Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 617/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
621/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 617
Ședința publică din 30 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale nr. 164/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat juridic de apărător ales, av., cu împuternicirea avocațială nr.-,/2009, depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul - parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită a se încuviința depunerea de înscrisuri la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii solicitate și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față, le va admite și potriv. art. 104 alin. 14 acestea sunt vizate, semnate și depuse la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea deciziei atacate pentru următoarele motive:
1. în temeiul disp. art. 3959pct. 14.pr.pen. considerând că pedeapsa este greșit individualizată în raport de disp. art. 72.pen.;
în temeiul disp. art. 3959pct. 17.pr.pen. pe motiv că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică. în temeiul disp. art. 3959pct. 10.pr.pen. și anume instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate în cauza de față, în temeiul disp. art. 3959pct. 18.pr.pen. - s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.Astfel, în susținerea orală a motivelor de recurs, apărarea critică hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului în raport de disp. art. 72.pen. întrucât în concret fapta nu a fost săvârșită prin mijloace deosebit de periculoase, rezultatul nu s-a materializat într-o vătămare corporală care să aibă consecințe asupra sănătății părții - vătămate.
Față de reținerea instanței de fond în ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului, apărarea nu achiesează la această motivare întrucât, avându-se în vedere persoana făptuitorului, solicită să se observe că starea acestuia de sănătate este precară, fiind suferind de epilepsie, de la vârsta de 16 ani și a fost spitalizat de multe ori și pensionat pe caz de boală.
Mai mult, susține că actele de violență care s-au reținut că le-ar fi exercitat asupra părții - vătămate nu au fost dovedite în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, astfel apărarea consideră că sunt incidente disp. art. 74 lit. c pen. prevederi ce nu au fost apreciate de Tribunal, cu aplicarea principiului "in dubio pro reo".
Un alt aspect reținut la individualizarea pedepsei a fost acela că inculpatul a încercat să se sustragă la urmărirea penală, părăsind teritoriul României, aprecieri ce sunt combătute de apărare motivate prin starea de sănătate a inculpatului și prin faptul că I s-a recomandat de către medici să urmeze un tratament de specialitate în Ungaria, menționându-se faptul că acest tratament nu se găsește în România.
Gradul de pericol social al faptei, în opinia apărătorului nu se poate reține întrucât inculpatul nu a adus o vătămare sănătății și integrității corporale a părții vătămate și nu a folosit mijloace periculoase la săvârșirea faptei.
În concluzie, solicită rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, iar în decizia pronunțată să se dea eficiență dispozițiilor. art.72 Cod penal, considerând că se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, acest cuantum al sancțiunii fiind de natură să realizeze scopul preventive și educativ al pedepsei prev. de art. 52.pen.
Totodată, solicită a se face aplicarea disp. art. 88.pen. și să se deducă din pedeapsa care se va aplica, pedeapsa pe care inculpatul a executat-o până în prezent.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, apărarea arată că ambele instanțe au reținut că inculpatul, beneficiind de sprijinul altei persoane, a încercat sa sustragă prin acte de violență bani din portofelul parții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativa la tâlharie prev. de art 20 rap la art.211 al 2 lit b,c si alin 2 indice 1 lit a ( de două sau mai multe persoane împreună), or aceasta individualizare a faptei este incorecta în opinia apărătorului. este forma de participație în care la săvârșirea faptei își aduc contribuția în mod nemijlocit două sau mai multe persoane, contribuție ce reprezintă elementul material al laturii obiective. Astfel, solicită a se dispune achitarea in baza art.11 pct 2. lit raportat la 10 lit a pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, prev art. 20 rap. la art 211 al.2 indice 1 lit.a Cod penal, deoarece fapta nu a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.
Dacă inculpatul ar fi exercitat violențe împotriva părții vătămate, respectiv aceea excoriație la mâinii - de care se face vorbire numai în procesele verbale ale jandarmilor, nu și în declarația părții vătămate-acest lucru ar fi trebuit probat și printr-o expertiză medico-Iegală efectuată de L tocmai pentru a corobora cu declarațiile părții vătămate.
Așadar, pentru acest motiv, apărarea solicită admiterea recursului potrivit prevederilor legale înscrise în art.385, indice 15 alin 2 lit. d Cod procedură penală și, prin urmare, rejudecarea de către instanța de recurs, în temeiul art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei, din art.20 p rap. la art. 211 a1.2 lit. b, c p în art 20.p rap. la art.208-209 lit e și g Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executarea în condițiile art.86 indice 1 cu un termen de încercare mai mare în baza art.86 indice 2 Cod penal.
Precizează că al treilea motiv de recurs îl reprezintă cazul prev de art. 385 indice 9 punctul 10 Cod procedură penală, și anume instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate în prezenta cauză având în vedere faptul că art.63 alin 2 Cod de procedură penală prevede că formarea convingerii judecătorilor se realizeazăprin examinarea tuturor probelor administrate.
Consideră că această omisiune, precum și înlăturarea unor mijloace de probă ca fiind nesincere sau alterate de trecerea timpului au dus la pronunțrea unei hotărâri nelegale și netemeinice în raport de inculpatul.
Arată că din procesele - verbale întocmite de jandarmii din 1 Special de Jandarmi rezultă că aceștia au văzut două persoane antrenate într-o discuție și care aveau un comportament suspect.
De altfel, în fata instanței de judecată martorul, unul dintre jandarmii ce au surprins presupusul moment al săvârșirii faptei, a declarat că "erau două persoane, care gesticulau și vorbeau mai tare în limba engleză". "precizez că partea vătămată nu prezenta urme de violențe pe corp și nici nu ne-a invederat că ar fi fost lovită". - fila 180 dosar de instanță.
În drept, pentru acest motiv de recurs, apărarea solicită admiterea recursului, să se dea curs prevederilor legale înscrise în art.385, indice 15 alin 2 lit. c pr.pen. și, prin urmare, rejudecarea de către instanța de fond pentru a fi evaluate toate probele din dosar conform dispozițiilor legale.
Referitor la motivul patru de recurs, respectiv eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, apărarea consideră că au fost înlăturate toate probele administrate în cauza de față, prin urmare, pentru acest motiv de recurs se solicită admiterea recursului și aplicarea prevederilor legale înscrise în art.385, indice 15 alin 2 lit. d pr.pen. iar în urma rejudecării, să se rețină o situație de fapt conformă cu realitatea și, pe cale de consecință,aplicarea inculpatului a unei pedepse situată sub minimul prevăzut de legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, însă în temeiul disp. art. 3859pct. 14.pr.pen. considerând că instanțele de judecată au încălcat principiul "non reformatio in pejus" și au agravat situația inculpatului în propria cale de atac, aplicându-i un spor de 6 luni cu aplicarea disp. art.85 pen.
Astfel, reprezentantul Ministerului Public solicită înlăturarea sporului de 6 luni, însă în ceea ce privește primul motiv de recurs al inculpatului, consideră că nu se impune a fi redozată pedeapsa mai mult decât a specificat mai sus.
Arată că inculpatul a mai suferit o condamnare anterior pentru același gen de infracțiuni, iar atitudinea sa a fost de nerecunoaștere inițial, încercând să-și minimalizeze fapta.
În ceea ce privește motivul doi de recurs, cu privire la schimbarea încadrării juridice, reprezentantul Ministerului Public consideră că este neîntemeiat și solicită a se respinge.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public consideră că nu se poate dispune achitarea inculpatului, astfel cum s-a solicitat de apărare, din probe rezultând faptul că inculpatul era împreună cu un prieten când au abordat partea vătămată. Astfel, în sprijinul acestei teorii sunt declarațiile inculpatului coroborate cu cele ale părții vătămate, precum și declarațiile jandarmilor.
În combaterea celui de-al treilea motiv al apărării, reprezentantul Ministerului Public susține că au fost avute în vedere toate probele administrate, fiind suficiente în dovedirea infracțiunii săvârșite de către inculpat.
În concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului în sensul solicitat de Parchet.
Apărătorul recurentului - inculpat, în replică, consideră motivul susținut de Reprezentantul Ministerului Public ca fiind corect, însă consideră că instanța de fond a făcut cercetarea judecătorească cu rea-credință.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp.art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că regretă fapta comisă și este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 846 din 10.11. 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B (dosar nr-), s-a respins - ca neîntemeiată - cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat.
În baza art.20 raportat la art. 211 alin.2 lit.b,c și alin. 2 ind.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 240 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, a fost anulată suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.849/21.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la 27.05.2008.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani, aplicată prin aceeași sentință în pedepsele componente de: 2 ani - aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin. 1- 209 alin. 1 lit.a, e Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a,b,c și art. 76 lit. c Cod penal și pedeapsa de 2 luni închisoare - aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 240 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a,b,c și art. 76 lit. e Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, au fost contopite cele patru pedepse concurente de: 4 ani; 1 an și 6 luni; 2 ani și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni, în final, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 74-61 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus prevenția de la 23.01.2004 la 29.01.2004, din 03.05.2006 (reținere de 24 de ore) și de la 27.07.2006 până la 25.04.2007.
A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a sentinței.
Conform art.118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a portofelului tip legitimație, folosit la săvârșirea infracțiunii.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2537/P/2006 din data de 24.08.2006, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale și tentativă la tâlhărie, fapte prevăzute de art. 240 și art. 20 rap. la art. 211 al. 2 lit. b, c și al. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin sentința penală nr.1332/03.10.2007 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 240 Cod penal.
În baza art. 20 rap. la art. 211 al.2. lit. b, c și al. 2 ind. 1 Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 - 64 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii preventive de la 3.05.2006 și arestul preventiv din perioada 27.07.2006 până la 25.04.2007.
A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a portofelului tip - legitimație folosit la săvârșirea infracțiunilor.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul.
Prin decizia penală nr.98/07.04.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția I-a Penală, a fost admis apelul inculpatului și a fost trimisă cauza spre judecare Judecătoriei Sectorului 1 B, având în vedere și schimbarea competențelor materiale în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare că, în noaptea de 02/03.05.2006, în timp ce se afla pe Bd. -, partea vătămată - a fost abordată mai întâi de către un individ necunoscut care l-a întrebat, în engleză, dacă dorește "droguri sau femei" care însă s-a depărtat la refuzul părții vătămate, în momentele imediat următoare partea vătămată fiind abordată de către inculpatul, care s-a prezentat ca fiind polițist arătând acesteia o legitimație cu o fotografie într-un portofel din piele, și care l-a luat de braț cu scopul de a-l reține spunându-i că este de la poliție și întrebându-l ce caută prin zonă.
Inculpatul a încercat să ascundă legitimația observând că lângă ei a oprit un echipaj de jandarmerie, partea vătămată cerând însă lucrătorilor de jandarmerie să îi prezinte o legitimație pentru aoc ompara cu cea a inculpatului, moment în care jandarmii i-au efectuat un control corporal sumar inculpatului și au găsit au găsit un portofel din vinilin culoare maro, în care acesta avea cartea de identitate, în baza căreia au reținut și datele de identitate ale inculpatului.
În raport de materialul probator administrat în cauză, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de recunoaștere de pe planșa foto, proces-verbal de recunoaștere a portofelului cu care inculpatul a încercat să o inducă în eroare pe partea vătămată prezentându-se ca polițist, proces-verbal al DGPMB - 1 Special Jandarmi, rapoartele întocmite de către subofițerul din cadrul ui 1 Special Jandarmi, declarațiile inculpatului, alte adrese, instanța de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor puse pe seama sa și l-a condamnat, conform dispozitivului sentinței penale.
Împotriva acestei sentinței penale nr.846 din 10.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, în termen legal, a declarat apel inculpatul, apel ce a fost respins prin decizia penală nr.164 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul inculpatului este nefondat,pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond - în raport de materialul probator administrat în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de recunoaștere de pe planșa foto, proces-verbal de recunoaștere a portofelului cu care inculpatul a încercat să o inducă în eroare pe partea vătămată prezentându-se ca polițist, proces-verbal al DGPMB - 1 Special Jandarmi, rapoartele întocmite de către subofițerul din cadrul ui 1 Special Jandarmi, declarațiile inculpatului, alte adrese - a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor puse pe seama sa și l-a condamnat, conform dispozitivului sentinței penale, pedeapsa dată spre executare inculpatului fiind judicios cuantificată, iar modalitatea de executare respectiv, în regim de detenție, fiind corect individualizată.
Tribunalul nu a reținut motivele de apel formulate de către inculpat - în sensul schimbării încadrării juridice a infracțiunii deduse judecății din infracțiunea de tentativă la tâlhărie săvârșită de două sau mai multe persoane în infracțiune a prev. de art. 20 rap la art. 211 alin. 2 lit b sau Cod Penal în infracțiunea de furt calificat, deoarece astfel cum a declarat partea vătămată și cum a recunoscut de altfel, inculpatul, acesta din urmă, la săvârșirea infracțiunii, a fost ajutat de o altă persoană a cărei identitate a rămas necunoscută și față de care s-a disjuns urmărirea penală, persoană care a acostat inițial pe partea vătămată și care s-a informat astfel dacă aceasta din urmă cunoaște sau nu limba străină, oferind astfel informații inculpatului pentru ca acesta să fie sigur că metoda "" (de a se prezenta unei persoane străine sub identitatea de polițist) este funcțională. Pe de altă parte, nu poate fi vorba nici de furt calificat în condițiile în care inculpatul a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, strângând-o cu putere de braț pentru aoî mpiedica să se îndepărteze si producând acesteia o plagă prin însângerare, plagă care îndeplinește cerințele infracțiunii de lovire sau alte violențe (nu este obligatorie atestarea ei printr-un certificat INML) și care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii complexe de tâlhărie astfel cum este definitivă prin lege si practică judiciară.
Tribunalul nu a reținut nici critica vizând reindividualizarea pedepsei aplicate - atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, în condițiile în care acesta nu a avut o atitudine de recunoaștere și regret nici în faza de urmărire penale nici în faza judecății în fond, mai mult decât atât, fusese condamnat anterior pentru infracțiuni similare (furt și uzurpare de calități oficiale) ceea ce dovedește perseverență infracțională și același mod de operare - gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite fiind deosebit de ridicat, mai ales prin modalitatea și împrejurările săvârșirii lor, amploarea acestui gen de infracțiuni ("faima" României în acest gen de infracțiuni fiind bine cunoscută și peste hotare), generând un sentiment de insecuritate și indignare în rândul opiniei publice, cât mai ales a cetățenilor străini care ne vizitează tara.
Cu privire la cererea inculpatului - de ridicare a măsurii obligării de a nu părăsi țara - în sensul de a se putea trata față de afecțiunilor de care suferă, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată, existând serioase temeri că acesta s-ar sustrage procesului penal și de la o eventuală executare a pedepsei aplicate, afecțiunile de care suferă putând fi tratate la fel de bine, și în România.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a respins apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, vizând și sentința instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul: nepronunțării asupra unor probe (art.3859pct.10 C.P.P.), greșita încadrare juridică (art.3859pct.17 C.P.P.), greșita individualizare a pedepsei aplicate (art.3859pct.14 C.P.P.), respectiv comiterea unei grave erori de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite (art.3859pct.18 C.P.P.).
Analizând motivele recursului declarat de inculpat și verificând hotărârile pronunțate de judecătorie și tribunal, precum și probele administrate în cauză, Curtea constată și reține că acestea sunt nelegale și netemeinice, iar recursul este fondat, astfel că, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis.
Decizia penală nr.164/A din 4 martie 2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr- este nelegală și netemeinică.
Considerentele de fapt și de drept avute în vedere de C la pronunțarea acestei decizii sunt următoarele:
Prin sentința penală nr.846 din 10 noiembrie 2008, Judecătoria Sectorului 1 B l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie și uzurpare de calități oficiale, anulând suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentințapenalănr.849/21 septembrie 2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la 27 mai 2008 și descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin această sentință,în pedepsele componente de 2 ani închisoare - pentru comiterea infracțiunii prev.și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1, cu aplicarea art.74 lit.a, b, c și art.76 lit.c Cod penal și pedeapsa de două luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.240 cu aplicarea art.74 lit.a, b, c și art.76 lit.e Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod procedură penală, instanța de fond a contopit cele patru pedepse concurente, respectiv de 4 ani, 1 an și 6 luni, 2 ani și 6 luni, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, astfel cum s-a arătat mai sus, inculpatul având de executat,în final, pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive.
Tribunalul București ca instanță de apel, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
deciziei recurate constă în aceea că, prin respingerea apelului inculpatului, Tribunalul București nu a înlăturat sporul de 6 luni închisoare, aplicat ca urmare a dispozițiilor art.85 Cod penal, cu privire la anularea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.849/21 septembrie 2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la data de 27 mai 2008.
Aplicarea acestui spor condamnatului este nelegală, deoarece, inițial, inculpatul a fost condamnat de Tribunalul București - Secția I-a Penală, prin sentința penală nr.1332 din 3 octombrie 2007, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, sentință împotriva căreia inculpatul a formulat apel, iar acesta a fost admis, iar prin decizia penală nr.98/7 aprilie 2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 1
Or, conform principiului că unei părți din proces nu i se poate agrava situația în propria cale de atac - non reformatio in pejus - în fond după desființează, Judecătoria Sectorului 1, investită ca instanță de fond, iar Tribunalul București ca instanță de apel nu puteau să-i agraveze inculpatului situația sa juridică.
Prin urmare, Curtea constatând și reținând nelegalitatea acestor două hotărâri judecătorești, va admite - sub acest aspect - recursul inculpatului, va casa cele două hotărâri și va înlătura sporul de 6 luni, aplicat acestuia conform dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal.
Pentru înlăturarea sporului, Curtea va descontopi pedeapsa aplicată inculpatului, în pedepsele componente și îl va condamna pe inculpat, în final, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.
În condițiile prevăzute de dispozițiile art.71 Cod penal, Curtea îi va interzice inculpatului drepturile prevăzute de dispozițiile art.64 alin.1, lit.a și b Cod penal.
Curtea va face aplicația art.88 Cod penal și art.350 Cod procedură penală, menținând starea de arest și deducând din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de recurentul inculpat celor două hotărâri judecătorești, Curtea reține că acestea sunt nefondate și că nu au susținere în materialul probator administrat în cauză, fiind, astfel nefondate, iar pe cale de consecință, vor fi respinse.
În mod corect, instanța de fond a respins cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpat, încadrarea dată prin actul de sesizare a instanței fiind legală și, ca atare, corect menținută, aceasta rezultând și din probele administrate în timpul cercetării judecătorești.
Referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea reține că și această critică este nefondată, dat fiind faptul că instanțele - de fond și de apel - au verificat în mod temeinic probele administrate în cauză, din acestea rezultând fără putință de tăgadă, că inculpatul se face vinovat de comiterea celor două fapte, că aceste fapte prezintă un pericol social ridicat, la individualizarea pedepselor aplicate, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, iar pedeapsa rezultantă aplicată fiind just individualizată, cu excepția aspectului de nelegalitate relevat mai sus și anume aplicarea sporului de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește interpretarea probelor, Curtea, verificând și această critică, constată că probele au fost administrate corect, interpretarea lor s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor de legalitate, în mod imparțial.
Astfel fiind, Curtea va proceda conform celor ce preced.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea urmează a face aplicația dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.164 A din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Casează sentința penală nr.846 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B - în parte - și decizia penală nr.164 A din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală - în totalitate - și, rejudecând, în fond:
Descontopește pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:
-4 ani închisoare
-1 an și 6 luni închisoare
-2 luni închisoare
-2 ani închisoare
Înlătură sporul de 6 luni închisoare și aplicarea art.85 Cod penal, cu privire la anularea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.849 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la 27 mai 2008.
În baza art.33 lit.a Cod penal - art.34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, e și alin. 21lit. a Cod penal și art. 240 Cod penal de către prima instanță, în final, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal deduce prevenția de 24 ore de la 03 mai 2006 și arestarea preventivă de la 27 iulie 2006 până la 25 aprilie 2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-II.
Red.--Jud.sect.1
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
