Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 646/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.646/
Ședința publică din data de 12 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva Sentinței penale nr.288/25.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-, privind pe inculpații, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.de art.211 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.5/10.11.2008 emisă de Baroul Galați - Cabinet individual de avocat " " și de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.70/2008 emisă de Baroul Galați -Cabinete Asociate de Avocați " și ".Au lipsit: intimata-inculpată, care a fost reprezentată de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.5227/12.11.2008 emisă de Baroul Galați, și intimatul-parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută prin încheierea de ședință din 10.10.2008, după care;
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI este fondat pe motive de nelegalitate a hotărârii nr. 288/25.06.2008 pronunțate de TRIBUNALUL GALAȚI.
Apreciază hotărârea ca fiind nelegală și că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea cauzei la parchet. Raportat la motivarea instanței, se constată că în dosarul cauzei urmărirea penală a fost efectuată față de cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată. Precizează că organul de cercetare penală, respectiv organele de poliție, erau competente să efectueze actele de urmărire penală. ulterior, insă, pe data de 1.01.2006, organele de poliție propun procurorului care până la acel moment a exercitat supravegherea urmăririi penale - întrucât doar atât prevedea legea - a propus schimbarea încadrării juridice - alin.3 a infracțiunii de tâlhărie - dat fiind faptul că prejudiciul, în urma săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, era de 64.000 euro, deci ceea ce însemna peste 2 miliarde lei. Procurorul dispune schimbarea încadrării juridice prin ordonanță, aduce la cunoștință schimbarea încadrării juridice, procedează la audierea învinuiților în prezența apărătorilor aleși, procedează la prezentarea materialului de urmărire penală doar a inculpatei pentru că, din actele dosarului,a rezultat că inculpatul s-a sustras, după care a dispus trimiterea în judecată.
Practic, până la momentul în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cei care aveau competența să efectueze actele de urmărire penală erau organele de cercetare penală. Ulterior, anterior sesizării instanței, procurorul a efectuat toate actele care erau necesare după schimbarea încadrării juridice iar acest lucru rezulta din dispozițiile art.217 alin.4 Cod procedură penală, care erau în vigoare și care prevedeau că în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele de poliție.
Apreciază că nu poate fi vorba de efectuarea unui act de urmărire penală de către un organ necompetent, pentru ca instanța să stabilească care este organul competent să efectueze urmărirea penală. Trebuie avut în vedere momentul în care s-a aflat această cauză în fața instanței de judecată, ce înseamnă confirmarea actului de sesizare a instanței, art.209, art.264 Cod procedură penală. Aceste dispoziții prevăd clar că în aceste condiții instanța poate să înlăture această neregularitate și prin acordarea unui nou termen de judecată, ceea ce în prezenta cauză nu s-a întâmplat.
Invocă momentul procesual la care instanța, din oficiu, a pus în discuție acest aspect în rejudecare, pentru că nu a fost invocat anterior de nicio parte.
Prin urmare, până în momentul la care al doilea ciclu procesual, după ce se reia întreaga cercetare judecătorească, pentru că în primul ciclu procesual s-a considerat legal învestită, cauza a fost anterior desființată hotărârea cu menținerea actelor de procedură până la un moment.
Instanța, din oficiu, a constatat că urmărirea penală a fost efectuată de un organe necompetent iar actul de sesizare nu a fost confirmat de prim-procuror.
În aceste condiții, apreciază că în mod greșit instanța a ajuns la această concluzie pentru că, anterior, instanța s-a considerat ca fiind legal învestită și a procedat la efectuarea cercetării judecătorești. Ulterior, la dezbateri, instanța a pronunțat hotărârea ce face obiectul prezentului recurs.
Apreciază că hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI este nelegală și netemeinică, solicită admiterea recursului, să se caseze în totalitate sentința penală 288/25.06.2008 a Tribunalului Galați, urmând a se dispune trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării judecării cauzei, menținerea măsurii de arest a inculpatului și a obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpata.
Curtea pune în discuție împrejurarea că inculpata nu s-a prezentat în instanță, respectiv revocarea măsurii obligării acesteia de a nu părăsi țara.
Intimata-inculpată, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet, să fie menținută hotărârea instanței de fond și să fie restituită cauza la Parchet pentru a se stabili situația de fapt. Totodată, solicită plata onorariului pentru asistența juridică asigurată din oficiu.
Lasă la aprecierea instanței necesitatea revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Intimatul-inculpat, prin apărător ales, avocat, consideră că sentința penală nr.288/25.06.2008 a Tribunalului Galați este legală și temeinică și solicită respingerea recursului declarat de Parchet, conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Potrivit art. 209 alin.3 pr.pen. urmarirea penala se efectueaza în mod obligatoriu de catre procuror, printre altele si pentru infractiunea de talharie cu consecinte deosebit de grave, prev. de art. 211 alin.3 Cod penal, iar potrivit art. 332 alin.1 pr.pen. cand se constată, înainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca în cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care, în speta trebuia sa efectueze personal urmarirea penală.
Solicită a se observa că în cauză, însa, împotriva inculpatului s-a început, la 15.12.2005 de către organul de poliție si apoi s-a efectuat cercetarea penală de catre același organ initial în încadrarea juridica prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c si alin. 21lit."a" Cod penal, desi în fapt s-a retinut că acesta, la data de 14.12.2005, în loc public si pe timp de noapte, împreuna cu inculpata, ar fi sustras prin violenta de a partea vătămată suma de 64.000 Euro, echivalentul în lei, în acel moment, a 2.304.000.000 lei, ceea ce de la început trebuia sa atraga încadrarea si în alin. 3 al art. 211 Cod penal si competenta de urmarire obligatorie a procurorului.
Nimeni n-a observat însă acest lucru, deși chiar și in rezoluția de incepere a urmăririi penale se face referire la cuantumul sumei care a făcut obiectul tâlhăriei și care depășea de la început 2 miliarde lei.
Astfel, organul de politie a efectuat în continuare cercetarea penală fără a fi competent, iar la 05.01.2006, prin referatul aflat la fila 3 dosar urmarire penala, a propus procurorului care supraveghea cercetarea schimbarea încadrarii juridice în sensul adaugarii si a alin. 3 al art. 211, ceea ce procurorul a dispus prin ordonanta din aceeasi zi (aflată la fila 4) fără însa ca, la acest moment, cand s-a pus de acord încadrarea juridica cu situatia de fapt corect retinuta înca de la început, procurorul sa dispuna si preluarea dosarului de la organul de poliție în vederea efectuării urmaririi penale obligatorie.
Ca urmare, si dupa data de 05.01.2006 cauza a ramas la organul de politie care a continuat cercetarea, efectuand acte de urmărire penală în zilele de 05.01, 06.01, 09.01, 18.01. după ce tot politistui dispusese retinerea pe 24 ore, iar la 20.01.2006 acelasi politist, comisarul, a întocmit referatul de terminare a urmaririi penale, prin care a propus trimiterea în judecată a celor doi inculpati, ceea ce procurorul a si facut la 23.01.2006, cand a întocmit rechizitoriul, fără ca acesta sa fi fost confirmat de primul procuror, asa cum se prevedea în acel moment în art. 209 alin. 5.pr.pen.
Arată că s-a susținut la acest termen că inculpații nu au invocat neconfirmarea rechizitoriului de către primul procuror. Precizează că nici nu trebuia ca inculpații să invoce acest aspect câtă vreme s-a susținut că nu s-a efectuat urmărirea penală de către procuror.
Este cert, prin urmare, ca în cauză a fost efectuata cercetarea penala de catre organul de politie, organ necompetent, în timp ce urmarirea penala trebuia efectuata obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii absolute de catre procuror, cu respectarea regulilor procedurale specifice modalității de efectuare a urmaririi penale de către procuror.
Referindu-se la criticile formulate în recursul Parchetului, intimatul-inculpat, prin avocat, susține că este gresita sustinerea că până la schimbarea încadrarii juridice, care a avut loc la 05.01.2006, prin adaugirea alin. 3 al art. 211 Cod penal, actele efectuate de organele de politie ar fi valabile. . din momentul descoperirii faptei s-a cunoscut întinderea valorii acesteia (64.000 Euro - echivalentul a 2.304.000.000 lei ROL), care trebuia sa atraga de la început retinerea consecintelor deosebit de grave, fiind vina organului de cercetare ca a instrumentat o fapta ce era de competenta de urmarire obligatorie a procurorului, ca urmare a încadrarii incomplete. Aici este vina procurorului care a supravegheat cercetarea penală pentru că vâzând și rezoluția prin care -sa inceput urmrăriea pneală pentru o tâlhărie de 64.000 euro, trebuia să preia de la inceput dosarul.
În aceeasi masura apare gresita si sustinerea că doar de la schimbarea încadrarii juridice ar fi devenit obligatorie urmarirea penala de catre procuror si că, dupa aceasta data procurorul chiar a efectuat urmarirea penală, în sensul că a audiat inculpatii, a pus în miscare actiunea penala, a întocmit referate cu propuneri de arestare preventivă si a prezentat inculpatei materialul de urmarire penala.
Solicită a se observa că potrivit dispozițiilor Codului d e procedură penală, toate aceste activitati pe care Parchetul le consideră ca fiind acte de urmărire penală obligatorii sunt, practic, specifice si obligatorii activitatii de supraveghere a cercetarilor, ele regasindu-se în toate cauzele instrumentate de organul de cercetare, supravegheate de procuror, dar nu echivaleaza cu însasi efectuarea urmaririi obligatorii de catre acesta.
Apreciază că este inexacta si nefondata si sustinerea conform careia efectuarea cercetarii de catre un alt organ decat cel competent ar fi fost constatată si invocată dupa începerea și efectuarea dezbaterilor, si ca, în aceste conditii cauza nu se mai restituie, fiind aplicabile prevederile art. 332 alin. 1 teza II-a Cod procedură penală.
Asa cum rezulta cu claritate din dosar, inculpatul a fost trimis în judecata în lipsa, cercetarea judecatoreasca s-a efectuat în totalitate în lipsa acestuia.
Învederează că încă din 10 februarie 2006, inculpatul era arestat in străinătate, ceea ce a atras ulterior admiterea apelului apelului pe care l-a formulat împotriva sentintei penale nr. 285/31.05.2007, care a fost desfiintata cu trimitere spre rejudecare.
Instanța carea judecat in apel nu a știut că de fapt toată cercetarea judecătorească in primul ciclu de judecată s-a făcut in lipsa inculpatului, acesta find arestat in altă țară. Prin urmare, tot ce s-a făcut ca cercetare judecătorească era nul, chiar dacă instanța, neștiind acest lucru, a menținut tot ceea ce s-a efectuat până la un anumit termen.
Arată că, în mod evident, pentru inculpat rejudecarea va trebui sa înceapă cu cu audierea lui, care nu a fost audiat, ceea ce inseamnă un prim act al cercetării judecătorești, audierea celeilalte inculpate.
Astfel, nu se poate spune că inculpatul a invocat această excepție într-un moment in care cercetarea judecătorească era terminată și că trebuia să se treacă la dezbateri.
Astfel, nu se poate pune problema aplicabilității art. 332 alin. 1 teza I l-a pr.pen.
Precizează că în cazul urmaririi penale efectuate de procuror, acesta poate dispune ca anumite acte, ce nu sufera amanare, sa fie efectuate de organul de poliție, conform art. 217 alin. 4.pr.pen.
La dosar nu există nicio dispoziție, nicio rezoluție, nicio ordonanță a procurorului in care să se dispună ca organul de urmărire penală se efectueze acte de cercetare.
În speta, procurorul nu a efectuat urmarirea penala în cauza, asa încât nu avea cum sa dispuna ca anumite acte sa fie efectuate de organul de politie. În realitate, acest organ a efectuat toata cercetarea penala si nu în conditiile art. 217 alin. 4 Cod procedură penală ci pentru ca s-a considerat gresit competent si pentru ca procurorul care a supravegheat cercetarea n-a observat ca trebuia sa efectueze personal urmarirea penala.
În acest caz sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 332 alin. 1 teza l-a Cod procedură penală, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de Parchet. Depune la dosar concluzii scrise.
Cu privire la starea de arest preventiv, lasă la aprecierea instanței având in vedere că în cauză a fost săvârșită o faptă gravă.
Curtea pune in discuție recursul in interesul legii care a stabilit că durata arestării preventive in faza de urmărire penală nu poate depăsi insumată și in caz de restituire perioada de 180 zile.
Avocat precizează că la acest moment dosarul se află la instanță, in faza de judecată, nu a ajuns la urmărirea penală iar instanța de recurs trebuie să dispună asupra măsurii arestării preventive.
Curtea pune in discuție faptul că dacă actele de cercetare judecătorească efectuate până la 23.05.2007 până pot suplini urmărirea penală.
Avocat arată că instanța de apel nu a observat sau nu a vrut să observe că, de fapt, inculpatul a fost arestat ilegal la scurt timp după ce a plecat din țară, respectiv în luna februarie 2006, și toată cercetarea judecătorească s-a efectuat in lipsa sa, find arestat, chiar dacă instanța care a judecat apelul nu a știu.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-inculpat, precizează că este o nulitate absolută, prev. de art.197 alin.2 cod procedură penală, ce poate fi invocată oricând, in orice fază, astfel încât solicită respingerea recursului și să se aprecieze că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la problema invocată de instanță referitor la măsura arestării preventive, precizează că inculpatul nu a fost arestat in faza de urmărire penală astfel încât să se ajungă la cumulul de 180 zile. Mandatul a fost pus in executare la momentul in care cauza era in rejudecare, astfel încât nu se poate vorbi de efectul recursului in interesul legii.
Deși recursul Parchetului vizează neleglitatea hotărârii recurate, este un recurs in defavoare, având in vedere că inculpata nu a fost prezentă, solicită, conform art.1451alin.2 in ref. la art.145 alin.3 Cod procedură penală, inlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive.
Intimatul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, învederează că in acest dosar sunt făcute foarte multe abuzuri. Invocă că deși a fost citat la domiciliu, el, de fapt, era arestat in Italia unde a executat doi ani și 3 luni.
Cand a plecat din România nu era dat in urmărire generală, nu s-a sustras, a plecat in Italia pentru a munci. Preciezază că a fost arestat in anul 2006, iar numitul s-a contrazis cu apărătorul său ales, avocat, in urma cărora s-au făcut abuzuri.
Declarând inchise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa formulat recurs împotriva sentinței penale nr.288/25.06.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-.
Prin sentința penală nr.288/25.06.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-, s-a dispus, în baza prev. art.332 alin.1,2 Cod procedură penală, restituirea la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa dosarului nr- privind pe inculpații și, în vederea refacerii urmăririi penale.
