Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.56
Ședința publică de la 12.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 469/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC prin mandatar autorizat SA și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul - pârât, prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar aflată la fila 21 și intimata - reclamantă SC prin mandatar autorizat SA, prin avocat I cu împuternicirea avocațială nr. 47826/20.10.2008, lipsind intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantului - pârât solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță ca fiind neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise.
Reprezentantul intimatei - reclamante SC prin mandatar autorizat SA, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței civile pronunțată de Tribunalul București. Solicită a se avea în vedere că singurul înscris care face referire la marca în litigiu este actul încheiat prin care cei doi asociați ar fi vrut să pună în aplicare protecția acestei mărci, însă acest contract este încheiat în luna mai 2002, iar acțiunea este introdusă la 31 mai 2007, astfel că se apreciază că acest termen este unul regresiv. Cu privire la materialele publicitare precizează că acestea nu pot face dovada folosirii mărcii iar în principal nu se poate stabili caracterul public al folosirii mărcii. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 469/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC prin mandatar autorizat SA și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 1.06.2007 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună decăderea pârâtului din drepturile conferite asupra mărcii NR. - pe teritoriul României pentru clasele de servicii 29 și 30; obligarea OSIM la publicarea deciziei de decădere a mărcii nr. - în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială Secțiunea Mărci.
In motivarea cererii reclamanata a arătat că potrivit informațiilor pe care le deține, marca " " nr. - aparținând paratului nu a fost utilizată pe teritoriul României în ultimii 5 ani, deși înregistrarea a fost solicitată încă din anul 2001 pentru produse din casele 29 și 30, conform Internaționale de la.
Marca " " nr. - a fost înregistrata pe cale națională. Cum funcția mărcii este aceea de a permite identificarea serviciilor și produselor pentru a căror înregistrare a fost cerută, reclamanta consideră că păstrarea unei mărci nefolosite constituie un abuz de drept, o ocupație nejustificată a unui drept a cărui protecție este subordonata condiției folosirii.
Prin nefolosire, marca deținută de pârâtul a fost deturnată de la scopul sau inițial, devenind o marcă de blocaj.
Cu privire la interesul persoanei care formulează cererea de decădere, reclamanta a susținut că avănd denumirea comercială este titulara cererii de înregistrare a mărcii internaționale "" nr. -, depusa la înregistrare la la data de 30.03.2004 în vederea protejării unor produse din clasele 29, 30, 32 Internaționale de la. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a emis în conformitate cu prevederile art. 6 lit. c al legii nr. 84/1998 Avizul de Provizoriu, considerându-se că marca nr. - este un impediment la înregistrarea mărcii pentru clasele de produse 29 și 30.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: fila romarin, adresă din 6.03.2006, notificare de refuz în limba engleză, înscrisuri de la OSIM în limba engleză, certificat în limba engleză, procură specială, decizie, aviz de refuz provizoriu din 24.09.2001, factură fiscală, cerere de înregistrare marcă,
La data de 19.09.2007 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată și nelegală, cu obligarea reclamantei în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că a încheiat cu terțe persoane mai multe contracte având drept obiect folosirea mărcii. Exploatarea mărcii de către terții cu care s-au încheiat contractele menționate este reală și serioasă, în concordanță cu cerințele legale, în cauză nefiind vorba de acte izolate, sporadice de comerț, puțin importante.
În dovedirea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri și anume contract de franciză, contract de închiriere, plan urbanism, proces verbal de predare primire, plan pentru spațiu de închiriere, act adițional, planșe fotografice, contract de asociere în participație, certificat constatator, declarație privind sediile subunităților, certificat de înregistrare, certificat de înregistrare mențiuni, încheierea nr. 3250/23.01.2004 în dosarul nr. 9087/2004, extras de registrul din 24.01.2004, hotărârea adunării generale a asociațiilor Art. SRL, certificat de atestare fiscală, încheierea nr. 7355/15.10.2003, act constitutiv.
Prin sentința civila nr. 469 din 6.03.2008, Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată, dispunând decăderea pârătului din drepturile conferite de înregistrarea marcii nr. - pentru clasele de produse 29 și 30.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este titularul mărcii internaționale -, înregistrată la în 30.03.2004 (filele 5-10), marcă pentru care s-a solicitat protecția și pe teritoriul României în baza de la Madrid. Reclamanta a solicitat înregistrarea mărcii, pentru produsele din clasa 29, 30 și 32. Notificată despre înregistrarea mărcii internaționale, OSIM a înaintat la refuzul de protecție, pentru produsele din clasele 29 și 30 (filele 12 -13) motivat de anterioritatea înregistrării mărcii M -/11.01.2001, având ca titular pe pârât și de disp. art. 6 lit. c din Legea 84/1998.
Potrivit certificatului de la fila 7, pârâtul este titularul mărcii nr.-, pentru produsele din clasele 29 și 30, cu cerere de înregistrare în data de 11.01.2001.
Având în vedere că reclamanta intenționează să înregistreze în România o marcă similară cu cea a pârâtului și că art. 6 lit. c din Legea 84/1998 nu îi permite, reclamanta are interesul de a formula acele acțiuni prin care să se constate stingerea drepturilor pârâtului asupra mărcii înregistrate pe numele acestuia. O astfel de acțiune este cererea de decădere din drepturile conferite de marcă, sancțiune ce se pronunță pentru situația prevăzută de disp. art. 45 lit.a din Legea 84/1998 (fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată ). Proba actelor de folosire a mărcii este în sarcina pârâtului, potrivit disp. art. 47 din Legea 84/1998, probă ce nu a fost făcută în cauză.
Înscrisurile depuse de pârât, s-a reținut prin sentință, dovedesc că în anul 2002, acesta a încheiat un contract de asociere cu o societate comercială ( filele 99-100 ) în vederea deschiderii și organizării de activități de bar restaurant în care să fie produse și comercilizate produse sub marca. Că această convenție a fost urmată de acte concrete de producție sau de comerț (care să aibă ca urmare cunoașterea de către consumatori a produselor marcate cu semnul înregistrat ) nu rezultă din nicio probă de la dosar. Ulterior, societatea comercială - parte în contractul amintit - SC ART SRL (la care pârâtul era asociat), și-a schimbat denumirea în Pizza E Pasta SRL (fila 122) - cu domeniu principal de activitate - restaurante (fila 120). Prin materialele publicitare depuse ( filele 134-139), pârâtul a înțeles să demnostreze că marca înregistrată a făcut obiectul folosirii, prin asocierea acesteia cu produsele comercializate în restaurantele de la punctele de lucru ale societății comerciale. Potrivit înscrisului de la fila 138, pârâtul a arătat că ceea ce se identifică cu semnul înregistrat ca marcă este un tip de produs lactate (mozzarella), pentru care nu s-a obținut protecția. In plus, dovezile prezentate în susținerea apărării nu sunt datate, astfel că nu se poate verifica dacă folosirea mărcii s-a făcut înaintea cererii de chemare în judecată. De asemenea, probele privind folosirea mărcii trebuie susținute de dovezi privind volumul de activitate cu produsele marcate, ceea ce nu s-a întamplat.
În raport de cererea reclamantei de menționare în dispozitivul sentinței a măsurii de publicare a decăderii în Registrul Național al, Tribunalul a arătat că înscrierea mențiunii decăderii în Registrul Național al și publicarea hotărârii în se face în conditiile Regulii 32 alin. 5 din HG 833/1998, la cererea persoanei interesate, astfel că nu există temei pentru pronunțarea unei dispoziții judecătorești în acest sens. Participarea în judecată a OSIM este justificată de necesitatea opozabilității hotărârii, dar o obligație dispusă de instanță în sensul solicitat de reclamantă nu se impune, față de caracterul nelitigios al atribuțiilor pe care le are OSIM în acest caz.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul, susținând prin motivele de apel că prima instanță a considerat, în mod total nefondat, că nu a făcut dovada actelor de folosire a mărcii nr. - pentru produsele din clasele 29 si 30, în ultimii 5 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, hotărârea fiind astfel nelegală și netemeinică.
Astfel, instanta a reținut că, în speta, nu s-a demonstrat aspectul potrivit căruia a realizat acte concrete de producție sau de comerț care să aibă ca urmare cunoașterea de către consumatori a produselor marcate cu semnul, acte care să nu fie sporadice sau izolate, puțin importante.
Potrivit susținerilor apelantului pârât, acesta este titularul mărcii nr. - pentru produsele din clasele 29 si 30, potrivit Internationale de la, respectiv "carne, păsări și vânat, extracte din carne, fructe și legume conservate, uscate și fierte, jeleuri, dulcețuri, compoturi, ouă, uleiuri și grăsimi comestibile" și "cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, tapioca, sago, înlocuitori de cafea, făină și preparate făcute din cereale, pâine, produse de patiserie și cofetărie, înghețată, de melasă, drojdie, de copt, sare, muștar, sosuri (condimente ), mirodenii, gheață", cu cerere de înregistrare în data de 11.01.2001.
Potrivit dispozitiilor arte 46 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicatiile geografice " este asimilată folosirii efective a mărcii:
a) folosirea mărcii de către un terț, cu consimțământul titularului acesteia;
b) folosirea mărcii sub o formă care diferă de aceea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează caracterul distinctiv al acesteia;
c) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului.
Titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale, dacă, în perioada de la expirarea duratei prevăzute la arte 45 alin. 1 lit. a) până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost folosită efectiv. Totuși, dacă începerea sau reluarea folosirii mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiție a cererii de decădere, folosirea mărcii nu va fi luată în considerare, dacă pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea folosirii au intervenit numai după ce titularul a cunoscut intenția de prezentare a unei cereri de decadere".
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei în dovedirea folosirii în condițiile prevăzute de lege a mărcii în discuție, a arătat faptul că, la data de 01.05.2002, a încheiat cu ART un contract de asociere în participațiune având drept obiect realizarea și exploatarea în comun a drepturilor de proprietate intelectuală derivate din deținerea și folosinta mărcii de comerț și servicii M/00061, precum și a capacității logistice și financiare a Art în ceea ce privește realizarea de activități concrete de producție și servicii de alimentație publică.
Obiectul de activitate al acestei societăți comerciale, potrivit Actului constitutiv, îl reprezenta, printre altele, " 5117 - comert intermediar cu produse alimentare, băuturi, tutun; 513 - comerț cu ridicata cu produse alimentare, băuturi, tutun; 5132 - comerț cu ridicata cu carne si mezeluri; 5133 - comerț cu ridicata cu produse lactate, ouă, uleiuri și grăsimi comestibile; 5137 - comerț cu ridicata cu zahăr, ciocolată și produse zaharoase - comerț cu ridicata cu zahăr, produse de cofetărie zaharoase și făinoase și produse de panificație; 5138 - comerț cu ridicata cu cafea, ceai, cacao și condimente; 5225 - comerț cu amănuntul cu pâine, produse de patiserie și zaharoase.
Rezultă în mod evident, susține apelantul, faptul potrivit căruia contractul de asociere în participațiune a fost urmat de acte concrete de comerț, reale și serioase, care au avut drept efect cunoașterea de către consumatori a produselor din clasele 29 si 30, care constituiau obiectul de activitate al Art L, sub marca.
Având în vedere că folosirea mărcii de către un terț, cu consimțământul titularului acesteia, este asimilată folosirii efective a acesteia, rezultă în mod indubitabil aspectul potrivit căruia apelantul a folosit marca, în condiții de legalitate, de la data de 01.05.2002.
Instanța, în condițiile în care ar fi avut dubii în privința acestei folosiri, în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, era obligată să dispună din oficiu administrarea altor probe pe care le considera necesare în vederea aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri temeinice și legale în speță, iar nu să considere că nu a folosit marca potrivit dispozițiilor legale.
Ulterior, la data de 15.08.2003, Art L și-a modificat activitatea principală în restaurante (5530) și și-a completat obiectul de activitate cu activitatea de baruri (5540).
De asemenea, la data de 27.10.2003, Art L și-a schimbat denumirea în E PASTA, modificându-și și sediul social din județul P, comuna de, localitatea de nr. 19, în B, sector 2,-,. 62,. B,. 8,. 80.
Potrivit Certificatului Constatator din data de 10.12.2007 activitatea principală a EP ASTA este activitatea de restaurante (5530), iar activități secundare sunt 5117 - intermedieri în comerțul cu produse alimentare, băuturi și tutun, 5132 - comerț cu ridicata al cărnii și produselor din carne, 5133 - comerț cu ridicata al produselor lactate, ouălor, uleiurilor și grăsimilor comestibile, 5134- comerț cu ridicata al băuturilor, 5135 - comerț cu ridicata al produselor din tutun, 5136 - comerț cu ridicata al zahărului, ciocolatei și produselor zaharoase, 5137 - comerț cu ridicata cu cafea, ceai, cacao și condimente, 5138 - comerț cu ridicata specializat al altor alimente, inclusiv, crustacee și moluște, 5224 - comerț cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie și produselor zaharoase, 5540 - baruri.
Luând în considerare cele invocate rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că a folosit marca, în condiții de legalitate, pentru produsele din clasele 29 și 30, pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani.
De asemenea, a susținut apelantul, a depus la dosar materiale publicitare care dovedesc faptul potrivit căruia marca a făcut și face obiectul folosirii, prin asocierea acesteia cu produsele din clasele 29 si 30, comercializate în restaurantele de la punctele de lucru ale E PASTA
Prima instanță, în mod total nefondat, nu a luat în considerare aceste mijloace de probă, reținând că acestea nu sunt datate, astfel că nu se poate verifica dacă folosirea mărcii s-a facut înaintea cererii de chemare în judecată.
În condițiile în care ar fi avut dubii în privința perioadei de folosire a mărcii de către apelant, în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, era obligată să dispună din oficiu administrarea altor probe pe care le consideră necesare pentru a se lămuri, în vederea aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri temeinice și legale în speță, iar nu să considere că apelantul nu a folosit marca potrivit dispozițiilor legale.
Prin înscrisurile depuse în cauză s-a făcut dovada efectuării de acte de folosire a mărcii pentru produsele din clasa 29 si 30, astfel încât instanța de fond a încălcat în mod flagrant principiul aflării adevărului, care este un principiu fundamental al procesului civil, statuând că apelantul nu a utilizat marca pe teritoriul României in ultimii 5 ani pentru produsele pentru care a solicitat înregistrarea și decăzându-l din drepturile conferite de marcă.
Intimata a formulat întâmpinare în cauză, susținând legalitatea sentinței și caracterul nefondat al cererii de apel.
În apel i-a fost încuviințată apelantului proba cu acte, fără însă ca acesta să mai depună la dosarul cauzei vreun înscris, în susținerea cererii sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată apelul ca nefiind fondat.
Motivele dezvoltate de apelant în cererea de apel vizează modul de interpretare a dispozițiilor legale privitoare la decăderea din dreptul la marcă și, deci, condițiile în care se poate dispune decăderea, cuprinse în art. 45 din Legea nr. 84/1998, fără însă a aduce vreun argument convingător din perspectiva mijloacelor de probațiune, în dovedirea utilizării de către acesta în mod efectiv, public și serios a mărcii, pentru produsele din clasa 29 si 30.
Deși face trimitere la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, doveditoare ale unei utilizări a mărcii, apelantul are în mod evident în vedere, exclusiv acte cu caracter preparator utilizării mărcii, respectiv contractul de asociere în participație (fila 99) cu SC ART SRL, la 1.05.2002, având ca scop și obiect,asocierea în vederea realizării și a exploatării în comun a drepturilor de proprietate intelectuală derivate din deținerea și folosința mărcii de comerț și servicii M/00061," și contractul de franciză încheiat la 14.02.2005 între SC E PASTA SRL (fosta societate ART SRL) și SC SRL și acesta având ca obiect transmiterea de către cea dintâi (francizor), către cea de a doua (francizat) a,folosinței drepturilor de proprietate intelectuală relative la restaurantele E PASTA, bucătărie mediteraneeană.
Că aceste societăți, aflate în raporturi contractuale, având în obiectul de activitate, astfel cum a susținut apelantul, comercializarea și unora dintre produsele făcând parte din clasele de produse 29 și 30 pentru care a fost obținută protecție sub marca analizată, reprezintă aspecte ținând de existența din punct de vedere juridic a societăților respective, fără ca prin aceasta să poată fi făcută o legătură directă între produsele comercializate în cadrul acestora și marca, unic aspect ce interesează în cauză.
În mod corect a subliniat apelantul faptul că folosirea mărcii de către un terț, cu consimțământul titularului acesteia este asimilată folosirii efective, în acest sens fiind dispozițiile art. 46 din Legea nr. 84/1998.
ce omite însă a dovedi apelantul este această folosire de către terț a mărcii analizate, adată făcută dovada acordului său, în calitate de titular.
Or, folosirea unei mărci presupune utilizarea ei astfel încât să poată fi îndeplinită funcția acesteia, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 84/1998, care o definește ca fiind
, un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane;"
Apelantul nu a făcut nici o dovadă că marca în privința căreia a încheiat raporturi juridice de transmitere a utilizării ei, ar fi fost aplicată în vreun fel pe vreunul din produsele aparținând claselor de produse 29 și 30, comercializate de către terții cocontractanți, cu consimțământul său, astfel încât produsele comercializate de aceștia să fie identificate prin marca analizată, de o asemenea manieră încât acele produse să poată fi deosebite de alte produse purtând alte mărci, ale altor comercianți.
Astfel cum în mod corect a susținut și intimata prin întâmpinare, contractele anterior menționate nu sunt deci suficiente prin ele însele pentru a face dovada folosirii reale a mărcii.
Cu privire la actele depuse la filele 135 - 138, conținând meniul produselor comercializate de societatea E PASTA SRL și pliante publicitare, Curtea reține, dincolo de argumentul primei instanțe, privind lipsa oricărei datări a acestora, astfel încât analiza să poată fi făcută, în privința utilizării, pe o durată de 5 ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 45 din Legea 84/1998, că nici unul dintre ele nu au aptitudinea de a atesta o folosință reală și serioasă a mărcii prin raportare la produsele pentru care este protejată.
mărcii pe unul din colțurile pliantelor menționate, alături de denumirea comercială a societății, ar putea fi avută în vedere ca o încercare de identificare a serviciilor prestate - pizzerie, restaurant, servicii pentru care însă marca nu este protejată și nu pentru acele produse aparținând clasei 29 și 30, pentru care aceasta a obținut protecție.
In ce privește meniul ce conține între specificațiile compoziției produselor comercializate - pizza sub diverse denumiri, și produsul,mozzarela granorolo", Curtea apreciază că o asemenea utilizare nu servește scopului și funcției pentru care a fost înregistrată marca, atâta vreme cât din modul de utilizare nu se poate face nici o legătură intre marcă și produs. Termenul,granolono", astfel cum este utilizat, prin asociere cu mozzarella (specialitate de brănză), într-o enumerare a ingredientelor specifice sortimentului de pizza, alături de,sos de roșii, oregano, ardei iute, ciuperci," etc. are o conotație determinativă (adjectiv), fără nici o legătură cu marca înregistrată. Din această perspectivă, utilizarea mărcii nu poate fi privită ca fiind una serioasă, reală și suficientă pentru a crea în mintea unui consumator mediu, legătura specifică funcției mărcii, între produs și producător.
În ce privește modul de exercitare, de către prima instanță, a rolului său activ, Curtea reține că judecătorul nu poate să se substituie părții, pentru a dicta acele dovezi pe care le-ar considera utile și concludente în stabilirea caracterului nefondat al cererii de chemare în judecată, astfel cum urmărește apelantul pârât.
Dispozițiile legale din materia decăderii, cuprinse în art. 47 din Legea nr. 84/1998 sunt clare, dovada folosirii mărcii revenindu-i exclusiv titularului, care se poate folosi de orice mijloc de probă, astfel încât rolul instanței se limitează, în aceste condiții la încuviințarea și administrarea probatoriilor pe care partea însăși le solicită, fără ca judecătorul să se poată substitui acesteia, prin vreuna din dispozițiile pe care le-ar lua în legătură cu însăși probele considerate utile, pertinente și concludente din punctul său de vedere.
Pe de altă parte, pârâtul apelant nu a administrat în faza apelului nici o altă probă, deși a cunoscut care argumentele pe baza cărora prima instanță a apreciat că prin probele deja administrate acesta nu a făcut dovezi suficiente, menite să conducă la respingerea cererii de chemare în judecată.
Reținând în consecință că nici în apel nu s-a făcut dovada utilizării de către pârâtul apelant a mărcii," pentru nici unul din produsele pentru care aceasta a fost înregistrată, hotărârea apelată fiind legală și temeinică, apelul va fi respins ca nefondat, în baza art. 296 Cod procedură civilă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga apelantul la plata către intimata reclamantă a sumei de 3.000 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât domiciliat în B, nr.233,.41,.1,.21,sector 2 și cu domiciliul ales în B, nr.225,.33-35,.A,.1,.2, sector 2 împotriva sentinței civile nr. 469/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC prin mandatar autorizat SA cu sediul în B,-,sector 1 și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI cu sediul în B,-,sector 3.
Obligă apelantul la plata către intimata reclamantă a sumei de 3000 euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Tehred.
6 ex/05.05.2009
Jud. fond Tribunalul București - Secția a Va Civilă
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu
