Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.60
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.291 din 23 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații și, asistați de avocat, apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpați, a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor recurate în ce privește încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, arătând că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, încadrarea justă fiind aceea de lovire, întrucât nu a deposedat-o pe partea vătămată de nici un bun, ci numai i-a aplicat acesteia lovituri, fără să urmărească scopul de însușire a bunurilor.
Totodată, ambii inculpați au criticat decizia în ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpați.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, vinovăția inculpaților fiind just stabilită, încadrarea juridică a faptelor fiind corectă, pedepsele fiind just individualizate, raportat la gravitatea faptei, urmările produse.
Inculpații având pe rând cuvântul, au achiesat la concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 242 din 08.10.2009, Judecătoria Motru în dosarul nr-, a respins cererile privind schimbarea încadrării juridice.
În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin. 21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74- 76 Cod penal, au fost condamnați inculpații:
- - fiul lui și, născut la data de 17.08.1986 în com., jud.D, domiciliat în com., -.2,.15,jud.G, fără antecedente penale;
- - fiul lui și, născut la data de 05.10,1989 în M, jud. C, domiciliat în com., -.2,.3,.15, jud.G, fără antecedente penale;
- - fiul lui și, născut la data de 14.12.1988 în M, jud.G, domiciliat în com., -A,.2,.15, jud.G, fără antecedente penale și
- - fiul lui și, născut la data de 12.12.1989 în Tg.J, jud.G, domiciliat în com., -.2,.3,.16, jud.G, fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit.a și Cod Penal art. 74-76.Cod Penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și,născut la data de 08.11.1985 în M, jud. G, domiciliat în com., -.2,.1,.7, jud. G, la 5(cinci) ani închisoare.
În baza art.83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată privind pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru art.208-209 alin.1 lit. a, e, g, i cu Cod Penal aplicarea art.41-42.Cod Penal, art. 81 și 83.Cod Penal, nr. 960/09.10.2006 care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință urmând ca inculpatul să execute în total 8 ani închisoare;
S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c pe durata și în condițiile art.71 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 88.Cod Penal s-a depus din pedepsele aplicare durata arestului preventiv din perioada 15.09.2008- 08.10.2009.
În baza art.350 alin.1 pen.Cod Penal s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților dispusă prin încheierea din Camera de Consiliu din 15.09.2008 în dosar nr- de Judecătoria Motru, mandatele de executare nr.19 pentru inc., nr.20 pentru inculpatul, nr.21 pentru inculpatul, nr.22 pentru inculpatul și nr. 23 pentru inculpatul și menținută arestarea preventivă în cursul judecății.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei onorarii avocați din oficiu, suportat în avans din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut faptul că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru din data de 02.10.2008 au fost trimiși în judecată inculpații, și, pentru săvr. infr. prev. de art.211 alin.1, alin.2, lit.b și c și alin.2 ind.1, lit.a șiCod Penal pentru săvr. infr. prev.de art.211 alin.1, alin.2, lit.b și c și alin.2 ind.1 lit.a cu Cod Penal aplic. art.37 lit.a
Cod PenalCauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 03.10.2008 sub nr-.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că la data de 13/14.09.2008 l-au deposedat prin violență și amenințare pe partea vătămată, cetățean ceh de mai multe bunuri.
Totodată s-a reținut că, la data de 13.09.2008 inculpatul a sărbătorit ziua fiului său care împlinea un an, având ca invitați la domiciliul său pe, și, iar partea vătămată a venit la domiciliul inculpatului pentru a-și recupera un telefon mobil pe care îl lăsase inculpatului la încărcat.
Inculpatul a negat că ar avea telefonul părții vătămate, spunându-i acestuia că, telefonul se află la inculpatul care locuiește în blocul 5 și împreună cu partea vătămată, cu autoturismul acesteia și cu inc. și s-au deplasat la locuința inc..
S-a mai reținut în actul de sesizare al instanței că, inculpatul a plecat în fugă după aceștia spre locuința lui pentru că a bănuit că între partea vătămată și inculpați va izbucni un scandal, iar în momentul în care au ajuns la locuința inc., inc. l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul, iar inc. a bătut la ușa fratelui său și i-a cerut acestuia un par pentru a-l lovi pe partea vătămată.
S-a mai reținut că, inculpatul a înmânat fratelui său un par, după care a ieșit în scara blocului unde inculpatul și continuau să-l lovească pe partea vătămată atât în scara blocului, cât și în spatele blocului, inculpatul aplicându-i și el mai multe lovituri, iar inculpatul aplicându-i o singură lovitură.
Inculpatul a pretins părții vătămate în timp ce o lovea să-i restituie o sumă de bani pe care a pretins că acesta i-o datora din perioada în care a lucrat în Cehia cu partea vătămată.
Partea vătămată a fost dusă de inculpați lângă autoturismul său unde, din buzunar, a scos suma de 300 lei pe care a înmânat- inculpatului, iar după remiterea sumei partea vătămată a fost obligată să urce la volanul autoturismului său de către inculpați și să o conducă într-un loc retras, deoarece inc. nu a fost mulțumit de suma de 300 lei.
S-a mai arătat de către organele de cercetare penală că în autoturismul părții vătămate pe locurile din față lângă partea vătămată au urcat inc. și, iar pe locurile din spate a urcat inc. și, inc. nu a urcat în mașină, însă a alergat după aceasta în momentul în care a observat că autoturismul se îndrepta spre o zonă întunecată.
Partea vătămată profitând de o intersecție a frânat, a deschis portiera și a sărit în timpul mersului din autoturism pentru a se salva de violența inculpaților, iar după fuga părții vătămate inculpații și-au însușit din autoturismul acesteia două genți tip "laptop" în care se aflau mai multe bunuri ale părții vătămate, iar după comiterea infracțiunii inculpații i-au solicitat inc. tin să-i ducă în localitatea.
S-a mai reținut că, părții vătămate i-a fost sustrasă prin activitatea violentă a inculpaților suma de 300 lei, 10.000 de coroane cehești, un sistem de orientare, 2 telefoane mobile, pașaportul, mai multe carduri bancare, actele de înmatriculare de la două autoturisme și unelte de pescuit.
Suma de 10.000 de coroane cehești a fost înmânată de către inc. concubinei sale (mama inc., iar bunurile sustrase cu gențile în care se aflau acestea au fost în autoturismul inc. tin de către fratele său și, autoturism cu care cei cinci inculpați s-au deplasat în loc. unde au aruncat gențile cu conținutul acestora, iar telefoanele mobile, aparatul și banii au fost păstrate de inculpați.
La întoarcere spre localitatea inc. tin a oprit la statuia ce reprezintă mână de miner, la cererea inc. care împreună cu inc. au coborât și au ascuns portofelul cu actele și cad-urile părții vătămate între degetele statuii.
S-a mai arătat că inculpații s-au întors la domiciliul inc. și au plănuit să fugă din localitatea, sens în care au căutat o persoană cu autoturism pentru a-i transporta în localitatea Tg-J, inculpații, mai puțin inc. tin care s-a deplasat la domiciliul său din, au fost duși de martorul, care nu a cunoscut comiterea infracțiunii de către inculpați.
Cei cinci inculpați au fost descoperiți de organele de poliție într-un bar din mun. Tg-J, iar asupra inc. au fost descoperiți banii sustrași, asupra inc. a fost descoperit telefonul părții vătămate marca "Samsung", iar în barul în care au fost găsiți inculpații, pe jos a fost descoperit și telefonul marca "Sony Ericsson" aparținând tot părții vătămate.
Această stare de fapt a fost reținută pe baza declarațiilor inculpaților, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, certificatul medico-legal al părții vătămate, procesele verbale de constatare și de restituire a bunurilor sustrase, procesele verbale de confruntare, planșe fotografice și urme papilare.
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpați au revenit la declarațiile date la cercetarea penală cu excepția inc. și care în scris au declarat că ei sunt singurii vinovați de săvr. infracțiunii de tâlhărie (filele 202 și 204).
S-a mai reținut că aceste declarații sunt contrazise însă de declarațiile inițiale ale inculpaților cât și de declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești. Astfel, martorul (fila 13 dosar de urm. Penală) a declarat că a auzit loviturile aplicate văt.p. de către inc. în scara blocului, iar în fața blocului a văzut când văt.p. este lovit de inc., și și că cei trei l-au dus la mașină pe partea vătămată și l-au urcat în mașină, iar el a plecat împreună cu inc. împreună cu mașina acestuia.
S-a precizat că avea gențile părții vătămate în mână, că a luat o geantă de la acesta și a plecat la locul în care parcase inc. tin. A pus gențile în mașina inc. și au plecat împreună spre com.. Că, în genți au căutat inc. și care au spus că au găsit niște bani străini și un.
De asemenea și ceilalți inculpați au declarat că, au luat bunurile părții vătămate și au plecat cu ele înspre com., iar inc. a luat de la partea vătămată suma de 300 lei.
A rezultat de asemenea că, văt.p. a fost urcată cu forța în mașină motiv pentru care acesta când a avut posibilitatea a sărit din mașină și a fugit.
Din declarația inc. a rezultat că, inc. l-a lovit pe văt.p. cu pumnul, iar l-a lovit cu piciorul, inc. a avut în mână un furtun cu care l-a lovit pe partea vătămată, astfel că, declarația lui ulterioară că nu l-ar fi lovit pe partea vătămată nu poate fi luată în calcul. Același inc. a declarat că, văt.p. a fost lovită de toți inc. cu excepția fratelui său, iar după ce l-a lovit el împreună cu inc. au sărit toți la grămadă și l-au lovit (fila 30 din dosarul de urmărire penală).
În drept faptele inculpaților de a sustrage de la partea vătămată bani și bunuri prin violență întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.2 ind.1, lit.a
Cod PenalLa individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpaților instanța a ținut seama de disp. părții generale a Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială și în legea specială, de gradul de pericol social al faptei săvr. de persoana inculpaților și de împrejurarea că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă prev. de art.37 lit.a pen. fiind condamnat la 3 ani închisoare cu aplicarea art.81 pentru Cod Penal infr.prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1, lit.a,e,g,i cu Cod Penal aplicarea art.41-42.Cod Penal, prin sentința penală nr.960 din 09.10.2006 a Judecătoriei Motru, pronunțată în dosarul nr.46/2006.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice solicitată de către apărătorii inculpaților s-a dispus respingerea acestei cereri întrucât fapta prev.de art.211 alin.1 alin.2 lit.b și c și alin. 2 ind.1 lit.a a Cod Penal fost pe deplin dovedită.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, care critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În apelul său, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie arătând că nu se face vinovat de aceste fapte, iar celelalte apeluri nu au fost motivate, însă în concluziile orale ale apărătorilor desemnați din oficiu s-a invocat pentru inculpații, și schimbarea încadrării juridice prev, de art. 180.pen și condamnarea pentru această faptă, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate fiecăruia de către instanța de fond iar pentru apelantul inculpat s-a solicitata redozarea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.291 din 23 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj, a respins ca nefondate apelurile, iar în baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv din perioada 15.09.2008 - la zi - 23.11.2009 și s-a menținut starea de arest a inculpaților.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 450 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 400 lei reprezintă onorarii apărători desemnați din oficiu și se vor avansa din fondurile către Baroul Gorj.
Instanța de fond pe baza declarațiilor inculpaților date la organul de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, a declarațiilor părții vătămate și martorilor, a certificatului medico-legal al părții vătămate, a proceselor verbale de constatare și de restituire a bunurilor sustrase și de confruntare, a planșelor fotografice și a urmelor papilare a stabilit o corectă și completă stare de fapt precum și vinovăția tuturor celor 5 inculpați în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care au fost condamnați.
Deși, pe parcursul cercetării judecătorești inculpații, și au revenit asupra declarațiilor date în faza de cercetare penală, aceste ultime susțineri ale susnumiților s-a reținut în mod temeinic de către prima instanță faptul că sunt contrazise de declarațiile din prima fază procesuală cât și de declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și cursul cercetării judecătorești.
Totodată, stabilind o corectă stare de fapt și probând pe deplin vinovăția inculpaților, la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a făcut o temeinică aplicare a criteriilor prevăzute prin disp.art. 72.pen.
S-a mai arătat că prima instanță, în mod temeinic a respins cererile privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire întrucât infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpații au fost trimiși în judecată a fost pe deplin dovedită ca fiind săvârșită de către toți cei 5 apelanți inculpați, contribuția fiecăruia dintre aceștia fiind detaliat prezentată în considerentele sentinței apelate.
Față de cele arătate, tribunalul a respins ca nefondate apelurile inculpaților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și.
Inculpatul a criticat hotărârile recurate în ce privește încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina sa, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, încadrarea justă fiind aceea de lovire, întrucât nu a deposedat-o pe partea vătămată de nici un bun, ci numai i-a aplicat acesteia lovituri, fără să urmărească scopul de însușire a bunurilor.
Totodată, ambii inculpați au criticat decizia în ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, solicitând reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile formulate sunt nefondate.
Criticile formulate de inculpatul referitoare la încadrarea juridică a faptei - nu sunt fondate, activitatea infracțională a acestui inculpat fiind just stabilită prin hotărârile recurate, instanța de fond și apel reținând în mod corect că în data de 13/14 septembrie 2008, inculpații prin violență și amenințare au deposedat-o pe partea vătămată de mai multe bunuri.
Apărarea inculpatului - în sensul că acțiunea sa de lovire a părții vătămate este independentă de acțiunile celorlalți coinculpați care au deposedat-o pe partea vătămată de mai multe bunuri - este în contradicție cu probele administrate, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile date de inculpați la urmărirea penală și în faza de cercetare judecătorească, certificatul medico-legal, procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de restituire a bunurilor, probe din care rezultă că inculpatul alături de ceilalți coinculpați a contribuit efectiv și concomitent la deposedarea prin violență a părții vătămate de bunurile avute asupra lui și în autoturismul său.
În plus, din procesul-verbal de percheziție corporală (fila 121 dosar ) rezultă că asupra inculpatului s-a găsit telefonul mobil al părții vătămate, ceea ce infirmă apărarea acestuia în sensul că nu ar fi participat la deposedarea părții vătămate de bunurile sale.
De altfel, practica judiciară a statuat în mod constant că, atâta timp cât inculpații au acționat împreună, nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice faptul că numai unul dintre aceștia a solicitat părții vătămate să îi remită banii pe care îi avea asupra sa și în acest context, ceilalți inculpați aplicau lovituri părții vătămate, în această situație existând coautorat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Mai mult, Curtea are în vedere și faptul că în declarațiile date inițial la urmărirea penală (filele 51-52 dosar ), inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, iar revenirile ulterioare ale inculpaților asupra declarațiilor date inițial în faza de urmărire penală, nu sunt justificate, cu date, împrejurări de natură să formeze convingerea că exprimă adevărul și că deci depozițiile anterioare nu exprimă realitatea.
În consecință, având în vedere principiul liberei aprecieri a probelor prevăzute de art.63 alin.2 Cod penal, care lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, precum și principiul aflării adevărului prevăzut de art.3 Cod pr.penală, care impune instanței de fond să dea eficiență acelor probe, care coroborate cu alte probe legal administrate exprimă adevărul, în mod just instanța de fond și apel au dat eficiență declarațiilor date de inculpați la urmărire penală, declarații care se coroborează cu toate celelalte probe administrate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că vinovăția inculpatului a fost corect reținută, încadrarea juridică a faptei fiind de asemenea justă, cât timp probele administrate confirmă că inculpatul prin acțiunile sale a contribuit efectiv alături de ceilalți inculpați la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în încercarea de a rezolva în afara cadrului legal un litigiu patrimonial între partea vătămată și inculpatul, criticile formulate de inculpatul sub acest aspect nefiind întemeiate.
Celelalte critici formulate de ambii recurenți inculpați referitor la individualizarea judiciară a pedepsei sunt de asemenea, nefondate, Curtea constatând că în cauză s-a dat eficiență criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, referitoare la gradul de pericol social concret al faptei, urmările produse, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, în ce privește pe inculpatul se observă că pedeapsa aplicată acestuia de 4 ani închisoare, a fost deja coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, fiind reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, astfel că o reducere a pedepsei sub această limită nu ar fi de natură să realizeze scopul pedepsei.
În ce privește pe inculpatul, se observă că pedeapsa a fost aplicată la limita minimă prevăzută de lege, iar o reducere a acesteia ar fi posibilă numai în situația reținerii unor circumstanțe atenuante care nu se identifică în speță, în condițiile în care inculpatul este recidivist, săvârșind fapta în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedeapsei de 3 ani închisoare aplicată prin nr.960/2006 a Judecătoriei Motru, instanța de fond dispunând în mod corect revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În consecință, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, criticile formulate de inculpați sub acest aspect nefiind fondate.
Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform art.3859alin.3 Cod pr.penală, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Se va deduce în continuare arestarea preventivă a inculpaților și de la data de 23 noiembrie 2009, la zi.
Văzând și dispoz.art.192 alin.2 Cod pr.penală, vor fi obligați fiecare dintre recurenții inculpați la plata sumei de câte 320 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei fiecare onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.291 din 23 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, ca nefondate.
Deduce în continuare arestarea preventivă a inculpaților și de la data de 23 noiembrie 2009, la zi.
Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la plata sumei de câte 320 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei fiecare onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 25 ianuarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
PS/2.02.2010
25 ianuarie 2010.
- Emis două extrase penale pentru inc. și.
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
