Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.472/R/2009
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - - JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
- - - judecător
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 17.07.1988, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.158/A din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.449/P din 10.04.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar cu nr. unic, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal și art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal și la art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat în substituire avocat, în baza delegației de substituire emisă la 03.11.2009.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârii atacate, în sensul redozării pedepsei aplicate inculpatului cu reținerea circumstanțelor atenuante având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului de recunoaștere a faptelor comise și faptul că prejudiciul a fost recuperat. Față de acestea, solicită reducerea sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa aplicată fiind prea
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, pedeapsa aplicată fiind just individualizată raportat la fapta comisă.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.449/PI din 10 aprilie 2009, Judecătoria Oradeaî n baza art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal, condamnat pe inculpatul -, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.211 alin.1 Cod penal raportat la art. 211 alin.2 lit.b și Cod penal și la art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal a condamnat pe același inculpat, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de:
- 7 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, a dispus contopirea pedepselor, și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, astfel că inculpatul - va executa pedeapsa de:
- 7 ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.88 Cod penal, a scăzut din durata pedepsei, durata reținerii de 24 de ore ( ordonanța de reținere din data de 09 ianuarie 2008 emisă de Poliția Mun. O în dosar nr. 140/P/2008 ).
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.334 Cod procedură penală schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpatul, din art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și Cod penal în art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal și la art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal și în baza art. 211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit. lit.b și c Cod penal și la art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.b Cod penal, condamnat pe inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de
5 ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie
În baza art.88 Cod penal, scăzut din durata pedepsei, durata reținerii de 24 de ore ( ordonanța de reținere din data de 09 ianuarie 2008 emisă de Poliția Mun. O în dosar nr. 140/P/2008 ).
În baza art.334 procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpata, din art. 211 alin.1 Cod penal raportat la art. 211 alin.2 lit.b și Cod penal în art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal și la art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal și în baza art.211 alin.1 Cod penal raportat la art. 211 alin.2 lit.b și c Cod penal și la art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpata pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de
5 ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.88 Cod penal, a scăzut din durata pedepsei, durata reținerii de 24 de ore ( ordonanța de reținere din data de 07 ianuarie 2008 emisă de Poliția Mun. O în dosar nr. 100-2970/2007 ).
A constatat că prejudiciul cauzat părților vătămate și a fost recuperat prin restituire, astfel că acestea nu se constituie părți civile în cauză.
În baza art.14, 15 și următoarele Cod procedură penală, art.998 și următoarele Cod civil, art.313 din Legea nr.95/2006, modificat prin pct. 34 din nr.OUG72/2006, art.120 Cod procedură fiscală, a obligat pe inculpații, și, în solidar, să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență O suma de 96,10 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli servicii medicale (pentru pacientul ) și majorări de întârziere, la care se adaugă majorările de întârziere calculate de la data de 19.09.2008 până la data plății efective.
În baza art.191, art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligat pe inculpatul să plătească statului 800 lei cheltuieli judiciare iar pe inculpații și, i-a obligat să plătească statului câte 600 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.189 Cod procedură penală, a dispus ca onorariile avocaților din oficiu, și, în cuantum de câte 150 lei, să fie plătite din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B, conform delegațiilor nr.2206,2207 și 2208/16.04.2008.
Pentru pronunța această hotărâre instanța de fond reținut că prin rechizitoriul nr.4785/P/2007 din 20.03.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la 24.03.2008, au fost trimiși în judecată inculpații:, sub acuzația comiterii infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal, respectiv de art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal și art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal;, sub acuzația comiterii infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal;, sub acuzația comiterii infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în noaptea de 30/31.07.2007 în jurul orelor 01,00, în loc public, i-a sustras părții vătămate, prin violență, un telefon mobil. De asemenea, s-a reținut în sarcina aceluiași inculpat, dar și în sarcina inculpaților și, că în seara zilei de 27.12.2007, în jurul orelor 20,00, în loc public, au sustras împreună, prin violență, un telefon mobil părții vătămate.
Această stare de fapt a fost dovedită cu probele rezultând din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procese-verbale de cercetare la fața locului; planșe foto; declarații părții vătămate; raport de constatare medico-legală; dovezi de predare primire, declarații ale învinuiților și ale martorilor; proces-verbal de confruntare; procese-verbale de recunoaștere din grup.
Inculpatul a fost prezentat instanței în stare de detenție, fiind arestat în altă cauză. A fost apărat de un avocat desemnat din oficiu. Conform declarației date în fața instanței ( fila 69 ) acest inculpat a recunoscut comiterea faptelor descrise la pct.I și II din rechizitoriu. În legătură cu prima faptă, a declarat că era într-adevăr noapte, era împreună cu numitul care a lovit-o pe partea vătămată cu palma peste fund, iar el a băgat mâna în buzunarul părții vătămate și i-a luat telefonul mobil, acesta fiind doar pe J băgat în buzunarul de la blugi. Susține că el nu a lovit partea vătămată ci doar, care apoi a fugit. Referitor la a doua faptă, inculpatul o recunoaște în circumstanțele descrise în rechizitoriu, confirmă că fiind tot noapte și aflându-se în zona Cartierului Ioșia, cu ceilalți doi inculpați, s-a dus la partea vătămată cerându-i o țigară și pentru că l-a refuzat, s-a bătut cu partea vătămată. Mai arată că l-a lovit și cu un băț pe băiatul respectiv, iar doar l-a tras de mână. Susține că după ce partea vătămată a căzut la pământ, telefonul mobil a fost luat de, la care a și rămas.
Inculpatul a fost audiat de asemenea în cursul judecății, asistat de avocat din oficiu, dar nu a recunoscut comiterea infracțiunii ( fila 41). A confirmat prezența sa, alături de ceilalți doi inculpați, la locul faptei însă a susținut că nu a participat la agresarea părții vătămate ci doar a intervenit, luând-o de mână și trăgând-o din drum, ca să nu o calce mașina. A susținut că telefonul mobil a fost luat de către.
Inculpata, legal citată la instanța de fond, nu s-a prezentat, fiind judecată în lipsă, însă în prezența avocatului desemnat din oficiu.
În cursul urmăririi penale toți cei trei inculpați au fost reținuți pentru 24 de ore, conform ordonanțelor de reținere de la dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 30/31.07.2007, în jurul orelor 01,00, partea vătămată se deplasa înspre casă pe B-dul - cel M din O, împreună cu prietena sa, martora. În acest timp, s-a apropiat de acestea inculpatul însoțit de martorul. Acesta din urmă i-a aplicat o lovitură cu palma peste fund părții vătămate, dezechilibrând-o, iar inculpatul a introdus mâna în buzunarul stâng al pantalonilor părții vătămate și cu toată opoziția acesteia, i-a smuls telefonul marca Nokia 6030 din buzunar. După acest moment, inculpatul și martorul s-au îndepărtat în fugă de la locul faptei, luând-o fiecare în altă direcție. Partea vătămată, folosindu-se de telefonul martorei, a anunțat organele de poliție despre incident, astfel că în scurt timp, polițiștii care patrulau în zonă au reușit să îl prindă pe inculpatul. În timp ce polițiștii îl interogau pe acesta despre proveniența telefonului ce îl avea asupra sa, întrebându-l dacă știe ce număr de telefon are, inculpatul a abandonat telefonul și a fugit, reușind să scape de urmărirea organelor de poliție și să se ascundă. Telefonul a fost restituit părții vătămate, care nu se mai constituie parte civilă în cauză.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, dar a solicitat în apărarea sa, prin avocat, schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în furt calificat, susținând că nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate ci doar i-a luat din buzunar telefonul mobil. Instanța de fond a înlăturat această apărare și a menținut încadrarea juridică din actul de sesizare, întrucât probele de la dosar confirmă existența violenței în momentul sustragerii telefonului mobil. Astfel, se reține că partea vătămată a declarat, printre altele, că"am sesizat că mi-a băgat mâna în buzunar, am pus mâna mea peste a lui în timp ce o avea în buzunarul meu, însă nu am reușit să îl fac să renunțe, fapt pentru care acesta a tras cu putere mâna din buzunarul meu, sustrăgându-mi telefonul Nokia 6030".Declarația părții vătămate este susținută de martora oculară care confirmă că inculpatul a sustras telefonul prin violență ( filele 15 și 29 dosar urmărire penală ).
Cu privire la participarea martorului la comiterea faptei, procurorul a apreciat că această participare nu a rezultat nici din punct de vedere material și nici din punct de vedere al coeziunii psihice cu inculpatul în comiterea faptei. A apreciat în acest sens că aplicarea loviturii peste fund părții vătămate este distinctă și nu intră în componența infracțiunii de tâlhărie, comisă de către inculpat, acesta smulgând singur și fără nici un ajutor din partea martorului telefonul din buzunarul părții vătămate. În acest sens, procurorul a și dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări față de sub aspectul infracțiunii prev. de art.180 alin.1 Cod penal.
Săvârșirea faptei de către inculpatul în circumstanțele descrise mai sus, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare din 31.07.2007 întocmit de agenți din cadrul poliției Municipiului O, cu ocazia prinderii inculpatului, declarația părții vătămate, planșa fotografică cuprinzând fotografiile de la locul faptei, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie, cu ocazia recunoașterii de către partea vătămată a inculpatului, declarațiile martorilor asistenți și, declarațiile martorei și ale martorului, declarațiile date de învinuitul, proces-verbal de restituire a telefonului, declarația inculpatului dată în fața instanței.
În drept, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal și constatând în vinovăția inculpatului, instanța de fond, l-a condamnat în temeiul acestor texte de lege la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Se reține că, în seara zilei de 27.12.2007, în jurul orelor 20.00, inculpații, și, însoțiți de martorii G și, s-au deplasat pe str.- din O în direcția Benzinăriei, după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice într-un din apropierea stației CFR Vest. La un moment dat, aceștia s-au întâlnit cu partea vătămată care se deplasa din sens opus. Inculpatul i-a solicitat părții vătămate o țigară și întrucât a fost refuzat, a aruncat cu o sticlă de bere spre aceasta, fără însă să o nimerească, apoi a lovit-o cu pumnii și a îmbrâncit-o, fapt ce a dus la căderea părții vătămate. În timp ce partea vătămată era la pământ, a fost lovită de inculpații și cu picioarele, iar de către cu un băț. La îndemnul inculpatei, inculpatul i-a luat părții vătămate, în timp ce aceasta era căzută, telefonul mobil marca, după care, inculpații, împreună cu martorul G au plecat cu un taxi înspre localitatea. După câteva zile de la comiterea faptei, inculpata a vândut telefonul pentru o sumă mică de bani și o combină muzicală, martorei, fără ca aceasta să știe că telefonul provine din comiterea unei infracțiuni. Ulterior, telefonul a fost ridicat de organele de poliție de la martoră și restituit părții vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă.
Imediat ce inculpații au părăsit locul faptei, partea vătămată a sunat la numărul 112 cu al doilea telefon mobil pe care îl avea asupra sa, astfel că, a fost transportat la spital de către ambulanța venită la fața locului. La Spitalul Clinic Județean de Urgență O i-au fost acordate îngrijiri medicale, astfel că unitatea sanitară s-a constituit parte civilă în cauză.
Conform raportului de constatare medico-legală nr.4242//92 din 28.12.2007 întocmit de SML B, partea vătămată a prezentat leziuni posttraumatice ce datează din 27.12.2007, leziuni care s-au produs prin lovire repetată cu corp contondent dur, urmată de căderea pe planul dur al solului și au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale ( fila 68 dosar urmărire penală ).
