Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 542/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 542
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu Judecătzor Laura Bogdan
-: - -
JUDECĂTOR 2: Ion
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații - recurenți în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu, asistat de avocat oficiu, lipsă partea vătămată.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul, avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare, nu i s-au admis cererile de probațiune privind confruntarea cu partea vătămată și efectuarea unei expertize psihiatrice.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul, avocat, a solicitat admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare sau reținerea acesteia și achitarea inculpatului pe motiv că acesta nu se face vinovat de comiterea faptei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, motivat de faptul că instanțele au administrat un probatoriu complet, iar procesul verbal de depistare a inculpaților se coroborează cu celelalte probe. Referitor la inculpatul a arătat că acesta are și alte condamnări și nu se impunea efectuarea unei expertize psihiatrice în ceea ce îl privește.
Inculpații - recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat admiterea recursului și punerea lor în libertate, arătând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii, a fost condamnat pe nedrept și are un copil minor în întreținere.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 879/P/2007 din 14.02.2007, înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr- la data de 16.02.2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 al. 1, 211 alin. 2 lit. b și c și al. 21lit. a din Cp cu aplic. art. 37 lit. a Cp, respectiv art. 211 al. 1, 211 alin. 2 lit. b și c și al. 21lit. a din Cp.
În fapt, s-a reținut că în data de 23.01.2007, la sediul postului de poliție TF din Gara de Nord s-a prezentat partea vătămată care a reclamat faptul că, în după amiaza zilei de 23.01.2007, în jurul orelor 17,00, în zona de Nord din T, a fost agresat de către doi tineri pe care nu-i cunoștea și care prin violență i-au sustras un telefon marca Siemens cu cartela preplătită cu număr de telefon - -, în valoare de 200 lei. După primirea sesizării, lucrătorii de poliție din cadrul postului TF; împreună cu partea vătămată, au plecat să verifice zona în vederea identificării autorilor și recuperării prejudiciului.
Judecătoria Timișoara, prin sentința penală nr. 1921/26.09.2007 pronunțată în dosar nr-, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin.2 ind. 1 lit. a, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 al.2 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal.
În baza art. 61 s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 352 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 2863/2003 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin neapelare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani (șapte), căreia i-a aplicat un spor de 1 (o ) lună, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani și 1 (o) lună, cu executare în regim de detenție.
S-a menținut starea de arest a inculpatului în baza art. 350 (1)
C.P.P.S-a dedus perioada reținerii pe 24 de h începând din 23.01.2007 precum și a arestării preventive din data de 21.02.2007 la zi, în baza art. 88
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin.2 ind. 1 lit. a, inculpatul, a fost condamnat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu executare în regim de detenție.
În baza art. 71 al.2 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului în baza art. 350 (1)
C.P.P.S-a dedus perioada reținerii pe 24 de h începând din 23.01.2007 precum și a arestării preventive din data de 21.02.2007 la zi, în baza art. 88
S-a luat act că nu s-a exercitat acțiunea civilă în cauză.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că în data de 23.01.2007, partea vătămată a sosit în Gara de Nord venind din localitatea, jud. C-S, iar după ce a consumat o cantitate de alcool la unul din localurile din zonă, a intenționat să plece. În timp ce se deplasa, în apropierea stației de tramvai a simțit că cineva l-a tras de gluga hainei cu care era îmbrăcat, iar în momentul în care s-a întors, a observat un care i-a băgat mâna în buzunarul exterior stâng al hainei de unde i-a sustras pașaportul. Partea vătămată l-a prins de mână pe cel care i-a sustras pașaportul, moment în care acesta a dat drumul pașaportului care a căzut. În timp ce partea vătămată s-a aplecat să recupereze pașaportul, o altă persoană a venit din spate și i-a sustras telefonul mobil marca Siemens cu cartela -, din buzunarul exterior al cămășii cu care era îmbrăcat, apoi inculpații au început să-l lovească pe partea vătămată cu pumnii în zona feței, fugind de la locul săvârșirii faptei. Desfășurarea evenimentului a fost observată de către martorul, vatman, care, fiind de serviciu în acel moment pe traseul liniei 1 și aflându-se în zona de Nord, a văzut cum partea vătămată a fost agresată de cei doi inculpați.
Partea vătămată a suferit leziuni ce pentru vindecare au necesitat 7 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 223/2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii Judecătoriei Timișoara, punerea în libertate a acestora, întrucât sunt nevinovați.
Prin decizia penală nr.12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 1921/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
S-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la 26.09.2007 la zi și menține starea de arest preventiv a inculpaților.
Instanța de apel analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, a constatat că apelurile sunt nefondate:
Din materialul probator administrat: declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de depistare, declarații de martori și declarațiile inculpaților, a rezultat că cei doi apelanți, la data de 23.01.2007, au aplicat mai multe lovituri părții vătămate, sustrăgându-i telefonul mobil, aspect surprins de martorul, care în declarația dată în fața instanței de fond, a arătat că unul dintre inculpați o ținea pe partea vătămată, iar celălalt o lovea.
La stabilirea pedepsei, Judecătoria Timișoaraa ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei, precum și persoana și conduita inculpaților, care nu au fost sinceri, iar inculpatul are antecedente penale ce atrag incidența art. 37 lit.a pen.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 379 pct. 1.C.P.P. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpați.
Împotriva deciziei penale nr. 12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 26.02.2008.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci doar cu ocazia concluziilor orale au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a fi audiată partea vătămată în contradictoriu cu inculpații și efectuarea unei expertize psihiatrice, inculpatul susținând că este nevinovat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că recursul este fondat numai în ce privește interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a - dreptul de a alege, în rest hotărârile instanțelor de apel fiind legale și temeinice, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. În acest sens, sunt declarația martorului, certificatul medico-legal nr. 223/2007, care se coroborează cu declarația părții vătămate, precum și cu faptul că telefonul mobil sustras de la acesta a fost găsit asupra inculpatului cu ocazia percheziției corporale.
Administrarea probatoriului s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând dubii asupra vinovăției inculpaților și neimpunându-se efectuarea confruntării cu partea vătămată, respectiv expertizarea psihiatrică în condițiile în care nu există documente medicale sau indicii în sensul că inculpatul ar suferi de asemenea afecțiuni.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 alin.2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod Penal, violențele exercitate asupra părții vătămate fiind probate cu certificatul medico-legal, iar deposedarea acestuia de către inculpați cu declarația martorului și depistarea telefonului sustras asupra inculpatului.
În ce privește cuantumul pedepselor principale și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Astfel, apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată fiecărui inculpat este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea acestora și prevenirea comiterii de noi fapte penale, fiind minimul special de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpaților, instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș; va casa decizia în ceea ce privește individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților și rejudecând va înlătura interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I din Cod Penal conținutul pedepselor accesorii aplicate inculpaților.
În temeiul art. 350.p Cod Penal va menține starea de arest a inculpaților, având în vedere că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri au fost confirmate de hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de deținere.
În temeiul art. 38517alin. 4.C.P.P. și art. 88.Cod Penal va deduce în continuare din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la 18.01.2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În. art.38515pct.2 lit. d p Cod Penal admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.1921/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în ce privește individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților și rejudecând:
Înlătură interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza Ipd in conținutul pedepselor accesorii aplicate inculpaților.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
În. art.38517alin.4 p Cod Penal și art.88 p deduce în continuare din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la data de 18.01.2008 la zi.
În temeiul art.350 p Cod Penal menține măsura arestului preventiv al inculpaților.
În temeiul art.192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică din 22 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/tehnored AJ
2 ex/03.06.2008
Prima instanță: Judec. T-
Apel: Trib. T -,
03 Iunie 2008
Președinte:Anca Nacu Judecătzor Laura BogdanJudecători:Anca Nacu Judecătzor Laura Bogdan, Ion
