emisă de Baroul Constanța.
Se constată lipsa intimatei părți vătămate -.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 - 181 cod pr. penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală,
Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivate conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat dispozițiile art. 70 al. 2 cod pr. penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație și îi pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, acesta precizând că își menține declarațiile anterioare și nu mai dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, aspect consemnat în caietul grefierului de ședință.
Curtea întreabă părțile dacă mai au alte cereri, probe de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate ca netemeinică și nelegală, și pe fond, arată că în mod greșit TRIBUNALUL CONSTANȚAa admis apelul și a redus pedeapsa aplicată de instanța de fond. Totodată, arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de procuror, de a menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea, sens în care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
În subsidiar, solicită casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond, prin care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă corespunzătoare, având în vedere că inculpatul a săvârșit o faptă prin violență, a persistat în activitatea infracțională de același gen, acesta a mai comis și alte fapte de furt calificat.
Apărătorul recurentului inculpat și intimat, avocat, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de TRIBUNALUL CONSTANȚA ca temeinică și legală.
În recursul inculpatului, solicită admiterea acestuia ca fondat, casarea deciziei apelate și pe fond, redozarea pedepsei aplicate la fondul cauzei, apreciind-o ca fiind prea aspră.
Cu privire la nepronunțarea asupra cererii de menținere a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, apreciază că se impune trimiterea spre rejudecare.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia ca nefundat, apreciind că pentru motivele susținute în recurs, nu se impune redozarea pedepsei.
Recurentul inculpat -, în ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal de fată;
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 215/05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c și alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui G și, născut la data de 24.09.1986 în C, cetățean român, studii 9 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea, - B, nr.15, -A2,.B,.19, la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 22.08.2006 la 14.10.2006.
În baza art.357 Cod procedură penală s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea, județul C, dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 13.10.2006.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-teza a doua, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală și art.998-999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 350 euro, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.
În baza art.191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art.189 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu (avocați și ) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21.08.2006, inculpatul -, împreună cu martorii și au hotărât să se deplaseze în stațiunea, unde au ajuns în jurul orelor 2130-2145, pentru a-l vizita la Hotelul pe vărul lui, respectiv pe martorul, agent de pază la hotel. După ce l-au vizitat pe susnumitul, au plecat să se plimbe prin stațiunea, unde s-au întâlnit cu numitul, un cunoscut de-al celor trei, care era însoțit de un tânăr rămas neidentificat.
În fața Hotelului din stațiunea, aceștia au cunoscut-o pe partea vătămată, care li s-a alăturat, toți hotărând să meargă la Clubul din stațiunea.
Cei șase s-au plimbat pe plaja din stațiunea și au făcut poze cu aparatul marca, pe care partea vătămată îl avea asupra sa. Inculpatul - numitul și tânărul rămas neidentificat au stat tot timpul în apropierea părții vătămate, timp în care martorii și au făcut o baie în mare.
Întrucât martorul a înțeles din comportamentul inculpatului, al numitului și al celeilalte persoane rămase neidentificate că aceștia vor să o tâlhărească pe partea vătămată, i-a cerut inculpatului și martorului să se îndepărteze și să meargă toți trei la Hotelul, însă inculpatul l-a refuzat, rămânând cu numitul și cu tânărul neidentificat, în apropierea părții vătămate. Martorii și s-au îndepărtat de cei trei care au rămas pe plajă, iar după ce au parcurs aproximativ 15 metri, au auzit o bufnitură, urmată de strigătul părții vătămate și întorcându-se să vadă ce s-a întâmplat, au văzut-o pe partea vătămată căzută pe nisip, iar pe inculpat, pe și pe tânărul ră neidentificat, aplecați asupra acesteia.
, martorii și au fugit până în parcarea Hotelului din stațiunea, unde se afla autoturismului martorului, cu numărul de înmatriculare - și s-au adăpostit în acest autoturism, ale cărui portiere fuseseră lăsate neasigurate.
În jurul orei 1,00, la mașina lui oprit și inculpatul -, care avea în mână un aparat de fotografiat marca, un inel din aur, un din aur, suma de 150 lei, un pachet de țigări marca și o brichetă.
Inculpatul, care a primit suma de 50 lei, i-a dat aparatul de fotografiat numitului, care a plecat cu tânărul rămas neidentificat, iar inculpatul a rămas cu martorii și în parcarea Hotelului, apoi au chemat salvarea, întrucât inculpatul avea dureri puternice de cap.
În dimineața zilei de 22.08.2006, în jurul orei 0300, organele de poliție din cadrul Poliției Stațiunii i-au depistat pe inculpat și pe cei doi martori în mașina martorului, iar la percheziția autoturismului a fost găsită sub bancheta din spate a mașinii pachetul de țigări marca, inscripționat cu caractere slave, precum și bricheta de culoare roșie, reclamate de partea vătămată ca fiind sustrase prin violență.
Conform raportului de constatare medico-legală nr.410/LR/22.08.2006 partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur în data de 21/22.08.2006 și au necesitat u număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale de la producerea leziunilor traumatice.
Situația de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă administrate: procesul - verbal de depistare a inculpatului, plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico legală nr. 410/LR/22.08.2006, depozițiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Împotriva susmenționatei hotărâri, a declarat apel inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 509 din data de 12.11.2008, TRIBUNALUL CONSTANȚAa dispus următoarele:
"În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite ca fondat apelul declarat de către inculpatul-- domiciliat în -, - 2,.19, județul C,împotriva sentinței penale nr. 215/05.03.2008 a Judecătoriei Constanța.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând dispune:
cuantumul pedepsei aplicată inculpatului -, de la 5 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c și alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
În motivare s-a arătat că prin probele administrate nu s-a demonstrat vinovăția inculpatului, care nu a participat la săvârșirea faptei, solicitându-se achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc.penală.
S-a susținut că prima instanță interpretat în mod greșit probele, câtă vreme inculpatul nu s-a aflat la locul comiterii faptei când partea vătămată a fost lovită și deposedată de bunuri de către alte persoane, chiar dacă el era în imediata apropiere și a văzut ce se întâmplă, bunurile nu au fost găsite asupra lui, nu a avut nici înțelegere cu celelalte persoane în privința comiterii faptei și împărțirii bunurilor. Nu s-au prelevat urme papilare iar partea vătămată nu a putut preciza cine a lovit-o.
S-a invederat că în cursul urmăririi penale inculpatul a fost supus unor presiuni de către organele de cercetare penală, motiv pentru care a formulat plângeri, fără însă a i se comunica dacă au fost soluționate și modul de rezolvare.
Verificând hotărârea apelată prin prisma criticilor aduse precum și din oficiu, în conformitate cu art. 371 alin. 2 Cod proc.penală, Tribunalul a constatat că apelul este fondat dar din alte motive, cu consecința reindividualizării pedepsei aplicate.
La stabilirea pedepsei, instanța este obligată să aibă în vedere toate criteriile enunțate în art. 72 Cod penal, iar dozarea pedepsei trebuie să reflecte aplicarea coroborată a tuturor.
Infracțiunea de tâlhărie este gravă prin natura ei iar în cazul de față împrejurările și modalitatea de comitere, urmarea produsă, atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite privind integritatea fizică și patrimoniul persoanei, sunt aspecte care evidențiază pericolul social concret sporit ala faptei.
În același timp, luând în considerare limitele speciale de pedeapsă ( de la 7 la 20 de ani închisoare) și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului - acesta fiind foarte tânăr, fără antecedente penale, cu un nivel de instruire redus, de unde și gradul mare de influențabilitate al persoanelor din anturaj, dintre care unele au avut probleme cu lega penală și normele de conduită în general - se impune o reducerea semnificativă cuantumului pedepsei, dând o mai mare eficiență circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a penal, dar reținând și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal, ceea ce se va realiza în urma admiterii apelului.
Pedeapsa stabilită și având ca modalitate de executare regimul privativ de libertate răspunde exigențelor legii penale și este de natură să-și atingă scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
In termen legal in cauza s-a declarat recurs de catre Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta si de către inculpatul -.
Recursul declarat de parchet vizează netemeinicia si nelegalitatea deciziei Tribunalului Constanta, in sensul "reducerii nejustificate" pedepsei aplicate de instanța de fond.
O alta critica vizează nepronunțarea de către instanța de apel a unei cereri formulate de procuror, aceea "de a menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aspect ce duce la casarea cu trimitere spre rejudecare.
Recursul inculpatului vizează numai greșita individualizare a pedepsei realizata de instanța de apel.
Examinând legalitatea si temeinicia in raport de criticile formulate cit si din oficiu curtea constata următoarele:
Instanța de apel a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 5,6 ani, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 al.1, al, 2 lit. b,c și al. 2/1 lit. a cod penal, cu reținerea de circumstanțe atenuante.
S-au avut în vedere pe de o parte limitele speciale de pedeapsa de la 7 la 20 ani închisoare, cât si circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului. acesta fiind foarte tânăr (născut la 24.09.1986), este fără antecedente penale, cu un nivel redus de instruire, 8 clase, fiind o fire influențabila de persoanele din anturajul sau ( unele au avut probleme cu legea penala si cu normele de conduita in general).
Curtea apreciază ca pedeapsa stabilita de instanța de apel in condițiile in care aceasta se executa într-un regim privativ de libertate răspunde exigențelor legii penale și este de natura să-si atingă scopul prev. de art. 52 cod penal.
Fapta comisa de inculpat este neîndoielnic gravă, dar nu pot fi scăpate din vedere în operația complexa a individualizării tratamentului penal elementele arătate mai sus, în afara oricărei îndoieli concluzia ca acțiunea infracțională a unui tânăr de 22 de ani, dă un specific cu totul deosebit circumstanțelor faptei, unită si cu poziția acesteia in cursul procesului penal prin care a recunoscut si regretat fapta comisa.
Pedeapsa de 4 ani închisoare curtea și apreciază ca fiind îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului in cauza si față de exigentele prevenției generale.
In raport de cele prezentate si recursului inculpatului fata de greșita individualizare a pedepsei este nefondat.
Cu privire la cea de-a doua critica privind nepronunțarea de către instanța de apel asupra dispozițiilor art. 145 cod pr. penală, respectiv a menținerii acesteia, Curtea constată: potrivit art. 145 cod pr. penală, măsura obligării de a nu părăsi localitatea, constă în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului, de procuror sau judecător, in cursul urmăririi penale, ori de instanța de judecata in cursul judecății, de a nu părasi localitatea in care locuiește fără incuviințarea organului care a dispus aceasta măsura.
Potrivit art. 145 al. 22cod pr. penală, măsura obligării de a nu părăsi localitatea in cursul urmăririi penale nu poate depăși 30 de zile și ea poate fi prelungita in cursul urmării penale in caz de necesitate și numai motivat.
Legea nu face nici o referire privind obligativitatea instanței de a se pronunța cu privire la menținerea sau prelungirea acesteia in cursul judecății.
Prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi localitatea așa cum am arătat, se dispune numai in cursul urmăririi penale, sau de către instanța căreia i-a revenit competența să judece cauza in fond.
In cursul judecății nu este prevăzută obligația instanței de a verifica măsura obligării de a nu părăsi localitatea în vederea menținerii sau revocării acesteia sa cum se prevede cu privire la arestarea preventivă.
Pe cale de consecință, recursurile declarate in cauza de parchet si inculpat urmează a fi respinse ca nefondate cu aplicarea dispozițiilor art. 192 al. 2 cod pr. penală și art. 189 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși de inculpatul - domiciliat în localitatea, - B, nr.15, -A2, Sc.B,.19, județul C, împotriva deciziei penale nr.509 din data de 12 noiembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- și sentinței penale nr.215 din data de 5 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.211 Cod penal.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu avocat, de 200 lei.
Obligă recurentul inculpat, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.09.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.jud.dec.
Red.dec.rec.
Tehnored.IC-2 ex./24.09.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Zoița
