Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 662/ Dosar nr-
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 173/Ap din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 octombrie 2009, când,
Curtea
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că, prin sent. pen. nr. 1335/2008, Judecătoria Brașov, în temeiul art.211 alin.1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea, la data de 18.05.2006, a infracțiunii de tâlhărie asupra și în dauna patrimoniului părții vătămate.
În temeiul art.85 alin.1 Cod penal a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr.586/S/03.11.2006 a Tribunalului Brașov definitivă prin decizia penală nr.89/11.05.2007 a Curții de APEL BRAȘOV.
A constatat că infracțiunea din prezenta cauză pentru care s-a aplicat pedeapsa de șase ani închisoare este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.c Cod penal raportat la art.74 lit.a și c Cod penal cu art.76 Cod penal pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.586/S/03.11.2006 a Tribunalului Brașov definitivă prin decizia penală nr.89/11.05.2007 a Curții de APEL BRAȘOV comisă la data de 19.06.2006, pentru care s-a aplicat pedeapsa de trei ani și șase luni închisoare.
În temeiul art.85 alin.1 Cod penal raportat la art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal a contopit pedeapsa de șase ani închisoare, și respectiv de trei ani și șase luni închisoare, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de șase ani închisoare.
În temeiul art.71 alin.1 Cod penal pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i s-au interzis, în cadrul pedepsei accesorii, drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În temeiul art.36 al.3 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata executata din 19.06.2006 la 03.11.2006.
În temeiul art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă și, cu referire la art.998, 999 Cod civil, a obligat inculpatul la plata către această parte, a sumei de 5.408 lei, despăgubiri materiale, respectiv suma sustrasă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, la data de 18.05.2006 pe timp de zi, a intrat pe ușa deschisă în scara unui bloc prevăzut cu interfon și a sustras, prin violență, din posesia părții vătămate o geantă ce conținea o sumă de bani pe care și-a însușit-o fără drept.
Prin decizia penală nr. 173/A/2009, Tribunalul Brașova respins apelurile declarate de parchet și de inculpat, menținând sentința atacată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia, iar în cadrul rejudecării, achitarea sa deoarece nu este vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prev. de art. 3856raportat la art. 3859Cod procedură penală, se constată că recursul formulat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel au procedat în mod corect dispunând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie deoarece acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii, el fiind cel care a smuls geanta părții vătămate.
Apărările inculpatului nu sunt dovedite de materialul probatoriu administrat în cauză.
Deși apărătorul inculpatului a susținut că există un puternic dubiu ce ar profita inculpatului, o analiză temeinică a materialului probatoriu administrat în cauză, dintr-o perspectivă obiectivă și imparțială, conduce la concluzia că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, inculpatul fiind, fără orice urmă de îndoială, autorul faptei. Astfel, declarațiile detaliate ale părții vătămate se coroborează cu cele ale martorei, ambele arătând că, după intrarea în bloc, a fost sustrasă geanta părții vătămate, auzindu-se apoi strigătul vecinei "hoții". părții vătămate în sensul că autorul faptei cunoștea împrejurarea că banii se află în poșeta ei deoarece a sustras geanta ei și nu pe cea a martorei care era prima în scara blocului este reală, coroborându-se cu modul în care chiar inculpatul a declarat la urmărirea penală că a comis fapta, respectiv le-a văzut la bancă, le-a observat comportamentul și apoi le-a urmărit până acasă. Faptul că partea vătămată și însoțitoarea sa s-au oprit pe o bancă în fața blocului unde locuiau nu denotă o nesinceritate și minciună din partea acestora, cum s-a sugerat în apărare, neexistând nici o bază pentru aceasta, ci o mai degrabă o inocență a părților, care credeau că pericolul a trecut și nu concepeau ca, atât de aproape de casă, să fie agresate, așa cum s-a și exprimat partea vătămată în fața instanței (fila 53 dosar instanță fond). Martora a declarat constant că le aștepta pe cele două să se întoarcă de la bancă, fiind rugată de partea vătămată să le urmărească pe geam atunci când vor sosi, ceea ce martora a și făcut. Cu acest prilej, martora l-a văzut pe inculpat, acesta atrăgându-i atenția prin comportamentul său: se plimba repetat pe lângă banca unde se așezaseră victimele, sesizând privirea martorei, s-a îndepărtat, dar apoi a revenit lângă bancă, după ce victimele s-au ridicat, mergea ușor pe vârfuri în spatele acestora. Este și motivul pentru care, văzând toate acestea, martora a luat mătura și a ieșit din casă în scara blocului, strigând: "hoțul!". Martora a relatat constant că l-a văzut foarte bine pe autorul furtului deoarece îl urmărise ceva timp de pe geam și a descris modul în care acesta arăta și era îmbrăcat, fiind chiar impresionată de modul deosebit de atrăgător în care se prezenta inculpatul. Din dosarul cauzei nu rezultă nici măcar un indiciu în sensul că martora ar fi de rea-credință sau interesată sub orice formă, așa cum a sugerat apărarea, dimpotrivă relatările martorei sunt logice, fără contradicții, declarațiile ei coroborându-se și cu celelalte declarații din cauză, inclusiv ale martorului -. Martora l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat cu ocazia prezentării acestuia pentru recunoaștere (operațiune realizată cu respectarea tuturor regulilor de procedură), fapt confirmat și de martorii asistenți. Faptul că aceasta a avut emoții, fiind pusă față în față cu persoane suspecte de încălcarea legii, în opinia ei, nu afectează în niciun fel mărturia sa și nu o invalidează, dimpotrivă toate detaliile date de aceasta întăresc convingerea că martora a declarat adevărul în privința a ceea ce a perceput. De asemenea, nu există niciun element care să indice faptul că martora ar fi foat influențată de ofițerii de poliție să îl desemneze pe inculpat ca autorul faptei, susținerile apărării fiind vădit nefondate, infirmate și de declarațiile martorilor asistenți.
Totodată, declarațiile martorului - vin să confirme faptul că inculpatul este cel care a sustras în data de geanta părții vătămate, conținând peste 5000 lei, economiile victimelor. Acesta l-a remarcat pe inculpat în momentul în care a trecut pe lângă el, considerându-l suspect după comportamentul său și a anunțat organele de poliție cu privire la acesta, descriind cu acuratețe înfățișarea lui la momentul în care l-a perceput. Totodată, în momentul în care s-a realizat prezentarea pentru recunoaștere, martorul l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat ca fiind persoana pe care a sesizat-o în ziua respectivă și cu privire la care anunțase poliția, martorii asistenți confirmând relatările martorului.
Față de toate considerentele expuse, rezultă cu certitudine și fără putință de tăgadă că inculpatul este cel care, în data de 18 mai 2009, sustras geanta cu bani a părții vătămate, materialul probatoriu administrat dovedind vinovăția sa. Prin urmare, în mod corect au procedat instanțele de fond și apel dispunând condamnarea acestuia, astfel că soluțiile pronunțate urmează a fi menținute. De asemenea, pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată, instanța de fond stabilind pedeapsa cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Raportat la considerentele expuse, Curtea de Apel va respinge - în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală - ca nefondat recursul inculpatului și va menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Văzând și dispoz. art. 189 Cod procedura penala raportat la art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008, art. 192 alin 2 Cod procedură penală,
pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva dec. pen. nr. 173/A/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală raportat la art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 75 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat să plătească statului suma de 175 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
red. P:/ 4.11.2009
dact. /9.11.2009 Grefier
jud. fond- - -
jud. apel-,
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean
