Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL B
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 64/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
- - - JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
- - - refier șef secție
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE BRAȘOV împotriva deciziei penale nr. 32/A din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat, lipsă fiind intimații părți civile SC" Com" SRL B, intimata parte responsabilă civilmente, intimata parte vătămată SC "" SRL B, Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei B și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.
Procedură îndeplinită.
Reprezentanta parchetului în raport de conținutul procesului verbal întocmit de organele de poliție referitor la punerea în executare a mandatului de aducere privind pe inculpatul minor, apreciază că acesta nu se sustrage de la judecată.
Avocat susține că inculpatul nu se sustrage de la judecată având în vedere că acesta prezintă deficiență mentală, împrejurare în legătură cu care s-a făcut discuție pe tot parcursul cercetărilor, astfel că nu i se poate imputa faptul că nu a anunțat organele competente despre schimbarea domiciliului.
Instanța raportat la actele de la dosar constată că în prezenta cauză, inculpatul minor la data comiterii faptei și major în prezent, se sustrage de la judecată întrucât din cercetările efectuate reiese că a dispărut de la domiciliu și nu a indicat o altă adresă unde poate fi contactat, deși avea această obligație. Mai mult inculpatul avea cunoștință de proces, iar declarația tatălui în sensul că nu are cunoștință de locul unde ar putea fi găsit, nu este relevantă în cauză.
Așa fiind constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului susține recursul astfel cum a fost formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, solicitând admiterea acestui. Recursul vizează nelegalitatea hotărârii atacate în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Nu contestă faptul că prejudiciul produs este modic însă în prezenta cauză sunt relevante circumstanțele personale ale inculpatului care a mai fost sancționat administrativ încă în patru cazuri pentru infracțiuni de furt și tâlhărie, iar din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că acesta prezintă o personalitate în curs de structurare sociopată.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului într-un cuantum care să corespundă gradului de pericol social al faptelor comise și a persoanei făptuitorului.
Avocat solicită în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. Motivele de recurs se bazează pe structura sociopată pe care o prezintă inculpatul și pe împrejurarea că acesta are tendința de a deveni un infractor.
Apreciază că majorarea cuantumului pedepsei nu este o soluție pentru reeducarea inculpatului, mai degrabă ar trebui îndrumați părinții minorului să îl supună unui tratament adecvat.
Mai mult inculpatul, deși minor, a avut un comportament sincer, a colaborat cu organele de cercetare, iar problemele de sănătate ale acestuia sunt evidente.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față;
Constată că prin sentința penală nr. 356/2007 Judecătoria Brașova condamnat pe inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e și art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. e Cod penal, ambele cu aplicarea art. 99 Cod penal și cu aplicarea art. 85 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 7 februarie 2004 în jurul orelor 18,00 inculpatul, însoțit de martorul, s-au deplasat la magazinul aparținând SRL B, situate în loc. B,-, de unde au sustras o sticlă de whisky marca " ", acțiune observată de angajații magazinului, care deși au strigat la cei doi, nu i-au putut împiedica să părăsească magazinul, aceștia părăsind în fugă locația respectivă; inculpatul a valorificat sticla de băutură, obținând de la o persoană necunoscută suma de 300.000 lei ROL.
În data de 10 februarie 2004 în jurul orelor 14,00 inculpatul s-a deplasat la Complexul Comercial "" din municipiul B și din incinta magazinului aparținând Com SRL a sustras o pereche de pantaloni de damă, iar ulterior a vândut bunul în cauză martorului pentru suma de 200.000 lei ROL.
Prin decizia penală nr. 32/2007 Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOVa respins ca nefondat apelul declarat de parchet considerând că pedepsele aplicate răspund exigențelor legii penale.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând casarea acesteia, iar în cadrul rejudecării, majorarea pedepselor aplicate întrucât acestea nu corespund gradului de pericol al faptei și persoanei inculpatului.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 3856raportat la art. 3859Cod procedură penală, se constată că recursul formulat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Ambele instanțe au reținut corect starea de fapt și au făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea reținută prin hotărârile atacate.
Încadrarea juridică dată faptelor comise este legală, instanțele de fond și apel efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cod penal, în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Pedepsele aplicate au fost corect individualizate, instanțele având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal. S-au luat în considerare atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor, cât și cele personale ale inculpatului.
Din referatul de evaluare rezultă că inculpatul a prezentat probleme de sănătate mentală încă de la o vârstă timpurie, stabilindu-i-se diagnosticul de dezvoltare dazarmonică de personalitate cu sindrom hiperchinetic și tulburare de atenție. A urmat cursurile unei școli speciale, concomitent cu supravegherea medicală și tratamentul medicamentos. A debutat infracțional în timpul minorității, însă în timpul detenției (fiind arestat în altă cauză), și-a ameliorat conduita obținând recompense. A participat la diverse activități socio-educative și fiind dispus să coopereze pentru realizarea unor ședințe de terapie și pentru finalizarea studiilor sale.
Ținând seama și de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, se constată că pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare este de natură a asigura scopul prevăzut de art. 52 Cod penal, acela al prevenirii comiterii de noi infracțiuni.
Raportat la aspectele expuse anterior, Curtea de Apel va respinge - în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală - ca nefondat recursul declarat și va menține hotărârea ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 189, 192 alin. 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV împotriva deciziei penale nr. 32/2007 a Tribunalului pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.LP/12.03.2008
Tehnoredact.DS/17.03.2008/2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel./
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Alexandru Vasiliu
