Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 611/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 611/
Ședința publică din 11 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu- G--,judecător
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru- -
JUDECĂTOR 3: Mariusdr.-
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpat, împotriva deciziei penale nr.127/A din 01 octombrie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-inculpat asistat de avocat din oficiu, conform delegației nr.3922/2008 emisă de Baroul A, lipsă fiind intimatul-parte civilă.
Procedura nu este legal îndeplinită cu intimata parte civilă.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-inculpat, av, solicită amânarea cauzei pentru lipsa dovezii de citare a intimatei părti civile.
Reprezentanta parchetului consideră că nu sunt motive de amânare, lipsa de procedură cu partea vătămată neprejudiciind interesele procesuale ale acesteia.
Curtea, având în vedere lipsa procedurii de citare a părții civile, constată că aceasta situație nu este de natură să prejudicieze interesele procesuale ale vreunei părți și constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-inculpat, av, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.127/A din 01 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea și trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucât inculpatul săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat și condamnat.
De asemenea arată că se impune și o schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, întrucât acesta a fost invitat în gospodăria părții vătămate, iar cu privire la infracțiunea de tâlhărie, aceasta ar trebui inlocuită și să se rețină infractiunea de loviri cu scuza provocării de către partea vătămată.
Reprezentanta parchetului formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului nefiind vinovat de faptele reținute în sarcina sa.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 16 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr-, în baza art. 211 alin. 2 lit. b), alin. 21lit. c) Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 03.07.1973 în or. Cîmpulung, jud. A, domiciliat în com., sat., jud. V, deținut în PRMS COLIBAȘI, studii 10 clase, căsătorit, cetățenie română, stagiul militar satisfăcut, recidivist, având CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37lit. b) Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) Cod penal și art. 34 lit. b) Cod penal, s-a aplicat spre executare pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
S-a aplicat art. 57, 71 Cod penal și au fost interzise, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) Cod penal.
În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal și art. 343 al. 2 Cod procedură penală s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive, de la 02 octombrie 2006 - la zi.
În baza art. 14 Cod procedură penală rap.la art. 998 Cod civil, s-a dispus restituirea sumei de 150 lei reținute de la inculpat ca și corp delict, către partea civilă, domiciliată în com., sat., jud.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul d e procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 30.09.2006 inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate și prin violență i-a sustras suma de 150 lei.
Partea vătămată a fost examinată de medicul legist, care concluzionat că aceasta prezenta leziuni în zona gâtului, a obrazului stâng, a genunchilor, produse prin lovire cu corpuri dure și care au necesitat pentru vindecare 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.
În drept, s-a apreciat că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b), alin. 2/1 lit. c) Cod penal, pentru ambele infracțiuni reținându-se starea de recidivă postexecutorie, potrivit art. 37 lit. b) Cod penal.
La individualizarea pedepselor, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 72 din Codul penal, faptul că infracțiunile au fost comise în concurs real, cum și gravitatea acestora.
Cum prejudiciul cauzat părții vătămate nu a fost acoperit, s-a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, dispunându-se restituirea către aceasta a banilor confiscați de la inculpat.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia penală nr. 127/ din 01 octombrie 2008 Tribunalului Vâlcea.
A fost respinsă cererea de schimbarea încadrării juridice din art.211 alin. 2 lit. b), alin. 21lit. c) Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal, în art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. c) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.
Sentința a fost, însă, desființată în parte, în sensul că s-a înlăturat aplicarea art. 64 lit. c) Cod penal.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 88 și art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă în continuare detenția.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Se menționează de către tribunal, în considerentele deciziei, că starea de fapt a fost corect stabilită, prin coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile martorilor, cu procesele-verbale și cu actul medico-legal.
Apărarea inculpatului, în sensul că el nu a lovit-o pe partea vătămată, ci doar a îmbrâncit-o în curte, iar aceasta a căzut pe spate, a fost înlăturată, fiind infirmată de concluziile raportului de constatare medico-legală, potrivit cărora toate leziunile prezentate de partea vătămată sunt poziționate în zona gâtului și a feței și au fost produse prin lovirecu, iar nudecorpuri dure.
Referitor la critica formulată de inculpat, vizând încadrarea juridică dată faptelor, s-a observat că prin decizia nr. XXXI din 16 aprilie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, s-a statuat că fapta de pătrundere în orice mod într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării, constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 Cod penal și infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 21lit. c) Cod penal.
Acesta a fost motivul pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă.
Individualizarea pedepselor s-a apreciat a fi corectă, pedeapsa aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și având în vedere persoana inculpatului, împrejurarea că se află în stare de recidivă postexecutorie.
S-a observat, însă, că în mod nelegal au fost aplicate dispozițiile art. 64 lit. c) Cod penal, în condițiile în care condamnatul nu s-a folosit de o activitate, funcție sau profesie pentru a săvârși infracțiunea.
În termen legal, decizia pronunțată de tribunal a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, pe motiv că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină.
O a doua critică formulată de inculpat, prin apărătorul său, vizează încadrarea juridică dată faptelor, recurentul susținând că a intrat în curtea locuinței părții vătămate fiind chemat de aceasta, așadar cu consimțământul său.
În fine, s-a susținut de către recurent că tâlhăria nu a fost comisă, căci partea vătămată îi datora banii luați, astfel că ar trebui reținută în sarcina sa cel mult fapta de lovire, în condițiile provocării sale de către partea vătămată.
Analizând hotărârea atacată cu recurs prin prisma criticilor formulate, cum și a cazurilor de casare la care obligă art. 385/9 alin. 3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, în mod judicios s-a stabilit, pe baza probelor administrate, că în noaptea de 30 septembrie partea vătămată, a auzit câinele lătrând și a ieșit din casă, să vadă dacă este cineva la poartă dar, fiind întuneric, s-a întors în locuință să ia o lanternă.
În timp ce căuta lanterna, luminile s-au stins brusc, iar ea și-a dat seama că cineva a pătruns în locuința sa; în acel moment, inculpatul a prins-o cu o mână de gât și cu cealaltă de mâna, îmbrâncind-o pe pat și zicându-i "profit și eu de tine, fă".
Partea vătămată, de frică, a început să se zbată, să strige să o lase în, întrebându-l cine este și cine l- trimis. i-a răspuns că este ginerele lui și că venit să ia banii pe care îi datora acestuia, respectiv suma de 2 milioane lei.
În continuare, partea vătămată a încercat să opună rezistență, iar în lupta cu agresorul, din așternuturile de pe pat ieșit la iveală o cutie de cafea solubilă "", în care aceasta avea suma de 150 lei.
Inculpatul simțit cutia și, pentru a-i descoperi conținutul, aprins lumina, amenințând-o totodată cu moartea pe partea vătămată, cerându-i să stea cu fața la perete.
După ce a luat din cutie banii, inculpatul și-a pus pe față baticul părții vătămate pentru a nu fi văzut, apoi a părăsit în fugă locuința părții vătămate. Deși aceasta a încercat să-l urmărească, nu a putut să-l ajungă și s-a oprit la martora, căreia i-a povestit cele întâmplate.
Fiindu-i teamă să se mai întoarcă la locuința sa, partea vătămată s-a dus la fratele său și împreună s-au deplasat la poliție, relatând cele petrecute.
Cei doi martori au observat că rochia pe care o purta partea vătămată era murdară de materii fecale ca urmare a temerii provocate de inculpat și încercărilor disperate de a scăpa de acesta.
În cursul aceleiași nopți, ca urmare sesizării primite, organele de poliție din comuna l-au identificat pe inculpat la discoteca din comună, iar în urma controlului efectuat asupra sa a fost găsită, în buzunarul din dreapta al pantalonului, suma de 150 lei, iar în suportul telefonului mobil suma de 86 lei, toți banii fiind murdari de materii fecale, așa cum au constatat, de altfel, și martorii prezenți.
Suma astfel găsită fost reținută pentru cercetări.
Această situație de fapt, descrisă în actul de sesizare și în hotărârea primei instanțe, este în deplină concordanță cu probatoriul administrat în cauză, din care rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea celor două infracțiuni.
Aceasta, în contra apărărilor formulate de inculpat, care în declarațiile date a susținut că a intrat în curtea locuinței părții vătămate cu acordul acesteia și că banii i-ai fost dați chiar de către victimă care, în plus, l-a și lovit.
Nicio probă nu confirmă aceste apărări, așa încât în mod judicios ele au fost înlăturate ca neîntemeiate.
Prin urmare, față de situația de fapt expusă, curtea conchide că inculpatul a comis două fapte penale în concurs real, iar nu una singură, încadrarea juridică dată de judecătorul fondului, prin sentința menținută, sub acest aspect, de către tribunal, fiind cea corectă.
În fine, nu este fondată nici critica vizând individualizarea pedepselor, dată fiind starea de recidivă postcondamnatorie în care infracțiunile au fost săvârșite, gravitatea deosebită a faptelor, cum și atitudinea infractorului după comiterea acestora.
Latura civilă a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, acelea ale art. 346 rap. la art. 14 din Codul d e procedură penală.
Pe cale de consecință, recursul declarat de inculpat este privit ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, iar în baza art. 192 alin. 2 din același cod va fi obligat recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat fiul lui și, născut la data de 03.07.1973, CNP--, împotriva deciziei penale nr.127/A din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Deduce la zi prevenția.
Obligă pe recurentul-inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marioara Dumitru, Marius
