Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 133/MF/2008)
-Art.211 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 62
Ședința publică de la 28 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
GREFIER: -
Ministerul Public - reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
***************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor din ședința publică de la 13 mai 2008, consemnate în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțare amânată la 20 mai și la 27 mai 2008, privind recursului declarat de inculpatul (fost ), împotriva deciziei penale nr.12 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev de art.211 alin.1 și alin.2 lit.a, Cod penal.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința penală nr. 162/13.09.2007, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr -, în baza art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. a, b, c Cp, cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, a condamnat pe inculpatul (fost, fiul lui și, născut la data de 05.10.1976 în S, județul D, domiciliat în comuna, satul nr. 229, județul D, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, CNP -, la 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cp a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b Cp, pe durata executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 346 alin. 1 și 14 alin. 3 lit. b Cpp, a admis acțiunea civilă a părții civile, fiul lui și, născut la data de 27.07.1991 în T, județul T, domiciliat în comuna, satul, județul D, și în temeiul art. 998-999 Cod civil, a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 719 lei.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cpp, a obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, nr. 1365/P/2006 din data de 06.04.2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului (fost pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. a, b și c Cp, cu aplicarea art. 37 lit. b Cp.
Starea de fapt reținută în actul de inculpare este aceea că în seara zilei de 10.07.2005, partea vătămată a mers la barul din localitatea, unde a stat împreună cu mai mulți tineri până în jurul orelor 2330-2400, fără a consuma băuturi alcoolice.
În timp ce prietenii său jucau rummy, partea vătămată se cu telefonul mobil marca Nokia 6230, cu cameră foto, pe care îl primise de curând de la tatăl său, din Anglia, fiind observat de inculpatul (fost, zis "", aflat și el în bar.
Auzind discuțiile dintre partea vătămată și martorii, și A, care își manifestau intenția de a merge la locuințele lor, inculpatul a părăsit barul cu aproximativ 20-30 de minute înaintea acestora.
Partea vătămată a plecat în jurul orelor 2330-2400fiind însoțită de martorii menționați mai sus.
Ajunși în dreptul cimitirului din localitate, cei cinci au observat că la porțile de intrare în cimitir este o persoană pitită care, când s-au apropiat, i-a atacat cu un lăntete. Observând că atacatorul poartă pe față o mască din plastic cu roșu în dreptul ochilor, imitând culoarea sângelui, cei cinci s-au speriat și au fugit, grupul dispersându-se.
Martorul a fost prins și lovit cu bâta de autor, ocazie cu care martorul l-a recunoscut pe acesta ca fiind inculpatul, martorul precizând că i-a zis inculpatului "bă, tu ești."
După ce l-a lovit pe martorul, inculpatul a alergat după partea vătămată, a prins-o pe aceasta și, după ce a doborât-o la pământ, i-a aplicat mai multe lovituri, deposedând-o de telefonul mobil pe care îl avea asupra sa.
părții vătămate au fost auzite de martorii, și, care s-au deplasat spre locul incidentului pentru a-i acorda sprijin părții vătămate, ocazie cu care inculpatul a fugit cu telefonul sustras în incinta cimitirului.
Deși martorii menționați au plecat în urmărirea inculpatului, acesta a reușit să-și asigure scăparea.
Atât partea vătămată cât și ceilalți martori care o însoțeau l-au recunoscut pe inculpat, deși acesta purta mască, după tatuajul de pe brațul drept, după statură și după îmbrăcăminte, inculpatul având aceleași haine de culoare neagră cu care fusese văzut la bar.
Realizând că persoanele din grupul atacat l-au recunoscut, (partea vătămată și martorul adresându-i-se în timpul agresiunii), inculpatul a mers la locuința sa, și-a schimbat hainele cu altele de culoare deschisă, a luat bicicleta și s-a întors la locul faptei unde, văzând martorii și partea vătămată, a mimat mirarea, întrebând ce s-a întâmplat. Aceștia l-au acuzat pe inculpat de agresarea părții vătămate și de sustragerea telefonului, și fiind întrebat cu privire la împrejurările în care se afla acel loc, la acea oră târzie, inculpatul a pretins că mergea la bunicii săi din comuna, pentru a lua un algocalmin, întrucât îl durea o măsea.
Această acțiune a inculpatului s-a dovedit a fi efectuată în scopul creării unui alibi, întrucât în cursul urmăririi penale, a declarat organelor de cercetare penală că ajungând la locuința bunicilor, nu a putut lua pastilele, porțile de la curtea locuinței.
Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând săvârșirea faptelor și încercând să șteargă urmele infracțiunii. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a săvârșit mai multe infracțiuni intenționate și a executat mai multe pedepse privative de libertate fiind recidivist.
