Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 59
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "talharie (art.211 Cod penal)", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 13.01.1990 - detinut in Penitenciarul I impotriva deciziei penale nr.509 din 07.12.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizează că isi mentine recursul declarat, nu dorește să dea declaratii in aceasta faza procesuala si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie, in formă agravată, s-a dispus revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani si 6 luni inchisoare, urmand să execute pedeapsa unică totală de 6 ani si 6 luni inchisoare.
Solicită coborârea cuantumului pedepsei, chiar dacă ea este oricum coborâtă sub minimul special prevazut de lege, dar motivat de faptul că inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, a restituit bunul de bună voie, in acest fel i s-a retinut art.74 Cod penal, instanța poate da o eficiență mai mare acestor circumstanțe.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza hotararea instantei de fond cât și cea de apel ca fiind legale si temeinice, motiv pentru care, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita admitrerea recursului si a i se aplica o pedeapsă mai mică.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.3087/12.10.2009, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 211 alin. 1, alin. 2 literele b și c Cod penal cu aplicarea art. 40 Cod penal, art. 74 litera c Cod penal și art. 76 litera b Cod penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.01.1990 în municipiul I, județul I, domiciliat în satul, comuna, județul I, de cetățenie română, studii - 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, nu are copii, cunoscut cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, CNP -, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211alin. 1, alin. 2 literele b și c Cod penal cu aplicarea art. 40 Cod penal, art. 74 litera c Cod penal și art. 76 litera b Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal raportate la disp. art. 83 Cod penal dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 734/27.10.2006 a Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare la data de 07.11.2006, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 litera c Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 74 litera c Cod penal și art. 76 litera b Cod penal pedeapsă care se va executa alături de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință penală.
Pedeapsă unică totală de executat pentru inculpatul 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, raportate la dispozițiile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 60 de zile.
În temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal din pedeapsa unică rezultantă de executat pentru inculpatul, deduce durata arestării preventive de la 28 martie 2009 la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală raportate la art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele cod civil respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiul lui și, născut la data de 02.06.1988, domiciliat în I, str. -. - nr. 23, -. 2,. 4, județul I, fără forme legale în satul, comuna, județul
În temeiul dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1400 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, va fi înaintată, conform disp. art. 189 Cod proc. penală din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție către Baroul Iași (delegație nr. 3583/2009).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpatul, in ziua de 26 martie 2009, in jurul orelor 19,00 se afla in Stația CF I, împreuna cu martorul - cei doi deplasându-se la un local din zonă unde au consumat băuturi alcoolice.
La orele 20,00, inc. C-tin si au revenit in Stația CF I urcându-se in trenul personal 6406 I-Bârlad. Cei doi s-au plimbat printre vagoane, intr-un compartiment din vagonul al II lea de la locomotiva văzând doi tineri cunoscuți (martorii și ) au ocupat loc lângă aceștia.
Inculpatul a cerut martorului, telefonul mobil pentru a asculta muzică, după care s-a deplasat spre urma trenului. si l-au urmat pe inculpat, acesta restituind telefonul mobil lui. La ultimul vagon, s-a întâlnit cu partea vătămata pe care l-a invitat la al doilea vagon unde erau mai multe locuri. Cu toții s-au deplasat în acel vagon, în care a intrat și inculpatul care s-a așezat pe un loc situat in fata parții vătămate, rămânând în dreptul ușii.
Pe motiv că vrea o țigara de la, inculpatul l-a controlat pe acesta prin buzunarele îmbrăcămintei. In aceste împrejurări, a cerut să fie lăsat in, invocând o rudă a sa din loc (martorul ) care ar fi putut interveni in favoarea sa.Văzând că inculpatul nu înceta, și-a scos din buzunar telefonul mobil Nokia N 95 de pe care l-a apelat pe,dându-i telefonul martorului pentru ca acesta să vorbească la rândul său cu ș, pentru credibilitatea spuselor sale.
După ce a terminat discuția purtata la telefonul lui i-a întins acestuia telefonul, pentru a i-l restitui, timp în care inculpatul i-a luat telefonul din mână. Partea vătămata l-a rugat pe inculpatul C-tin să-i restituie telefonul, dar acesta l-a refuzat, și enervat de insistentele sale, pentru a putea păstra posesia telefonului sustras l-a agresat fizic pe, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței. Cu toate acestea victima a insistat în a-i fi restituit telefonul dar inculpatul a agresat-o in continuare, lovind-o cu piciorul în zona capului. In favoarea victimei a intervenit martorul - în acest timp, inculpatul C-tin a părăsit compartimentul cu telefonul sustras asupra sa (marca Nokia N 95), ulterior coborând din vagon și fugind spre pasarela cel.
In urma agresiunii fizice suferite, partea vătămata a prezentat excoriație, hematom epicranian, plăgi contuze, fractură rebord alveolar 31-41, pentru vindecarea leziunilor necesitând 21- 23 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal emis de IML I.
Inculpatul a recunoscut si regretat fapta comisă si a restituit - la data de 28.03.2009 - telefonul sustras parții vătămate.
Situația de fapt reținută rezultă din analiza coroborată a declarațiilor părții vătămate, martorilor audiați și inculpatului, precum și a aspectelor consemnate în procesele-verbale încheiate de organele de cercetare penală.
În ceea ce îl privește pe inculpat, acesta a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei doar pe parcursul urmăririi penale. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul, deși a recunoscut că controlat pe partea vătămată prin buzunare și că i-a luat telefonul mobil, a negat că a lovit-o pentru a păstra bunul sustras. El a susținut că a lovit pe partea vătămată, înainte de a-i lua bunul și fără legătură cu acest fapt. Arată inculpatul că a lovit pe partea vătămată de 3 ori cu pumnul și cu piciorul după cap întrucât aceasta l-a înjurat și că după acest moment, ar fi luat telefonul părții vătămate, din mâna lui, în timp ce acesta și partea vătămată se certau. A mai arătat că partea vătămată nu i-a solicitata restituirea bunului.
Față de această atitudine procesuală, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, potrivit cărora declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Reține instanța că declarațiile date de inculpatul în cursul urmăririi penale corespund adevărului întrucât acestea se coroborează cu amplul material probator administrat. Din declarația scrisă personal de inculpat la data de 28 august 2009 rezultă că în timp ce martorul i-a întins părții vătămate telefonul mobil, inculpatul "i l-a luat forțat din mână și l-a băgat în buzunar. În acel moment, tânărul i-a cerut telefonul mobil înapoi, iar inculpatul l-a lovit cu pumnul în gură de mai multe ori după care și cu piciorul peste cap, când s-a aplecat din cauza loviturilor date cu pumnul" din declarațiile inculpatului rezultă că acțiunile sale de a-l controla pe în buzunare pentru a verifica dacă acesta are țigări și de a înjura pe partea vătămată au avut efect intimidant asupra acestuia, motiv pentru care tânărul a invocat relația sa de rudenie cu martorul care, după părerea sa ar fi trebuit să-l sperie pe inculpat sau să-l determine să înceteze agresiunea. Această declarație a inculpatului se coroborează pe deplin cu cea dată de, precum și cu cele ale martorilor oculari. Martorul a confirmat varianta părții vătămate declarând că inculpatul a căutat pe partea vătămată prin sacoșe și prin buzunare, apoi a smuls telefonul din mâna martorului și a lovit pe partea vătămată cu pumnul și cu piciorul în timp ce aceasta se ruga să -i fie restituit bunul.
Martorul a confirmat discuția telefonică la care a făcut referire, iar martora care a asistat la incident a prezentat aceeași variantă ca și partea vătămată, nefiind în relații de dușmănie și de interes cu vreuna dintre părți, prezentând serioase garanții de obiectivitate, martora a declarat că inculpatul și au venit în compartimentul în care se mai aflau partea vătămată și cu o atitudine sfidătoare și provocatoare, au pretins părții vătămate țigări, apoi inculpatul a controlat pe partea vătămată în sacoșe și prin buzunare, în timp ce martorul îi comunica la telefon martorului că partea vătămată este șmecheră și că îi vor restitui telefonul după ce îi vor aplica o corecție. din acest moment acțiunile inculpatului au depășit intențiile martorului, atât timp cât acesta din urmă a intervenit în favoarea părții vătămate pentru ca aceasta să nu mai fie lovită de către inculpat și a cerut celorlalți să plece pentru a nu fi și ei loviți. Și a declarat că partea vătămată a fost lovită de inculpat cu pumnul și cu picioarele imediat după ce a cerut inculpatului telefonul.
Din declarațiile martorilor și rezultă că inculpatul a premeditat fapta comisă întrucât anterior îl acostase și pe el luându-i telefonul mobil și ieșind din compartiment, sub pretextul că dorește să asculte muzică pe telefonul mobil. La insistențele martorului, inculpatul i-a restituit martorului telefonul mobil, amânând astfel punerea în executare a rezoluției infracționale. Înainte de a ajunge în compartiment, martorul a avertizat pe partea vătămată asupra comportamentului inculpatului și martorului, aspect ce explică și atitudinea acesteia de se prevala de o presupusă influență a unui văr mai mare din localitatea - martorul.
Analiza lezionar consemnat în certificatul medico - legal nr. 10153/27.03.2009 emis de Institutul Medico - legal I pe numele părții vătămate, coroborat cu fotografiile operative judiciare, și cu declarațiile martorilor menționați mai sus, dovedesc că partea vătămată a fost lovită activ cu pumnul și cu piciorul în mod repetat de către inculpatul în momentul în care fără a se desesiza în mod voluntar de telefonul său mobil și fără a-l încredința inculpatului, a cerut restituirea acestuia.
În drept:
Fapta inculpatului, care, în cursul serii de 26.03.2009, orele 20,00, într-un mijloc de transport în comun: trenul personal 6406 I-Bârlad, a sustras telefonul mobil marca Nokia N 95 in valoare de 900 Ron proprietate a părții vătămate și pentru a păstra posesia bunului sustras l-a agresat fizic pe in vârstă de 20 ani, lovindu-l în mod repetat cu pumnii și picioarele peste corp, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 21- 23 zile îngrijiri medicale conform celor atestate prin certificatul medico-legal emis de IML - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. la art. 211 al.1 - al.2 lit. b, c Cod penal cu aplic. disp. art. 40 al.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii se realizează printr-o acțiune de furt, în înțelesul art. 208(1) Cod penal, urmată în situația de față întrebuințarea de violențe asupra părții vătămate pentru asigurarea posesiei și păstrarea bunului furat. între actele comisive de luare a bunului mobil din posesia părții vătămate și actele comisive de lovire există o legătură directă de la mijloc la scop. faptei dovedește atât această legătură directă și neechivocă, cât și faptul că inculpatul a urmărit sustragerea bunului și întrebuințarea violențelor pentru și peste limita necesară pentru păstrarea bunului..
Sub aspectul laturii subiective, se reține săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor sale, urmărind conștient producerea rezultatului, scopul cu care a acționat fiind însușirea pe nedrept a bunurilor aparținând părții vătămate.
Săvârșirea faptei într-un mijloc de transport, așa cum este definită reflectă o periculozitate socială sporită a inculpatului, determină existența infracțiunii în formă agravată.
În termenul prevăzut. de art.363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de inculpatul C-tin, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei, solicitând redozarea pedepsei aplicate, solicitând a se ține cont de faptul că este o persoană care a dat dovadă de o conduită procesuală corectă și care intenționează să-și susțină bunicii materni, rămași fără nici un sprijin, atât material cât și moral, astfel că sancțiunea penală apare ca fiind excesivă și nejustificată.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 al.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către recurent, tribunalul apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței atât a faptei de tâlhărie, astfel cum este prevăzută de legea penală, precum și a vinovăției făptuitorului, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de inculpat.
Trecând la individualizarea sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate și nu selectiv în operațiunea judiciară de stabilire și aplicare a pedepsei.
În aceste condiții, solicitarea inculpatului apelant de a se analiza cu preponderență doar datele ce caracterizează persoana acestuia, respectiv împrejurarea că este tânăr și singurul susținător al familiei, ignorându-se celelalte criterii de stabilire în concret a gradului de pericol social al faptei și a circumstanțelor reale în care a fost comisă, intră în contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate.
Drept urmare, pe deplin justificat, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a deposeda partea vătămată, în timp ce se afla în trenul personal I-Bârlad, de un telefon mobil, după care pentru a păstra bunul sustras a agresat-o pe aceasta fizic, lovind-o în mod repetat cu pumnii și picioarele peste corp, fapt ce i-a provocat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 21-23 de zile de îngrijiri medicale, prezintă un grad de pericol social corespunzător infracțiunii reținute, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii faptei și, în special, de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și nu a fost încadrat în muncă, neavând vreo ocupație sau o anumită calificare profesională.
În raport de elementele de mai sus care particularizează prezenta cauză și de împrejurarea că prezența inculpatului în instanță și opțiunea acestuia de a accepta să dea declarație nu reprezintă o obligație procesuală, ci un drept de care acesta a înțeles să uzeze și care a fost apreciat corespunzător de instanță, tribunalul a constatat că pedeapsa de 4 ani aplicată inculpatului a fost corect dozată și adaptată gravității faptei comise, dându-se eficiență circumstanțelor personale ale acestuia, pedeapsa fiind stabilită sub limita minimă prevăzută de legea penală.
Astfel fiind, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă evaluare cauzală a datelor reale reținute în cauză, pe care le-a valorificat distinct în procesul de alegere a modalității de executare a pedepsei, considerând că doar executarea efectivă în regim de detenție poate asigura realizarea scopului sancțiunilor penale, de prevenire a comiterii de noi fapte penale și de reeducare a făptuitorului, având în vedere că suspendarea executării pedepsei anterioare nu a condus la stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia.
Față de datele oferite de înscrisurile aflate la dosar care relevă împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat pentru o faptă similară și este trimis în judecată pentru o alta de aceeași natură, tribunalul a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei stabilite de către prima instanță, întrucât ar lipsi total de eficiență pedeapsa aplicată în realizarea scopului educativ și de exemplaritate, precum și în posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și a unei resocializări pozitive a acestuia.
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt justificate, nefiind susținute de datele dosarului, iar din actele și lucrările efectuate de prima instanță nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul a respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.3087/12.10.2009, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost menținută ca legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și criticate ca netemeinice.
Motivându-și recursul declarat, inculpatul a solicitat a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale, susținând că, atitudinea procesuală sinceră adoptată și recuperarea prejudiciului cauzat prin restituirea bunului sustras - constituie elemente ce justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub limita stabilită de prima instanță.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului și prin prisma motivului de recurs ce va fi analizat în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, dar și din oficiu conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală combinate cu art. 3856alin. 1 și art. 3857alin. 1 Cod procedură penală, constată următoarele:
Instanțele de fond și de apel, prin analiza atentă și coroborarea probelor administrate în cauză, în mod corect au reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat -criticat de inculpatul-recurent - Curtea constată că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității materiale infracționale concrete comise de inculpat, a gradului de pericol social concret al infracțiunii comise conturat de modalitatea de acțiune a inculpatului, de împrejurările comiterii faptei -într-un mijloc de transport în comun, în timpul nopții, de urmările produse, de împrejurarea că a restituit bunul sustras, precum și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului - conduita procesuală caracterizată prin recunoașterea faptei și regret, dar și perseverența infracțională manifestată de inculpat.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere de instanța fondului ce a manifestat suficientă clemență prin dozarea pedepsei în cuantum situat sub minimul special prevăzut de textul sancționator, pedeapsa finală de 6 ani și 6 luni închisoare fiind stabilită ca rezultat al aplicării dispozițiilor art. 864Cod penal raportat la art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 734 din 27.10.2006 a Tribunalului Iași pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie în perioada minorității.
În mod judicios instanțele au apreciat ca având caracter atenuant împrejurarea că inculpatul a manifestat regret și a recuperat prejudiciul cauzat și în consecință au recunoscut în favoarea sa circumstanța prev. de art. 74 lit. "c" Cod penal, reducând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.
Nu se poate admite, însă, ca aceeași circumstanță atenuantă să conducă instanța de recurs spre o aplicare mai largă a efectelor în condițiile în care față de judecata desfășurată în fața primei instanțe și în apel, nu au apărut elemente noi care să conducă la o asemenea concluzie.
De asemenea, nu se poate face abstracție de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și de persistența infracțională dovedită de inculpat care deși a beneficiat de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterioare, a înțeles să-și continue conduita ilicită, săvârșind în cursul termenului de încercare o nouă infracțiune, elemente care, în speță conduc la concluzia că nu se justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță.
Pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel asigură o proporție echilibrată între gradul de pericol social al faptei, urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că nu poate fi reținută critica inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru aceste considerente, motivul de recurs invocat de inculpat fiind neîntemeiat, iar, din examinarea actelor dosarului, nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 506 din 7.12.2009 a Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
În baza art. 38516alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de recurs va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data pronunțării deciziei recurate.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.506 din 07.12.2009 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Deduce în continuare detenția inculpatului de la data de 07.12.2009 până la 26.01.2010.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
04.02.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Maria Cenușă, Otilia Susanu