Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 590/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.590/
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații,și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.85 din data de 19 august 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.507 din data de 15 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.4514/20099, emisă de Baroul Constanța.
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.4513/2009, emisă de Baroul Constanța;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.139/2009, emisă de Baroul Tulcea.
Se constată lipsa intimatului parte vătămată.
Întrebați fiind, recurenții inculpați, și, arată că nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat arată că motivul de recurs este cel prevăzut de art.3859pct.(14) Cod procedură penală, care privește greșita individualizare a pedepselor. Apreciază că în cauză nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.72, 74 și 76 Cod penal, nu s-a avut în vedere vârsta fragedă a inculpatului la momentul săvârșirii faptelor. Consideră că pedeapsa este mult prea mare față de scopul urmărit, respectiv corijarea comportamentului acestuia.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art.86 Cod penal, urmând a se avea în vedere circumstanțele reale ale faptei și persoana inculpatului.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, reanalizând probele administrate în cauză și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, să se dispună redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia spre minimul prevăzut de lege. Învederează instanței că numele inculpatului nu este menționat decât în plângerea părții vătămate, neexistând alte probe care să-l incrimineze.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat arată că motivul de recurs este cel prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, respectiv au fost aplicate pedepse greșit individualizate. Din analiza deciziei pronunțată de Tribunalul Tulcea se poate observa că pentru fiecare inculpat a fost aplicată câte o pedeapsă de 7 ani închisoare, fiind aplicată prima teză a dispozițiilor art.72 Cod penal. Ori dacă se aveau în vedere și celelalte două criterii ale acestui articol pedeapsa inculpatului trebuia să fie mai mică. De asemenea trebuia să se facă și aplicarea dispozițiilor art.76 alin.(1) lit.b) Cod penal, urmând ca pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. În ceea ce privește dispozițiile art.74 Cod penal referitoare la circumstanțele atenuante solicită a se reține că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, să se aibă în vedere atitudinea acestuia din timpul procesului penal, conștientizează greșeala pe care a făcut-
Consideră că sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.76 alin.(1) lit.b) Cod procedură penală și solicită coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art.861Cod penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații, și, ca nefondate și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca temeinică și legală. Învederează că instanța de apel a procedat deja la o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților. Nu s-au adus critici sau motive pertinente pentru ca acestea să fie modificate. Cu privire la vârsta inculpatului la data săvârșirii faptei, solicită a se observa că acesta era major. De asemenea să se aibă în vedere că inculpatul a imobilizat-o la sol pe partea vătămată, totodată are și statut de recidivist postcondamnatoriu. Referitor la inculpatul acesta a premeditat ce s-a întâmplat, s-a aflat cu partea vătămată la masă.
Apreciază că probatoriile administrate în cauză sunt elocvente, pertinente și utile cauzei, justificând soluțiile de condamnare a inculpaților.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită reducerea cuantumului pedepsei și susține că regretă fapta.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită reducerea cuantumului pedepsei și să se aibă în vedere că la momentul săvârșirii faptei se afla în stare foarte avansată de ebrietate.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 507/15.05.2009, Judecătoria Tulceaa hotărât:
1. În temeiul art. 192 alin. 2 pen. a condamnat pe inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Tulcea, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 180 alin. 1 pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de o lună închisoare.
În temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. b și c pen.a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 33-34 pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare ce va fi executată de inculpat.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. pe durata prevăzută de art. 71 pen.
În temeiul art. 350 alin. 1 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 13 noiembrie 2008 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
2. În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. b și c pen.a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. pe durata prevăzută de art. 71 pen.
În temeiul art. 350 alin. 1 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 20 noiembrie 2008 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
3. În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. b și c pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Au fost interzise interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. pe durata prevăzută de art. 71 pen.
În temeiul art. 350 alin. 1 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 noiembrie 2008 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În seara zilei de 28 septembrie 2008, în jurul orei 23,00, în stare de ebrietate fiind, inculpatul s-a deplasat la locuința numitului din localitatea, jud. T, unde știa că locuiește și numita.
Este de menționat faptul că este în vârstă și nevăzător, fiind îngrijit de numitele și mama acesteia, -
Inculpatul, ajuns în fața porții, a început să o strige pe, dar întrucât aceasta nu i-a răspuns a deschis poarta și a pătruns în curte circa 20 de pași până în apropierea locuinței. Auzind strigătele, partea vătămată a ieșit în pragul ușii și a întrebat cine este, dar întrucât nu a primit un răspuns concret, a început să țipe, spunând că fata nu este acasă și cerându-i inculpatului să părăsească curtea.
Ignorând solicitarea părții vătămate, inculpatul, ajuns lângă ușă, a lovit pe partea vătămată în zona pieptului provocând dezechilibrarea și căderea acesteia, după care a pătruns în hol și apoi în camera în care dormea partea vătămată și în care se afla și. Auzind că inculpatul vine spre casă, și de frică fata s-a ascuns sub o masă existentă în cameră, fără ca inculpatul să o vadă.
Intrat în cameră, inculpatul a văzut pe pat un telefon mobil marca SIEMENS pe care l-a luat și a plecat pe unde venise.
În cursul cercetărilor inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar telefonul sustras a fost restituit părții vătămate.
2. În seara zilei de 12 noiembrie 2008 numitul a mers în barul aparținând SC SRL din localitatea pentru a consuma băuturi alcoolice. În același local se mai aflau, pe lângă alte persoane, și inculpații, și care se aflau la mese diferite.
La un moment dat, în jurul orei 23,00, a părăsit localul însoțit de și soția acestuia, deplasându-se pe un drum comunal spre marginea localității, iar după ce s-a despărțit de cei doi soți și-a continuat deplasarea spre domiciliu. Ajuns pe un alt drum, în dreptul locuinței numitului, a fost atacat de inculpatul
Revenind la activitatea din local, instanța de fond a reținut că inculpatul, în timp ce consuma băuturi alcoolice la masa la care se afla și, a observat că acesta are asupra sa o suma mare de bani, motiv pentru care i-a spus inculpatului și apoi și lui despre intenția sa de a fura acești bani. Nu se poate stabili cu certitudine dacă și au fost de acord cu această propunere, din declarația lui rezultând că au fost de acord, iar din declarația lui că nu au fost de acord, declarând că inițial el a refuzat iar apoi a fost de acord. Acest aspect nu este însă esențial în comiterea faptei de către cei trei inculpați. Cert este că inculpații și au plecat împreună de la barul respectiv cu intenția de a-l ataca pe pentru a-i sustrage banii.
În ce-l privește pe, acesta a plecat spre domiciliul său pentru a se schimba, din declarațiile sale și ale martorului rezultând că cei doi și aveau o înțelegere pentru seara respectivă să meargă la pescuit. După ce a ajuns la domiciliu și s-a schimbat de haine, inculpatul a plecat cu bicicleta spre locuința lui luând cu el și o tip basse-ball cu care să se apere de câini când merge la pescuit. Pe drum însă inculpatul s-a hotărât să meargă pe drumul pe care mergea și spre casă, știind că acesta urma să fie atacat de ceilalți doi inculpați. La o intersecție s-a întâlnit cu cei doi inculpați care i-au luat bâta de pe bicicletă spunându-i că le trebuie. și-a continuat apoi drumul, întâlnindu-se cu căruia însă nu i-a spus ce urma să se întâmple. Înainte de a ajunge la s-a hotărât să se întoarcă să vadă ce fac ceilalți doi inculpați, lucru pe care l-a și făcut.
Între timp și l -au urmărit pe și l-au atacat, lovindu-l cu bâta luată de la, iar dărâmându-l la pământ.
Când s-a apropiat, inculpatul i-a văzut pe ceilalți doi inculpați aplecați asupra victimei, căutându-l în buzunare. La rândul său, l-a ținut de cap pe, acoperindu-i fața pentru a nu-l vedea și împingându-l când intenționa să se ridice. Din declarațiile celorlalți doi inculpați rezultă că și l-a căutat prin buzunare pe, după care toți cei trei inculpați au fugit, luând și geaca victimei. În modul arătat inculpații au sustras de la victimă două telefoane mobile, o sumă de bani și mai multe bonuri de masă.
Ulterior cei trei inculpați au fugit de la locul faptei, iar pe drum a aruncat bâta care se rupsese într-o fântână pentru a nu fi găsită. La un moment dat din geaca victimei a căzut un telefon mobil pe care l-a luat, restul bunurilor sustrase fiind împărțite între și.
Prin decizia penală nr. 85/ 19.08.2009, Tribunalul Tulceaa admis ca fondate apelurile declarate de, și de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr. 507 din 15 mai 2009 Judecătoriei Tulcea, s-a desființat în parte hotărârea atacată, cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina celor trei inculpați, neaplicarea prevederilor art. 83, art. 864Cod penal și a art. 37 lit. a Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul, individualizarea pedepselor și deducerea prevenției.
Rejudecând cauza pe fond:
1. În conformitate cu art.192 alin. 2 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art.180 alin.1 Cod penal a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1.000 lei amendă penală.
În temeiul art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. Cod penal a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a, b Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 33-34 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în cea mai grea de 7ani închisoare.
Instanța de apel a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 13.11.2008 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
2. În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a, b Cod penal, cu aplicare art. 37 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În conformitate cu art. 864Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 273 din 19 decembrie 2006 și dispune executarea acestei pedepse alăturat pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, stabilind ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 11 ani închisoare.
S-a menținut sarea de arest preventiv a inculpatului și deduce din pedeapsă durata reținerii din data de 13.11.2008 și a arestării preventive de la 20.11.2008, la zi.
3. În temeiul art. 211 alin.1, alin.2 lit. b și c și alin. 21lit. a, b Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 15.11.2008 la 20.11.2008 și de la 23.11.2008, la zi.
Instanța de apel a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate ca temeinice și legale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a avut în vedere situația de fapt reținută prin actul de acuzare respectiv comiterea infracțiunii de tâlhărie, pe timp de noapte de către trei persoane. Prin urmare, nu a urmărit reținerea unei alte situații de fapt și a unei alte încadrări juridice a faptei, cum ar fi aceea a săvârșirii infracțiunii într-o locuință sau dependențe ale acesteia (agravată prevăzută de al. 21lit. c Cod penal). Prin urmare, tribunalul consideră că referirea la art. 211 al. 21lit. bșc Cod penal este o eroare materială care poate fi îndreptată în apel, nefiind necesară trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceasta, au fost avute în vedere prevederile art. 379 Cod pr. penală constatându-se că nu sunt incidente situațiile prevăzute la pct. 2 lit. b din textul de lege.
Aceeași constatare se impune și referitor la nereținerea stării de recidivă postcondamnatorie în ceea ce îl privește pe inculpatul care, prin sentința penală nr. 273 din 19 decembrie 2006 Tribunalului Tulcea, a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 2 lit. b și c și al 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b art. 75 lit. c și art. 80 Cod penal, dispunându-se suspendarea sub supravegherea a executării pedepsei pe o durată de 6 ani.
Instanța de apel a admis și apelurile declarate de inculpați considerând că pedepsele aplicate sunt totuși prea aspre. Fără a fi pierdute din vedere aspecte pe care le-a avut în vedere prima instanță, respectiv modul și împrejurările comiterii faptei; persoana inculpaților și atitudinea lor în proces, tribunalul a constatat că inculpații sunt tineri și doi dintre ei nu au antecedente penale. Aceste aspecte justifică orientarea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege, apreciindu-se că scopul sancțiunii va putea fi atins și în aceste condiții și că nu întotdeauna o pedeapsă prea aspră, de natură să demoralizeze, este absolut necesară.
Din examinarea hotărârii, s-a mai constatat deducerea greșită a duratei prevenției în ceea ce-l privește pe inculpatul care a fost arestat în perioada 15.11.2008-20.11.2008 și ulterior, începând cu data de 23.11.2008, iar inculpatul a fost reținut la 13.11.2008.
În cauză au declarat recurs inculpații, și, motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 15.10.2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului s-a solicitat casarea hotărârilor atacate și pe fond, redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art.86 Cod penal, urmând a se avea în vedere circumstanțele reale ale faptei și persoana inculpatului, aratându-se că motivul de recurs este cel prevăzut de art.3859pct.(14) Cod procedură penală, care privește greșita individualizare a pedepselor; s-a apreciat că în cauză nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.72, 74 și 76 Cod penal, nu s-a avut în vedere vârsta fragedă a inculpatului la momentul săvârșirii faptelor, considerându-se că pedeapsa este mult prea mare față de scopul urmărit, respectiv corijarea comportamentului acestuia.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, reanalizând probele administrate în cauză și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, să se dispună redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia spre minimul prevăzut de lege, învederând instanței că numele inculpatului nu este menționat decât în plângerea părții vătămate, neexistând alte probe care să-l incrimineze.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului s-a solicitat coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art.861Cod penal, considerându-se că sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.76 alin.(1) lit.b) Cod procedură penală; s-a arătat că motivul de recurs este cel prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, respectiv au fost aplicate pedepse greșit individualizate; din analiza deciziei pronunțată de Tribunalul Tulcea se poate observa că pentru fiecare inculpat a fost aplicată câte o pedeapsă de 7 ani închisoare, fiind aplicată prima teză a dispozițiilor art.72 Cod penal, ori dacă se aveau în vedere și celelalte două criterii ale acestui articol pedeapsa inculpatului trebuia să fie mai mică; de asemenea trebuia să se facă și aplicarea dispozițiilor art.76 alin.(1) lit.b) Cod penal, urmând ca pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege; în ceea ce privește dispozițiile art.74 Cod penal referitoare la circumstanțele atenuante, s-a solicitat a se reține că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, să se aibă în vedere atitudinea acestuia din timpul procesului penal, faptul că a conștientizat greșeala pe care a făcut-
La termenul din data de 15.10.2009, recurenții inculpați, și au declarat că nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând hotărârile recurate în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile formulate în cauză nu sunt fondate, pentru următoarele:
Curtea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut în mod corect starea de fapt, în urma evaluării probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, cei trei inculpați săvârșind infracțiunile reținute în sarcina lor cu forma de vinovăție a intenției directe prev. de art. 19 pct. 1lit. a Cod penal.
Vinovăția inculpaților a fost dovedită cu declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu declarațiile inculpaților, cu procesul verbal de confruntare, procesul verbal de reconstituire și celelalte probe administrate în cauză.
Inculpatul a contestat și prin motivele de recurs participarea sa la comiterea faptei, susținând că este nevinovat, însă probele administrate în cauză dovedesc contrariul; astfel, inculpatul a susținut că după ce a mers acasă să se schimbe a plecat spre locuința lui, locuință care se află însă la circa 400-450 de locuința sa, fiind pe același drum, în condițiile în care locul comiterii faptei se află într-o cu totul altă parte a localității, locul unde s-au întâlnit cei trei inculpați aflându-se pe un traseu mult deviat.
De asemenea, din propriile declarații ale lui rezultă că acesta a pus mâna pe fruntea victimei, iar când aceasta intenționa să se ridice a împins-o pentru a nu-l vedea și recunoaște. Or, această împingere a victimei pusă astfel în imposibilitatea de a se apăra și de a vedea cine o agresează coroborată cu controlarea de către același inculpat a buzunarelor victimei constituie infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului.
Apărarea lui în sensul că i-a pus mâna pe frunte victimei pentru a vedea dacă mai trăiește nu poate fi reținută, în condițiile în care este de notorietate faptul că nu cu mâna pe frunte se verifică dacă o persoană mai trăiește ci prin verificarea pulsului fie în zona gâtului fie în cea a mâinii.
De asemenea, Curtea reține că, fiind audiat cu ocaztia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a declarat la data de 14.11.2008: "M-am întors la locul unde se aflau cei doi, și, să văd ce se întâmplă cu. În momentul în care acesta încerca să se ridice de jos, l-am împins pe frunte și am rupt-o la fugă. Am căutat în giacă, am găsit 2 telefoane mobile. mi-a propus să-mi lase un telefon și să-i dau banii pe acesta și am decis împreună să rămână la mine telefoanele și să-i dau contravaloarea." ( 19 verso dosar nr- al Judecătoriei Tulcea ).
Instanța are în vedere, de asemenea, sesizarea și declarațiile succesive ale victimei, declarațiile inculpaților și, chiar dacă aceștia din urmă au avut în cursul urmăririi penale o atitudine oscilantă, motivată ulterior. (Inculpatul a declarat în fața instanței de fond că atunci când se aflau "în arest s-au înțeles"ca să iasă." deoarece a mai avut o condamnare cu suspendare).
Astfel, Curtea constată că instanța de fond și instanța de apel erau îndreptățite să rețină numai acele declarații pe care le-a considerat că exprimă adevărul și care se coroborează cu alte mijloace de probă, potrivit art. 63 și art. 69 Cod procedură penală.
Din sesizarea și declarațiile victimei rezultă fără echivoc faptul că acesta a fost atacat în noaptea de 12/13.11.2008 de trei persoane, fiind descris modul în care acestea au acționat. Chiar dacă ulterior, datorită loviturii primite în zona capului, victima era confuză, numărul atacatorilor și faptul că fiecare și-a adus contribuția la comiterea infracțiunii de tâlhărie este în afara oricărui dubiu, participarea inculpatului în calitate de coautor fiind dovedită prin coroborarea declarațiilor victimei, ale celorlalți doi inculpați, cu procesul verbal de confruntare și celelalte acte ale organelor judiciare.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, Curtea constată că instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cp. inculpații fiind tineri, faptul că inculpații și nu au antecedente penale și a stabilit pentru fiecare inculpat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor săvârșite și persoanei acestora, orientate spre minimele speciale ale cuantumului pedepselor prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs ale celor trei inculpați privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate; având în vedere că faptul că față de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, de pericolul social concret al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, de faptul că infracțiunea de tâlhărie săvârșită asupra părții vătămate a fost premeditată, Curtea apreciază că nu se impunea reținerea în favoarea celor trei inculpați a circumstanțelor atenuante facultative prev. de art. 74 Cod penal, și prin urmare nu este posibilă reducerea sub minimele speciale ale pedepselor aplicate inculpaților potrivit art. 76 Cod penal.
Nu este întemeiat motivul de recurs al inculpatului, constând în faptul că pedeapsa ce i-a fost aplicată ar fi trebuit să fie mai mică decât cele aplicate celorlalți doi inculpați, Curtea reținând că acest inculpat a avut o contribuție importantă și asemănătoare cu cea celorlalți doi inculpați la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate, respectiv l-a împins de pe bicicletă, partea vătămată căzând la pământ, după care l-a căutat prin buzunare împreună cu ceilalți inculpați.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, aceasta nu poate fi decât în regim de detenție - cum în mod corect a reținut atât prima instanță cât și instanța de apel- neexistând temeiuri care să justifice aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, nefiind îndeplinite nici celelalte condiții, referitoare la cuantumul pedepsei, prevăzute de lege pentru dispunerea suspendării executării,
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile penale declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.85 din data de 19 august 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea și a sentinței penale nr.507 din data de 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Curtea urmează să deducă arestul preventiv pentru cei trei inculpați de la 19.08.09 la zi, potrivit art.385 indice 16 alin. 2 rap. la art. 381 alin. 1 teza a II-a Cod penal.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, Curtea va oblige pe fiecare recurent la plata câte unei sume de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală, swe va dispune plata sumei de 50 lei, reprezentând 25% din onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea avocat, și a onorariilor apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 300 lei pentru avocat și avocat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursurile penale declarate de inculpații,și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.85 din data de 19 august 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.507 din data de 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Deduce arestul preventiv pentru cei trei inculpați de la 19.08.09 la zi.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă fiecare recurent la plata câte unei sume de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală, dispune plata sumei de 50 lei, reprezentând 25% din onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea avocat, și a onorariilor apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 300 lei pentru avocat și avocat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Conform art. 309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Jud.apel:,
Tehnored.dec.jud.: -
2 ex./10.11.2009
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Adriana