Inculpatul și-a schimbat numele din în, așa cum rezultă din adresa nr. 39525/21.03.2007 a SPCLEP
Starea de fapt prezentată a fost probată cu plângerea si declarația părții vătămate, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, procesul verbal de recunoaștere din grup, procesul verbal de stabilire a prejudiciului, adresa nr. 39525/21.03.2007 a Primăriei S - SPCLEP, raportul de constatare tehnico științifică, certificatul medico-legal nr. 1713/A2/11.07.2005 eliberat de IML C, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Din întreg materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procese verbale de percheziție domiciliară, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, proces verbal de recunoaștere din grup, raport de constatare tehnică și certificat medico-legal,proces verbal de stabilire a prejudiciului, adresa nr. 39525/21.03.2007 a Primăriei S, declarația martorilor audiați în faza de urmărire penală și martorii audiați în faza de cercetare judecătorească și declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut că starea de fapt reținută în rechizitoriu corespunde realității. Apărarea inculpatului cum că era în trecere prin locul agresiunii, la circa 20 minute după săvârșirea faptei, pentru a merge la bunicii săi în comuna vecină, să ia niște medicamente analgezice pentru stoparea unei dureri dentare, fiind îmbrăcat în cu totul alte haine decât cele pe care le purtase în seara respectivă, sunt necredibile, în condițiile în care acesta nu a fost auzit de bunicii săi, știu fiind că pentru a scăpa de o durere de măsea orice om face eforturi deosebite pentru procurarea tratamentului.
În drept, s-a arătat că faptele inculpatului, care mascat a deposedat partea vătămată de un telefon mobil, folosind violența, în timpul nopții și într-un loc public întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărire prevăzute de art. 211 al.1 și al.2 lit.a,b,c,
Cod PenalLa individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72.Cod Penal, respectiv dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 72.Cod Penal, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului, care este recidivist și cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ca pedeapsă accesorie, i-a fost interzise drepturile prevăzute de art. de art. 64 al.1 lit.a,b pe Cod Penal durata executării pedepsei aplicate.
Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului s-a arătat că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii, întrucât în faza de cercetare singura probă prin care procurorul a dispus începerea urmăririi penale a fost declarația martorului, care declarat că l-ar fi recunoscut pe inculpat după tatuajul de la mâna dreaptă. Ori în condițiile în care fapta s-a petrecut în jurul orelor 24,oo într-un sat în dreptul unui cimitir, trebuiau căutate și alte aspecte ale împrejurării producerii faptei. De asemenea nici un martor nu a descris tatuajul, mărimea acestuia sau ce cuprindea. De menționat că inculpatul avea pe el un tricou care îi acoperea tatuajul și nu putea fi observat.
Nu exista la dosar informații dacă, respectiva uliță era iluminată, lucru pentru care ar fi trebuit să se insiste nu numai în faza de cercetare, dar și în faza de judecată.
Nu s-a avut în vedere faptul că instanța nu a audiat nici un martor, fapt care se impunea mai ales că martorul care l-a identificat pe autor se afla în țară, iar prin îndeplinirea mandatului de aducere, organul care trebuia să aducă la îndeplinirea acestuia a declarat că martorul se afla în localitate, fără a menționa dacă acesta era sau nu plecat din țară.
De asemenea, se va avea în vedere faptul că în afară de tatuajul despre care s-a vorbit în faza de cercetare penală, inculpatul a fost supus la detectorul de minciuni și nu s-a putut stabili dacă acestea spune sau nu adevărul.
Din procesul verbal de recunoaștere și identificare a inculpatului după tatuaj, deși în rechizitoriu s-a reținut că probatoriu a fost dovedit cu " plângerea părții vătămate și declarația acestuia, procesul verbal de percheziție domiciliară, procesul verbal întocmit la fața locului și planșe foto, procesul-verbal de recunoaștere din grup.
Ori susținerea Parchetului că procesul-verbal de percheziție domiciliară ar reprezenta o probă din care să-l incrimineze pe inculpat, nu este relevantă atâta vreme cât telefonul mobil sustras nu a fost găsit la domiciliul inculpatului, dar nu a fost găsit nici până în prezent.
Tribunalul a audiat inculpatul în virtutea art. 378.C.P.P. dar și martorii, care instanța de fond nu i-a audiat nemijlocit în faza de cercetare judecătorească.
Verificând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept atât prin prisma dispozițiilor art. 371.C.P.P. cât și a criticilor formulate, Tribunalul admis apelul inculpatului, a desființat, în parte, sentința penală, a înlăturat dispozițiile privind interzicerea dreptului prevăzute de art 64 lit a teza I menținând Cod Penal celelalte dispoziții ale sentinței penale.
S-a apreciat că instanța de fond a administrat un probatoriu insuficient, fiind suplinit de instanța de apel în virtutea efectului devolutiv al căii de atac, fiind concludent, just apreciat pe baza căruia s-a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea.
Deși martorii, A, audiați în calea de atac, nu au mai putut preciza cu exactitate brațul tatuat al inculpatului, tribunalul a apreciat că aceștia din cauza trecerii timpului și a vârstei pe care o aveau la momentul luării depozițiilor au declarat adevărul în faza de urmărire penală, când au fost audiați și au precizat cu exactitate acest aspect.
După incident, inculpatul reapărut la locul respectiv, fiind schimbat de tricou, și însoțit de bicicletă, a fost interpelat de către martori și partea vătămată precizându-le că avea durere de măsea și mergea la bunicii săi în comuna pentru a lua un medicament.
Această apărare a inculpatului privind prezența sa la aceea oră și în acel loc nu s-a coroborat cu nici o probă administrată în cauză, instanța înlăturând-o dat fiind ora târzie, timpul scurs după săvârșirea faptei, dar și faptul că în noaptea respectivă, deși avea o durere dentară, nu a mai ajuns la bunicii săi pentru medicament, după cum declară și martora.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru a fost trimis în judecată inculpatul, Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă, inculpatul săvârșind fapta prin violență în vederea sustragerii telefonului mobil, pe timpul nopții și într-un loc public și purtând o mască.
Stabilind corect existența tuturor condițiilor pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, la individualizarea pedepsei s-a susținut seama de criteriile prevăzute de art. 72.
Cod PenalPedeapsa aplicată a fost stabilită și aplicată între limitele legale speciale, fiind expresia justei evaluări a gradului de pericol social al faptei și a persoanei inculpatului, care este recidivist și nici nu recunoaște fapta.
Însă, în ce privește pedeapsa accesorie, Tribunalul a constatat că, în mod greșit instanța de fond a interzis inculpatului dreptul de a alege pe durata executării pedepsei.
Aceasta deoarece dreptul de a alege este un drept constituțional recunoscut expres de dispozițiile art 36 din Constituție tuturor cetățenilor., în general, continuă să se bucure de toate drepturile si libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate atunci când o detenție regulată intra in mod expres în câmpul de aplicare al art 5 din Convenție.
Având în vedere jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului și criteriile menționate mai sus, tribunalul a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu îl fac incompatibil cu exercitarea dreptului de a alege și, deci, nu sunt de natură a conduce la concluzia că se impune interzicerea dreptului de a alege, fiind motivul pentru care va înlătura aceasta interdicție.
În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că, în mod corect, instanța de fond a reținut că prin săvârșirea infracțiunii s-a cauzat părții vătămate un prejudiciu material constând în contravaloarea telefonului mobil, făcând aplicarea dispozițiile art. 998-999 Cod civil, art. 346 al.2 și C.P.P. art. 14 al.3 lit. b
C.P.P.Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, motivându-se că probele administrate nu conduc cu certitudine la convingerea că inculpatul a săvârșit fapta, solicitându-se în acest sens, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 punctul 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c
C.P.P.Se arată că, practic, singura probă care îl incriminează pe inculpat și în temeiul căreia s-a dispus începerea urmăririi penale este declarația martorului care a declarat că l-a recunoscut pe inculpat după tatuajul de la mâna dreaptă.
Nici un martor nu a descris caracteristicile tatuajului care inculpatul, de altfel, îl are, care însă, dacă se reține că inculpatul ar fi săvârșit fapta, ar fi fost acoperit de mâneca tricoului pe care inculpatul îl purta în noaptea săvârșirii faptei în momentul care s-a întâlnit cu grupul din care făcea parte și partea vătămată.
Se mai precizează că ar fi fost necesare și alte probe de natură a lămuri împrejurările săvârșirii faptei.
Apărătorul ales, susținând aceste motive de recurs, existente în formă scrisă la dosar, a solicitat într-o primă teză achitarea inculpatului ca urmare a aplicării în cauză a principiului "in dubio pro reo", iar în teză subsidiară casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a fi administrate alte probe, pentru lămurirea tuturor împrejurărilor săvârșirii faptei.
Analizând decizia penală prin prisma motivelor de recurs invocate atât în scris cât și oral și în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat, urmând a fi admis, ca urmare a identificării motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 3859punctul 10 teza a II-a pen.Cod Penal, respectiv instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze și să influențeze soluția procesului.
Omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra cererilor formulate prin motivele de apel - apreciate de C, în contextul probator deja existent, ca fiind esențiale, hotărâtoare pentru soluția in cauză - implică o reexaminare a întregului probatoriu administrat.
Inculpatul a precizat în motivele de apel faptul că, la dosarul cauzei nu există informații dacă ulița era iluminată, lucru pentru care ar fi trebuit să se insiste nu numai în faza de urmărire dar și în faza de judecată.
Curtea apreciază că lămurirea acestui aspect era esențială luând în considerare faptul că fapta s-a petrecut în jurul orelor 24, intr-un sat în care - din fotografiile judiciare existente la dosar - era introdus iluminatul stradal.
Față de faptul că toate persoanele audiate - martorii și însăși partea vătămată - au declarat în mod constant, atât la urmărirea penală dar și fața instanței de apel, că locul nu era iluminat artificial, lămurirea acestui aspect era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Precizarea despre care s-a făcut vorbire anterior nu este formulată ca o cerere propriu-zisă dar, în raport de susținerile concomitente, ale părții vătămate și ale martorilor, atât a faptului că locul săvârșirii faptei nu era iluminat artificial dar și a faptului că inculpatul a fost recunoscut după haine, după fizic dar - mai ales - după tatuajul pe care acesta îl are pe brațul drept, instanța, în virtutea rolului activ impus de art. 4.pen Cod Penal trebuia să lămurească acest aspect hotărâtor, esențial pentru soluția procesului, mai ales că, el fusese indicat în mod expres de inculpat, prin motivele sale de apel.
În baza aceluiași raționament, Curtea apreciază că lămurirea împrejurărilor săvârșirii faptei s-a realizat în mod deficitar prin preluarea de către instanțe a relevanței juridice probatorii a unui proces-verbal de "recunoaștere din grup după tatuaj a inculpatului, ca autor al tâlhăriei comise asupra lui - "(fila 39 ) întocmit la urmărirea penală, într-un mod absolut defectuos, în condițiile în care:
-atât din declarațiile părții vătămate cât și din cele ale martorilor audiați lipsesc orice elemente de identificare, descriere a tipului, modelului, culorii sau altor caracteristici ale tatuajului inculpatului;
- din probatoriul administrat rezultă că, în cadrul comunității locale, există multe persoane cu astfel de tatuaje, poziționate la nivelul brațelor;
-în plângerea formulată de partea vătămată, la 11 iulie 2005,minorul - l-a identificat pe inculpat ca autor al săvârșirii infracțiunii fapt ce a determinat începerea urmăririi penale la 12 iulie 2005 "in personam" împotriva inculpatului, o recunoaștere din grup era inutilă;
- în condițiile în care persoanelor înfățișate cu ocazia acestei recunoașteri, care prezintă aproximativ aceleași caracteristici de statură, precum și tatuaje la nivelul aceluiași braț, le-a fost dezvăluită și identitatea, iar nu numai brațul tatuat, recunoașterea " după tatuaj" este nerelevantă.
Curtea are în vedere că, pentru obținerea unor probe utile, concludente, conforme cu realitatea, întreaga activitatea de probațiune trebuie să se manifeste în condiții de corectitudine absolută. Procedeele lacunare, neconforme cu standardele impuse de lege, aduc atingere demnității persoanei cercetate întrucât, aceasta, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, se bucură în temeiul dispozițiilor art. 52.Pen, de prezumția de nevinovăție.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că, decizia pronunțată în apel este nelegală și netemeinică, impunându-se în temeiul dispozițiilor art.38515punctul 2 lit rap. la art. 3859punctul 10 teza a II-a pen.Cod Penal, admiterea recursului declarat de inculpat și casarea cu trimitere spre rejudecare la tribunal, ca instanță devolutivă de atac, pentru lămurirea următoarelor aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei:
- dacă tatuajul inculpatului, cu respectivele caracteristici, inclusiv de culoare putea fi identificat la orele 24 de către persoanele ale căror declarații au fost în acest sens, aflate in mișcare alertă, cu luarea în considerare, din declarațiile martorilor, a dinamicii de grup, în momentul apariției agresorului;
- care erau la data de 11 iulie 2005, orele 24, condițiile de vizibilitate la locul săvârșirii faptei respectiv, dacă iluminarea stradală era funcțională sau în caz contrar, condițiile atmosferice permiteau vizibilitatea și pe ce rază.
În raport de declarația inculpatului din recurs, instanța de apel va putea ordona inclusiv audierea martorilor nominalizați de inculpat în declarația sa precum și orice alte probatorii pe care la va considera necesare în vederea aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3.Pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul (fost ), împotriva deciziei penale nr.12 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, având ca obiect tâlhărie (art.211 Cod Penal), trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev de art.211 alin.1 și alin.2 lit.a, Cod penal.
Caseză decizia penală.
Trimite cauza la Tribunalul Dolj, pentru rejudecarea apelului.
Cheltuielile judiciare, din care 100 lei ce reprezintă onorariu avocat din oficiu, răpmân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 mai 2008
Președinte, Judecător Judecător
Grefier,
Red.
/
/
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
