Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 582/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
Dosar nr-
852/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 582
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Deciziei penale nr. 175 din data de 13 martie 2009 Tribunalului București Secția Ia P enală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la dosar, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, în baza art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat solicită să se constate incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală. Solicită să fie avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, faptul că a recunoscut și regretat fapta și își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea atât a deciziei pronunțate de instanța de apel cât și, casarea în parte, a hotărârii pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza să aplice inculpatului o pedeapsă într-un cuantum coborât sub minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de apel, corect apreciind că individualizarea pedepsei aplicată inculpatului a fost corect făcută de către instanța de fond, în condițiile în care fapta săvârșită de către inculpat, prezintă un pericol social deosebit de grav. Inculpatul este recidivist și nu are o reputație bună în societate. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă ipostaza în care se află și lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Prin sentința penală nr.11 din 16.01.2009 pronunțată de Judecătoria sector 3 B în dosarul penal nr- a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin. 1,2 lit. c Cod penal, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării recidivei post executorii prev. de art. 37 lit.b
Cod PenalA fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208, 209 al.1 lit. e
Cod PenalPe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului conform art. 71 Cod penal, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate măsura reținerii și a arestării preventive de la 3.11.2008 la zi.
Conform art.350 alin.1 Cod pr. penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 lit.e s Cod Penal-a confiscat de la inculpat suma de 500 lei, obținută în urma săvârșirii infracțiunii.
Conform art.191 al.l Cod pr.penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 1.10.2008, orele 12,00 inculpatul, aflându-se pe - -, a îmbrâncit-o pe partea vătămată și i-a smuls geanta de pe umăr, fugind în direcția complexului. Partea vătămată a observat că inculpatul era îmbrăcat cu o geacă de culoare roșie și pantaloni închiși la culoare iar pe cap purta o . de culoare albastră.
În acea zi inculpatul nu s-a prezentat la locul de muncă - SC General SRL, nefiind trecut în fișa de pontaj de martorul.
Inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de geanta în care se aflau mai mult bunuri - cheile casei, cartea de identitate, suma de 250 lei, 21 tichete de masă, ochelari de vedere, ochelari de, abonament și un telefon mobil marca Nokia.
Telefonul mobil a fost utilizat de inculpatul și soția sa, martora și a fost recuperat și restituit părții vătămate.
Instanța a avut în vedere, la stabilirea situației de fapt, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, procesul verbal de predare a telefonului mobil către partea vătămată, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, declarația martorei, declarația martorului care precizează că la data de 1.10.2008 inculpatul nu s-a prezentat la locul de muncă, raportul de constatare tehnico-științifică de detecție a comportamentului simulat, declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului în care arată că a luat geanta, dar nu recunoaște că a întrebuințat violența.
Instanța a apreciat că întrebuințarea de violențe este dovedită cu declarațiile constante ale părții vătămate, care a arătat că inculpatul a smuls geanta acesteia, cu faptul că declarațiile inculpatului sunt oscilante și contradictorii și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din care rezultă că acesta a prezentat, la întrebările relevante, modificări semnificative ce constituie indici ai comportamentului simulat.
Pentru aceste considerente, prima instanță a respins, ca nefondată, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, reținând că acesta a întrebuințat violența la comiterea infracțiunii.
În drept s-a apreciat că fapta inculpatului constând în aceea că în data de 1.10.2009 a sustras, după ce a îmbrâncit partea vătămată, și în loc public, bunuri aparținând părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. 1,2 lit. c Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prev. de art. 72 și de art. 52.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia, precum și de atitudinea procesuală parțial sinceră a inculpatului. Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă și denotă o periculozitate socială sporită deoarece este un împătimit al jocurilor de noroc pierzând inclusiv banii din salariu la jocuri de noroc.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței penale apelate, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat și în consecință reindividualizarea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 175/13.03.2009 Tribunalul București, Secția I-a Penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale.
Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt constând în întrebuințarea de violențe, urmată de deposedarea acesteia de mai multe bunuri.
Tribunalul a constatat că partea vătămată a declarat că a fost împinsă de inculpat și, după ce a căzut, inculpatul i-a smuls în mod violent geanta de pe umăr și a fugit în direcția complexului. Partea vătămată a reținut anumite semnalmente ale făptuitorului, și a precizat că în geanta sustrasă avea și un telefon mobil marca Nokia.
Organele de poliție au efectuat verificări și au constatat că telefonul mobil aparținând părții vătămate a fost utilizat de inculpatul și de soția acestuia, martora.
Fiind identificat de organele de poliție, s-a constatat că inculpatul corespundea, ca semnalmente și ca îmbrăcăminte, persoanei pe care a descris-o partea vătămată.
Inițial, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, apoi a recunoscut faptul că a luat geanta părții vătămate din care a luat banii și telefonul mobil, iar celelalte bunuri le-a aruncat în lacul.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei Tribunalul constată că în cauză nu se poate reține ca fiind pertinentă versiunea inculpatului referitor la situația de fapt întrucât inculpatul nu a motivat ce anume l-a făcut să își schimbe declarația dată inițial în fața organelor de cercetare penală.
Tribunalul a constatat că varianta susținută de inculpat nu este verosimilă deoarece acesta insinuează că a luat geanta părții vătămate de pe jos, întrucât partea vătămată întreținea relații sexuale cu un, în loc public și în miezul zilei, fără ca alte persoane să poată vedea incidentul.
Tribunalul a reținut că în drept fapta inculpatului, care în data de 1.10.2008, în jurul orelor 12,20, aflându-se pe - - sector 3 îmbrâncit-o pe partea vătămată și i-a smuls geanta pe care o purta pe umăr, fugind ulterior în direcția Complexului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, 2 lit.c
Cod PenalÎmpotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul, cu motivarea că este incident cazul de casare prev. de art. 38515pct. 14.C.P.P. solicitând reanalizarea pedepsei aplicate potrivit art. 52 și 72..Cod Penal în raport de atitudinea procesuală a inculpatului, și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul solicită să se constate că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de circumstanțele personale ale acestuia.
Examinând recursul declarat de inculpat, în raport de cazul de casare invocat, Curtea constată că acesta nu este fondat.
În ceea ce privește cazul de casare invocat de inculpat, care vizează netemeinicia sentinței atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, Curtea constatată că acesta este neîntemeiat.
Potrivit art. 72 cod penal "La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". În speță, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, aceasta reflectând atât pericolul social concret al faptei reținută în sarcina sa, dedus din împrejurările și modalitatea în care inculpatul a acționat, dar și datele care circumstanțiază persoana inculpatului, respectiv existența antecedentelor penale și atitudinea procesuală oscilantă a acestuia.
Astfel, deși inculpatul solicită reținerea circumstanțelor atenuante - chiar dacă nu în mod expres ci prin cererea de reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege - Curtea constată că reținerea dispozițiilor art. 74.Cod Penal nu este justificată.
Circumstanța personală prev. de art. 74 lit.a referitoare Cod Penal la buna conduită a inculpatului înainte de comiterea infracțiunii nu poate fi reținută, atâta vreme cât din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prin nr. 676/29.06.1999 a Judecătoriei Sector 2 B, definitivă prin nr. 1832/14.12.1999 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Chiar dacă pentru această condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține buna conduită a inculpatului anterior comiterii infracțiunii.
De asemenea, inculpatul nu a despăgubit partea vătămată, restituirea telefonului mobil având loc urmare a acțiunii organelor de poliție, iar celelalte bunuri sustrase nu au fost restituite părții vătămate.
Cât privește susținerea în sensul că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, Curtea constată că acesta a avut o poziție oscilantă, de nerecunoaștere, apoi de recunoaștere parțială a faptei, precum și de denigrare a părții vătămate, despre care a afirmat că ar fi întreținut relații sexuale în loc public astfel că nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.c
Cod PenalCurtea constată totodată că scopul pentru care inculpatul a comis infracțiunea, acela de satisfacere a unui viciu - practicarea jocurilor de noroc - precum și neprezentarea la locul de muncă și recurgerea la violență în acest scop, denotă o periculozitate sporită a inculpatului, astfel că scopul educativ și cel preventiv al pedepsei nu pot fi atinse decât prin privare de libertate, pentru o durată corespunzătoare.
Pentru aceste argumente, Curtea apreciază ca fiind nefondat recursul inculpatului, care critică sentința atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate. Instanța de fond a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale de prevăzute de art. 72 cod penal, iar reducerea pedepsei sub limitele stabilite de către prima instanță ar apărea vădit disproporționată în raport cu gravitatea faptei comise și nu ar fi de natură să asigure scopul preventiv și educativ prev de art. 52 Cod penal și nici să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.
Curtea constată totodată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15, punct 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale.
În baza art.385/17, alin.4, Cod procedură penală, raportat la art.383, alin.2, Cod procedură penală, va deduce arestarea preventivă începând cu data de 3.11.2008 la zi.
În baza art.192, alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 litera b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva Deciziei penale nr.175/A/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală, în dosarul nr-.
În baza art.385/17 alin.4 Cod procedură penală raportat la art.383, alin.2 Cod procedură penală deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 3.11.2008 la zi.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
2 ex./11.05.2009
Trib.. Secția I-a Penală
Jud.,
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Raluca Moroșanu, Daniela Panioglu