Săvârșirea faptei de către toți cei trei inculpați, în circumstanțele descrise mai sus, rezultă din coroborarea plângerii și declarației părții vătămate cu raportul de constatare medico-legală amintit mai sus, cu planșa fotografică cuprinzând fotografiile efectuate la locul faptei și fotografiile privind urmele de violență de pe fața victimei, cu procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup, cu declarațiile martorilor G, și, precum și parțial, cu declarațiile învinuiților, respectiv inculpaților audiați în cauză. Aceștia au dat declarații contradictorii referitor la persoana care a sustras efectiv telefonul de la partea vătămată, însă partea vătămată a declarat că inculpatul este cel care i-a sustras telefonul, acesta fiind și inculpatul pe care partea vătămată l-a recunoscut cu ocazia recunoașterii din grup. Partea vătămată a recunoscut-o și pe inculpata ca fiind persoana de sex feminin care a participat la comiterea faptei și care l-a îndemnat pe inculpatul să sustragă telefonul.
Din coroborarea declarației martorului ocular G cu declarațiile părții vătămate și ale coinculpaților și, instanța de fond a reținut că la comiterea faptei a participat și inculpatul, astfel că apărarea acestuia, în sensul că nu a agresat partea vătămată, a fost înlăturată.
În drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, la pct.2, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal și art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal, texte de lege în baza cărora instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
Infracțiunile reținute în sarcina acestui inculpat, la pct.1 și 2, fiind în concurs real, instanța în baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele, a aplica pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, astfel că inculpatul - va executa în final, prin privare de libertate, pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.88 Cod penal, a scăzut din durata pedepsei, durata reținerii de 24 de ore ( ordonanța de reținere din data de 09 ianuarie 2008 emisă de Poliția Mun. O în dosar nr. 140/P/2008 ). Totodată, a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În drept, faptele inculpaților și astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal și art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal. Instanța de fond, având în vedere încadrarea juridică dată faptelor acestor inculpați, prin rechizitoriu, respectiv împrejurarea că nu s-a reținut agravanta prev. de art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal, infracțiunea fiind comisă de trei persoane, instanța în baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpații și din art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit. lit.b și Cod penal în art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit. lit.b și c Cod penal și la art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal.
Constatând vinovăția ambilor inculpați, instanța de fond a dispus după cum urmează:
În baza art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și Cod penal și la art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a art. 76 lit.b Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de 5 ani închisoare ( pct. 2 R ), iar în baza art.71 alin.2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.88 Cod penal, a scăzut din durata pedepsei, durata reținerii de 24 de ore ( ordonanța de reținere din data de 09 ianuarie 2008 emisă de Poliția Mun. O în dosar nr. 140/P/2008 ).
În baza art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și Cod penal și la art.211 alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.a, art. 76 lit.b Cod penal, instanța condamnat-o pe inculpata pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de 5 ani închisoare( pct. 2 R ).
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.88 Cod penal, instanța de fond a scăzut din durata pedepsei, durata reținerii de 24 de ore ( ordonanța de reținere din data de 07 ianuarie 2008 emisă de Poliția Mun. O în dosar nr. 100-2970/2007 ).
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere faptele comise de acesta și pericolul social concret al faptelor, pericol social ce rezultă din împrejurările comiterii faptelor, astfel cum au fost reținute și reținând că neavând sub acest aspect relevanță deosebită cuantumul redus al prejudiciului și faptul că acesta a fost recuperat. S-a ținut apoi seama de circumstanțele personale ale inculpatului, cunoscut cu multiple antecedente penale în timpul minorității pentru fapte de aceeași natură, infracțiuni comise cu violență, fiindu-i aplicate măsuri educative, respectiv măsura internării într-un centru de reeducare, care însă nu și-a atins scopul educativ, dată fiind perseverența infracțională de care dă dovadă inculpatul în continuare. Întrucât inculpatul a fost totuși sincer atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța de fond a aplicat acestuia pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la ceilalți doi coinculpați, respectiv și, întrucât aceștia au fost condamnați doar pentru o singură faptă și sunt la prima încălcare a legii penale, conform cazierelor judiciare de la dosar, instanța a reținut în favoarea lor circumstanțe atenuante judiciare și astfel a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de lege. Pericolul social al faptelor reținute în sarcina lor impune totuși executarea în regim de detenție a pedepselor, nejustificându-se suspendarea sub supraveghere, așa cum a cerut apărarea.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constat că prejudiciul cauzat părților vătămate și a fost recuperat prin restituire, astfel că acestea nu se constituie părți civile în cauză, iar în baza art.14, 15 și următ. Cod procedură penală, art.998 și următoarele Cod civil, art.313 din Legea nr.95/2006, modificat prin pct.34 din nr.OUG72/2006, art.120 Cod procedură fiscală, a obligat pe inculpații, și, în solidar, să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență O suma de 96,10 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli servicii medicale ( pentru pacientul ) și majorări de întârziere, la care se adaugă majorările de întârziere calculate de la data de 19.09.2008 până la data plății efective.
În baza art.191, art.192 alin.2 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat pe inculpatul să plătească statului 800 lei cheltuieli judiciare iar pe inculpații și, i-a obligat să plătească statului câte 600 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a declarat inculpatul solicitând reducerea pedepselor aplicate.
Prin decizia penală nr.158/A din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-,
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.449/10.04.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus a se vira în favoarea Baroului B suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 2811/25.05.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, iar încadrările juridice ale faptelor inculpatului sunt corect stabilite. De altfel, inculpatul nu contestă starea de fapt și nici încadrarea juridică.
În esență, se reține că în data de 30/31.07.2007, în jurul orei 01.00, pe B-dul - cel M, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și, cu toată opoziția acesteia, i-a sustras telefonul mobil aflat în buzunarul pantalonilor.
Fapta inculpatului a fost corect încadrată ca fiind infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal.
Corect a reținut instanța de fond că nu este vorba de o infracțiune de furt deoarece partea vătămată a opus rezistență, prinzând mâna inculpatului în momentul în care acesta a introdus-o în buzunar, dar acesta a reușit sustragerea bunului prin smulgere. Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorei oculare care îi confirmă poziția. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, telefonul mobil a fost găsit asupra sa chiar în aceeași noapte de către organele de poliție anunțate de martora. Partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat cu ocazia prezentării planșei foto. Declarația martorului, care l-a însoțit pe inculpat în noaptea respectivă, se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
A doua infracțiune reținută în sarcina sa constă în aceea că, în noaptea de 27.12.2008, în jurul orelor 20.00, inculpatul împreună cu coinculpații și, în apropierea stației de pe strada - - din O, au agresat-o pe partea vătămată, agresiune inițiată de inculpat. În timpul agresiunii, coinculpata a propus sustragerea telefonului, acțiune realizată de inculpatul apelant. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Probațiunea administrată în cauză dovedește vinovăția inculpatului, declarația părții vătămate și recunoașterile din grup efectuate de aceasta coroborându-se cu declarația martorului G care arată că inculpatul a inițiat agresiunea asupra părții vătămate nemulțumit de faptul că acesta refuzase să-i dea o țigară, iar pe parcursul desfășurării acțiunii, la sugestia coinculpatei, a smuls din mâna părții vătămate telefonul mobil. Inculpatul a recunoscut lovirea părții vătămate, dar nu și sustragerea telefonului, însă corect, instanța de fond a înlăturat susținerea sa pe baza celorlalte probe administrate.
Încadrarea juridică a faptei ca fiind tâlhărie prev. de art.211 alin.1 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a Cod penal, este corectă, furtul fiind comis prin întrebuințarea de violențe asupra părții vătămate, în loc public, pe timp de noapte și de către 3 persoane împreună. Este irelevant aspectul că rezoluția infracțională privind sustragerea telefonului este ulterioară inițierii agresiunii, atâta timp cât aceasta s-a realizat prin forță, agresiunea continuând și după deposedarea părții vătămate.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, cuantumul pedepsei prevăzut de lege, împrejurările comiterii faptelor, persoana inculpatului care are multiple antecedente penale din minorat pentru același gen de infracțiuni ceea ce dovedește perseverență infracțională și faptul că măsurile educative aplicate nu și-au atins scopul, precum și valorile mici ale prejudiciilor cauzate, precum și faptul că acestea s-au recuperat. Aceste aspecte au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, aplicându-i-se pedepse egale cu minimul special.
Corect a reținut instanța de fond că cele două infracțiuni sunt comise în condițiile concursului și a procedat la contopirea pedepselor aplicate potrivit art.34 lit.b Cod penal.
Critica inculpatului cu privire la cuantumul pedepselor este nefondată. Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.
Simplul fapt că prejudiciile sunt mici și au fost recuperate nu poate dobândi valența unei circumstanțe atenuante în condițiile în care repararea pagubei produse s-a realizat prin restituirea bunurilor ca urmare a intervenției organelor de cercetare penală și nu ca o manifestare de voință a inculpatului. Relevant sub acest aspect este faptul că inculpatul nu a achitat cheltuielile ocazionate de acordarea îngrijirilor medicale părții vătămate, deși suma este modică - 96,10 lei.
Apoi, atitudinea sa de recunoaștere a faptelor este pur formală, relevanța acesteia este nesemnificativă, dat fiind că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite pe baza celorlalte probe administrate în cauză. De altfel, sinceritatea sa este oarecum discutabilă, întrucât la ambele infracțiuni reținute în sarcina sa a încercat să prezinte o stare de fapt care să îi diminueze vinovăția ( nu recunoaște exercitarea violenței la sustragerea telefonului părții vătămate și nu recunoaște sustragerea telefonului părții vătămate ci arată că aceasta s-a realizat de inculpata ).
Tot cu privire la comportamentul său trebuie relevat faptul că, oprit fiind de organele de poliție la scurt timp după comiterea tâlhăriei asupra părții vătămate, acesta a abandonat telefonul sustras în mâna polițiștilor și a fugit, evident cu scopul de a evita tragerea sa la răspundere penală ( fila 14 dosar urmărire penală ).
În consecință, reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa nu este justificată, cu atât mai mult cu cât antecedența sa penală este extrem de bogată pentru vârsta pe care o are.
Nu se pune problema nici o egalității de tratament juridic cu ceilalți doi coinculpați deoarece nici situația lor juridică nu este identică. Inculpatul apelant este trimis în judecată pentru două infracțiuni, ceilalți doi doar pentru una și aceea inițiată tot de apelant. Oad oua diferență constă în aceea că inculpații care nu au declarat apel nu au antecedente penale.
Apelul inculpatului nu vizează latura civilă a cauzei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs penal inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârii atacate, în sensul redozării pedepsei aplicate cu reținerea circumstanțelor atenuante având în vedere atitudinea sa sinceră a de recunoaștere a faptelor comise și faptul că prejudiciul a fost recuperat. Față de acestea, solicită reducerea sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa aplicată fiind prea
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală, va fi respins ca atare.
Curtea constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, se constată că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, iar pedeapsa a fost just individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, nefiind cazul reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante care să conducă la reducerea pedepsei. Totodată, pedeapsa de 7 ani închisoare în detenție este justă atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestuia, cât și ca modalitate de executare. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a avut în vedere faptele comise de acesta și pericolul social concret al faptelor, ce rezultă din împrejurările comiterii faptelor reținute în sarcina sa, neavând relevanță deosebită cuantumul redus al prejudiciului și faptul că acesta a fost recuperat. S-a ținut seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, cunoscut cu multiple antecedente penale din timpul minorității, pentru fapte de aceeași natură, infracțiuni comise cu violență, fiindu-i aplicate măsuri educative, respectiv măsura internării într-un centru de reeducare care însă nu și-a atins scopul dată fiind perseverența infracțională dovedită în continuare de inculpatul recurent.
În consecință, în baza prevederilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.1 Cod de procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, născut la 17.07.1988, fiul lui și al lui, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.158/A din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu în substituire avocat, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.XI. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Pt.- - - - - -
în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
judecător G
decizie - jud.- -
În concept - 19.11.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
-
3 ex./20.11.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
