Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 56
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 247 din 03.06.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de doamna avocat, apărător desemnat din oficiu, precum și partea vătămată -, lipsă fiind părțile vătămate intimate, și -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Doamna avocat, după ce în prealabil a luat legătura cu inculpatul precizează că acesta susține că nu a exercitat violențe asupra părților vătămate și solicită reaudierea martorilor pentru a preciza dacă într-adevăr părțile vătămate prezentau sau nu urme de violențe.
Instanța, pune în vedere apărătorului inculpatului că prezenta cauză se află în calea de atac a recursului, și prin urmare se au în vedere doar actele depuse în susținerea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în recursul declarat de inculpat.
Doamna avocat, având cuvântul, solicită a se reține două aspecte și anume, faptul că nu ar fi vorba despre o tâlhărie, deoarece, așa cum susține inculpatul, nu s-au exercitat violențe asupra părților vătămate și nici nu le-a pus pe acestea în imposibilitate de a se apăra.
În al doilea rând, apreciază că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de modul cum se reține că s-ar fi săvârșit infracțiunea.
În concluzie, doamna avocat solicită instanței a reaprecia probatoriul administrat, admiterea recursului și să se constate că este vorba doar de 4 fapte de furt calificat și nu de fapte de tâlhărie, și în consecință să se aplice pedeapsa în raport de aceste fapte.
De altfel încă de la judecarea la fond a cauzei s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul că s-a susținut că nu a fost vorba de tâlhărie ci de infracțiunea de furt calificat.
Partea vătămată -, având cuvântul, solicită respingerea recursului, întrucât, în momentul în care i-a fost sustras telefonul mobil a fost lovit cu palma de către inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că inculpatul a formulat aceleași critici și în cursul cercetării judecătorești.
In cauză a fost administrat un amplu probatoriu și s-au avut în vedere declarațiile constante ale părților vătămate care au descris fapta în sensul, că sustragerea bunurilor a avut loc după aplicarea de lovituri.
Părțile vătămate aveau în jur de 12 ani, prin urmare era ușor să fie intimidate prin însăși prezența inculpatului.
Cuantumul pedepsei aplicată inculpatului a fost corect individualizată, având în vedere că acestuia i s-a reținut, conform fișei de cazier judiciar, starea de recidivă, pe de altă parte, s-a dovedit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea a două fapte de tâlhărie calificată și furt calificat, așa explicându-se pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare, în condițiile în care, a fost contopit și restul rămas dintr-o pedeapsă aplicată anterior.
În concluzie, procurorul solicită menținerea deciziei pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică și respingerea recursului promovat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt susține că nu a lovit pe nici una dintre părțile vătămate. Recunoaște că a sustras trei telefoane mobile însă fără a lovi părțile vătămate. Solicită admiterea recursului.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 644 din 05 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iașis -a dispus condamnarea inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 19.03.1980 în I CNP:-, cu domiciliul în satul, comuna, județul I, fără forme legale în I, șos. - nr. 95,. 996,. A,. I,. 6, în prezent deținut în Penitenciarul Iași ( arestat în prezenta cauză penală), cetățean român, recidivist, studii - 9(nouă) clase, fără ocupație, necăsătorit, are un copil minor, pentru următoarele infracțiuni aflate în concurs real:
a) pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie",prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. "c" Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. "a" Cod penal, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare;
b) pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. "d" Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. "a" Cod penal, la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare;
În baza dispozițiilor art. 61 Cod penal a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 805 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5(cinci) ani și 10 (zece) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 947/26.02.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 22.03.2004, rest de pedeapsă ce a fost contopit cu fiecare dintre pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta sentință penală, anterior arătate, la lit. a - b, rezultând următoarele pedepse:
a1) - pedeapsa rezultantă de 8(opt) ani închisoare;
b1) - pedeapsa rezultantă de 4(patru) ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. "a" și art. 34 alin. 1 lit. "b" Cod penal s-au contopit pedepsele cu închisoarea anterior arătate, lit. a1- b1din prezenta sentință penală și a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, ca pedeapsă unică rezultantă, respectivpedeapsa de 8(opt) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile stabilite de dispozițiile art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. "a" teza a II-a, lit. "b" Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat, iar în baza dispozițiilor art. 88 Cod penal s-a dedus din durata totală a pedepsei închisorii aplicată acestuia prin prezenta sentință penală perioada reținerii și arestării preventive, începând de la data de 12.06.2007 la zi.
S-a constatat că părțile vătămate --, cu domiciliul în I,-, -. B,. VI,. 28, -, cu domiciliul în I,-, --2,. C,. II,. 9, -, cu domiciliul în I,-, --2,. A,. II,. 9 și, cu domiciliul în I,-, --3,. III,. 1, prin reprezentanții lor legali, au renunțat la pretențiile civile formulate în cadrul procesului penal.
În baza dispozițiilor art. 118 lit. "e" Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 560 lei.
În baza dispozițiilor art. 349 și art. 189 Cod procedură penală suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului în ambele faze procesuale (delegațiile nr. 5740/12.06.2007 și nr. 6369/06.07.2007 emise de Baroul Iași ) va fi achitată Baroului I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (din care, suma de 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului în ambele faze procesuale).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 24.05.2007, în jurul orei 13.00, inculpatul -, care se afla în zona Podu- din municipiul I, în spatele Oficiului Poștal - Podu-, pe una dintre aleile lăturalnice din acea zonă, a acostat doi copii care se deplasau spre școală, sub pretextul că unul dintre ei, respectiv partea vătămată --, în vârstă de 12 ani, l-ar fi bătut pe fratele inculpatului,. Partea vătămată a negat că ar fi făcut acest lucru, moment în care inculpatul i-a cerut să meargă în scara unuia dintre blocurile din apropiere, pentru aoc onfrunta cu fratele inculpatului.
La cererea inculpatului, partea vătămată și colegul său, martorul, au intrat în scara blocului, așa cum le ceruse inculpatul, unde inculpatul i-a cerut un obiect, ca garanție că nu va fugi, cât timp se va duce să-l aducă pe fratele său.
Partea vătămată -- i-a spus inculpatului că nu are nici un bun asupra sa, dar instinctiv, având un gest reflex de protecție, a dus mâna la buzunarul pantalonilor, unde își ținea telefonul mobil, gest care a fost observat de inculpat.
În acel moment, inculpatul a băgat mâna în buzunarul pantalonilor părții vătămate --, a deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil Motorola V3 și, deoarece aceasta a încercat să se opună, i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, după care a părăsit scara blocului unde a săvârșit fapta, în fugă.
Declarațiile părții vătămate -- se coroborează cu declarațiile martorului, date atât în cursul urmării penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, din care a rezultat că, după ce au intrat în scara blocului, inculpatul - s-a prefăcut că pleacă să-l aducă pe fratele său, dar s-a întors imediat, cerând celor doi copii un obiect, ca garanție că nu vor fugi, în lipsa lui, moment în care martorul s-a deplasat spre ieșirea din scară, dar, după ce s-a deplasat cca. 7-8. a auzit un zgomot specific unei lovituri de palmă peste față, precum și semnalul sonor specific pe care îl emite telefonul părții vătămate -- atunci când este deschisă clapeta.
Când martorul a întors privirea l-a văzut pe inculpat fugind din scara blocului; ulterior, martorul a aflat de la partea vătămată -- că, atunci când inculpatul a deposedat-o de telefonul mobil Motorola V3, aceasta a încercat să se opună, iar inculpatul a lovit-o cu palma peste față.
