Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 63/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 3 iulie 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor declarate de inculpații, clopotar și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 239/S din data de 3 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art.304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 3 iulie 2008.
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 239 din 3.05.2007 a Tribunalului Brașovs -au dispus următoarele:
În baza art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21lit.a Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatul - la pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reținerii preventive, de 24 de ore, din data de 11.10.2005 la zi.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reținerii preventive, de 24 de ore, din data de 11.10.2005 la zi.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a menținut măsura de restituire, către partea vătămată, a autoturismului marca WV Passat cu nr. de înmatriculare -, serie șasiu -, serie motor -, dispusă prin decizia penală nr.115/R/15.02.2006 a Curții de Apel Brașov.
În baza art. 109 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către partea vătămată, celei de-a doua chei de culoare neagră pentru autoturismul marca WV Passat, având un breloc de culoare, pe care sunt trecute nr. --039, aflată la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov și înregistrată la nr. 81/2006 în registrul de corpuri delicte.
S-a dispus restituirea către partea vătămată a cărții de identitate a vehiculului și certificatul de înmatriculare, ambele în original, referitoare la autoturismul marca WV Passat cu nr. de înmatriculare -, serie șasiu -, serie motor - ( aflate în dosarul de urmărire penală, filele 170 și 172).
Mijloacele materiale de probă constând în una bucată dischetă-înregistrată și una bucată CD, înregistrat, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov și înregistrate la nr. 81/2006 în registrul de corpuri delicte rămân la dispoziția instanței până la soluționarea definitivă a cauzei.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat pe inculpați să plătească, fiecare, câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, a obligat pe inculpați să plătească, fiecare, câte 4.000 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a stabilit următoarea situație de fapt:
În data de 24.09.2005 partea vătămată însoțit de martorii, și G, au venit în târgul auto cu intenția de a achiziționa un autoturism.
Intenția părții vătămate de a achiziționa un autoturism din târgul de la a fost cunoscută atât de martorii care au însoțit-o pe aceasta cât și de o parte din sătenii din comuna Pechea; astfel martorul ( fila 87 ) a fost cel care l-a împrumutat pe partea vătămată cu suma de 2.000 Euro în jurul datei de 19, 20.09.2005 pentru ca acesta să își poată cumpăra o mașină de la De asemenea despre intenția părții vătămate de achiziționare a autoturismului de la Baș tiut și martorul ache (fila 91 dosar), martor căruia partea vătămată i-a cerut, de asemenea, bani împrumut dar care nu a avut banii necesari îndrumându-l astfel pe partea vătămată către martorul;
A fost stabilit fără putință de tăgadă că, în momentul deplasării la partea vătămată avea asupra sa sumele de aproximativ 91.000.000 lei Rol și 6.900 Euro; acest lucru a fost dovedit prin declarațiile martorilor care au însoțit-o pe partea vătămată la;
În târg partea vătămată a ales un autoturism VW PASSAT de culoare neagră cu număr de înmatriculare - al cărui vânzător era inculpatul; după ce a testat mașina partea vătămată împreună cu inculpatul și martorii care o însoțeau pe partea vătămată, s-au prezentat la biroul existent în târgul auto, birou care se ocupa cu întocmirea și dactilografierea actelor de vânzare-cumpărare pentru mașinile tranzacționate în târgul auto.
Martora (fila 207) a fost cea care era de serviciu în data de 24.09.2005 și care a completat pentru părți un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturismul VW PASSAT achiziționat de către partea vătămată de la inculpatul; martora își amintește că în biroul său partea vătămată i-a înmânat vânzătorului o anumită sumă de bani atât în lei cât și în euro și că, în mod expres, a mai rămas o diferență de 1.150 euro din prețul total de achiziționare a autoturismului.
În legătură cu această diferență, martora a declarat că ea personal a scris pe spatele contractului tip pe care l-a completat pentru părți că va fi achitată la o dată ulterioară, care cădea într-o zi de luni a săptămânii; martora și-a amintit, de asemenea, că inițial părțile s-au înțeles ca partea vătămată să vină să achite această diferență într-o zi de vineri, zi în care urma să fie făcute și demersurile la poliție pentru radierea mașinii, însă ea personal le-a sugerat să aleagă o altă zi pentru că vinerea era program scurt la poliție.
În momentul în care inculpatul a primit banii înmânați de partea vătămată nu a avut nicio obiecție cu privire la suma înmânată și nici la diferența de 1.150 euro pe care o mai avea de primit, fiind de acord și cu data la care această sumă urma să fie plătită de către vânzător.
Martora a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în trei exemplare de culori diferite: roșu, negru și (așa cum proceda pentru toate contractele referitoare la tranzacțiile auto); din cele trei exemplare, unul i-a înmânat inculpatului (cel ), iar celelalte două le-a înmânat părții vătămate.
Din modalitatea în care s-au derulat discuțiile în biroul său, martora a declarat că părțile se înțeleseseră cu privire la prețul autoturismului înainte de a intra să întocmească actele.
De asemenea, odată cu banii, inculpatul i-a înmânat părții vătămate o cheie a autoturismului iar pentru cea de a doua cheie cei doi urmau să meargă acasă la inculpatul pentru aol ua.
Cele două părți și martorii care o însoțeau pe partea vătămată (mai puțin șoferul mașinii cu care au venit de la G), au mers la locuința inculpatului, unde acesta i-a înmânat părții vătămate a doua cheie de la mașină și și-a strâns lucrurile pe care le avea în VW PASSAT.
Partea vătămată a plecat din B, în data de 24.09.2005 la volanul autoturismului VW PASSAT de culoare neagră, cu număr de înmatriculare -.
Pe drumul de la B la Pechea, partea vătămată a alimentat cu combustibil la o benzinărie aflată în Târgu S aparținând SC (fila 168 ), unde camerele de luat vederi ale unității au surprins autoturismul VW PASSAT în momentul în care acesta s-a oprit la pompa de alimentare; de pe suportul magnetic trimis la dosar, așa cum rezultă și din încheierea de ședință din data de 01.03.2007, se observă că în data de 24.09.2005, orele 1233un autoturism VW PASSAT, de culoare neagră, cu geamuri fumurii a oprit la una din pompele de alimentare cu combustibil iar numărul de înmatriculare era -, din el coborând două persoane;
De asemenea până la ajungerea în comuna Pechea, partea vătămată a oprit la o spălătorie auto, lucrătorul de la spălătoria respectivă precum și administratorul acesteia ( martorii și - filele 242 și 243 dosar - își amintesc despre un autoturism VW PASSAT de culoare neagră și de partea vătămată, pe care au recunoscut-o în sala de ședință, acesta din urmă spunându-le că mașina a fost achiziționată în ziua respectivă de la
Martorii audiați în cauză, cetățeni ai comunei Pechea au declarat cu toții că după data de 24.09.2005 au văzut-o pe partea vătămată conducând autoturismul VW PASSAT de culoare neagră, cu număr de înmatriculare - și că, partea vătămată le-a spus că l-a achiziționat din târgul auto de la B; de asemenea mașina a fost văzută parcată atât în fața locuinței părții vătămate cât și la un vecin al acestuia în curte, partea vătămată neputând să o parcheze în curtea proprie din caza spațiului insuficient din perioada respctivă;
Pentru perioada cuprinsă între data achiziționării autoturismului și data de 10.10.2005, există la dosar un CD, din care rezultă că în perimetrul parcării magazinului din G, în data de 30.09.2005 a apărut la un moment dat un autoturism de culoare închisă, fără a se distinge marca și numărul de înmatriculare.
În data de 10.10.2005, conform înțelegerii, parte vătămată a venit în B pentru a achita diferența de preț și pentru a efectua formalitățile necesare radierii autoturismului; când a ajuns în B, partea vătămată l-a sunat pe inculpatul, iar acesta i-a spus să vină cu mașina la el acasă pentru că el nu mai are mașină iar la poliție începe programul abia pe la ora 900.
Când a ajuns în fața casei inculpatului, partea vătămată a oprit mașina pe trotuarul situat pe partea opusă casei, a claxonat, iar din locuință a ieșit fratele inculpatului, inculpatul, care i-a invitat pe el și însoțitorii săi pentru a bea o cafea, aceștia au răspuns invitației, au intrat în casă, unde se aflau mai multe persoane printre care și mama inculpaților, martora iar în momentul în care a coborât inculpatul, partea vătămată i-a spus acestuia că i-a adus diferența de bani și că dorește să meargă la poliție ca să radieze mașina.
Inculpatul i-a cerut părții vătămate să aducă din mașină toate actele acesteia precum și exemplarele din contractul de vânzare-cumpărare pentru a verifica dacă toate actele sunt în regulă; în momentul în care partea vătămată a intrat cu actele în casă, inculpatul le-a luat, le-a pus într-o geantă diplomat și a urcat cu ea la etaj, iar când a coborât nu mai avea nici geanta și nici actele mașinii.
Apoi, partea vătămată i-a spus inculpatului că se aprinde un la bordul mașinii, au ieșit amândoi în stradă, a ieșit de asemenea și inculpatul, care la un moment dat, i-a smuls din mână cheia mașinii părții vătămate și i-a spus să plece de acolo pentru că mașina este a lui; partea vătămată a intrat înapoi în casă și le-a spus însoțitorilor săi (soția sa, fratele său și soția acestuia) ceea ce s-a întâmplat iar apoi au ieșit cu toții din casă, afară în stradă. În acel moment au văzut că portierele mașinii din partea erau deschise iar lucrurile lor erau azvârlite în stradă și, atunci când au încercat să riposteze, atât soția părții vătămate cât și fratele său, au fost agresați fizic atât de către inculpatul cât și de către inculpatul.
În tot acest timp în jurul mașinii s-au adunat toate rudele inculpaților iar la un moment dat inculpatul a luat un par de o bancă aflată afară la poartă și i-a amenințat atât pe partea vătămată cât și pe însoțitorii săi, fără însă a lovi pe cineva.
Înainte de a profera amenințările, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului și l-a băgat în garajul locuinței sale.
În cele din urmă partea vătămată a plecat la poliție pentru a reclama cele întâmplate.
Partea vătămată nu a mai apucat să dea diferența de 1.150 euro inculpatului, însă acesta nici măcar nu l-a întrebat dacă partea vătămată adusese această sumă.
Instanța nu a avut în vedere apărarea pe care și-au făcut-o inculpații în sensul că partea vătămată nu ar fi plătit sumele de bani în biroul martorei și că ar fi rămas doar o diferență infimă de 1.150 euro din prețul stabilit.
Inculpatul a declarat că partea vătămată nu i-a dat nici un în târg ci, că ar fi primit de la acesta doar suma de 1.000 euro avans ca să nu vândă mașina până în momentul în care va plăti. Inculpatul a precizat că nu a mai fost nimeni de față în momentul în care partea vătămată i-a dat această sumă de bani, în fața casei sale (nimeni din familia inculpatulu ). Această declarație nu se coroborează cu niciuna din celelalte probe administrate în cauză.
De asemenea, s-a considerat că este total ilogic că inculpatul, deși a primit numai suma de 1.000 euro (din cei 12.000 euro preț) să-i fi încredințat spre testare autoturismul părții vătămate. De altfel în legătură cu acest aspect trebuie precizat că inculpatul a menționat în declarația dată în fața instanței (fila 47) că i-a dat-o părții vătămate în teste doar până în jurul orei 1600în data de 24.09.2005, pentru ca în momentul în care a fost vizionată discheta de la benzinăria Lukoil, același inculpat să precizeze că este normal ca mașina să apară pe înregistrarea respectivă, deoarece i-a dat-o părții vătămate spre testare. Această variantă nu a fost reținută deoarece partea vătămată nu ar fi avut niciun interes să alimenteze cu combustibil atâta timp cât ar fi trebuit să o înapoieze după numai trei ore inculpatului.
Ipoteza avansată de către inculpați în sensul că autoturismul a rămas în posesia inculpatului până în data de 10.10.2005, este confirmată doar de către membrii familiei acestuia, care au luat parte, la rândul lor, la incidentul din data de 10.10.2005 cu ocazia deposedării părții vătămate de autoturism. Instanța nu a reținut aceste declarații deoarece ele sunt vădit subiective și, analizate în mod amănunțit (pe minute și pe acțiuni), ele sunt pe alocuri chiar contradictorii.
