Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 554/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 554/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 19 august 2009
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C - - JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin
- - Judecător
- Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public E. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 195/A din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat asistat din oficiu de avocat, recurentul inculpat asistat din oficiu de avocat și partea vătămată.
Procedură îndeplinită.
Recurentul inculpat u depune la dosar un memoriu care solicită a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.pen. admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării reducerea pedepsei aplicate inculpatului. La individualizarea pedepsei solicită a fi avute în vedere circumstanțele de ordin personal faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, are un copil minor în întreținere și a realizat gravitatea faptelor comise.
Avocat solicită admiterea recursului casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării achitarea inculpatului. Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa, coinculpații declarând că nu a avut intenția să comită infracțiunea de tâlhărie. De asemenea solicită a fi avute în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză din care rezultă că inculpatul a ieșit din bar doar pentru a aplana incidentul.
Intimatul parte vătămată solicită a li se mai acorda o șansă inculpaților.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. Apreciază că instanțele au făcut o corectă apreciere a stării de fapt și o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, prin diminuarea acesteia nemaiputând fi asigurat scopul propus acela de reeducare a inculpaților și de integrare în societate. Referitor la solicitarea privind achitarea inculpatului apreciază că o astfel de soluție nu poate fi dispusă în condițiile în care din probele administrate în cauză reiese că ambii inculpați au participat la comiterea faptei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu a lovit partea vătămată și nu l-a deposedat de bunurile pe care le avea asupra sa.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate, a recunoscut fapta comisă pe care o regretă.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 365 din 3 martie 2009, Judecătoria Brașov în baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2 lit. a pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. condamnă inculpatul, la pedeapsa de7 ani și 6 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 61. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 821/2007 a Judecătoriei Brașov, a contopit restul neexecutat de 452 de zile cu pedeapsa stabilită prin prezenta și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, 7 ani și 6 luni închisoare la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul executând 8 ani închisoare.
În baza art. 71 al. 1. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88.pen. a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată, respectiv de la12.10.2008 la zi.
În baza art. 350 al. 1. pr.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 67/12.10.2008 emis de Judecătoria Brașov.
Prin aceeași sentință în baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c, al. 2 lit. a pen. cu aplicarea art. 37 lit. b, 39 al. 4.pen. a condamnat inculpatul u, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 1. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88.pen. a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată, respectiv de la12.10.2008 la zi.
În baza art. 350 al. 1.pr.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 68/12.10.2008 emis de Judecătoria Brașov.
În baza art. 14, 346.pr.pen. raportat la art. 998-999.civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă,. în,-,. 3,. B,. 15, jud. B și a obligat inculpații, în solidar, la plata către acesta a sumei de 820 lei reprezentând daune materiale.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 11.10.2008, partea vătămată a câștigat la jocurile mecanice o sumă de aproximativ 600 lei după care s-a deplasat la barul AMIRAL din localitatea (cunoscut și sub denumirea de "La ") având asupra sa suma de 700 lei precum și un telefon mobil, bunuri pe care le ținea în buzunarul de la piept. În bar, partea vătămată a avut un comportament ostentativ, atrăgând atenția asupra sa și a banilor pe care îi câștigase, fiind observat de către cei doi inculpați, prezenți la rândul lor în bar. Inculpatul uah otărât să profite de starea de ebrietate a părții vătămate și să-i sustragă banii, astfel că, atunci când a venit la bar pentru a plăti consumația, l-a prins pe acesta de gât, într-o îmbrățișare, și a introdus o mână în buzunarul de la piept unde se aflau banii. Partea vătămată a sesizat încercarea inculpatului și i-a atras atenția, acuzându-l de faptul că dorește să-i fure banii. Incidentul a fost observat și de către martorul care i-a sugerat părții vătămate să lase banii la el ca să nu-i fie furați. Partea vătămată s-a deplasat la masa unde se afla și martorul, continuând să consume băuturi alcoolice împreună cu acesta. Inculpatul uau rmat la rândul lui partea vătămată, mergând la masa acestuia, după care s-a întors la bar unde se afla inculpatul și împreună au părăsit incinta barului.
Cei doi inculpați s-au deplasat în mai multe locații de pe raza municipiului după care, împreună, s-au întors în barul Amiral unde se afla în continuare partea vătămată.
Observând că partea vătămată s-a deplasat la toaletă, inculpatul uau rmat-o pe aceasta și, la momentul când a ieșit din baie, s-a izbit de și i-a luat din buzunar banii și telefonul mobil, după care a vrut să se îndepărteze. Partea vătămată a sesizat sustragerea bunurilor astfel că a urmat inculpatul, l-a prins pe acesta înainte de ieșirea din bar și l-a acuzat de faptul că l-a urmărit până a reușit să-i ia banii. Între cei doi a luat naștere un conflict, lovindu-se reciproc în interiorul barului, după care, împingându-se, au ieșit din incinta acestuia în stradă unde au început să se bată. Partea vătămată a reușit să recupereze banii aflați asupra lui u și s-a întors să intre în bar, moment în care a fost lovit puternic din spate, căzând la pământ.
Martorii și au ieșit din bar imediat după cele două părți, asistând la ceea ce s-a întâmplat în timp ce inculpatul, aflat la începutul conflictului la bar, a ieșit și el la scurt timp. Profitând de faptul că partea vătămată era la pământ, inculpatul a imobilizat-o, ținând-o pe aceasta de piept în timp ce inculpatul uoț inea de picioare și i-a luat din buzunar suma de bani și telefonul mobil. Ulterior, cei doi inculpați au părăsit locul incidentului împreună, deplasându-se în mun. B iar la revenirea în, în cursul aceleiași seri, au fost depistați de organele de poliție.
Prin decizia penală nr. 195/A din 22 iunie 2009 Tribunalul Brașova respins respins cererea formulată de inculpatul u privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 211 al. 1, 2 lit. b și c, al. 21lit. a Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 211 al. 1, 2 lit. b și c Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal.
A respins apelurile declarate de inculpații și u împotriva sentinței penale nr. 365/03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Brașov pe care o menține.
În baza art. 383 al. 11Cod Procedură Penală raportat la art. 350 Cod Procedură Penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și u, arestați în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 67 și 68 din 12.10.2008 emise de Judecătoria Brașov.
În baza art. 383 al. 2 Cod Procedură Penală a dedus în continuare, din pedeapsă, arestul preventiv de la 03.03.2009 la zi.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o analiză completă și temeinică a probatoriului administrat și a stabilit corect situația de fapt pe baza ansamblului probator din ambele faze procesuale, dând și încadrarea juridică corespunzătoare faptelor. Probele administrate în apel nu sunt apte să modifice starea de fapt reținută, ci dimpotrivă, întăresc concluzia vinovăției ambilor inculpați condamnați prin sentința atacată.
Astfel, deși martorii audiați în apel s-au ferit să declare că l-au văzut pe inculpatul sustrăgând banii și telefonul părții vătămate, anumite fragmente din declarațiile date confirmă fără dubiu contribuția inculpatului la comiterea infracțiunii de tâlhărie. Astfel, martorul a arătat că inculpatul i-a făcut semn coinculpatului să urmeze partea vătămată în timp ce aceasta s-a deplasat spre toaletă, aspect ce denotă o complicitate concomitentă lipsită de echivoc la sustragerea bunurilor părții vătămate: inculpatul nu numai că și-a arătat susținerea morală la acțiunea coinculpatului, dar i-a și semnalat acestuia momentul favorabil pentru a acționa, și anume acela în care partea vătămată s-a deplasat de la bar, loc în care putea fi observat atât de barman, cât și de ceilalți consumatori din bar, spre toaletă, spațiu în care partea vătămată putea fi luată prin surprindere cu mai multă ușurință și putea fi mai greu observată de alte persoane. Pe de altă parte martora a recunoscut că a văzut cum inculpatul a introdus mâna în buzunarul de la piept al părții vătămate, după ce aceasta a fost lovită de inculpatul în fața barului și se afla căzută la pământ și imediat după aceea l-a atenționat pe coinculpat că este momentul potrivit pentru a se îndepărta, știind că urma să sosească la fața locului poliția. Așa cum a arătat și instanța de fond, relatările martorului privind momentul final al incidentului, acela în care inculpatul a sustras banii și telefonul din buzunarul părții vătămate sunt în mod evident orientate spre exonerarea inculpatului de răspundere penală, însă modificările de poziție față de declarațiile inițiale date în faza de urmărire penală, imediat după producerea incidentului și scrise de mână, fără ca cineva să fi exercitat presiuni asupra sa, sunt lipsite de fundament și din această cauză noile declarații sunt lipsite de credibilitate. În plus, sunt contrazise de restul declarațiilor date de martori în faza de urmărire penală și de declarația mamei sale din apel, martora confirmând că l-a văzut de căutând în buzunarul părții vătămate.
Constatând, deci, că inculpatul a executat și acțiuni specifice participației penale sub forma autoratului la infracțiunea de tâlhărie, sustrăgând banii și telefonul din buzunarul părții vătămate puse de coinculpatul în imposibilitate de a se apăra, prin utilizarea violenței fizice, tribunalul constată că pe de o parte inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat și pe de altă parte nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, întrucât aceasta a fost comisă de două persoane împreună, deci în condițiile prevăzute de art. 211 al. 2 lit. a Cod Penal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și. Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și desființarea sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, iar în urma rejudecării, reducerea acesteia. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, are un copil minor în întreținere și a realizat gravitatea faptelor comise. Cazul de casare aplicabil este cel prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, achitarea sa, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, acesta ieșind din bar doar pentru a aplana incidentul ivit.
Cazul de casare aplicabil este cel prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
Instanțele de fond au stabilit în mod corect starea de fapt și au calificat corespunzător faptele săvârșite de inculpați.
Implicarea infracțională a inculpatului și vinovăția acestuia la săvârșirea faptei de deposedare prin violență a părții vătămate de suma de 700 lei a fost dovedită de probele administrate în cauză, în mod detaliat analizate de către instanțele de fond și apreciate ca atare. Declarația martorului, care a arătat că inculpatul i-a făcut semn coinculpatului să urmeze partea vătămată în timp ce aceasta se deplasa spre toaletă, demonstrează complicitatea inculpatului la comiterea infracțiunii de tâlhărie, cu atât mai mult cu cât și declarația martorei în sensul că a văzut cum inculpatul a introdus mâna în buzunarul de la piept al părții vătămate, după ce aceasta a fost lovită de inculpatul în fața barului și se afla căzută la pământ demonstrează implicarea inculpatului, prin săvârșirea acțiunii de sustragere, imediat ce victima fusese agresată.
Din analiza tuturor probelor administrate în cauză nu rezultă nici un indiciu că instanțele de fond au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință condamnarea greșită a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și, curtea constată că instanțele de fond au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând seama de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, dar și de persoana fiecărui inculpat, ambii fiind recidiviști, în trecut suferind mai multe condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului. În raport de aceste aspecte, pedepsele aplicate celor doi inculpați, orientate spre minimul special prevăzut de lege corespund atât gravității faptei, cât și periculozității inculpaților, astfel că nu se impune micșorarea lor.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 195/22.06.2009 pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 385/16 alin. 2, raportat la art. 381 Cod procedură penală, se va adăuga la durata prevenției inculpaților timpul scurs din data de 22.06.2009 până în prezent și se va menține starea de arest a acestora.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu în sumă de câte 200 lei pentru fiecare inculpat se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se vor include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați să plătească fiecare statului câte 250 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de U și împotriva deciziei penale nr. 195/22 iunie 2009, pe care o menține.
la durata prevenției inculpaților timpul scurs din data de 22 iunie 2009 până în prezent și menține starea de arest a acestora.
Onorariile avocaților din oficiu în sumă de câte 200 lei pentru fiecare inculpat se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă recurenții inculpați să plătească fiecare statului câte 250 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- C - - - -
GREFIER
Red. EB/ 23.09.2009
Dact.BD/25.09.2009
Jud. fond
Jud. apel /
- 2 exemplare -
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Elena Barbu, Constantin
