Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 51/A/2009
Sedința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
- - -JUDECĂTOR 3: Teodora Ciur
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 55/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Condamnatul apelant, prin apărător ales solicită încuviințarea administrării probei testimoniale, respectiv audierea martorului, aflat în Penitenciarul Aiud.
Reprezentantul parchetului învederează că se opune cererii în probațiune, raportat la cadrul procesual actual.
Instanța, deliberând respinge cererea în probațiune formulată de condamnatul apelant, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Apărătorul condamnatului apelant și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al condamnatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se admite cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, întrucât s-a demonstrat nevinovăția acestuia, cu probele administrate la instanța de fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată. Precizează că în primul ciclu procesual instanțele au făcut o corectă interpretare a probelor.
Condamnatul, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.55/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr- în baza art.406 al.4 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr.3311/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr.4791/2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în susținerea cererii de revizuire, condamnatul a invocat faptul că nu s-a aflat în localitatea Mediaș, la data comiterii faptei: 28.11.1999, iar în perioada 26.11.1999-01.12.1999 a fost în Râmnicu V împreună cu martorii și .
Cererea revizuientului a fost completată la termenul din 24.09.2008, fiind invocat temeiul prev. de art. 394 lit. b Cod procedură penală, raportat la cercetarea martorilor și G pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 Cod penal.
După completarea cercetărilor de către Parchet și cu privire la motivul invocat, instanța de fond admis în principiu cererea de revizuire și a dispus cerificarea alibiului revizuientului, fiind audiați martorii și.
Examinând temeinicia cererii de revizuire, prima instanță a constatat că cele două motive de revizuire invocate de condamnat nu sunt susținute de probe și nu pot duce la altă concluzie decât cea avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție, când a pronunțat decizia penală nr.3311/2004, prin care a dispus, în recurs condamnarea revizuientului la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.211 al.1,2 lit.a,b,c,d,f, Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 al.1 și 2 Cod penal.
Tribunalul a reținut că declarațiile martorilor și sunt nesincere, făcute pro causa, contrazicându-se atât între ele, cât și cu declarația luată revizuientului la termenul din 25.03.2009, instanța stabilind că alibiul revizuientului nu se confirmă, nefiind incidentă în cauză situația prev. de art.394 lit.a Cod procedură penală.
Referitor la cel de al doilea caz de revizuire invocat de condamnat, tribunalul a reținut că nu poate fi primit, cât timp prin decizia penală nr.4/2008 a Tribunalului Sibius -a reținut cu autoritate de lucru judecat că cei doi martori - și G nu s-au făcut vinovați de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 Cod penal.
Reținând că nu este incidentă nici una din situațiile expres și limitativ prev. de art.394 Cod procedură penală și că nu s-a dovedit altă stare de fapt decât cea reținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art.406 al.4 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal condamnatul, aducându- critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii și admiterea cererii de revizuire, întrucât din probele administrate a rezultat nevinovăția sa.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art.371 al.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul revizuientului este nefondat.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la fapte reținute printr- hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Cererea de revizuire formulată de condamnatul apelant a fost întemeiată pe prevederile art.394 lit.a și Cod procedură penală, însă în mod corect instanța de fond a constatat că aspectele invocate în susținerea ei nu se confirmă.
Referitor la faptele și împrejurările noi, necunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, Curtea constată că în fapt, prin prezentarea unui nou alibi, revizuientul a urmărit prelungire a probațiunii.
Revizuientul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 Cod penal, reținându-se în sarcina sa că la datele de 1 și 6 decembrie 1999 depus la o casă de amanet bijuterii care proveneau din comiterea infracțiunii de tâlhărie de către numitul încasând în total suma de 11.700.000 lei.
Revizuientul a recunoscut constant că numitul i-a comunicat că posedă bijuteriile din înșelarea unor persoane, deci din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și că a procedat la amanetarea bunurilor, conform celor solicitate.
Având în vedere fapta reținută în sarcina revizuientului și data comiterii acesteia, sunt lipsite de relevanță declarațiile martorilor și, audiați în revizuire după admiterea în principiu, întrucât relatările acestora vizează perioada anterioară datei de 01.12.1999, când se susține că revizuientul ar fi fost plecat din localitatea Mediaș.
Or, în sarcina revizuientului, prin hotărârea de condamnare nu s- reținut comiterea infracțiunii de tâlhărie din noaptea de 28.11.1999, pentru a interesa prezența sa în localitate în perioada respectivă.
Pe de altă parte, în mod corect prima instanță a sesizat neconcordanțele dintre depozițiile martorilor și cele ale revizuientului, precum și faptul că, după aproximativ 10 ani, martorii și-au amintit cu exactitate toate detaliile legate de plecarea din localitate.
Raportat la cele expuse, Curtea constată că revizuientul nu a relevat fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanța de fond, care să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.394 al.1 lit. și al.2 Cod procedură penală.
De asemenea, în condițiile în care s- făcut dovada că față de martorii și G s- adoptat o soluție definitivă de netrimitere în judecată, în mod just prima instanță a reținut că în speță nu este întemeiat nici motivul de revizuire prev. de art.394 lit.b Cod procedură penală.
Pentru considerentele expuse, constatând că prin respingerea cererii de revizuire, conform art.406 al.4 Cod procedură penală, prima instanță pronunțat o soluție legală și temeinică, criticile revizuientului fiind nefondate, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală Curtea va respinge apelul declarat în cauză, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 55/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă apelantul la plata sumei de 210 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 50 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/24.06.2009
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Monica Farcaș, Teodora Ciur