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpata.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, TRIBUNALUL GALAȚI, a avut în vedere că prin Sentința penală nr.285/31.05.2007 a Tribunalului Galațis -a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1,2 lit. b,c, al. 2 ind. 1 lit. a și alin. 3 din Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 379 zile din Sentința penală nr. 2623/2004 a Judecătoriei Galați, s-a contopit acest rest cu pedepsele aplicate prin prezenta și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare sporită la 15 ani și 4 luni închisoare plus pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
S-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă principală de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1,2 lit. b,c al. 2 ind. 1 lit. a și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a,b și c și 76 alin.2 din Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c din Cod penal.
S-a menținut în continuare măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpata.
S-au menținut dispozițiile mandatului de arestare preventivă emis la data de 6.01.2006 pe numele inculpatului.
S-a respins ca nefondată cererea formulată de partea vătămată prin apărător, de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor imobile ale inculpatei.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și 1003 din Codul civil s-a dispus obligarea în solidar a celor doi inculpați la plata sumei de 9000 Euro sau echivalentul în monedă națională cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 10.000 lei RON daune morale către partea civilă /vătămată.
În baza art. 190 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 75 lei RON, către translatorul de limbă italiană, reprezentând onorariu de translator.
S-au respins ca nefondate cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate în faza de judecată de apărătorii inculpaților.
S-a reținut că la data de 14.12.2005 după o discuție și o înțelegere prealabilă inculpații și (prieteni) au folosit forța fizică împotriva părții vătămate (cetățean italian) după care i-au sustras o geantă în care se află suma de 64.000 Euro, echivalentul a circa 2,3 miliarde lei ROL.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpaților și, care la data de 14.12.2005, împreună și după stabilirea unui plan prealabil, în loc public și pe timp de seară, prin violență au deposedat partea vătămată, de suma de 64.000 Euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 211 al.1, 2 lit. b, c al. 2 ind. 1 lit. a și al. 3 din Codul penal.
S-a precizat că pentru infracțiunile comise cei doi inculpați vor fi pedepsiți penal.
La dozarea și individualizarea pedepselor au fost luate în considerare criteriile generale prev. de art.72 Cod penal privind pericolul social al faptei, împrejurările și condițiile în care s-a comis, valoarea prejudiciului dar și persoana fiecărui inculpat.
Pe durata judecății și în faza dezbaterilor judiciare inculpata, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 Cod penal, sau complicitate la furt calificat sau achitarea acesteia, conf. art.10 lit. c din Codul penal, pentru fapta reținută prin rechizitoriu apreciind că infracțiunea nu a fost comisă de inculpată.
S-a reținut că încadrarea juridică corectă este infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave așa cum s-a reținut și prin rechizitoriu deoarece și la acest moment chiar dacă moneda Europeană "Euro" a suferit o oarecare devalorizare, valoarea prejudiciului de 64.00 Euro echivalează cu circa 2,1 miliarde lei vechi.
S-a mai reținut că nu se pot reține nici încadrări juridice constând în furt calificat sau favorizare a infractorului deoarece este lesne de înțeles că cei doi au pus la cale tâlhărirea părții vătămate stabilind în detaliu modul de acțiune, etapele de parcurs, responsabilitățile și sarcinile fiecăruia locul de întâlnire etc.
Inculpata a avut o atitudine sinceră, a descris cu lux de amănunt toate etapele infracționale arătând că s-a înțeles cu inculpatul privind modul de acțiune și faptul că partea vătămată trebuie scoasă din oraș spre pădurea pentru a putea fi deposedată mai ușor de bani.
Potrivit înțelegerii, așa cum relatează și inculpatul, s-au înțeles să acționeze în forță și în grabă ceea ce s-a și întâmplat.
Partea vătămată a fost bruscată fizic de către inculpatul, a fost îmbrâncită de acesta a fost apucată de gât după care i s-a sustras plasa cu bani.
S-au apreciat relevante susținerile martorei, care știind că la data de 14.12.2005, inculpata și partea vătămată doreau să meargă la Vînători pentru a cumpăra o casă s-a oferit să însoțească pe cei doi, timp în care a refuzat să fie însoțiți, motivat clar că nu dorea ca cineva să strice, " planul de acțiune" convenit cu.
Inculpatul s-a sustras imediat urmăririi penale și judecății după ce a aflat că pe numele său se fac cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut că partea vătămată a solicitat instituirea unui sechestru asupra bunelor imobile ale inculpatei și s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei RON daune morale și 9000 Euro despăgubiri materiale, prejudiciu nerecuperat.
S-a apreciat că în raport de cuantumul despăgubirilor care vor fi stabilite pentru partea vătămată (materiale și morale) și mai ales faptul că bunurile imobile ale inculpatei sunt în litigii civile chiar cu partea vătămată, nu se poate institui un sechestru asigurator asupra acestora, prin acțiunile civile separate formulate, partea vătămată revendicând de fapt imobilele (apartamente) sau cea mai mare valoare a acestora.
S-a apreciat că despăgubirile materiale de 9000 Euro sunt justificate și dovedite deoarece este lesne de înțeles că partea vătămată și-a recuperat doar 55.000 Euro, rămânând nerecuperată diferența solicitată de aceasta de 9000 Euro.
Daunele morale au fost acordate doar în sumă de 10.000 lei RON deoarece partea vătămată a cauzat o suferință fizică și mai ales psihică, dar pe de altă parte aceste daune morale nu pot fi acordate în cuantum exagerat de peste 10.000 lei RON, deoarece ambii inculpați nu dispun de mijloace financiare consistente.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel inculpații și, precum și partea vătămată criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în esență, pentru că:
Inculpata a susținut că apelul declarat de aceasta vizează greșita încadrare juridică. Aceasta este condamnată ca fiind autor al infracțiunii fără să rezulte în ce constă activitatea sa infracțională, deși nu se face vinovată de săvârșirea faptei.
A solicitat a se constata că în cauză, urmărirea penală a început cu un fals, în sensul că din fila 5 din dosarul de urmărire penală rezultă că lucrătorul de poliție a modificat data la care s-ar fi prezentat la poliție partea vătămată pentru a depune plângere și că s-a atașat și o declarație cu traducere, nedatată.
A solicitat a se constata că obiectul cercetării se mută pe inculpata, fără a se stabili ce participare a avut aceasta la săvârșirea infracțiunii. S-a reținut la modul ipotetic că ar fi existat o înțelegere între cei doi, pentru a lua banii părții vătămate, dar rezultă la fel de bine că la momentul săvârșirii faptei, inculpata nu se afla la fața locului
A mai susținut că nu s-a dovedit că ar fi existat o înțelege prealabilă și nu s-a stabilit care este fapta inculpatei, în scopul deposedării părții vătămate de suma de bani.
Față de inculpată s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură care s-a menținut și nu se observă care ar mai fi utilitatea menținerii acestei măsuri în aceste condiții, în care nu s-a probat că ar fi comis fapta și solicită achitarea acesteia.
Referitor la latura civilă a cauzei, consideră că s-au acordat cu larghețe daune morale părții vătămate, deși aceasta nu a dovedit nici un fel de prejudiciu moral.
A solicitat admiterea apelului declarat de inculpata în baza art. 10 litera c Cod procedură penală și ridicarea măsurii de obligație de a nu părăsi țara. Inculpata nu a beneficiat de vreo sumă de bani, sumă ce a fost în posesia autorului faptei -.
Inculpatul, a considerat că se impune casarea hotărârii cu trimitere a cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat în condițiile în care inculpatul se afla în stare de deținere, fără a fi citat.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că nu există un motiv de nulitate a hotărârii pentru trimiterea cauzei spre rejudecare a, solicitat a se avea în vedere ca motive de apel, înlăturarea prevederilor art. 61 al. 2 Cod penal, referitor la un rest de pedeapsă care a fost contopit cu pedeapsa de 15 ani închisoare.
A solicitat a se reaprecia cuantumul pedepsei și a se avea în vedere că fapta a fost comisă de acesta cu concursul inculpatei, care a pus la dispoziție toate informațiile necesare, pentru a se ajunge la finalitatea pe care au urmărit-o în producerea faptei și a se avea în vedere disproporția dintre pedeapsa aplicată inculpatului, având în vedere împrejurările în care au comis fapta.
Prin decizia penală nr. 222/A/04.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- au fost admise apelurile declarate de inculpații și și de partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 285/31.05.2007 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosar nr-.
S-a dispus desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Au fost menținute actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 23.05.2007.
S-a dispus menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata și a dispozițiilor mandatului de arestare preventivă emis la data de 06.01.2006 pe numele inculpatul.
În motivarea deciziei s-au arătat următoarele:
Analizând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 371 al. 2 Cod procedură penală s- constat că aceasta este lovită de nulitate absolută, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 197 al. 2 Cod procedură penală, întrucât cauza s-a judecat cu procedură nelegal îndeplinită cu inculpatul.
La data de 4.12.2007, față de susținerile făcute de tatăl apelantului inculpat și având în vedere adresa de la fila 140 din dosarul de fond, din care rezultă că inculpatul se află în stare de deținere în executarea unei pedepse potrivit legislației italiene, instanța a pus în discuție necesitatea citării acestuia la locul de deținere, invocând cu acest prilej din oficiu, cauza de nulitate absolută a hotărârii prin prisma dispozițiilor art. 197 al. 2 Cod procedură penală.
Din examinarea adresei FN/8.02.2007 ( 140 dosar fond - - a Tribunalului Galați ) rezultă că ".autoritățile italiene au aprobat cererea de extrădare formulată de autoritățile române cu privire la numitul, luând act de extrădarea voluntară a acestuia, că în nota verbală nr. 304/III/AP/2919 09/8.08.2006 a Ministerului lor Externe al Italiene. " se precizează că predarea persoanei se va efectua după ce aceasta va finaliza executarea pedepsei dispuse de justiția italiană.
Din conținutul adresei susmenționate rezultă că la data judecării cauzei, respectiv 31.05.2007 inculpatul se afla în executarea unei pedepse dispusă de justiția italiană.
În adresa nr. 2179/44/15.09.2006 a Curții de APEL GALAȚI trimisă Tribunalului Galați se face cunoscut faptul că predarea persoanei extrădabile, se va efectua după ce acesta va finaliza executarea pedepsei dispusă de justiția italiană.
Deși instanța de fond cunoștea această situație, nu a dispus citarea inculpatului conform art. 177 al. 8 - 81Cod procedură penală, încălcând astfel principiile și regulile procesual penale privind judecata în primă instanță a cauzei.
Instanța avea obligația să dispună măsuri pentru identificarea locului unde inculpatul executa pedeapsa dispusă de autoritățile italiene și să-l citeze la locul respectiv, conform dispozițiilor legale sus-citate.
La dosarul cauzei nu există dovezi în sensul demersurilor efectuate de instanța de fond în vederea identificării locului unde se află inculpatul în raport de conținutul adreselor menționate în considerentele prezentei hotărâri și de aspectele învederate de părinții inculpatului, precum și de susținerile apărătorului inculpatului care, la termenul din 23.05.2007 a considerat că este lipsă de procedură cu acesta, având în vedere că este încarcerat în Italia.
Motivarea instanței că nu există o dispoziție expresă prin care să se poată dispune transferarea inculpatului din Italia în România, trebuia să facă referire și pe cale de consecință să se dispună în raport și de dispozițiile art. 177 al. 81Cod procedură penală (dreptul comun în materie).
Așa fiind, s-a constat că hotărârea este lovită de nulitate absolută prin prisma dispozițiilor art. 197 al. 2 Cod procedură penală, sens în care conform dispozițiilor art. 379 al. 2 lit. b Cod procedură penală s-a admis apelul inculpaților, s-a desființat hotărârea apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru a se respecta regulile și garanțiile procesual penale impuse de dispozițiile art. 287 și următoarele Cod procedură penală în forma menționată în considerentele prezentei decizii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub numărul - la TRIBUNALUL GALAȚI.
Prin încheierea de ședință din 22.01.2008 s-a constatat că prin decizia penală nr. 222/A/04.12.2007 a Curții de APEL GALAȚIs -a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpata . S-a dispus, totodată, menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata, pe durata judecării cauzei, măsura fiind legală și temeinică și s-au emis adrese autorităților competente pentru a se aduce la cunoștință măsura dispusă.
În ce privește pe inculpatul, prin încheierea de ședință din 06.01.2006 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 22/P/2006, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în lipsă, pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data punerii în executare mandatului. S-a constat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.pr.pen. și art. 148 lit.a,f,h pr.pen..S-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 2/U/06.01.2006.
Prin încheierea din 25.04.2006, TRIBUNALUL GALAȚIa propus extrădarea inculpatului, urmare sesizării nr. - /06/SI din 14.06.2006 a Biroului Național Interpol inculpatul fiind arestat în vederea extrădării la data de 11.02.2006 de către autoritățile italiene-predarea fiind amânată până la definitivarea afacerilor judiciare pe care acesta le are în Italia.
Prin încheierea pronunțată la data de 23.04.2008 de TRIBUNALUL GALAȚI în dosar nr.22/P/2006 s- confirmat punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 2/U/06.01.2006 emis pe numele inculpatului în baza încheierii de ședință din 06.01.2006 a Tribunalului Galați, dosar nr. 22/P/2006.
Inculpatul fost preluat sub escortă din -Italia și predat în Aeroportul din unei escorte din cadrul IPJ din data de 23.04.2008.
Conform adresei din 19.05.2008 a Ministerului Justiției din Italia-Departamentul pentru de Justiție - Direcția Generală a Justiției Penale -inculpatul a fost predat în extrădare în data de 23.04.2008;acesta a făcut obiectul unui ordin al Justiției Italiene, fiind condamnat prin sentința Tribunalului din, din 13.07.2006, la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare,pedeapsa executată la data de 09.04.2008.
Legal citat și prezent în instanță la termenul de judecată din 18.06.2008, inculpatul, prin apărători aleși, a invocat nelegala sesizare a instanței,solicitând, în conformitate cu disp. art. 301 al.1.pr.pen. în referire la art. 332 al.1.pr.pen. să se constate că în cauză s-a efectuat cercetarea de către un alt organ decât cel competent, cu consecința desesizării și restituirii cauzei procurorului în vederea efectuării urmăririi obligatorii de către aceasta.
S-a susținut că, în speță, împotriva inculpatului s-a efectuat cercetarea penală de către organul de poliție, pentru infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 211 al.1, al.2 lit. b și al 21lit. a și al. 3.penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se că la data de 14.12.2005, în loc public și pe timp de noapte, împreună cu inculpata, a sustras prin violență de la partea vătămată suma de 64.000 euro, echivalentul 2.304.000.0000. lei.
S-a arătat totodată că, nu s-a observat că potrivit art. 209 al.3. pr.pen. urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, printre altele și pentru infracțiunea prev. de art. 211 al.3.penal, textele menționate având același conținut atât în luna decembrie 2005, când s-a comis fapta,cât și în prezent.