De asemenea, declarațiile părții vătămate -- și ale martorului se coroborează cu procesul-verbal de constatare la fața locului (filele 15, 17-20 dosar urmărire penală), din cuprinsul căruia rezultă că datele cu privire la amplasamentul locului săvârșirii infracțiunii și direcția de deplasare a subiecților infracțiunii corespund cu declarațiile acestora, de asemenea, se coroborează cu procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto (filele 30-34, 35-39 dosar urmărire penală) din care rezultă că, atât partea vătămată, cât și martorul, au indicat persoana inculpatului -, ca fiind autorul tâlhăriei.
Acest aspect este confirmat de declarațiile martorului-asistent, date atât în cursul urmării penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, din care rezultă că inculpatul - a fost recunoscută atât de partea vătămată, cât și de martorul, ca fiind autorul tâlhăriei de la data de 24.05.2007.
2) La data de 25.05.2007, în jurul orei 14.30, același inculpat, -, s-a deplasat în zona Podu- din municipiul I, în apropierea Școlii nr. 23, unde a observat-o pe partea vătămată -, în vârstă de 12 ani, pe care a acostat-o, sub pretextul că partea vătămată l-ar fi bătut pe fratele inculpatului,.
Partea vătămată i-a spus inculpatului că nu cunoaște un copil cu acest nume și că nu a agresat fizic vreun băiat cu acest nume, moment în care inculpatul i-a cerut acesteia să meargă în scara unuia dintre blocurile din apropiere, pentru aoc onfrunta cu fratele inculpatului.
Ajunși în scara blocului, inculpatul a băgat mâna în buzunarul pantalonilor aparținând părții vătămate - și a deposedat-o de telefonul mobil Sony Ericsson F 500i, pe care aceasta îl avea asupra sa, iar, în momentul în care partea vătămată i-a cerut inculpatului să-i înapoieze telefonul mobil sustras, inculpatul - i-a aplicat o lovitură cu pumnul în partea dreaptă a feței și cu piciorul i-a aplicat o lovitură după cap, după care a părăsit scara blocului unde a săvârșit fapta, în fugă.
Declarațiile părții vătămate - se coroborează cu declarațiile martorului, date atât în cursul urmării penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, din care rezultă că, la data de 25.05.2007, în jurul orei 11.30, martorul se afla în locuința sa, situată în mun. I,--A, --5,. 3,. 14, jud. I, de unde a coborât, pentru a merge la o sală de internet.
În jurul orei 13.45, după ce martorul s-a întors de la sala de internet, acesta a auzit strigăte de ajutor, s-a uitat pe fereastra de la bucătărie și a observat un tânăr care ieșea, în fugă, din scara blocului și care se îndrepta pe spre Școala Generală nr. 23, iar în urma acestuia fugea un copil, în vârstă de aproximativ 12 ani, pe care l-a recunoscut, ulterior, ca fiind parte vătămată -, care striga: "Hoțul, hoțul!".
De asemenea, declarațiile părții vătămate și ale martorului se coroborează cu procesul-verbal de constatare la fața locului (filele 46-53 dosar urmărire penală), din cuprinsul căruia rezultă că datele cu privire la amplasamentul locului săvârșirii infracțiunii și direcția de deplasare a subiecților infracțiunii corespund cu declarațiile acestora; de asemenea, se coroborează cu procesul-verbal de recunoaștere din grup, precum și cu procesul-verbal de recunoaștere după planșe foto (filele 56-60, 61-64 dosar urmărire penală), din care rezultă că, atât partea vătămată, cât și martorul, l-au indicat pe inculpatul - ca fiind autorul tâlhăriei.
Acest aspect este confirmat de declarațiile martorului-asistent (fila 65 dosar urmărire penală), din care a rezultat că inculpatul - a fost recunoscut de martorul, ca fiind autorul tâlhăriei de la data de 25.05.2007.
3) La data de 30.05.2007, în jurul orei 12.00, același inculpat s-a deplasat în zona - din municipiul I, în apropierea Școlii "",unde a observat-o pe partea vătămată -,în vârstă de 12 ani, în momentul în care aceasta ieșea din curtea școlii sus-amintite, împreună cu colegul său, martorul -.
Inculpatul - i-a acostat pe cei doi elevi, sub pretextul că unul dintre ei, respectiv partea vătămată --, în vârstă de 12 ani, l-ar fi bătut pe un anumit băiat, apoi i-a luat de mână și le-a cerut să meargă cu el, pentru a rezolva problema.
Cei doi copii au încercat să fugă, dar, deoarece inculpatul i-a amenințat că să-i bată, aceștia s-au deplasat împreună cu acesta în scara unui bloc din apropiere, au urcat la etajul al II-lea al imobilului respectiv, unde inculpatul le-a cerut acestora să-i dea un lucru, drept garanție că nu vor fugi, cât timp el se va duce să îl aducă pe băiatul pe care a pretins că l-ar fi bătut partea vătămată --.
În acel moment, inculpatul i-a controlat în buzunare pe cei doi copii și a deposedat-o pe partea vătămată -- de telefonul mobil Nokia 1100, pe care aceasta îl avea asupra sa, aflat în buzunarul de la spate al pantalonilor, după care a părăsit scara blocului unde a săvârșit fapta, în fugă.
Declarațiile părții vătămate -- se coroborează cu declarațiile martorului -, date atât în cursul urmării penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, din care a rezultat că, în timp ce martorul se afla împreună cu partea vătămată -, după ce au ieșit pe poarta Școlii "",unde frecventau cursurile gimnaziale obligatorii, au fost acostați de inculpatul -, care, sub pretextul că partea vătămată - l-ar fi agresat pe fratele acestuia, i-a amenințat și i-a condus în scara unui bloc din apropiere, unde i-a controlat în buzunare și unde, sub amenințarea cu bătaia, a deposedat-o pe partea vătămată - de telefonul său mobil Nokia 1100, după care a plecat.
De asemenea, declarațiile părții vătămate -- și ale martorului - se coroborează cu procesul-verbal de constatare la fața locului (filele 72-75 dosar urmărire penală), din cuprinsul căruia rezultă că datele cu privire la amplasamentul locului săvârșirii infracțiunii și direcția de deplasare a subiecților infracțiunii corespund cu declarațiile acestora, de asemenea, se coroborează cu procesul-verbal de recunoaștere din grup, precum și cu procesul-verbal de recunoaștere după planșe foto (filele 78-82, 85-89 dosar urmărire penală), din care rezultă că, atât partea vătămată, cât și martorul -, l-au indicat pe inculpatul -, ca fiind autorul tâlhăriei.
Acest aspect este confirmat de declarațiile martorilor-asistenți -- (fila 83 dosar urmărire penală), - (filele 90-91 dosar urmărire penală) și - (filele 92-93 dosar urmărire penală), din care a rezultat că persoana inculpatului - a fost recunoscută, atât de partea vătămată, cât și de martorul -, ca fiind autorul tâlhăriei de la data de 30.05.2007.
În declarațiile date de către inculpatul, atât în cursul urmării penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, acesta a recunoscut că a sustras părților vătămate telefoanele mobile și, imediat după săvârșirea faptelor, a vândut fiecare dintre telefoane mobile sustrase părților vătămate --, - și --, unor persoane necunoscute, obținând în schimbul acestora sumele de 180 lei, de 180 lei, respectiv de 50 lei, bani pe care inculpatul a declarat că i-a cheltuit în interes personal; inculpatul a negat însă exercitarea de amenințări sau acte de violență asupra părților vătămate --, - și --, în momentul deposedării acestora de telefoanele mobile.
Această apărare a inculpatului nu poate fi însă reținută ca fiind corespunzătoare realității, fiind contrazisă în mod evident și fără dubiu de i ansamblului probelor administrate în cauză și anterior expuse.
4) La data de 30.05.2007, în jurul orei 12.30, inculpatul -, s-a deplasat în zona - din municipiul I, unde a observat-o pe partea vătămată, în vârstă de 11 ani, care tocmai intrase în scara blocului unde locuia.
Inculpatul a intrat în scara aceluiași bloc, a acostat-o pe partea vătămată, sub pretextul că aceasta l-ar fi bătut pe fratele inculpatului. Partea vătămată i-a răspuns că nu a bătut pe nimeni, moment în care inculpatul a desfăcut și și-a însușit lanțul de aur, pe care partea vătămată îl purta la gât. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să meargă să-i cheme pe părinții săi, pentru a discuta această problemă cu ei, dacă dorește să primească lanțul înapoi și în timp ce aceasta urca în lift, inculpatul a plecat.
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu procesul-verbal de constatare la fața locului (filele 97-101 dosar urmărire penală), de unde a rezultat că datele cu privire la amplasamentul locului săvârșirii infracțiunii și direcția de deplasare a subiecților infracțiunii corespund cu declarațiile, precum și cu procesul-verbal de recunoaștere după planșe foto (filele 102-107 dosar urmărire penală), din care rezultă că acesta l-a indicat pe inculpatul -, ca fiind autorul furtului.
Acest aspect este confirmat de declarațiile martorilor-asistenți -- și - (filele 108-109, 110-111 dosar urmărire penală), din care rezultă că persoana inculpatului - a fost recunoscută de partea vătămată ca fiind autorul furtului de la data de 30.05.2007.
În declarațiile date de către inculpat atât în cursul urmării penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, acesta a recunoscut săvârșirea faptei, precum și împrejurarea că, imediat după săvârșirea faptei, a vândut lanțul sustras părții vătămate unei persoane necunoscute, obținând în schimbul acestuia suma de 150 lei, bani pe care inculpatul a declarat că i-a cheltuit în interes personal.
Instanța a constatat că, în drept, faptele inculpatului -, care, la data de 24.05.2007, în jurul orei 13.00, la data de 25.05.2007, în jurul orei 14.30 și la data de 30.05.2007, în jurul orei 12.00, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale ( ce rezultă din modalitatea concretă de comitere a acestora, intervalul scurt de timp la care au fost comise, vârsta subiecților pasivi asupra cărora s-a îndreptat activitatea sa infracțională), prin exercitarea unor acte de violență și amenințări, în loc public,a sustras diferite bunuri ce aparțineau părților vătămate minore --, - și --, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) Cod penal.
În ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) Cod penal, instanța a constatat că în conținutul laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie intră două activități strâns legate între ele, dintre care una este furtul (activitatea principală), iar a doua este folosirea violenței sau a amenințării, ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra (activitate secundară).
Activitatea principala (furtul) constă, și în cazul tâlhăriei, în luarea bunului mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, ceea ce implică un act de deposedare și un act de imposedare.
În cauză, fapta inculpatului, constând în aceea că a sustras trei telefoane mobile, care se aflau în posesia părților vătămate --, - și --, realizează elementul material al infracțiunii de furt.
În ce privește reținerea formei agravate a infracțiunii de tâlhărie, instanța constată că sunt îndeplinite elementele prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) Cod penal, inculpatul săvârșind tâlhăria într-un loc public.
Astfel, inculpatul a săvârșit fiecare dintre cele trei acțiuni, care realizează, fiecare în parte, conținutul infracțiunii unice de "tâlhărie", în scările unor blocuri din apropierea locațiilor unde aborda părțile vătămate, acestea constituind fapte săvârșite în public, în concordanță cu dispozițiile art. 152 lit. a) Cod penal.
Astfel, scările blocurilor respective constituie, fiecare în parte, un loc care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.
Activitatea secundară se poate realiza prin una dintre următoarele acțiuni pe care legea le prevede alternativ: întrebuințarea de violențe, întrebuințarea de amenințări, punerea victimei în stare de inconștiență, punerea victimei în neputința de a se apăra.
În cauză, instanța a reținut că, în raport cu persoanele vătămate --, -, inculpatul a săvârșit tâlhăria prin exercitarea de violențe, iar în raport cu partea vătămată --, inculpatul a săvârșit tâlhăria prin exercitarea amenințării.
În ce privește latura subiectivă a infracțiunii de "tâlhărie", instanța a constatat că inculpatul și-a da seama și a vrut să săvârșească furtul prin violență sau amenințare, deci cu intenție directă.
De asemenea, a constatat că fapta inculpatului - care,la data de 30.05.2007, a deposedat partea vătămată, aflată în imposibilitate de a se apăra datorită vârstei și disproporției fizice existentă între persoana sa și persoana inculpatului, de un lanț de aur, în valoare de aproximativ 300 lei, pe care aceasta îl purta la gât, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. d) Cod penal.
În ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. d) Cod penal, instanța a constatat că infracțiunea de furt se realizează, prin acțiunea de luare a bunului mobil, din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, iar în cauză, fapta inculpatului de a deposeda partea vătămată de lanțul de aur, pe care aceasta îl purta la gât, realizează elementul material al infracțiunii de furt.
În ce privește reținerea formei agravate a infracțiunii de furt calificat, sunt îndeplinite elementele prevăzute de art. 209 alin. (1) lit. d) Cod penal, inculpatul săvârșind furtul asupra unei persoane aflată în imposibilitatea de a se apăra datorită vârstei fragede pe care o avea la data săvârșirii faptei.
Astfel, datorită vârstei părții vătămate (11 ani), între forța fizică a inculpatului și forța fizică a părții vătămate a existat o disproporție vădită, acesta fiind un individ cu structură atletică și înalt; vârsta părții vătămate a fost unul dintre motivele determinante la luarea deciziei de săvârși infracțiunea, concluzie care rezultă din situația de fapt, în ansamblu, inculpatul alegându-și victimele astfel încât acestea să aibă o vârstă la care să nu poată să riposteze.
Pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, anterior menționate, instanța a reținut dispozițiile art. 37 lit. a) Cod penal, având în vedere împrejurarea săvârșirii lor de către inculpat în stare de recidivă mare postcondamnatorie.
Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului (filele 113-115 dosar urmărire penală), rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 10 (zece) luni închisoare, prin sentința penală nr. 947/ 26.2004 Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare, după cum a reieșit din referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iași (fila 117 dosar instanță).
Inculpatul a fost arestat la data de 27.05.2003 și a fost liberat condiționat pe 09.01.2007, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 805 zile închisoare.
Întrucât în intervalul de timp dintre momentul liberării sale condiționate și momentul la care s-ar fi considerat ca fiind executată pedeapsa anterior menționată, inculpatul, cu intenție, a săvârșit cele două infracțiuni ce au format obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) Cod penal privind recidiva mare postcondamnatorie.
Instanța a constatat că infracțiunile de "tâlhărie" și de "furt calificat", săvârșite de inculpatul -, ambele la data de 30.05.2007 (data săvârșirii infracțiunii de tâlhărie în formă continuată fiind data celei din urmă acțiuni, respectiv data de 30.05.2007), se constituie ca o pluralitate de infracțiuni, sub forma concursului real de infracțiuni,în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul -, solicitând redozarea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, prin reținerea circumstanțelor atenuante.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul a reținut următoarele:
Din analiza dosarului de fond rezultă că prima instanță, pe baza unui probatoriu legal administrat și temeinic apreciat a stabilit și reținut corect situația de fapt, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, existența infracțiunilor și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică dată faptelor fiind legală.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, tribunalul a constatat că prima instanță s-a raportat concret la criteriile prescrise de art. 72 Cod penal, având în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, dar și pe cele personale.
Astfel, faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă o gravitate deosebită relevată de modalitatea comiterii acestora, de persistența infracțională dovedită de acesta prin multitudinea actelor materiale de deposedare a părților vătămate minore de bunurile personale ( telefoane mobile și lănțișor din aur ). Mai mult, inculpatul a dobândit statut de recidivist postcondamnatoriu ca urmare condamnărilor suferite anterior tot pentru infracțiuni contra patrimoniului persoanei, astfel că nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea sa.
De asemenea, tribunalul a constatat că pedeapsa aplicată corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitate de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal.
Față de aceste considerente, tribunalul, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 644/ 15.03.2008 a Judecătoriei Iași, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" din Codul d e procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul -.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive și dedusă perioada deținerii preventive din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința apelată, de la 05.03.2008 până la zi.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul -. Motivele de recurs nu au fost formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat conform prevederilor art. 38510alin. 2 Cod procedură penală.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, cu ocazia dezbaterii recursului, a susținut că faptei reținute în sarcina inculpatului i s-a dat o greșită încadrare juridică în condițiile în care nu a exercitat violențe asupra părților vătămate și nici nu le-a pus pe acestea în imposibilitatea de a se apăra, în scopul sustragerii bunurilor și s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 Cod penal.
S-a solicitat, în principal, reaprecierea probatoriului administrat și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, faptă comisă în formă continuată și, în subsidiar, reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei, dându-se eficiență maximă circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, care nu a avut reprezentarea consecințelor faptelor comise.
Examinând hotărârile prin prisma criticilor recurentului, ce se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 14 și 17 Cod procedură penală, precum și din oficiu, pentru cazurile enunțate în art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel, prin coroborarea probelor administrate în cauză și prin verificarea tuturor apărărilor inculpatului au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția acestuia, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise.
În procesul de evaluare a mijloacelor de probă instanțele au constatat vinovăția inculpatului - privind săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, reținând că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 24, 25 și 30 mai 2007 inculpatul a acostat părțile vătămate --, - și --, într-un loc public și sub imperiul amenințărilor sau prin exercitarea de violențe le-a deposedat de bunuri.
Nu pot fi primite susținerile apărătorului inculpatului potrivit cărora activitatea infracțională desfășurată asupra părților vătămate --, - și -- s-ar circumscrie conținutului infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
Potrivit art. 211 Cod penal constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit, printre altele, prin întrebuințarea de violențe sau amenințări.
Violențele la care se referă textul, ca acțiune adiacentă, care, alături de acțiunea principală, de furt, realizează elementul material al infracțiunii de tâlhărie,nu trebuie să îmbrace în mod necesar vreuna din formele prevăzute de art. 180, art. 182 Cod penal, ele putând consta și din alte acțiuni brutale îndreptate împotriva persoanei vătămate, inclusiv violențe verbale, cu condiția însă ca ele să fi fost de natură a-i înfrânge împotrivirea ce ar fi putut să o opună la deposedarea sa, deoarece altfel nu se poate reține că s-a adus o atingere relațiilor sociale privind persoana (viața, integritatea sa fizică), adică obiectul juridic adiacent al infracțiunii de tâlhărie.
Infracțiunea de tâlhărie absoarbe în conținutul său constitutiv, ca acțiune principală a elementului material, furtul, ceea ce înseamnă că și în cazul tâlhăriei deposedarea victimei de bunul ce-i aparține se face fără consimțământul acesteia.
Infracțiunea de tâlhărie subzistă și atunci când bunul este predat chiar de către victimă făptuitorului, în măsura în care această conduită a ei a fost determinată de constrângerea fizică sau morală exercitată de către făptuitor asupra sa.
În cazul tâlhăriei, persoana vătămată știe că avutul ei sau care se află în paza sa, va suferi o diminuare prin acțiunea făptuitorului, dar nu poate împiedica producerea acestui rezultat, fie pentru că opunerea ei a fost anihilată, fie pentru că nu îndrăznește să se opună, de teamă sau slăbiciune.
Din conexiunea faptelor și împrejurărilor rezultate din obiectul probelor administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată.
Inculpatul - a luat hotărârea infracțională de a sustrage telefoane mobile, sens în care a acostat părțile vătămate - minori în vârstă de 12 ani, determinându-le să-l însoțească în scările unor blocuri din apropiere unde, sub pretextul că l-au bătut pe fratele său și pentru a-i confrunta, le-a controlat prin buzunare și le-a luat telefoanele mobile la refuzul acestora de a le înmâna drept garanție că nu vor pleca până se întoarce împreună cu fratele său. Imediat, după deposedarea părților vătămate de bunuri, inculpatul a fugit, iar ulterior, telefoanele mobile au fost vândute unor persoane necunoscute, sumele de bani obținute fiind cheltuite în interes personal.
În mod evident, intenția inculpatului a fost aceea de a-și însuși pe nedrept și prin violență bunuri care nu-i aparțineau, iar nu de a-și constitui o garanție în eventualitatea în care partea vătămată va pleca, astfel cum în mod eronat și fără nici o probă în acest sens a susținut.
Chiar dacă inculpatul nu a întrebuințat violența fizică pentru a deposeda părțile vătămate de telefoane mobile, cu excepția părților vătămate -- și - este evident că, ținând seama de disproporția vădită între inculpat și victime (ca vârstă și constituție fizică) în favoarea inculpatului, coroborat cu modalitatea în care acesta a abordat părțile vătămate (acuzându-le că l-au lovit pe fratele său, cu care urma să le confrunte și apoi, controlându-le prin buzunare la refuzul acestora de a remite telefoanele mobile) se poate vorbi despre crearea unei stări de temere care a condus victimele la predarea bunurilor inculpatului, fără ca aceasta să echivaleze cu un consimțământ liber exprimat al acestora.
În speță, violența s-a realizat prin agresiunea psihică exercitată asupra părților vătămate care, surprinse de atitudinea inculpatului și, realizând cele întâmplate în timpul desfășurării acțiunii de furt, nu au putut împiedica producerea acestui rezultat - deposedarea, astfel încât, fapta în ansamblu, constituie infracțiunea de tâlhărie și nu se circumscrie conținutului infracțiunii de furt calificat, cum a solicitat inculpatul, sens în care criticile formulate nu pot fi primite.
Nefondate sunt și criticile inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei aplicate prin ignorarea circumstanțelor personale, deoarece instanțele au făcut un examen plural asupra tuturor criteriilor generale și speciale ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.
Modul concret în care inculpatul a conceput și săvârșit infracțiunea, persistența în obținerea de bunuri de la părțile vătămate, reflectă temeritatea acestuia, agresivitatea fizică, dar mai ales intensitatea constrângerii morale exercitate asupra victimelor, nejustificând, cum în mod corect au constatat instanțele de fond și de apel, reținerea circumstanțelor atenuante.
Împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând doar sustragerea bunurilor părților vătămate în lipsa exercitării de violențe sau amenințări, nu este de natură a învedera o periculozitate redusă a persoanei inculpatului și să caracterizeze favorabil persoana acestuia, cu influență în operația de individualizare a pedepselor, astfel încât nu se justifică o soluție contrară celei dispuse de instanțe.
Prin pedeapsa aplicată inculpatului s-a avut în vedere că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor prevăzute în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializării sale pozitive viitoare.
În acest context, instanțele au avut în vedere posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege, astfel încât, raportat acestor împrejurări s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, dându-se eficiență și pluralității de infracțiuni sub forma concursului și recidivei postcondamnatorii, pentru care este justificat sporul de pedeapsă.
În consecință, în temeiul considerentelor expuse criticile formulate nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de inculpat.
Conform dispozițiilor art. 38516alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 381 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată durata executată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 19.03.1980, deținut în Penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr. 247 din 03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive după data de 3 iunie 2008.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
--
24.09.2008
2 ex.-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu
