Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 542/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂN I

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.542/R/2009

Ședința publică din 09 septembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice

JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina președinte secție penală

: - -

GREFIER: -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.137/A din data de 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1,2 lit.b,c și alin.2 ind.1 lit.a pen.; conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev.de art.86 alin.1 din OUG 192/2002, totul cu aplic.art.33 lit.a pen. și art.37 lit.b pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind partea civilă G și partea vătămată SC SRL prin

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care inculpații arată că-și mențin recursurile și că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.

Apărătorul inculpatului depune la dosar un memoriu solicitând a fi avut în vedere la pronunțarea soluției.

Se constată că s-a depus la dosar o cerere formulată de apărătorul din oficiu al inculpatului, av., prin care solicită acordarea sumei de 1000 lei reprezentând onorariul avocațial pentru faza de urmărire penală, cerere pe care instanța o pune în discuția părților.

Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței cererea formulată.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii formulate de apărător ca inadmisibilă.

Deliberând, instanța respinge ca inadmisibilă cererea formulată de apărătorul din oficiu al inculpatului, av., prin care solicită acordarea sumei de 1000 lei reprezentând onorariul avocațial pentru faza de urmărire penală, având în vedere că apărătorul nu a declarat recurs în cauză strict legat de neacordarea onorariului avocațial, iar o asemenea cerere în recurs este inadmisibilă.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi soluții prin care să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. achitarea inculpatului pentru faptele care i se rețin în sarcină. Din probele administrate rezultă că inculpatul se afla în stare ebrietate. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute. În subsidiar, solicită reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Cu onorar avocațial din.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi soluții prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante. Inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere pe parcursul procesului penal, apreciind că pedeapsa de 7 ani închisoare este prea M raportat la împrejurarea că fapta a fost comisă fără premeditare, fără violență, iar prejudiciul cauzat este foarte mic. Cu onorar avocațial din.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate. Din probele administrate respectiv declarația învinuitei și declarațiile martorilor rezultă vinovăția inculpaților, astfel că este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare. În privința pedepselor aplicate, acestea au fost just individualizate, însă apreciază că se poate dispune în baza art.81 pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei raportat la fapta săvârșită.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei. Solicită a se avea în vedere că se afla în stare de ebrietate la momentul săvârșirii faptei.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepselor aplicate, acestea fiind prea mari raportat la fapta comisă.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr.1047 din 03 iunie 2009 a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.08.1982 în Șomcuta M, CNP -, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu reținerea art. 74 lit. c - 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa închisorii de 5 ani

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu reținerea art. 74 lit. c - 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa închisorii de 10 luni.

Ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal.

În baza art. 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv 5 ani închisoare.

Prin aceeași hotărâre, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.09.1984 în B M, CNP -, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, la pedeapsa închisorii de 7 ani

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, la pedeapsa închisorii de 2 ani

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, la pedeapsa închisorii de 2 ani.

Toate infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv 7 ani închisoare.

Se asemenea, a condamnat inculpatul, poreclit "", fiul lui și, născut la data de 26.08.1990 în B M, CNP -, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.

Ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

În baza art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv 1 an și 6 luni închisoare.

A interzis inculpaților, și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, pe perioada arătată la art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații și.

În temeiul art. 88 Cod penal a scăzut din durata pedepselor aplicate inculpaților și timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 14 februarie 2009 la zi.

În temeiul art. 14 Cod procedură penală și art. 998, art. 1003 cod civil a obligat pe inculpații și, în solidar, să plătească părții civile G domiciliat în, sat nr. 364, jud. M, suma de 180 RON cu titlu de despăgubiri.

În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a obligat pe:

- inculpatul să plătească suma de 1200 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 300 RON reprezintă onorariul pentru avocat oficiu ce se va vira din fondurile Ministerului Justiției

- inculpatul să plătească suma de 1200 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 300 RON reprezintă onorariul pentru avocat oficiu ce se va vira din fondurile Ministerului Justiției

- inculpatul să plătească suma de 1000 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 300 RON reprezintă onorariul pentru avocat oficiu Linda ce se va vira din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpații și locuiesc fără forme legale în satul nr. 2. cel din urmă inculpat fiind concubinul surorii primului.

În seara zilei de 13.02.2009 cei doi inculpați se găseau la locuința lor din împreună cu inculpatul, care este văr cu inculpatul.

În jurul orelor 21,00, martora l-a contactat telefonic pe inculpatul, spunându-i că are suma de 50 Euro și va veni cu un taxi din B M în localitatea, urmând apoi să meargă să se distreze în B M, lucru cu care inculpatul a fost de acord.

În jurul orelor 22,00, martora s-a deplasat în stația de taxi de pe strada - din B M, unde de găsea partea vătămată G, angajat în probă de lucru la SC SRL, cu autoturismul marca, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare -, aparținând SC SRL.

Cu acest autoturism condus de partea vătămată G, martora s-a deplasat în localitatea, unde au urcat în autoturism inculpatul pe bancheta dreapta față, iar în spate inculpatul, inculpatul și martora.

Partea vătămată i-a transportat pe inculpați și pe martoră în orașul Șomcuta M până la o benzinărie în parcarea căreia inculpatul s-a întâlnit cu un cunoscut și a schimbat suma de 50 de Euro, aparținând martorei, primind suma de 200 lei, apoi au mers la Clubul din aceiași localitate.

Din banii obținuți în urma schimbului valutar, inculpatul i-a achitat părții vătămate suma de 80 lei, reprezentând contravaloarea cursei efectuate și s-au înțeles ca inculpatul să-l sune mai târziu pe partea vătămată pentru a-i transporta la locuințele lor.

În Clubul inculpații și martora au consumat bere, iar în jurul orelor 24,00, inculpatul l-a sunat pe partea vătămată G să vină după ei.

Partea vătămată s-a întors cu autoturismul din B M în Șomcuta M, i-a luat pe inculpați și pe martoră pe care urma să-i transporte apoi în localitatea, însă pe drum aceștia s-au răzgândit și i-au cerut să-i ducă în B

De la un magazin non-stop, situat pe strada - din B M, inculpații au cumpărat o sticlă de 2l de bere, o sticlă de 0,25l, un pachet de țigări și un energizant, pe care le-au consumat în autoturism, timp în care partea vătămată îi transporta la localul Moara Veche din comuna.

În acel local inculpații au consumat bere, iar martora cu energizant.

În jurul orelor 4,00, s-au hotărât să meargă din nou în BMu nde au mai cumpărat de la un magazin non-stop o sticlă de 2 de bere și i-au solicitat părții vătămate să-i transporte în localitatea.

Inițial, partea vătămată nu a fost de acord, spunându-le că trebuie să predea autoturismul, însă la insistențele inculpatului a acceptat.

Pe raza localității, într-o zonă în care nu sunt imobile, inculpatul, aflat pe bancheta din dreapta față, i-a cerut părții vătămate să oprească autoturismul, iar când acesta a oprit pe partea dreaptă a drumului, inculpatul a scos cheile din contact și le-a introdus în buzunar.

fiind de gestul inculpatului și de faptul că acesta vorbea cu inculpații în dialect țigănesc și îl priveau fix, partea vătămată le-a spus că nu mai trebuie să-i plătească suma de 200 lei pentru cursa efectuată, doar să coboare din mașină și să-l lase în.

Pe un ton ridicat inculpatul i-a cerut părții vătămate să scoată banii pe care îi are la el, iar partea vătămată a scos fin buzunar suma de 180 lei, pe care i-a numărat în fața inculpatului. Acesta i-a solicitat să-i dea banii inculpatului pentru a-i schimba suma de 50 Euro, bani pe care nu îi aveau nici unul dintre inculpați.

Fiindu-i frică de inculpații care continuau să discute în dialect țigănesc, partea vătămată a întins banii inculpatului, aflat pe scaunul din spatele său, care a sustras o bancnotă de 100 lei și a restituit restul banilor părții vătămate, spunându-i că sunt doar 80 lei.

Partea vătămată a protestat, replicându-i că sunt 180 lei, întrucât i-a numărat în fața inculpatului, însă acest inculpat s-a enervat și i-a strigat să iasă din mașină, amenințându-l cu acte de violență.

Partea vătămată a ieșit din autoturism și a fugit înspre localitatea și cu toate că inculpații i-au strigat să se întoarcă, partea vătămată nu a făcut acest lucru, aflându-se sub imperiul unei puternice stări de temere.