S-a susținut că, întrucât în cauză nu este terminată cercetarea judecătorească, inculpatul nefiind audiat și neadministrându-se nici probe în apărarea acestuia, sunt întrunite cerințele art. 332 al.1 teza I pr.pen. și, în consecință, soluția ce se impune este desesizarea instanței și restituirea cauzei, procurorului, care, în mod obligatoriu, trebuie să efectueze urmărirea penală.
Inculpata, prin apărător ales, a invocat și susținut aceeași excepție.
Excepția invocată este fondată și urmează fi admisă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin rechizitoriul nr.1016/P/2005 din 23.01.2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galațis -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
-, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 211 al 1,2 lit. b,c al.21lit. a și al 3.penal
-, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 211 al 1,2 lit. b,c, al. 21lit. a și al.3.penal cu aplicarea art. 37 lit. a penal.
Verificând dosarul de urmărire penală, s-a constatat că urmărirea penală nu fost efectuată de procuror, deși, raportat la infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați este obligatoriu, conform art. 209 al. 3.pr.pen.
Urmărirea penală a fost efectuată de organul de cercetare penală,care, după finalizarea cercetărilor, a întocmit la data de 20.01.2006 referatul de terminare a urmăririi penale, propunând procurorului întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată competentă să- judece pe inculpații și pentru infracțiunea prev. de art. 211 al.1,al.2 lit. b,c, al. 21și al.3.penal, pentru inculpatul și cu reținerea disp. art. 37 lit. a penal
Se constată totodată că rechizitoriul întocmit de procuror, nu a fost confirmat de prim procuror, conform art. 209 al.5.pr.pen. în vigoare la data întocmirii acestuia-respectiv 23.01.2006.
Potrivit art. 209 al.5 teza I pr.pen.- anterior modificărilor aduse prin Legea 356/2006- atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim-procurorului parchetului.
În prezenta cauză, rechizitoriul nu a fost confirmat,fiind încălcate disp.art. 209 al.5.pr.pen. în vigoare la momentul întocmirii acestuia.
Lipsa de competență după materie și după calitatea persoanei este sancționată cu nulitatea absolută,astfel încât, dacă cercetarea penală a fost efectuată de către un organ necompetent, urmărirea penală este nelegală și trebuie refăcută de organul competent.
Totodată, având în vedere reglementarea în vigoare la momentul întocmirii rechizitoriului,care supunea rechizitoriul întocmit de procurorul de caz confirmării prim-procurorului, dacă urmărirea se efectua de procuror, lipsa confirmării invalidează sesizarea instanței,constatându-se că sesizarea s-a efectuat cu încălcarea unor dispoziții legale esențiale ( în acest sens - decizia penală nr. 5845/2004 a J- Secția penală).
Îndeplinirea procedurii de verificare a rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior trebuie respectată, căci sesizarea instanței competentă se face de procurorul care a efectuat verificarea; sesizarea directă de către procurorul de caz atrage astfel încălcarea unor dispoziții privind sesizarea instanței,sancționate cu nulitatea absolută conform art. 197 al. 2,3.pr.pen.
Potrivit art. 332 al. 1 teza I, când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauză supusă judecății s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent,instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 al. 1.
Conform art. 2 al aceluiași articol, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei,sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
În ce privește susținerea procurorului cum că în cauză sunt incidente disp. art. 332 al.1 teza II pr.pen. și deci cauza nu poate fi restituită,urmează constata că sunt nefondate.
Cauza se află în rejudecare, după desființare cu trimitere spre rejudecare dispusă de Curtea de APEL GALAȚI prin decizia penală nr. 222/04.12.2007 pentru un motiv de nulitate absolută, prev. de art 197 al. 2.pr.pen. mai exact pentru soluționarea cauzei de către instanța de fond cu lipsă de procedură cu inculpatul - acesta aflându-se arestat provizoriu în vederea extrădării,într-un penitenciar din Italia.
Astfel, nu se poate aprecia că față de acesta au avut loc dezbaterile în condițiile prev. de lege - atâta timp cât hotărârea primei instanțe s-a constat a fi lovită de nulitate absolută, în cauză fiind incidente disp. art. 197 al. 2.pr.pen. întrucât cauza s-a judecat cu procedură nelegal îndeplinită cu inculpatul, dosarul fiind trimis spre rejudecare la instanța de fond.
De altfel, prin decizia penală nr. 222/04.12.2007 a Curții de Apel Galați au fost menținute actele procedurale efectuate până la termenul din 23.05.2007 la instanța de fond, deci nu și cele dispuse în faza dezbaterilor.
Disp.art. 332 al.1 teza II pr.pen.- în conformitate cu care cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor -are în vedere situația în care cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale - aceasta a fost epuizată și s- trecut la dezbaterile judiciare, deoarece actele de cercetare penală au fost verificate prin actele de cercetare judecătorească și astfel restituirea nu mai are loc.
Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a precizat anterior, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu lipsă de procedură cu inculpatul, dezbaterile neavând loc în condițiile legale-cauza fiind trimisă în rejudecare pe un motiv de nulitate absolută, prev. de art. 197 al.2.pr.pen.neputându-se aprecia că actele de urmărire penală au fost verificate prin actele de cercetare judecătorească.
În raport de considerentele expuse, constându-se că în cauză urmărirea penală nu fost efectuată de procuror deși era obligatoriu potrivit legii iar rechizitoriul nu a fost confirmat de prim-procuror, sesizarea instanței fiind nelegală, s-a dispus în conformitate cu disp.art. 332 al. 1,2.pr.pen. restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI,pentru refacerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de lege.
Având în vedere disp.art. 332 al.3.pr.pen. și constatând că în cauză temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, conform art. 350.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive acestuia.
Astfel, din actele și lucrările dosarului, respectiv declarațiile părții vătămate,dovada de predare a banilor din 16.XII.2005 (prin care se arată că se restituie o parte din bani părții vătămate, bani recuperați de la inculpat), dovada de predare din 16.XII.2005 (prin care se arată că se primește de către organele de poliție de la inculpata o sumă de bani, sumă despre care inculpata a arătat că a primit-o de la inculpatul, declarațiile inculpatei, declarațiile martorilor, - rezultă indicii temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev de art. 143 Cod procedură penală
În cauză s-a apreciat că sunt îndeplinite totodată condițiile impuse de disp. art. 148 litera a, d și f Cod procedură penală
Astfel, inculpatul s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești, părăsind teritoriul României, după ce a fost prezentat instanței cu propunerea de arestare preventivă, fiind arestat în Italia urmare cererii de extrădare formulate de autoritățile judiciare române;inculpatul este recidivist,în forma prev de art. 37 litera a Cod penal, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, pentru infracțiunea presupus a fi comisă de către acesta legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că s- săvârșit infracțiunea de tâlhărie, infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, natura și importanța relațiilor sociale lezate, urmarea produsă și nu în ultimul rând persoana inculpatului (care nu se află la primul impact cu legea penală) se apreciază că sunt probe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a constatat, totodată, că măsura arestării este justificată și prin prisma disp. art 136 Cod procedură penală, pentru buna desfășurarea procesului penal
În ce privește măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata, s-a constatat că în cauză subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, fapta presupus a fi comisă de inculpată fiind una gravă,măsura preventivă fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea acesteia, motiv pentru care urmează a o menține.
Împotriva sentinței penale nr.288/25.06.2008 a Tribunalului Galația formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat în recursul formulat că din verificarea actelor de urmărire penală existente în dosarul de urmărire penală nr.1016/P/2005 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa rezultat că, prin procesul-verbal din data de 15.12.2005, întocmit de IPJ G - Serviciul Investigații Criminale, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții și pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1,2 lit.b, c și alin.21lit.a Cod penal, constând în aceea că la data de 14.12.2005 au deposedat prin violență pe cetățeanul italian de o geantă în care avea suma de 64.000 euro și acte personale. Procesul verbal de începere a urmăririi penale a fost confirmat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI prin Rezoluția de confirmare nr.1016/P/2005 la dat de 16.12.2005, pe încadrarea juridică și situația de fapt mai sus-expuse.
În aceste condiții, actele de urmărire penală (audiere partea vătămată- 15.12.2005, atașare înscrisuri 15.12.2005, audieri martori - 15.12.2005, - 16.12.2005 și 05.01.2006, orele 14.10 - 15.00, - 05.-01.2006, orele 15.00 - 15.55 și 06.01.2006, audieri învinuiți) au fost efectuate de organele de cercetare penală, deoarece acestea erau competente la acel moment, sub îndrumarea procurorului care a supravegheat cauza.
La data de 05.01.2006, J G - Serviciul Cercetări Penale a întocmit referatul cu propunerea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1,2 lit.b,c și alin.21lit.a Cod penal în infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.211 alin.1,2 lit.b,c și alin.21lit.a și alin.3 Cod penal, deoarece echivalentul a 643.000 euro în lei era de 2,3 miliarde lei ROL.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI in data de 05.01.2006 s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de inculpații și din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1,2 lit.b, c și alin.21lit.a Cod penal, în infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.211 alin.1,2 lit.b,c al.21lit.a și alin.3 Cod penal deoarece echivalentul a 64000 euro în lei era de 2.304.000.000 lei ROL.
Schimbarea încadrării juridice s-a adus la cunoștința învinuiților de către procuror, ocazie cu care au fost și audiați în prezența avocaților aleși, pentru învinuitul la data de 06.01.2006 iar pentru învinuita la data de 20.01.2006. După finalizarea urmăririi penale, procurorul a prezentat materialul de urmărire penală inculpatei, față de inculpatul efectuându-se acte de căutare deoarece s-a sustras urmăririi penale.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa apreciat că, în condițiile în care încadrarea juridică s-a schimbat față de învinuiți la data de 05.01.2006, reținându-se în sarcina acestora săvârșirea infractiunii de talharie cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art.211 al.1,2 lit.b, c, al.21lit. a și al.3 Cod penal, actele de urmarire penală efectuate pana la acea data de organele de cercetare penala sunt valabile și legal intocmite. Actele de urmarire penala efectuate de organele politiei dupa schimbarea incadrarii juridice de catre procuror fac parte din categoria celor dispuse de procuror. De altfel, la momentul efectuarii urmaririi penale in cauza și la momentul sesizarii instantei de judecata, dispozitiile art.217 al.4 Cod procedura penala erau urmatoarele: "in cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de procuror, acesta poate dispune ca numite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre organele politiei".
Prin Legea nr.356 din 21 iulie 2006, dispozitiile art.217 al.4 Cod procedura penala s-au modificat dupa cum urmează: "in cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune prin ordonanta ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de organele politiei judiciare".
S-a arătat că împrejurarea că organele de cercetare penala au intocmit referat cu propunere de terminare a urmaririi penale, intocmire a rechizitoriului și sesizarea instantei de judecata, nu este de natura sa la concluzia ca procurorul nu a efectuat urmarirea penala in cauza. Pentru a dispune prin rechizitoriu, procurorul nu este tinut de propunerile facute de organul de cercetare penala.
Cu alte cuvinte, urmarirea penală se efectua in mod obligatoriu de catre procuror numai dupa momentul schimbarii incadrarii juridice in infractiunea de talharie cu consecinte deosebit de grave, adica data de 05.01.2006. Din actele dosarului se poate observa ca dupa aceasta data procurorul, dand eficienta dispozitiilor art.209,al.3 Cod procedura penala, a procedat la audierea inculpatului la data de 06.01.2006, a intocmit procese verbale la data de 06.01.2006, a pus in mișcare actiunea penala la aceeași data, a intocmit referatul cu propunere de luare a masurii arestarii preventive la data de 06.01.2006, a prezentat materialul de urmarire penala la data de 20.01.2006.
In raport de acest motiv, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa apreciat că restituirea cauzei la Parchet este greșită, aceasta nejustificandu-se deoarece, in raport de incadrarea juridica initiala, stabilita de catre organul de cercetare penala, acesta a fost competent, schimbarea de incadrare fiind determinată de o imprejurare ulterioara.
Instanta de judecata a apreciat ca sustinerile procurorului de ședintă cum că, in cauză, ar fi incidente dispozitiile art.332 al.l, teza II Cod procedura penala -"cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor", sunt nefondate.
In acest sens, Tribunalul Gam otivat ca, prezenta cauză se afla in rejudecare, dupa desfiintare cu trimitere spre rejudecare, dispusa de Curtea de Apel G, prin decizia penala nr.222 din 04.12.2007 pentru un motiv de nulitate absoluta, prevazuta de art.197 al.2 Cod procedura penala, mai exact pentru solutionarea cauzei de catre instanta de fond cu lipsa de procedura cu inculpatul, acesta fiind arestat provizoriu in vederea extradarii intr-un penitenciar din Italia. Astfel, instanta care a rejudecat fondul a concluzionat ca nu se poate aprecia ca fata de acest inculpat au avut loc dezbaterile in conditiile prevazute de lege, atata timp cat hotararea primei instante s-a constatat a fi lovităde nulitate absoluta, deoarece cauza s-a judecat cu procedura nelegal indeplinită cu inculpatul.
In opinia Parchetului sunt indeplinite conditiile prevazute de art.332 alin.1 teza II Cod procedura penala, in sensul ca nulitatea absolută prevazută de art. 197 al.2 Cod procedura penală putea fi invocată pe parcursul judecarii in fond a cauzei, in primul ciclu de judecată. Faptul ca cercetarea judecatoreasca, in primul ciclu de judecata, s-a desfașurat cu lipsa de procedura cu inculpatul, dezbaterile neavând loc in conditii legale, nu era de natura sa impiedice posibilitatea invocarii, de partea interesată sau, din oficiu, de catre instanta de judecata, a nulitatii absolute -efectuarea urmaririi penale de catre organul necompetent. Mai mult decât atat, Curtea de Apel G, prin decizia penala nr.222/A din 04.12.2007, a admis apelurile declarate de inculpatii si, a desfiintat sentinta penala nr.285 din data de 31.05.2007 a Tribunalului G si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanta. De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea de Apel Gad ispus mentinerea actelor procedurale efectuate in cauza pana la termenul de judecata din 23.05.2007.
Ca atare, Curtea de Apel Gaa preciat că nu toate actele procedurale efectuate de Tribunalul G erau lovite de nulitate absolute, singurul act procedural care s-a efectuat la data de 23.05.2008 fiind audierea in calitate de martor a numitului (martor audiat olograf in faza de urmarire penala și care nu a fost mentionat in citativul rechizitoriului). Pentru ca la data de 23.05.2007, completul de judecata a apreciat ca cercetarea judecatoreasca este finalizata, s-a dat cuvantul pe fondul cauzei.
Doctrina a stabilit ca restituirea devine obligatorie intrucat actele de cercetare sunt nule, numai in situatia in care exceptia de necompetente a organelor de cercetare penala este invocata inainte sau in cursul cercetarii judecatorești. In cazul in care cercetarea judecatoreasca a fost epuizata și s-a trecut la dezbaterile judiciare, deoarece actele de cercetare penala au fost verificate prin actele de cercetare judecatoreasca, restituirea cauzei nu mai are loc. Această dispozitie este considerată o derogare de la trăsătura nulitatii absolute, potrivit careia aceasta nulitate poate fi invocata in orice stadiu al procesului. Cu alte cuvinte, nulitatea actelor de cercetare penala efectuate de un organ de cercetare necompetent, desi absoluta, nu poate fi invocata decat cel mai tarziu in cursul cercetarii judecatorești la prima instanta. ( Gr., Tratat de drept procesual penal, Ed., 2007, pag.502,685).
In consecintă, in conditiile in care nulitatea absolute a fost invocata in al doilea ciclu de judecata, dupa ce instanta de fond, in primul ciclu de judecata, a hotarat asupra inculpatilor iar instanta de control, Curtea de Apel Gaa preciat ca nu toate actele procedurale sunt lovite de nulitate si a trimis cauza spre rejudecare, se poate concluziona ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.332 al.1 teza II Cod procedura penala. La momentul la care s-a apreciat si constatat ca urmarirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, cercetarea judecatoreasca si dezbaterile erau finalizate in dosarul Tribunalului G, in primul ciclu de judecata.
Instanta de judecata a mai retinut că rechizitoriul nu a fost confirmat de prim procuror, conform art.209, al.5 Cod procedura penala, in vigoare la data intocmirii acestuia, respectiv 23.01.2006. Instanta de judecata a motivat ca indeplinirea procedurii de verificare a rechizitoriului de catre procurorul ierarhic superior trebuie respectată, caci sesizarea instantei competente se face de procurorul care a efectuat verificarea; sesizarea directă de catre procurorul de caz atrage incalcarea unor dispozitii privind sesizarea instantei, sanctionate cu nulitatea absoluta.
Acest motiv nu a fost invocat de catre parti, aparatorii acestora sau de catre procuror, fiind ridicat din oflciu de catre instanta de judecata. Art.209, al.5 Cod procedura penala a fost abrogat prin art. I, pct.117 din Legea nr.356/2006, in prezent procedura confirmarii rechizitoriului fiind inlocuita cu procedura verificarii acestuia sub aspectul legalitatii si temeiniciei in conditiile art.264, al.3 Cod procedura penala.
Desi regimul nulitatii absolute nu permite inlaturarea in nici un mod, totusi in unele cazuri, legea a prevazut in mod expres posibilitatea inlaturarii vatamarii, chiar daca a fost incalcata o dispozitie legala aflata sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, desi incalcarea dispozitiilor relative la sesizarea instantei este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, legea permite inlaturarea neregularitatii actului de sesizare, fara a dispune anularea lui. ( Gr. Tratat de drept procesual penal, Ed.,2007,pag.502).
Art.300, al.2 Cod procedura penala permite acordarea unui termen, in cazul in care se constata că sesizarea nu este facuta conform legii, cu conditia ca neregularitatea sa poata fi inlaturata. Dosarul se restituie in vederea refacerii actului de sesizare,doar atunci cand neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen.
La aceasta a fost adaugata, ca argument, concluzia care se impune din urmatoarea comparatie. Astfel, anterior modificarilor aduse prin Legea nr.356/2006 si nr.OUG60/2006 aduse art.209 Cod procedura penala, sesizarea instantei se realiza fie prin rechizitoriu intocmit de procuror, fie prin acest rechizitoriu confirmat conform legii, iar inaintarea dosarului se efectua, in toate cazurile prin adresa semnata de procurorul ierarhic superior. O asemenea situatie determina ca rechizitoriul sa fie actul procedural de sesizare, iar adresa de inaintare sa nu aiba decat un caracter procedural de transmitere a actului de sesizare.
Spre deosebire de situatia anterioara, in prezent sesizarea instantei se face numai prin rechizitoriul verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de procurorul ierarhic superior, care este si cel care inainteaza cauza instantei. In ceea ce priveste modalitatea concreta a indeplinirii activitatii de verificare, prin decizia nr.9/18.02.2008 pronuntata de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care s-a solutionat un recurs in interesul legii, s-a stabilit că lipsa mentiunii "verificarii sub aspectul legalitatii și temeiniciei"din cuprinsul rechizitoriului, atrage neregularitatea actului de sesizare, in conditiile art.300, al.2 Cod procedura penala, in sensul ca ea poate fi inlaturata, dupa caz, fie indata, fie prin acordarea unui termen in acest scop.
Pentru identitate de ratiune, s-a menționat că și in cazul confirmarii concluzia trebuie sa fie aceeași, adica neregularitatea actului de sesizare poate fi inlaturata, dupa caz, fie indata, fie prin acordarea unui termen in acest scop.
In concluzie, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa apreciat că lipsa confirmarii rechizitoriului putea fi inlaturată de catre instanta de judecata, in conditiile art.300,al.2 Cod procedura penala dupa caz, fie de indata, fie prin acordarea unui termen in acest scop și nu se impunea restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele Curtea apreciază că acesta este fondat, urmând să fie admis din următoarele considerente:
1. La data săvârșirii faptelor acestea puteau fi încadrate, după caz, în dispozițiile art.211 alin.1,2 lit.b,c și 21lit.a Cod penal sau art.211 alin.1,2 lit.b,c, 21lit.a și alin.3 Cod penal.
În primul caz, competența de instrumentare a cauzei revenea organelor de poliție, pe când în cel de-al doilea caz competența de instrumentare revenea procurorului, ca organ de urmărire penală (anchetă proprie).
Ceea ce diferențiază cele două infracțiuni este criteriul prejudiciului, stabilit conform art.146 Cod penal, respectiv o pagubă mai mare sau mai mică de 2 miliarde lei.
Partea vătămată a sesizat că a fost deposedat de suma de 64.000 euro.
Prejudiciul era astfel stabilit estimativ, urmând să fie definitivat după aflarea cursului euro-leu, comunicat de Banca Națională a României pentru data săvârșirii faptei (14.11.2005).
Stabilirea cu exactitate a prejudiciului presupunea purtarea unei corespondențe cu R în scopul aflării parității de schimb euro-leu, la data săvârșirii faptei.
În raport cu data săvârșirii faptei (14.12.2005) în preajma sărbătorilor de iarnă, când activitatea instituțiilor publice se diminuează, aceasta ar fi însemnat stabilirea competenței și demararea cercetărilor după 01.01.2006.
Or, prioritar la acel moment era identificarea operativă a făptuitorilor și tragerea lor la răspundere penală, evitând ca aceștia să părăsească teritoriul României pentru a se sustrage de la urmărire penală și judecată, cum de altfel s-a și întâmplat cu inculpatul, care în luna februarie 2006 părăsit teritoriul României, sustrăgându-se de la urmărire și judecată, fiind abia ulterior extrădat către România din Italia.
La acest capitol, organele de poliție dispun de logistica necesară identificării operative a făptuitorilor, fiind superioare procurorului, ca organ de urmărire proprie, care în această privință are o posibilitate de reacție mediată, prin intermediul organelor de poliție.
Trebuie menționat că la acea dată prevederile art.217 alin.4 Cod procedură penală arătau că " în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele de poliție".
Dispoziția procurorului de urmărire penală care conduce echipa de anchetă poate fi dispoziție scrisă sau dispoziție verbală (ordin).
Modalitatea de acțiune aleasă de procuror s-a dovedit eficientă, conducând la descoperirea autorilor faptei și recuperarea parțială a prejudiciului, chiar dacă suma de 9.000 euro nu a mai fost recuperată de la inculpatul.
La rândul său, procurorul a procedat la extinderea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.3 Cod penal, a procedat la stabilirea unui prejudiciu concret, a adus la cunoștința inculpaților schimbarea încadrării juridice și extinderea cercetărilor, în prezența apărătorilor aleși și s-a procedat la audierea acestora, în prezența apărătorilor aleși, pe noua încadrare juridică.
Încadrarea a fost menținută cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatei, deoarece inculpatul a părăsit teritoriul României sustrăgându-se judecății.
2. Chiar dacă s-ar aprecia că procurorul nu a efectuat urmărire proprie în cauză, actele efectuate de organele de poliție constituie acte de constatare întocmite în condițiile art.213 Cod procedură penală.
În cursul procesului penal, în primul ciclu de judecată, nimeni nu a invocat nelegala sesizare a instanței și nu s-a solicitat restituirea cauzei la Parchet în vederea efectuării urmăririi penale.
Actele de urmărire penală au fost verificate pe calea cercetării judecătorești de către instanța de judecată, care a pronunțat sentința penală nr.285/31.05.2007 a Tribunalului Galați (dosar nr.-) și care a dispus condamnarea inculpaților.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații și părțile vătămate.
Prin decizia penală nr.222/A/04.12.2007 a Curții de APEL GALAȚI au fost admise apelurile părților, a fost desființată sentința penală nr.285/31.05.2007 a Tribunalului Galați și trimisă cauza spre rejudecare la fond constatându-se că judecata la fond s-a desfășurat cu lipsă de procedură cu inculpatul, care la acea dată se afla în Italia.
Curtea a menținut insă actele procesuale efectuate până la data de 23.05.2007, confirmând astfel suplinirea de către cercetarea judecătorească a urmăririi penale.
Împotriva deciziei penale nr.222/A/04.12.2007 a Curții de APEL GALAȚI persoanele care ar fi avut interese să se constate nulitatea absolută a urmăririi penale puteau declara recurs, însă decizia Curții de APEL GALAȚIa rămas definitivă prin nerecurare.
Acest punct de vedere a fost îmbrățișat indirect și de către instanța care a pronunțat sentința penală nr.288/25.06.2008 a Tribunalului Galați.
Se observă că în cursul urmăririi penale organul de urmărire penală a luat față de inculpata măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea (art.145 Cod procedură penală).
Deși a fost sesizată cu înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, instanța de fond a respins această propunere.
Organul de urmărire penală a sesizat instanța de fond cu judecarea cauzei, în interiorul celor 30 de zile pentru care a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpata.
Fără a se dispune înlocuirea și fără a se cere în niciun fel, în primul ciclu procesual, instanța de fond arată în dispozitivul sentinței penale nr.285/31.07.2007 a Tribunalului Galați că menține măsura obligării de a nu părăsi țara (art.1451Cod procedură penală) luată față de inculpata.
Curtea de APEL GALAȚI, prin decizia penală nr.222/A/04.12.2007 a interpretat această dispoziție ca fiind o dispoziție de luare față de inculpata a măsurii preventive prev. de art.1451Cod procedură penală și a menținut-
În rejudecare, instanța de fond care a pronunțat sentința penală nr.288/25.06.2008 a Tribunalului Galați, la primul termen menține măsura preventivă prev. de art.1451Cod procedură penală luată față de inculpata, ca dovadă că a apreciat că prin decizia penală nr.222/A/04.12.2007 a Curții de APEL GALAȚI, calitatea actelor de urmărire penală și de cercetare judecătorească efectuate până la 23.05.2007 au fost analizate și că acestea au fost menținute ca legale și temeinice.
3. La analiza condițiilor în care s-a dispus restituirea cauzei la procuror trebuie avut în vedere nu numai principiul formalismului, ci și cel al oportunității.
Instanța de judecată putea, având în vedere prev. art.300 alin.2 Cod procedură penală și decizia nr.9/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secții Unite, pronunțată in interesul legii, să acorde un termen până la care să solicite Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI confirmarea rechizitoriului de către Prim-procuror sau, în caz contrar, trimiterea cauzei în vederea refacerii urmăririi penale.
Abia în cazul în care Prim-procurorul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI nu confirma aspectul legalității și temeiniciei rechizitoriul și nici nu solicita restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI puteau fi incidente prevederile art.332 Cod procedură penală.
4. Se observă că inculpatul a fost arestat în lipsă la 06.01.2006 iar mandatul de arestare a fost pus efectiv în executare la 23.04.2008, când inculpatul a fost descoperit pe teritoriul Italiei.
La momentul actual, prin restituirea cauzei la procuror în condițiile art.332 Cod procedură penală, cu menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, se încalcă prevederile deciziei penale nr.65/2007 a Înaltei Curți de Casație și justiție - Secții Unite, pronunțată în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe, conform art.4142alin.3 Cod procedură penală.
5. Restituirea cauzei la procuror trebuie dispusă atunci când urmărirea penală s-a efectuat în mod deficitar, iar instanța nu poate suplini aceste deficiențe.
Urmărirea penală a fost verificată și suplinită de instanță, în primul ciclu de judecată, actele îndeplinite de instanța de fond fiind verificate și menținute de instanța de apel.
La aproximativ 3 ani de la săvârșirea faptelor, când urmele infracțiunii se șterg sau dispar, nu vedem cum refacerea urmăririi penale, de către procuror ar putea aduce elemente noi, care să schimbe radical situația de fapt.
Așa fiind și văzând și prevederile art.38515pct.2 lit. c Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, va casa sentința penală nr.288/25.06.2008 a Tribunalului Galați și va trimite cauza la instanța de fond, în vederea continuării judecății de către completul legal învestit.
Inculpata, față de care s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara (art.1451Cod procedură penală) a lipsit în mod nejustificat în fața Tribunalului Galați în cele de-al doilea ciclu procesual, precum și în fața Curții, în prezența cauza.
Curtea a apreciat că aceasta constituie o încălcare a dispozițiilor art.1451alin.2 Cod procedură penală in referire la art.145 alin.11lit.a Cod procedură penală și a pus în discuția părților oportunitatea înlocuirii măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara (art.1451Cod procedură penală) pentru inculpata, cu măsura arestării preventive.
Deliberând, Curtea apreciază că inculpata, cu rea-credință, deși legal citată, nu s-a prezentat în fața instanțelor de judecată, astfel încât va dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara (art.1451Cod procedură penală) cu măsura arestării preventive, în cauză fiind incidente prevederile art.148 lit.1, f Cod procedură penală, precum și emiterea mandatului de arestare preventivă în lipsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI împotriva sentinței penale nr. 288/25.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-.
Casează sentința penală nr.288/2008 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Menține starea de arest a inculpatului (CNP -, fiul lui și, născut la 27.04.1982 în comuna Pechea, județul G, cu domiciliul în comuna Pechea,-, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G).
Dispune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata (CNP:-, fiica lui și, născută la data de 26 aprilie 1986 în comuna, județul G, domiciliată în G,-, - 12, apartament 4, județul G și fără forme legale în G, 17, - 12, apartament 38, județul G) prin sentința penală nr.285/31.05.2007 a Tribunalului Galați (dosar nr.-), menținută prin decizia penală nr.222/A/04.12.2007 a Curții de APEL GALAȚI (dosar nr.-) și încheierea din 22.01.2008 a Tribunalului Galați (dosar nr-) și emiterea mandatului de arestare preventivă față de aceasta.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, către Baroul Galați, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /20.11.2008
Tehnored. -/2ex./24.11.2008
Fond.,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru, Mița Mârza