Martorii și, vecini cu inculpații, au dat și ei declarații contradictorii în legătură cu data la care ar fi văzut autoturismul VW PASSAT de culoare neagră, la locuința părții vătămate. Astfel, deși la urmărire penală martorul ( fila 204 ) a declarat că a văzut această mașină în data de 9.10.2005, în fața instanței a precizat că ar fi văzut-o în data de 09.09.2005. De altfel, el personal nu a văzut această mașină în niciuna dintre aceste date ci, a aflat acest lucru de la soția sa.
Martora (fila 205) a declarat în fața instanței că-și menține declarațiile date în faza de urmărire penală și, a declarat din nou, că în data de 09.09.2005 după ora 1600, văzut un autoturism negru VW pe trotuarul de lângă casa inculpaților, însă nu-și mai amintește dacă i-a comunicat și soțului ei acest aspect. Această declarație a fost dată în condițiile în care la urmărire penală aceeași martoră a declarat că a văzut mașina în data de 09.10.2005.
Față de aceste contradicții evidente între declarațiile date între cele două faze ale procesului penal precum și față de motivația puerilă dată în legătură cu modificarea zilelor în care ar fi văzut acest autoturism, instanța va înlătura depozițiile celor doi.
Din întregul probatoriu administrat, instanța a constatat fără dubiu că:
1. inculpatul a vândut autoturismul VW PASSAT de culoare neagră, cu număr de înmatriculare -;
2. partea vătămată a cumpărat de la inculpatul același aututorism;
3. vânzarea-cumpărarea acestui autoturism a fost perfect legală, transferarea proprietății de la vânzător la cumpărător având loc în momentul în care prețul stabilit de comun acord între părți a fost plătit (chiar dacă nu în integralitatea sa); diferența de preț care mai trebuia plătită poate fi considerată ca o clauză a acestui contract de vânzare-cumpărare, iar partea din preț achitată la data de 24.09.2005 reprezintă mai mult de 90% din prețul integral, contractul de vânzare-cumpărare a fost valabil încheiat, chiar dacă în actele autoturismului ( fișa de înmatriculare ) figura în continuare vânzătorul ca proprietar adică inculpatul. Contractul de vânare-cumpărare cu privire la autoturisme este un contract civil, consensual, nu are nevoie de nicio formă scrisă, solemnă ca în cazul unui imobil; simplul acord de voință al părților în sensul vânzării și respectiv cumpărării bunului la prețul stabilit de comun acord este suficient pentru considerarea ca valabil a acestui contract.;
4. partea vătămată a plătit inculpatului suma de 91.000.000 lei rol și 6.900 euro în data de 24.09.2005;
5. autoturismul VW PASSAT de culoare neagră, cu număr de înmatriculare - a fost în posesia părții vătămate din momentul achiziționării în târgul auto până la data de 10.10.2005;
6. inculpații au urmărit, cu intenție directă, deposedarea părții vătămate de acest autoturism în data în care acesta s-a prezentat pentru achitarea diferenței de preț și pentru întocmirea actelor de radiere;
7. deposedarea părții vătămate de autoturism a avut loc prin violență, violență exercitată atât asupra sa cât și asupra soției sale și a fratelui său, de către inculpatul ( care a amenințat cu parul, a smuls cheia părții vătămate, a pornit autoturismul și l-a deplasat din locul unde partea vătămată îl parcase până în curtea locuinței sale ). Inculpatul a fost cel care l-a susținut și ajutat pe fratele său inculpatul în activitatea sa de deposedare prin violență a părții vătămate de autoturismul al cărui proprietar era de drept, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat legal în data de 24.09.2005.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal apel partea civilă și inculpații și.
1.Într-o primă parte a considerentelor hotărârii va fi examinat apelul declarat de către partea civilă, sub toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie supuse analizei instanței de apel d e către această parte.
Astfel, partea civilă a criticat modul de soluționare de către prima instanță a acțiunii civile, apreciindu-l ca fiind cel puțin contradictoriu în raport cu opțiunea inițială a instanței de a constata că nu mai este necesar a se pronunța asupra primului capăt de cerere din cadrul acțiunii civile (respectiv restituirea autoturismului), pentru ca ulterior să se pronunțe totuși, dispunând menținerea măsurii restituirii, astfel cum a fost dispusă de către Curtea de Apel Brașov.
Apelantul parte civilă a apreciat că această dispoziție de menținere a restituirii nu putea fi luată decât ca efect al admiterii acțiunii civile, cel puțin în parte.
Instanța de apel apreciază că acțiunea civilă alăturată acțiunii penale de către partea civilă a fost în mod corect soluționată de către prima instanță prin respingerea ei, în raport cu dispozițiile art. 14 Cod procedură penală, pentru următoarele considente:
Astfel, repararea pagubei cauzate prin infracțiune se facefie în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii - și prin orice alt mijloc de reparare,fie prin plata unei despăgubiri băneștiîn măsura în care repararea în natură nu este cu putință.
De altfel, chiar în constituirea ca parte civilă, a solicitat repararea în natură a pagubei suferite, respectiv prin "restituirea autoturismului sustras", proprietatea sa.
Această restituire a "autoturismului sustras" s-a realizat în cursul cercetării judecătorești, când prin decizia penală nr. 115 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Brașovs -a dispus admiterea cererii formulate de către partea civilă, de ridicare a sechestrului asigurător dispus în cursul urmăririi penale prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 12.10.2005, și totodată, restituirea către proprietar, respectiv către partea civilă a autoturismului marca VW Passat cu nr. de înmatriculare BV - 79 -.
Astfel, este evident că acțiunea civilă formulată de către partea civilă a fost în mod definitiv soluționată de către Curtea de Apel Brașov prin decizia penală nr. 115 din 15 februarie 2006, când s-a dispus repararea în natură a prejudiciului suferit, prin restituirea bunului de a cărui posesie a fost lipsită partea civilă.
Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite, iar nu să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus față de paguba suferită.
Totodată, apelantul a criticat și dispoziția instanței de fond în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor materiale constând în prejudiciul generat de lipsa de folosință a autoturismului.
Ca o dezvoltare a acestui capăt de cerere, în motivele de apel, partea civilă a criticat omisiunea instanței de fond de a acorda suma reprezentând cheltuielile ocazionate de deplasările la B în cursul urmăririi penale.
Această categorie de cheltuieli nu fac parte din prejudiciul suferit de partea civilă ca efect al săvârșirii infracțiunii, ci intră în categoria cheltuielilor judiciare astfel cum sunt reglementate în cuprinsul art. 189 Cod procedură penală; cheltuielile de judecată avansate de părțile din proces nu pot fi confundate cu despăgubirile civile, acestea din urmă putând fi acordate doar dacă sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea acțiunii civile.
În ceea ce privește cheltuielile ocazionate de deplasările la B ale părții civile în cursul urmăririi penale, apărătorii acestei părți au criticat în apel neacordarea acestora de către prima instanță, în ciuda susținerii pe care au făcut-o personal cu ocazia dezbaterilor, în sensul că pentru prima fază procesuală partea civilă nu posedă chitanțe care să justifice cheltuielile efectuate (fila 286 dosar fond).
De asemenea, partea civilă a susținut că au fost dovedite cu prisosință susținerile sale în sensul că prin lipsirea sa de folosința autoturismului a suferit un prejudiciu ce se impune a fi reparat prin obligarea inculpaților la plata sumei de 6000 RON, dat fiind că nu a posedat vreun alt mijloc de transport care să îi permită desfășurarea activității sale de agricultor.
În mod judicios prima instanță a conchis în sensul că lipsirea părții civile pentru o perioadă de timp de folosința autoturismului marca VW Passat nu conduce la concluzia că activitățile agricole specifice au fost perturbate, atâta timp cât partea civilă și-a desfășurat această activitate anterior, în condiții similare cu cele din perioada în care nu a avut spre folosință autoturismul sus-menționat.
De altfel, martorul (în a cărui curte a susținut partea civilă că a parcat autoturismul marca VW Passat), vecin al părții civile, a declarat cu ocazia audierii sale de către prima instanță (fila 129 dosar fond) că în perioada cât acest autoturism s-a aflat în posesia părții civile, aceasta din urmă l-a folosit "doar pentru plimbare", fără a transporta cu aceasta vreun produs agricol, în condițiile în care mai posedă "și alte mașini: o rabă, o camionetă", acestea fiind conduse chiar de către, fiind ținute în gospodăria în care acesta din urmă locuiește împreună cu tatăl său.
Ca atare, nici această critică privind modul de soluționare a acțiunii civile nu este apreciată ca fiind întemeiată de către instanța de apel, constatându-se astfel că în mod judicios prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă.
Partea civilă a mai criticat și maniera în care instanța de fond a dispus asupra modalității de suportare a cheltuielilor judiciare de către cei doi inculpați, susținând că o soluționare corectă a cauzei sub acest aspect ar fi presupus obligarea celor doi inculpați în solidar la acoperirea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă, soluție care ar permite acesteia din urmă să își recupereze integral cheltuielile.
Este de menționat faptul că instanța de fond a acordat întreaga sumă solicitată de către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată (respectiv suma de 8000 RON), cu toate că unele cheltuieli pentru care partea civilă a depus chitanțe justificative exced necesității de deplasare impuse de desfășurarea procesului penal, depășind sfera "cheltuielilor necesare", astfel cum impun dispozițiile art. 189 Cod procedură penală (cum sunt, spre exemplu, cheltuielile menționate pe bonul fiscal depus la fila 275 dosar fond, ce atestă cheltuirea sumei de 97,50 RON la restaurantul "" pe produse ca "somon fume, somon la " la data de 28.03.2007, când nici nu era fixat termen de judecată la Tribunalul Brașov ).
Pe de altă parte, solicitarea apelantului parte civilă în sensul ca inculpații să fie obligați în solidar la plata cheltuielilor judiciare, făcută prin apărătorii săi, încalcă dispozițiile art. 191 alin.2 Cod procedură penală și art. 193 alin. 4 Cod procedură penală, potrivit cărora în situația în care sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare; ca atare, în raport cu dispozițiile legale sus-menționate, prima instanță a procedat corect, astfel că nici această din urmă critică adusă de partea civilă hotărârii primei instanțe nu poate fi primită.
Pentru toate aceste considerente, apelul declarat de partea civilă va fi respins ca nefondat, în baza prevederilor art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmând a fi menținută hotărârea primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile și a cererilor acestei părți privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
2. Inculpații și au criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspecte de nelegalitate, cât și sub aspectul netemeiniciei, apreciind - din acest ultim punct de vedere - că pedepsele stabilite de către prima instanță sunt excesiv de aspre, atât sub aspectul duratei lor, cât și al modalității de individualizare.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate, inculpații au solicitat achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, respectiv de complicitate la tâlhărie, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
În subsidiar, inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor lor în infracțiunea de furt calificat, respectiv de complicitate la furt calificat, apreciind că nu au exercitat violențe în sensul clasic al acestora, partea civilă nefiind în posesia unui certificat medico-legal care să îi ateste leziunile suferite în urma violențelor exercitate.
Apelurile declarate de către cei doi inculpați sunt nefondate și urmează să fie respinse pentru următoarele considerente:
Prima instanță a coroborat în mod judicios materialul probator deosebit de complex administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, la cererea atât a părții civile, cât și a inculpaților, stabilind astfel că după ce la data de 24.09.2005 partea vătămată a cumpărat de la inculpatul autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare BV - 79 -, devenind proprietarul acestuia, cu toate că nu s-a plătit decât o parte din bani, ulterior, respectiv la data de 10.10.2005, partea vătămată a fost deposedată prin violențe și amenințări de acest autoturism, de către inculpatul, acesta din urmă ajutat fiind de către inculpatul.
Convenția intervenită între inculpatul și partea civilă a fost translativă de proprietate, în condițiile art. 1295 Cod civil, deci chiar dacă prețul nu a fost plătit integral și chiar dacă (astfel cum au susținut inculpații) bunul nu a fost predat.
De altfel, potrivit dispozițiilor art. 208 alin.3 Cod penal, fapta constituie furt, chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea legitimă a altei persoane.
realizându-se prin violențe și prin amenințări, în acest sens fiind declarațiile părții civile, ale martorilor, și, în mod corect încadrarea juridică dată faptelor inculpaților a fost cea de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal, respectiv art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal.
Vinovăția inculpaților a fost în mod corect reținută de către prima instanță, în raport cu toate probele administrate în cauză, fiind în mod corect apreciată ca fiind neîntemeiată cererea acestora de achitare în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
De altfel, în faza procesuală a apelului au fost reaudiați inculpații, precum și martora, realizându-se totodată și audierea martorului, cu privire la care prima instanță făcuse aplicarea dispozițiilor art. 327 alin.3 Cod procedură penală.
Martora (fila 72 dosar apel) a fost cea care a asistat la toate discuțiile dintre inculpatul, partea civilă și persoanele care o însoțeau pe aceasta din urmă, confirmând intervenirea înțelegerii privind vânzarea-cumpărarea autoturismului VW Passat cu nr. de înmatriculare BV - 79 -, stabilirea prețului și întocmirea actelor ce atestau înțelegerea, în trei exemplare, dintre care două rămânând la cumpărător, iar unul la vânzător.
În ceea ce privește pe martorul, audiat la termenul de judecată din 23.06.2008 de către instanța de apel, acesta a susținut că a fost transportat de la discoteca "No problem" către domiciliu de către inculpatul cu un autoturism VW Passat, "adus din Germania și neînmatriculat", ceea ce atestă faptul că deplasarea a fost realizată cu un alt autoturism decât cel care a fost proprietatea inculpatului până la data de 24.09.2005; a fost dovedit în cauză că autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare BV - 79 - a fost cumpărat de către inculpatul de la un cetățean român, actele fiind întocmite chiar de către martora, și totodată, era înmatriculat.
Un alt martor cu privire la care inculpatul a declarat că a fost transportat în aceeași împrejurare cu același autoturism VW Passat cu nr. de înmatriculare BV - 79 -, respectiv martorul, a declarat faptul că a fost transportat de la discotecă la domiciliu împreună cu martorul, de către inculpatul, în noaptea de 9/10.10.2005.
Astfel, cei doi martori declară că deplasarea a fost făcută în noaptea de 9/10.10.2005, venind în contradicție chiar cu susținerile inculpatului (fila 48 dosar fond), acesta arătând că i-a transportat pe cei doi martori "în noaptea de sâmbătă spre duminică", când de fapt era 8/9.10.2005.
Inculpații au dat declarații și cu privire la o fotografie depusă în apel (fila 56 doar apel), în care apare un autoturism (fără a se putea identifica cu certitudine nici marca și nici numărul de înmatriculare) pentru a dovedi împrejurarea că la data inserată digital (respectiv 7.10.2005) autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare BV - 79 - se afla încă în posesia lor, fotografia fiind realizată cu ocazia unui parastas ce a avut loc la acea dată.
Nici unul dintre martorii propuși în apărare de către inculpați (filele 100 - 118 dosar fond) nu face vorbire în declarațiile lor de vreun parastas care să fi avut loc la acea dată, singura martoră, respectiv - (văr de gradul II cu inculpații) menționând că a luna iunie a anului 2005 a avut loc un parastas "pentru unchiul Didică".
De altfel, este de notorietate faptul că există software specializat în prelucrare grafică ce permite modificarea sau adăugarea de elemente grafice pe o fotografie digitală.
Astfel, toate probele administrate în cursul cercetării judecătorești (inclusiv în faza apelului) confirmă săvârșirea infracțiunilor în modalitatea reținută în actul de sesizare, de către cei doi inculpați, cu forma de vinovăție cerută de lege.
Totodată, individualizarea judiciară a pedepselor a fost realizată de către prima instanță cu respectarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, pedepsele stabilite (atât sub aspectul duratei lor, cât și al modalității de individualizare) corespunzând gradului concret de pericol social al faptelor săvârșite și periculozității persoanelor inculpaților.
În mod judicios prima instanță a conchis în sensul că nu există date care să conducă la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în cazul celor doi inculpați.
Astfel, instanța de apel apreciază că pedepsele stabilite de către prima instanță oferă garanții în ceea ce privește realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, îndeosebi în ceea ce privește realizarea prevenției speciale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, apelurile celor doi inculpați vor fi respinse ca nefondate, urmând a fi menținută hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În baza dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către partea civilă și inculpații și împotriva sentinței penale nr. nr. 239 din 3.05.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă apelanții să plătească fiecare câte 300 RON, cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu partea civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iulie 2008.
Președinte JUDECĂTOR 3: Daniela Sandu
- - - -
GREFIER
- -
Red.MA/03.07.2008
Tehnoredact.DS/03.07.2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Elena Barbu, Daniela Sandu