După ce partea vătămată a fugit, inculpatul a urcat la volanul autoturismului și l-a condus spre localitatea, pe o distanță de câteva sute de metri, până când inculpatul, aflat pe bancheta din spate a tras frâna de mână, iar autoturismul s-a oprit. Enervat, inculpatul a coborât din autoturismul și a fugit pe câmp.

La volan a urcat inculpatul care, de asemenea, l-a condus pe o distanță de câteva sute de metri, apoi autoturismul a fost condus de inculpatul.

În dreptul imobilului nr. 150 din, inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat cu autoturismul într-un șanț, fără ca mașina să sufere avarii.

Inculpatul, inculpatul și martora au abandonat autoturismul în șanț și au plecat pe jos spre localitatea, iar cheile autoturismului au rămas în contact.

În jurul orelor 6,00, cei trei au fost depistați pe raza localității de organele de poliție care fuseseră sesizate telefonic de partea vătămată G.

Atât inculpații, cât și martora au fost conduși la Spitalul din Șomcuta M unde le-au fost recoltate probe biologice.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 44/14.02.2009 al Serviciului Medico-Legal Județean B M, alcoolemia inculpatului a fost de 1,20 g%o la prima probă recoltată la ora 8,35, respectiv 1,10 g%o la proba a doua recoltată la ora 9,35.

Alcoolemia inculpatului a fost de 1,10 g%o la prima probă recoltată la ora 8,33, respectiv 1,00 g%o la proba a doua recoltată la ora 9,33, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 43/14.02.2009 al Serviciului Medico-Legal Județean B

Alcoolemia inculpatului a fost zero.

Din adresa nr. -/26.02.2009 a Serviciului Public Comunitar Regim Permis de Conducere și Înmatriculare Vehiculelor rezultă că inculpații, și nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

Partea vătămată Gas olicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 180 RON, reprezentând contravaloarea cursei de taxi neachitată.

Numitul, în calitate de reprezentant al SC SRL - proprietarul autoturismului, a arătat că autoturismul marca, în valoare de 8000 lei, a fost recuperat și nu a fost avariat, astfel că nu a formulat pretenții civile în cauză.

Instanța de fond a reținut că, în drept, aptele inculpatului, astfel cum au fost probate și recunoscute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu reținerea art. 74 lit. c - 76 lit. b Cod penal

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu reținerea art. 74 lit. c - 76 lit. d Cod penal

Ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal.

Starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, a fost reținută față de inculpatul în raport cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 105/19.11.2003 a Judecătoriei Șomcuta Mare, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 23.05.2006, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 605 zile închisoare.

Inculpatul a comis faptele deduse judecății după împlinirea duratei executării pedepsei anterior aplicate, fiind întrunite condițiile recidivei postexecutorie.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost probate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal,

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002,

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002,

Toate infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.

Faptele inculpatului astfel cum au fost probate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002,

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002,

Ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Judecătoria a constatat că vinovăția inculpaților în comiterea faptelor a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare aferente, buletine de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 43, nr. 44 și nr. 46 din 14.02.2009 ale Serviciului Medico-Legal Județean B M, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor precum și declarațiile inculpaților.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate celor trei inculpați instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv: starea de recidivă ori prezența antecedentelor penale pentru fapte grave comise în timpul minorității, pericolul social concret ridicat al faptelor reflectat în modul și mijloacele de săvârșire precum și circumstanțele comiterii faptelor.

De asemenea, a fost avută în vedere atitudinea inculpaților în raport cu autoritățile judiciare, respectiv asumarea de către aceștia a responsabilității comiterii faptelor.

Astfel, inculpatul a manifestat pe tot parcursul procesului penal o atitudine sinceră și cooperantă, explicând în detaliu modul de comitere al faptelor, aspect concretizat prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare.

Inculpații și au negat constat comiterea faptelor, deși acestea au fost puse în evidență prin declarația coinculpatului, precum și a martorei.

La individualizarea judiciară a executării pedepselor, judecătoria a apreciat în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepselor va putea fi atins numai prin executarea acestora, în cazul tuturor inculpaților.

Inculpatul este recidivist, inculpatul a fost condamnat în timpul minorității pentru o altă faptă de tâlhărie, iar față de inculpatul a fost luată anterior măsura educativă a libertății supravegheate tot pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie.

În această situație, instanța a apreciat că în cazul tuturor inculpaților sancțiunile anterioare nu și-au atins scopul, astfel că aplicarea unor pedepse privative de libertate apare ca o măsură necesară și proporțională în raport cu gravitatea faptelor și cu situația juridică a inculpaților.

Pe perioada executării pedepsei au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, întrucât faptele acestora sunt incompatibile cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice.

A fost menținută măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpaților și întrucât subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea acesteia, respectiv dispozițiile art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, concretizate în situația juridică a inculpaților, precum și în modalitatea de săvârșire a faptelor și împrejurările ce le circumstanțiază, respectiv comiterea pe timp de noapte, pe un drum public puțin circulat în condițiile în care partea vătămată nu avea posibilitatea să se împotrivească unor acte de violență.

Dat fiind faptul că inculpații și și-au angajat răspunderea civilă delictuală prin comiterea faptei de tâlhărie, au fost obligați în solidar la reparații corespunzătoare către partea civilă G.

Fiind în culpă procesuală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în procesul penal.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, și, apeluri respinse ca nefondate prin decizia penală nr.137 din 23 iulie 2009 a Tribunalului Maramureș.

Decizia Tribunalului Maramureș, a fost atacată cu recurs de către inculpatul, care a solicitat achitarea sa în baza art.10 lit.c și art.11 pct.2 lit.a proc.pen.întrucât nu el este autorul infracțiunilor la legea circulației, pentru care a fost trimis în judecată și inculpatul care a cerut reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond față de circumstanțele personale și cele reale referitoare la faptă.

Se constată că la dosarul de recurs s-a depus o cerere de către avocatul care, în calitate de apărător din oficiu în faza de urmărire penală al inculpatului a cerut acordarea unui onorar în cuantum de 1000 lei aferent asistenței judiciare acordată clientului său în fața procurorului.

Curtea, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:

Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Inculpatul a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal deoarece, inițial a recunoscut infracțiunea imputată pentru ca ulterior, fără nici o justificare să o nege, astfel că în stabilirea vinovăției acestuia, instanța de judecată a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai declarația sa.

La stabilirea soluției de condamnare, prima instanță a avut în vedere declarația martorei dată în fața procurorului, care se coroborează perfect cu declarația inculpatului -.

Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale". (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Bv versus Olanda).

Mai mult, aceeași C, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate". (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror" (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).

Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 proc.pen.

Având în vedere criticile aduse de inculpatul hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.

Potrivit art. 345 al.1 Cod pr.penala, asupra invinuirii aduse inculpatului, innstanta hotărăste prin sentință, pronuntind după caz condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.

Art. 345 al.2 din același Cod, precizeaza ca solutia de condamnare a inculpatului se pronunta numai daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savirsita de inculpat.

Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strinse in cursul urmaririi penale si veificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savirsita de inculpat.

Potrivit art. 200 din Codul d e procedura penala, " urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.

Art. 289 Cod pr.penala dispune ca " judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu".

Astfel, probele strinse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strinse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de catre instanta, in ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.

Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.

Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala, hotarirea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv, fara discontinuitate.

Ori, in cauza, probele strinse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate in faza judecătii, dovedesc, in mod cert, ca autorul infractiunilor la regimul circulației rutiere este inculpatul și că faptele au existat în realitate.

Verificând în mod nemijlocit conținutul declarațiilor martorilor, și declarația părții vătămate G rezultă fără echivoc că inculpatul este autorul infracțiunilor la regimul circulației rutiere, iar inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și două infracțiuni la regimul circulației rutiere.

Declarațiile constante ale martorilor din faza de urmărire penală atât a celor direcți cât și a celor indirecți se coroborează perfect cu cele date de aceștia în fața instanței de fond cât și cu actele medico-legale depuse la dosarul cauzei, respectiv cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.43 și 44 din 14 februarie 2009 cu adresa din 26 februarie 2009 a Serviciului public comunitar regim permise și înmatricularea vehiculelor, cât și cu declarațiile inculpaților, și.

Dispozițiile art.63 alin.2 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art.3 din proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond și apel au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Cum, potrivit art.64 proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.

Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.

Tribunalul Maramureșa concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpaților-recurenți.

Curtea de Apel analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată respectiv, - pentru cea de tâlhărie și două infracțiuni la regimul circulației rutiere, iar inculpatul pentru două fapte concurente la regimul circulației pe drumurile publice.

Deși inculpatul a negat constant comiterea faptei, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator, inițial acesta recunoscând săvârșirea faptelor, revenirea asupra recunoașterii fiind nejustificată și singulară necoroborându-se cu declarația martorei.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpatul, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Vinovăția inculpatului - rezultă fără putință de tăgadă din declarațiile constante ale martorilor, depoziții care se coroborează perfect cu declarațiile chiar ale inculpatului recurent cât și cu propriile recunoașteri ale inculpatului care pe parcursul urmăririi penale a recunoscut săvârșirea celor două infracțiuni însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a susținut că nu a condus autoturismul, acesta fiind pilotat doar de către ceilalți coinculpați și.

De remarcat că în fața procurorului, inculpatul nu a formulat cerere în probațiune.

În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului, deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatului este indubitabilă.

Astfel fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.c nu poate fi primită.

Întrucât condamnarea inculpatului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5/2 proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.

Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.

Cu privire la recursul inculpatului -:

Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Actele de violență exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de recurs, în alegerea pedepsei.

Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 pen. ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră cu privire la fapta comisă, posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier.

pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 pen. gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.

Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că fapta violentă a inculpatului a avut drept consecință sustragerea unui autoturism aparținând unei alte persoane fizice, vehicol pe care l-a condus pe drumurile publice punând în pericol siguranța traficului rutier, inculpatul neposedând permis de conducere, împrejurare care coroborată cu totala nesinceritate a inculpatului demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apărăpersoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept".

Pentru motivele ce preced, sancțiunea aplicată de instanța de fond și menținută de Tribunalul Maramureș corespunde prevederilor art.72 și 52 pen. astfel că va fi menținută și de către instanța de recurs.

În baza art.88 pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu 14 februarie 2009 și până la zi.

În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de câte 300 lei onorar pentru apărător din oficiu ce se va plăti din

În legătură cu cererea formulată de apărătorul din oficiu în faza de urmărire penală a inculpatului se rețin următoarele:

Decizia Tribunalului Maramureșa fost pronunțată la 23 iulie 2009. Ulterior, la 24 iulie 2009 după pronunțarea hotărârii, apărătorul din oficiu solicită tribunalului acordarea sumei de 1000 lei aferentă asistenței judiciare acordată inculpatului în faza de urmărire penală. Prin încheierea penală fără nr.din 24 iulie 2009 tribunalul a respins cererea apărătorului, apreciind că aceasta nu întrunește cerințele art.195 sau 196 proc.pen.respectiv îndreptarea erorii materiale sau înlăturarea unor omisiuni vădite deoarece nu a fost formulată la organul competent.

Formularea unei asemenea cereri, direct în fața Curții de Apel, apare ca inadmisibilă, întrucât în primul rând aceasta trebuia realizată în fața procurorului care a efectuat urmărirea penală. În momentul ajungerii dosarului în instanță, se putea efectua o asemenea solicitare cu ocazia judecării cauzei sau a dezbaterii pe fond a acesteia. Din actele de la dosar, reiese că o asemenea solicitare nu a avut loc în cursul soluționării dosarului ci, doar ulterior, iar împotriva acestei încheieri apărătorul nu a declarat recurs ci în fața curții a depus o nouă cerere prin care a reiterat solicitările inițiale.

Prin prisma celor relevate mai sus, cererea apare ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

De asemenea, si recursul inculpatului se va respinge ca nefondat conform art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.

Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.fiecare inculpat va plăti statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorarul apărător oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.137/A din 23 iulie 2009 a Tribunalului Maramureș.

Potrivit art.88 pen.deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 14.02.2009 pentru inculpatul și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de câte 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Respinge ca inadmisibilă cererea avocatului.

Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - --- -

Red.PD/CA

7 ex. - 15.09.2009

Jud.fond.

Jud.apel:;

Președinte:Valentin Chitidean
Judecători:Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina

Vezi şi alte speţe de drept penal: