Talharia Spete Art 211 cod penal. Sentința 657/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
PREȘEDINTE: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Ședința publica din data de 07.02. 2008
DECIZIA PENALĂ NR. 8
La ordine soluționarea apelului penal formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 657/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr. 8893/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publica, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin Serviciul de registratură, o cerere formulată de avocat, de scutire de la plata amnezii aplicată prin încheierea de ședință din data de 17.01.2008, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului promovat de inculpatul.
Avocat având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, apel ce vizează redozarea pedepsei aplicată de instanța de fond, având în vedere conduita sa pe timpul procesului penal, persoana acestuia, precum și probele în circumstanțiere.
De asemenea, avocat solicită admiterea cererii sale privind scutirea de la plata amenzii în cuantum de 500 lei, aplicată prin încheierea de ședință din 17.01.2008, motivat de faptul că nu a primit delegația de asistență juridică de la Baroul d e Avocați I și prin urmare, nu a știut de existența acestui dosar. De altfel, la primul termen cauza a fost amânată la cererea inculpatului care a solicitat termen pentru a-și angaja apărător, iar pentru al doilea termen de judecată nu a primit adresa emisă de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, consideră că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, fiind aplicată o pedeapsă în limite corecte, și având în vedere și statutul inculpatului de recidivist, dar atras cuantumul de 3 ani închisoare pentru tâlhărie calificată și urmare recunoașterii și efectului atras de circumstanțele prev. la art. 74-76 Cod penal.
In concluzie, procurorul solicită respingerea apelului promovat de inculpatul, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Iași.
D asemenea, procurorul pune concluzii de admitere a cererii formulată de doamna privind scutirea de la plata amenzii în cuantum de 500 lei aplicată prin încheierea de ședință din data de 17.01.2008.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA DE JUDECATĂ:
Deliberând asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 657 din 18 octombrie 2007, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
"Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.01.1986 în I, domiciliat în I,-, -.5,. A, parter,. 5, cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 al.1-2 lit. c Cod penal, cu aplicarea disp. art.74 al. 2 și respectiv art. 76 lit. b Cod penal, în condițiile art. 37 lit. a Cod penal, în dauna parții vătămate.
În baza disp. art.85 Cod penal anulează suspendarea condiționată a executării pedepselor de 6 (sase) luni închisoare dispusa prin sentința penala nr. 2443/20.05.2004 a Judecătoriei Iași,definitiva prin neapelate si de 1 (un) an închisoare dispusa prin sentința penala nr. 282/22.01.2004 a Judecătoriei Iași, definitiva prin decizia penala nr. 539/22.05.2004 a Tribunalului Iași și dispune contopirea acestor pedepse în baza disp. art.33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal in pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza disp. art. 39 al. 1 Cod penal contopește pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicata prin prezenta hotărâre cu pedeapsa rezultanta de 1 (un) an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei)ani închisoare.
În condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza disp. art. 118 al. 1 lit. e Cod penal confisca de la inculpatul suma de 350 lei.
Constată ca partea vătămata domiciliat in I,-, județul I, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza disp. art. 191 al.1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 500 lei".
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În după amiaza zilei de 5 mai 2006 în jurul orelor 17,30, numitul în vârstă de 16 ani, elev în clasa a IX-a la Colegiul Național de Artă " " I și colegul său de școală, martorul -, s-au deplasat în cartierul 1, pentru a ajunge pe str. - la locuința unui alt coleg pe nume.
Pe strada -, de partea vătămată s-a apropiat învinuitul, care în mod intempestiv i-a cerut acesteia țigară.
Atunci când victima a răspuns că nu are țigări, învinuitul cu mișcări rapide și ferme, l-a căutat pe, prin buzunare, iar din buzunarul drept al pantalonilor i-a sustras suma de 3.500.000 lei, construită din 5 bancnote de câte 500.000 lei și o bancnotă de 1.000.000 lei.
Imediat după comiterea faptei, cel în cauză a părăsit zona și s-a îndreptat spre Gara -
Deși persoana vătămată și martorul nu au ripostat în nici un mod, considerăm că sustragerea banilor s-a realizat prin acte implicite de violență, aspect ce rezultă din acostarea lui pe un ton răstit, modul de operare (mișcări rapide, ferme, inhibante pentru victimă) ascendentul fizic determinat de diferența de vârstă dintre părți, totul de natură a inspira teamă și a nu lăsa loc unei eventuale împotriviri.
Fapta învinuitului de a sustrage de la numitul prin amenințare implicată cu acte de violență, suma de 3,5 milioane lei - constituie infracțiunea prev. de art. 211 al. 1-2 lit. c Cod penal.
Față de învinuit sunt aplicabile și disp. art. 37 lit. a Cod penal întrucât prin sentința penală nr. 2443/ 20 mai 2004 fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu art. 81 Cod penal pentru art. 208-209 lit. g,i, Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a,c, și 76 lit. c Cod penal.
Prejudiciul în sumă de 3.500.000 lei nu a fost recuperat.
Legal citat inculpatul s-a prezentat în fața instanței de judecată și audiat fiind a negat săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" sub aspectul căreia a fost trimis în judecată arătând că la data menționată de partea vătămată în cuprinsul plângerii sale s-a întâlnit cu acesta, care mai era însoțit de alți doi tineri, și care i-a solicitat intermedierea unei relații cu două prostituate serviciu în schimbul căruia partea vătămată i-a dat suma de 150 lei, negând împrejurarea, descrisă în rechizitoriu, deposedării părții vătămate de suma de 350 lei prin acte implicate de violență.
A precizat inculpatul că a acceptat solicitarea părții vătămate deoarece cunoștea astfel de persoane, acesta fiind cea care i-a dat banii, iar ulterior, respectiv a doua zi consecutiv momentului înțelegerii, intenționat a restitui banii părții vătămate care a refuzat însă să îi primească.
Cu prilejul interogării sale inculpatul a declarat instanța că dorește aod espăgubi pe partea vătămată cu întreaga sumă de bani cu care s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, respectiv cu cea de 350 lei.
Având cuvântul la probe inculpatul a solicitat instanța administrarea probei testimoniale pentru dovedirea situației de fapt precum și a celei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Din oficiu instanța a dispus în sensul citării și audierii martorului din lucrări -.
Audiat fiind în fața instanței de judecată partea vătămată declară că nu se constituie parte civilă în cauză iar cu privire la situația de fapt expune o altă variantă a acesteia, care o exclude pe cea dată în cursul urmăririi penale, cu acest prilej el susținând situația de fapt arătată de inculpat cu prilejul luării interogatoriului precizând că la data menționată în plângere i-a solicitat inculpatului în schimbul sumei de 150 lei, să-i facă cunoștință cu două prostituate, serviciu pe care acesta nu i l-a îndeplinit, însușindu-și banii primiți de la el.
Interpelat asupra împrejurărilor care au determinat schimbarea declarației inițiale, partea vătămată a declarat că și-a schimbat declarația deoarece nu dorește ca inculpatul "să pățească ceva", arătând totodată că nu s-au efectuat presiuni asupra sa pentru schimbarea primei declarații care ar fi fost dată în sensul ascunderii scopului real, pentru care i-ar fi dat inculpatului suma de bani menționată în plângere și care nu ar fi vrut să ajungă la cunoștința părinților săi.
Din oficiu instanța a pus în discuția contradictorie a părților schimbarea încadrării juridice dată faptei sub aspectul căreia a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 al.1-2 lit. e Cod penal în infracțiunea de "înșelăciune" prev. de art. 215 al. 1 Cod penal.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, precum și întreg materialul probator administrat în cauză, reține aceeași situație de fapt, ca cea arătată în considerentele actului de inculpare constând în următoarele:
În ziua de 5.05.2006, partea vătămată și colegul său - se aflau în zona cartierului pe strada - cu intenția de a merge la locuința unui coleg de școală.
În apropierea școlii " " a fost acostat de inculpatul pe care nu îl cunoscuse până atunci - și care l-a oprit și i-a cerut o țigară.
Față de răspunsul părții vătămate, care i-a spus că nu are țigări, inculpatul a început să-l controleze prin buzunare iar din buzunarul drept al pantalonilor i-a sustras suma de 350 lei și după ce i-a luat a plecat spre gara, printre blocuri.
Modul rapid în care a acționat inculpatul inhibat-o emoțional pe partea vătămată care nu a avut curajul de a se împotriva și "solicita" ajutorul de la cetățeni, atitudinea făptuitorului și abordarea părții vătămate - pe un ton ferm, răstit, inhibant pentru aceasta - determinând insuflarea unei stări de teamă acesteia sub imperiul căreia a acționat inculpatul și prin care acesta a reușit să o deplaseze pe partea vătămată de bani.
Teama victimei de a riposta acțiuni de deposedare exercitate de către inculpat a fost determinată exclusiv de modalitatea în care acționat inculpatul, partea vătămată aflându-se în situația de a nu mai putea întreprinde acțiuni în vederea apărării bunului.
Chiar dacă, aparent, inculpatul a acționat doar asupra banilor, în realitate comportamentul său a reprezentat o modalitate de constrângere a victimei, care din neputință sau spaimă ori a acțiunii surprinzătoare întreprinse de inculpat nu a opus rezistență acestuia.
Susținerile inculpatului referitoare la încredințarea voluntară a unei sume de bani, respectiv de 150 lei, de către partea vătămată, în scopul intermedierii unei relații cu prostituate, făcute pe fondul reclamării nevinovăției sale cu privire la săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 al.1-2 lit. c Cod penal, nu au putut fi primite de instanță, care, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, a constatat ca corespunzătoare adevărului doar declarațiile date în cursul urmăririi penale de către partea vătămată și de martorul ocular, acestea fiind singurele care s-au coroborat între ele și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, declarația victimei dată în cursul cercetării judecătorești fiind rezultatul temerii acesteia că "inculpatul ar putea să pățească ceva", după cum ea însăși a declarat iar cea a martorului din lucrări dată în aceeași etapă procesuală, după cum însuși martorul a precizat în finalul declarației sale, fiind dată ca urmare a unor discuții purtate între partea vătămată și inculpat la care a participat și martorul, prilej cu care inculpatul le-a cerut acestora să renunțe la acuzații fiind de acord să-i restituie părții vătămate banii, solicitare cu care aceasta din urmă a fost de acord.
În drept, constatând că fapta inculpatului întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 al.1-2 lit. c Cod penal (și) nu ale infracțiunii de "înșelăciune" cu privire la care indiciile care au stat la baza punerii în discuția contradictorie a schimbării de încadrare judiciară nu s-au confirmat) instanța urmează a dispune în sensul condamnării inculpatului la o pedeapsă penală.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicabile prima instanță a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de întinderea prejudiciului dar și de împrejurarea săvârșirii noii fapte în stare de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Cu prilejul rezolvării antecedenței penale inculpatului, în baza art. 85 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepselor de 6 (șase) luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 2443/ 20.05.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare și cea de 1 (un) an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 282/22.01.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 539/22.05.2004.
Cu privire la aceste două pedepse, în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal s-au aplicat regulile concursului de infracțiuni, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin aceste două hotărâri fiind săvârșită înainte ca vreuna dintre acestea să rămână definitivă, urmând ca în baza art. 39 al. 1 să contopească pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu cea rezultată în urma concursului.
În condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Constatând că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză, în baza art. 118 al. 1 lit. e Cod penal a confiscat de la inculpat suma de 350 lei, sumă cu care acesta a fost de acord să o despăgubească pe partea vătămată.
Văzându-se și disp. art. 191 al. 1 Cod procedură penală;
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul .
Prin cererea de apel inculpatul nu a precizat motivele de apel și nici nu s- prezentat în fața instanței de control judiciar, deși a fost legal citat.
Cu ocazia dezbaterilor judiciare, apărătorul din oficiu a solicitat pentru inculpat, în raport de elementele ce caracterizează persoana acestuia, redozarea pedepsei aplicate de prima instanță.
Totodată, apărătorul inculpatului formulat cerere privind scutirea de plata amenzii judiciare ce i-a fost aplicată prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2008, susținând că nu a avut cunoștință de faptul că a fost desemnat ca avocat din oficiu, iar amânarea cauzei a fost determinată de solicitarea inculpatului în vederea angajării unui apărător și nu de lipsa sa.
A susținut, de asemenea, că nu a primit nici adresa emisă de Curtea de Apel Iași prin care i se punea în vedere să se prezinte în fața instanței.
Curtea, verificând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului de fond prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 371 alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Din examinarea coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic motivat prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului - în săvârșirea faptei, în raport de situația de fapt reținută.
Din plângerea și declarațiile date în cursul urmăririi penale de partea vătămată și de martorul ocular - și procesul verbal de confruntare între martorul - și inculpat, rezultă că la data de 5 mai 2006, inculpatul - a acostat-o pe partea vătămată, ce era însoțită de colegul său - și i-a cerut părții vătămate o țigară.
După ce a primit răspunsul părții vătămate că nu are țigări, controlat- prin buzunare și din buzunarul drept al pantalonilor i-a sustras suma de 350 lei.
În raport cu situația de fapt expusă mai sus și reținută în mod corect de prima instanță, activitatea infracțională desfășurată de inculpat se circumscrie dispozițiilor art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal.
Luarea bunului de la partea vătămată s-a făcut împotriva voinței acesteia, printr-o acțiune rapidă de natură a-i înfrânge orice împotrivire în scopul abandonării bunului în mâinile inculpatului.
Este lipsit de relevanță faptul că nu s-a produs lovirea sau vătămarea corporală a victimei, în cauză existând o violență psihică, prin amenințarea implicită pe care o exprima.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului -, activitatea infracțională desfășurată de acesta fiind observată în mod direct de martorul ocular - ce confirmat în faza urmăririi penale situația de fapt prezentată de partea vătămată, iar declarațiile date se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză ce oferă suficiente elemente de fapt de natură a dovedi vinovăția inculpatului apelant în comiterea faptei.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut în procesul evaluării declarațiile date de partea vătămată și de martor în fața organelor de urmărire penală și a înlăturat, motivat, depozițiile acestora din faza cercetării judecătorești și susținerile inculpatului prin care prezintă o altă variantă a situației de fapt - respectiv existența consimțământului părții vătămate în luarea sumei de bani în vederea intermedierii unei relații cu prostituate și care demonstrează intenția de diminuare sau înlăturare a răspunderii penale a inculpatului.
Concluzionând, Curtea constată că, în procesul de apreciere a probatoriului, instanța de fond a reținut corect atât împrejurările faptice concrete, cât și vinovăția inculpatului -, a cărui activitate infracțională întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat de prima instanță se constată că au fost aplicate corect criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere atât pericolul social concret al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei - în loc public, asupra unei părți vătămate minore, valoarea prejudiciului cauzat - cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului ce este recidivist post condamnatoriu și a avut conduită procesuală necorespunzătoare.
Toate aceste aspecte cu fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei stabilite de instanța fondului ce a manifestat suficientă clemență și a dat eficiență dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul sancționator.
În raport cu cele menționate, Curtea constată că nu poate fi reținută critica inculpatului privind reducerea pedepsei prin acordarea unei mai largi eficiențe a dispozițiilor art. 76 Cod penal deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară pedepsei, astfel că pedeapsa aplicată cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia.
Pentru considerentele expuse anterior, fiind verificate legalitatea și temeinicia sentinței apelate și neexistând vreun temei de fapt sau de drept care să atragă desființarea ei, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins, ca nefondat, apelul promovat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 657 din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului,
În ce privește cererea formulată de doamna avocat, vizând scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de 500 lei aplicată prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2007, Curtea constată că este neîntemeiată.
Asistența juridică a inculpatului pentru care doamna avocat avea delegație, era obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 8 Cod procedură penală, apărătorul ales sau desemnat din oficiu fiind obligat să asigure asistența juridică a inculpatului pentru nerespectarea acestei obligații, instanța de judecată având posibilitatea de a sesiza conducerea baroului de avocați, spre a lua măsuri.
În cauză, la primul termen de judecată fixat - 6 decembrie 2007 - doamna avocat a lipsit, cauza fiind amânată pentru ca inculpatul să-și angajeze apărător, iar instanța a dispus emiterea unei adrese către cabinetul doamnei avocat pentru a i se pune în vedere să se prezinte la următorul termen acordat - respectiv 17 ianuarie 2008.
La termenul din 17 ianuarie 2008 s-a constatat din nou lipsa apărătorului din oficiu, condiții în care s-a dat eficiență dispozițiilor art. 198 Cod procedură penală ce sancționează lipsa nejustificată a apărătorului fără asigura substituirea în condițiile legii și a fost amânată cauza doar pentru absența avocatului.
Prin cererea formulată, apărătorul inculpatului a solicitat exonerarea de plata amenzii judiciare, susținând că nu a cunoscut de existența delegației în cauză și că amânarea cauzei nu a fost determinată de lipsa sa, susțineri ce nu pot fi primite.
La fila 7 din dosarul instanței de apel este depusă delegația emisă de Baroul d e Avocați pe numele doamnei avocat, iar amânarea cauzei a fost dispusă de instanță la termenul din 17 ianuarie 2008 (când i-a fost aplicată sancțiunea amenzii judiciare) motivat doar de lipsa apărătorului.
Față de cele expuse mai sus, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 199 alin. 3 Cod procedură penală pentru a se putea dispune scutirea de plata amenzii judiciare aplicate și în consecință va respinge cererea formulată în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 657 din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Iași sentință pe care o menține.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de doamna avocat privind scutirea de plata amenzii judiciare.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 180 lei RON cheltuieli judiciare, din care 100 lei RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
25.02.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Scripcariu GabrielaJudecători:Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela
