Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 669/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 781/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.669
Ședința publică de la 12 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 3: Podar Viorel
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și de către inculpații și împotriva deciziei penale nr.20 A din data de 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și, personal și asistați de apărător ales-avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosar, prin Serviciul Registratură s-au depus acte medicale privind imposibilitatea de prezentare din motive medicale a intimatei părți vătămate.
Recurenții inculpați, personal și prin apărător, arată că înțeleg să-și retragă cererile de recurs promovate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de manifestarea de voință a recurenților inculpați, în sensul că-și retrag cererile de recurs promovate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public arată că înțelege să critice decizia Tribunalului Teleorman sub aspectul aplicării disp art.86 ind.1 Cod penal, privind aplicarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ce au fost aplicate celor doi inculpați. Sub acest aspect, apreciază că, în raport de circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, gravitatea faptelor comise, împrejurarea că inculpații au premeditat săvârșirea faptelor, atitudinea nesinceră a inculpaților, faptul că au încercat să influențeze martorii cu scopul ce a-și diminua răspunderea penală precum și urmările faptelor, pedepsele nu-și pot atinge scopul coercitiv, sens în care solicită a se dispune înlăturarea disp art.86 ind.1 cod penal.
În temeiul art.385 ind.9 pct.14 Cod pr penală, solicită a se dispune admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțate în apel și, pe fond, înlăturarea disp. art.86 ind.1 Cod penal, urmând ca inculpații să execute pedepsele în regim de detenție.
Apărătorul ales al inculpaților arată că în mod legal și temeinic instanța de apel a dispus aplicarea disp. art.86 ind.1 Cod penal, în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților de către instanța de fond, apreciind că acestea își pot atinge scopul preventiv-educativ, cu atât mai mult cu cât inculpații au avut o atitudine sinceră, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, nu au mai săvârșit alte fapte de la momentul la care au fost puși în libertate, motive pentru care, în temeiul art.385 ind.15 lit.b Cod pr penală, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de parchet.
Inculpații, având pe rând cuvântul, arată că regretă faptele și achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.403 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Alexandria, au fost condamnați - în baza art.211 alin.1, alin.21lit.a și c Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.b Cod penal - inculpații - și, la pedeapsa de câte 3(trei) ani închisoare (fiecare).
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și, iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora durata reținerii și arestării preventive de la 02 iulie 2008 la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.118 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 634 lei.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.
În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut - în fapt - următoarea situație:
La data de 19 mai 2008, în jurul prânzului, martorul, agent poștal în comuna, sat, județul T, distribuia pensia persoanelor beneficiare, din această localitate.
În jurul orei 1100, martorul a ajuns și la locuința părții vătămate, căreia i-a înmânat suma de 634 lei, sumă cuvenită acesteia cu titlu de pensie, după care și-a continuat drumul prin localitate, mergând la locuințele celorlalți cetățeni beneficiari ai pensiei. Aflându-se la poarta locuinței altei persoane care locuiește în apropierea locuinței părții vătămate, martorul a văzut trei persoane care erau străini de localitate, îndreptându-se spre locuința lui.
Partea vătămată, după ce agentul poștal i-a înmânat pensia, a intrat în locuință, iar la scurt timp în domiciliul acesteia au pătruns inculpații și, care au lovit-o și au deposedat-o de suma de 634 lei, încasată cu titlu de pensie și de actul de identitate, după care au plecat.
Astfel cum s-a reținut din mențiunile raportului de constatare medico-legală (fila 45 dosar urmărire penală), partea vătămată a prezentat la examenul medical din data de 20 mai 2008, pe antebrațul stâng 1/3 inferioară, posterior, echimoză violacee de 5/4 cm. tumefiată. Din concluziile raportului de constatare medico-legală s-a reținut că leziunea prezentată putea fi produsă la data de 19 mai 2008, iar pentru vindecarea acesteia au fost necesare 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Pe tot parcursul procesului penal, inculpații au negat comiterea acestei fapte, susținând că nu au fost în localitatea, sat la data de 19 mai 2008 și nici altă dată și nu au văzut-o niciodată pe partea vătămată.
Au mai susținut inculpații că la data menționată se aflau în localitatea, județul B, împreună cu familia.
Având în vedere mijloacele de probă aflate la dosar, instanța fondului a constatat că declarațiile inculpaților nu sunt sincere și nu pot servi la aflarea adevărului în cauză în condițiile art.69 Cod penal, ele fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, G, -, luate în cursul judecății și în cursul urmării penale, precum și de celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală.
Astfel, partea vătămată, în declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale a arătat - constant - că inculpații sunt persoanele care la data de 19 mai 2008 au intrat în curtea locuinței sale și au agresat-o, deposedând-o prin violență de suma de bani încasată cu titlu de pensie și de actul de identitate.
Conform proceselor verbale de prezentare pentru recunoaștere și a planșelor foto (filele 92, 93, 96, 97 și 100-109 ), partea vătămată i-a indicat pe cei doi inculpați la recunoașterea din grup efectuată din data de 2 iulie 2008.
Deși partea vătămată a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, s-a apreciat că aceasta s-a făcut la cererea și sub presiunea membrilor familiei inculpaților.
S-a apreciat astfel, având în vedere declarațiile autentificate sub nr.2363 și 2364 din 29 august 2008 la Biroul Notarului Public - localitatea, după care martorul a arătat că au fost date la cererea familiei inculpaților, cu care de altfel s-au și deplasat la biroul notarial.
În aceste condiții, declarația părții vătămate a fost înlăturată de la apreciere, ca nesinceră și influențată de comportamentul membrilor familiei inculpaților.
S-a reținut că aceeași este și situația primei declarații dată de martorul, în cursul judecății, declarație prin care martorul a revenit asupra celor declarate în cursul urmăririi penale.
Avându-se în vedere declarația acestui martor și a fiului acestuia, s-a înlăturat de la apreciere prima declarație a martorului luată în faza de judecată.
Din coroborarea declarațiilor părții vătămate din faza de urmărire penală cu declarațiile martorului, ale martorilor și G, instanța de fond a apreciat că inculpații sunt autorii faptei pentru care au fost cercetați.
S-a mai avut în vedere că inculpații, deși au susținut că nu au săvârșit fapta, invocând în apărare faptul că au fost plecați la data de 19 mai 2008 în județul B, aceștia s-au contrazis în susținerile lor. Astfel, inculpatul, în declarația dată la data de 7 iulie 2008, în ședință publică, în dosarul nr-, având ca obiect recursul declarat de inculpați împotriva încheierii nr.9 A din 3 iulie 2008 a Judecătoriei Alexandria, prin care s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați, a arătat că, la data de 19 mai 2008 s-a deplasat în comunele, după materiale de fier vechi, iar ulterior și-a schimbat această poziție, arătând că în perioada respectivă a fost în județul
Totodată, au fost înlăturate de la apreciere, ca nesincere, declarațiile martorilor, -, și, apreciindu-se că acestea sunt contradictorii în raport de declarațiile date de aceleași persoane în faza de urmărire penală și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar.
Pentru considerentele expuse, prima instanță a apreciat că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată iar fapta acestora - de a deposeda prin violență, la data de 19 mai 2008, pe partea vătămată, de suma de 634 lei și de actul de identitate - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.21lit.a și c Cod penal, infracțiune pentru care aceștia au fost trași la răspundere penală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, ținându-se seama și de atingerea scopului acestora, așa cum este prevăzut de art.52 Cod penal.
În acest sens, instanța a reținut faptul că inculpații sunt persoane tinere, nu au antecedente penale, iar din caracterizările depuse la dosar, a rezultat că aceștia nu au mai creat probleme de niciun fel în cadrul comunității în care locuiesc, bucurându-se de respectul celorlalți. Aceste împrejurări au fost reținute în favoarea inculpaților ca și circumstanțe atenuante, făcându-se aplicarea art.74 Cod penal și art.76 lit.b Cod penal, pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpați fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat de prima instanță că, față de împrejurările cauzei, de pericolul relativ ridicat al faptei reținute în sarcina inculpaților, atingerea scopului pedepsei se poate face numai prin executarea acesteia în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.118 lit.e Cod penal și s-a luat măsura confiscării de la inculpați a sumei de 634 lei, ce a fost însușită de aceștia prin violență de la partea vătămată, sumă care nu a fost restituită persoanei vătămate și nici nu a servit la despăgubirea acesteia, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă.
În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată, așa cum a declarat în fața instanței, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar, schimbarea modalității de executare, respectiv aplicarea prevederilor art.861Cod penal.
Prin decizia penală nr.20 A din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost admis apelul declarat de inculpați; s-a desființat hotărârea atacată în sensul că:
În baza art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor de 3 ani închisoare aplicate inculpaților și sub supraveghe, pe câte un termen de încercare pentru pe o perioadă de 6 ani.
În baza art.863Cod penal, s-a dispune ca inculpații să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în prima săptămână din lunile februarie, mai, septembrie și decembrie la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existentă.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.864Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 Cod penal și s-a dispus suspendarea executării și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pentru fiecare inculpat.
S-a înlăturat dispoziția privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și s-a dispus punerea în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.10 U din 3 iulie 2008 pentru și nr.11 U din 3 iulie 2008 pentru, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata prevenției de la 2.07.2008 la zi, pentru fiecare inculpat.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În motivarea acestei decizii, tribunalul a arătat că apelurile declarate de inculpați sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Coroborând declarațiile părții vătămate (din faza de urmărire penală) cu declarațiile martorilor, ale martorilor - și G, în mod corect prima instanță a apreciat că inculpații sunt autorii faptei pentru care sau fost cercetați. Această concluzie a fost întărită și de declarațiile inculpaților din fața instanței de apel, prin care aceștia au recunoscut fapta.
Tribunalul a apreciat că față de faptul că ambii inculpați sunt infractori primari, că partea vătămată a suferit leziuni pentru care au fost necesare 1-2 zile îngrijiri medicale, cuantumul mic al prejudiciului (634 lei), în prezent recuperat integral, pe de o parte, dar și faptul că inculpații au fost arestați preventiv la 2 iulie 2008, fiind în stare de deținere de aproximativ 8 luni și recunoașterea faptei în fața instanței de apel, pe de altă parte, au fost apreciate de Tribunal ca fiind temeiuri care formează opinia că scopul instituit de art.52 Cod penal poate fi pe deplin atins prin menținerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, dar prin schimbarea modalității de executare.
S-a mai reținut că starea de arest preventiv a inculpaților a avut efectul dorit și impus de legea penală și a fost în măsură să îi determine pe aceștia să conștientizeze pericolul pe care l-au creat prin săvârșirea faptei (chiar și în stare de euforie bahică); faptul că măsura preventivă a avut efectul scontat rezultă și din recunoașterea infracțiunii de către inculpați în fața instanței de apel.
Față de aceste considerente, Tribunalul a dispus schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpați.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie.
La termenul de judecată de astăzi, 12 mai 2009, inculpații și personal au declarat că înțeleg să-și retragă recursurile formulate în cauză, fapt pentru care, în temeiul art.3854raportat la art.369 Cod procedură penală, Curtea va lua act de manifestarea de voință a acestora.
Prin recursul Ministerului Public, decizia instanței de apel este criticată sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, referitor la modalitatea de executare a acestora.
Examinând cauza în raport de criticile invocate, care formal se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul Parchetului este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, Curtea apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în baza probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească.
De asemenea, încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților este corectă, instanțele stabilind că inculpații se fac vinovați de comiterea acestora.
Curtea reține, însă, că pedeapsa aplicată inculpaților, sub aspectul modalității de executare, nu a fost corect individualizată, în raport de toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, instanța de prim control judiciar, nu au avut în vedere faptul că inculpații au comis infracțiunea de tâlhărie, care prezintă un pericol social sporit evidențiat de împrejurările concrete în care a fost comisă, respectiv prin lovirea unei persoane în vârstă, căreia i-au sustras pensia și actul de identitate. Gradul ridicat de pericol social al acestei infracțiuni se reflectă și în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, de la 7 la 20 de ani închisoare.
Împrejurarea că inculpații au recunoscut săvârșirea faptei abia în fața Tribunalului nu putea fi de natură a duce la concluzia că în speță se impune schimbarea modalității de executare a pedepselor, față de atitudinea avută de inculpați pe tot parcursul procesului penal. în care se reține și faptul că nu numai inculpații au avut o atitudine prin care au încercat împietarea procesului și au îngreunat aflarea adevărului, ci chiar unii membri ai familiei au determinat partea vătămată și anumiți martori să-și schimbe declarațiile, toate cu același scop, acela ca inculpații să nu răspundă penal.
În raport de aceste împrejurări, Curtea apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, poate fi atins doar prin privare de libertate.
Este adevărat că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și că prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost acoperit, însă aceste circumstanțe au determinat instanța de fond să aplice inculpaților pedepse situate cu mult sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea apreciază, însă - că față de împrejurările comiterii faptelor: inculpații, deși aflați la o vârstă fragedă, erau sub influența băuturilor alcoolice, au comis fapta împreună, dimineața (la ora 1100), deci fără a se teme că pot fi descoperiți și prinși mai ușor, că s-au putut gândi măcar să lovească o bătrână în vârstă de 78 ani (practic în imposibilitate de a opune o minimă rezistență), pe care au deposedat-o de pensie (și așa mizeră) - se impune o reacție mai fermă din partea autorităților pentru a determina alți posibili infractori să respecte regulile de conviețuire și, mai ales, să respecte viața celor din jurul lor.
Faptul că inculpații au fost arestați preventiv o anumită perioadă, nu este suficient pentru a aplica acestora o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, așa cum reține instanța de apel, fără a se avea în vedere toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptelor.
În raport de aceste aspecte, Curtea apreciază că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim penitenciar, așa încât, Curtea urmează ca, în baza art.38515pct.2 lit.a Cod procedură penală, să admită recursul Parchetului, să caseze decizia atacată și să mențină sentința pronunțată de instanța de fond, apelul fiind în mod greșit admis.
Va lua manifestarea de voință a inculpaților, în sensul că înțeleg să-și retragă recursurile promovate în cauză.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva deciziei penale nr.20/A din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalului Teleorman.
Casează decizia penală nr.20/A din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalului Teleorman și, în fond, rejudecând:
Menține dispoziția primei instanțe (sentința penală nr.403 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Alexandria ).
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpați și îi obligă la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Red.-Jud.
Președinte:Nedelcu AntoanetaJudecători:Nedelcu Antoaneta, Oprescu Mihai, Podar Viorel
