Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.674/
Ședința publică din data de 29 Octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Petruș
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva Deciziei penale nr.168/24.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- privind pe intimatul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 Cod penal, și pe intimatul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prv. de art.211 Cod penal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 29.10.2009.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.236 din 5 mai 2005 Tribunalului Galați, în baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.31 alin.1 și 4 din Legea nr.75/2002 și prev.de art.211 alin.21lit.a) Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a) și art.37 lit.a) Cod penal, în infracțiunea prev.de art.211 alin.1,2 lit.c) și alin.21lit.a) Cod penal cu aplic.art.37 lit.a) Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul.
A fond condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1, 2 lit.c) și alin.21lit.a) Cod penal cu aplic.art.37 lit.a) Cod penal.
În baza art.83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.37 alin.3 din 328/1966, republicat, aplicată inculpatului, prin sentința penală nr.1006/11.09.2002 a Judecătoriei Bîrlad, definitivă la 23.09.2002, prin neapelare.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002 a fost revocată grațierea constatată în baza art.1 din Legea nr.543/2002, referitor la pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1006/2002 a Judecătoriei Bîrlad.
În baza art.83 Cod penal, art.7 din Legea nr.543/2002, s-a dispus ca inculpatul să execute alăturat pedepsele de 7 ani închisoare și de 1 an închisoare menționate anterior, în total 8 ani de închisoare.
În baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.31 alin.1și 4 lit.a) din Legea nr.75/2005 și prev.de art.98 alin.1 și 4 din Legea nr.26/1996, în ceea ce-l privește pe inculpatul.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori prev.de art.98 alin.1 și 4 din Legea nr.26/1996.
În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor prev.de art.64 Cod penal.
În baza art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.14, art.346 Cod procedură penală. art.998 Cod civil, au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părților vătămate, și - aceste din urmă două părți prin mandatar - suma de 3.065.440 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor civile ale părților vătămatr, și.
Au fost respinse ca nefondate cererile de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de părțile vătămate și
În baza art.98 alin.5 din Legea nr.26/1996 și art.118 lit.b) Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul a unei beșchii și o căruță, iar de la inculpatul un topor, bunuri folosite la comiterea infracțiunii.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorilor din oficiu al inculpaților, în sumă de 800.000 lei, s-a dispus a fi avansat către Baroul d e Avocați G din fondurile Ministerului Justiției.
S-a dispus în baza art.191 alin.1, 2 Cod procedură penală, obligarea fiecăruia din inculpați să plătească către stat câte o sumă de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva susmenționatei sentințe, a declarat apel inculpatul, iar Curtea de APEL GALAȚI, prin decizia penală nr.459/A/17.11.2005 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei penale a Curții de APEL GALAȚI, a declarat recurs inculpatul la Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia penală nr.3334/25 mai 2006 admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia penală a Curții de APEL GALAȚI și sentința penală a Tribunalului Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv la TRIBUNALUL GALAȚI, cu motivarea că instanțele de judecată nu au stabilit în mod cert și argumentat situația de fapt, arătând că fondul cauzei nu a fost rezolvat.
S-a apreciat că faptele au fost comise pe 17.12.2003, când în materia reglementării Codului Silvic era în vigoare Legea nr.120/2004 privind modificarea și completarea nr OG 96/1998, care prin art.32 alin.1 încriminată era distrugerea sau scoaterea din rădăcini fără drept de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră, situată pe terenul din afara acestuia, de către proprietari sau deținători, dacă valoarea arborilor, puieților sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită.
Că instanța de judecată, hotărând că inculpații nu sunt nici proprietari, nici deținători, astfel că aceștia nu mai puteau fi subiecți activi ai infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prev.de art.31 alin.1 și 4 din Legea nr.75/2002, pentru modificarea și completarea nr.OG 96/1998, care sancționa și tăierea ilegală săvârșită de orice altă persoană în afara proprietarilor și deținătorilor.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că prima instanță nu a rezolvat calitatea specială a subiectului activ al infracțiunii, acela de a fi proprietar sau deținător și că în mod greșit instanța a stabilit proprietatea doar prin depozițiile martorilor G, și.
S-a mai reținut că instanța de fond nu a stabilit exact locul faptei și nici calitatea de proprietar sau deținător al inculpatului.
Or, stabilirea exactă și documentată a aspectului are importanță pentru stabilirea încadrării juridice a faptei, pentru că dacă tăierea fără drept de arbori poate fi realizată numai de proprietari sau deținători, infracțiunea de furt prev.de art.98 din Legea nr.26/1996, nu poate fi realizată de acest subiect calificat.
Curtea a mai stabilit că în mod eronat, instanța de fond a apreciat că elementul material al infracțiunii de tăiere de arbori fără drept, prev.de art.32 din nr.OG 98/1996, ar fi absorbită în infracțiunea de furt de arbori, că cele două infracțiuni și-au păstrat identitatea, iar tăierea de arbori nu poate fi absorbită în furt, acțiunile materiale fiind succesive și complet diferite.
Faptul că legiuitorul a scos din rândul subiecților activi ai infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, celelalte categorii de participanți, cu excepția proprietarilor și deținătorilor, nu trebuie să determine instanța de judecată de a găsi cu tot dinadinsul o infracțiune înlocuitoare, pentru care nu s-au administrat toate probele.
S-a mai constatat că în cauză există o succesiune de legi și instanța trebuie să aibă în vedere disp.art.13 din Cod penal, precum și sistemul diferit de calcul al arborilor tăiați sau sustrași, legiuitorul referindu-se la valoarea pagubei, în disp.art.98 din Legea nr.26/1996 și la volumul masei lemnoase pe picior în art.32 din nr OG 96/1998 privind reglementarea regimului silvic, modificată prin Legea nr. 120/2004.
Curtea a reținut că instanța de fond nu a stabilit dacă inculpații au tăiat sau nu fără drept arbori și în ce limite și valori s-a făcut acest lucru și a constatat că fondul cauzei este nerezolvat.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la TRIBUNALUL GALAȚI sub nr.1860/2006.
Prin sentința penală nr.488 din 27.09.2007 a Tribunalului Galați, s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Tecuci, având în vedere decizia 610/20.07.2007 a Curții Constituționale, publicată în Of.nr.474/16.07.2007.
Prin sentința penală nr.306/06.06.2008, pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosar -, în baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin.1 și 4 lit. a din Legea 75/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal - actualmente art. 108 alin 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea 46/2008.
Conform art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 alin.21lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 98 alin 1 și 4 din legea 26/1996 cu aplicarea art. 13 Cod penal, actualmente art. 110 alin. 2 lit. a din Legea 46/2008 și în infracțiunea prev. de art. 193 alin.1 Cod penal.
Conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 98 alin 1 și 4 din Legea 26/1996 cu aplicarea ort 13 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Conform art. 83 Cod penal și art. 543/2002 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1006/11.09.2002 a Judecătoriei Bârlad și beneficiul grațierii condiționate cu privire la aceeași pedeapsă și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză în total urmând să execute 1 an și 3 luni închisoare.
Potrivit art. 71 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal pe timpul executării pedepsei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 31 alin.1 și 4 lit. a din Legea 75/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal - actualmente art. 108 alin 1 lit. a și alin 2 lit. a din Legea 46/2008.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref la art. 10 lit. d Cod procedură penală cu aplicarea art. 13 Cod penal a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 98 alin 1 și 4 din Legea 26/1996 actualmente art. 110 alin.2 lit. a din legea 46/2008.
Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părților vătămate, și suma de 3.065.440. lei ROL.
Au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor civile ale părților vătămate, și.
Au fost obligați inculpații și să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care câte 140 lei onorariu apărător oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 17.12.2003, partea vătămată G, paznic la pădurea de pe raza comunei, județul G, a surprins pe inculpații și, care aflându-se pe suprafața de pădure aparținând părților vătămate, și (succesori în drepturi ai lui Gh.), tăiau arbori cu toporul și o beșchie și îi încărcau în căruță.
Paznicul Gao bservat că cei doi inculpați tăiaseră până în acel moment 6-7 arbori, căruța fiind încărcată pe J și i-a somat să înceteze. Întrucât acea suprafață de pădure nu era proprietatea lor, moment în care inculpatul i-a spus că nu-l interesează de unde taie el arborii.
Văzând acest lucru, partea vătămată s-a deplasat la un grup de persoane care tăiau arbori de pe o suprafață de pădure alăturată, cerându-le martorilor și să îl însoțească în calitate de martori.
.-se împreună cu cei doi martori, partea vătămată Gac onstatat că inculpații continuau să taie arbori și să-i încarce în căruță, care era plină.
-i pe inculpați să descarce lemnele sustrase, partea vătămată Gaf ost întâmpinată de inculpatul, care, având beșchia în mână, l-a înjurat și amenințat cu moarta pe G, spunându-i că-i taie gâtul, punându-i beșchia la gât, părții vătămate În acest moment, a intervenit martorul, care l-a împins pe inculpatul, spunându-i să-l lase în pe paznic.
În timpul conflictului dintre partea vătămată G și inculpatul, celălalt inculpat, nu a intervenit, aflându-se la circa 8, unde continua să scurteze un doborât.
Cei doi inculpați au plecat cu căruța, descărcând lemnele la locuința inculpatului.
În total au fost tăiați și sustrași un număr de 10 arbori (cinci bucăți de esență salcâm, trei bucăți esență stejar, un esență, un esență ), în valoare de 3.065.440 lei.
Prima instanță a mai reținut că în cauză nu subzistă infracțiunea de tâlhărie întrucât prin probatoriul administrat s-a demonstrat că amenințările proferate la adresa părții vătămate nu au avut drept scop săvârșirea furtului de arbori și nici păstrarea acestora, infracțiunile de amenințare și furt existând în mod independent.
De asemenea, raportat la dispozițiile deciziei penale nr.12/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii a constatat că faptei de furt de arbori ii lipsește un element constitutiv întrucât prețul mediul al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior s-a modificat ulterior comiterii faptei, prejudiciul constatat fiind sub valoarea care ar fi atras răspunderea penală.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecucia criticat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
1) Prima instanță a înlăturat fără temei legal probele adminJ. în cauză la urmărirea penală, probe care stabileau fără dubii că cei doi inculpați au tăiat și sustras un număr de 10 arbori esență salcâm, stejar, și ( a se vedea procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului faptei - filele 10-11 din dosarul de urmărire penală), reprezentând un volum de 1,586.c masă lemnoasă și un prejudiciu de 3.065.440 lei ROL (a se vedea adresa nr. 3228/2003 a Ocolului Silvic - fila 12 din dosarul de urmărire penală), arborii tăiați aflându-se la circa 150. de pădurea proprietatea inculpatului (așa cum rezultă din schița locului faptei), reținând că cei doi inculpați ar fi tăiat doar un copac esență cu diametrul la de 13 cm. care are un volum de 0,972. masă lemnoasă și care ar fi cauzat un prejudiciu de 30,10 lei RON (adresa nr. 1189/29.04.2008 a Ocolului Silvic - fila 83 dosar fond, condiții în care atât infracțiunea de tăiere de arbori cât și cea de furt nu ar îndeplini condițiile cerute de lege, respectiv valoarea pagubei nu este de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui masă lemnoasă pe picior.
De asemenea, instanța de fond a reținut că inculpatul nu a amenințat pe partea vătămată G pentru a-și păstra bunul furat,deși partea vătămată și martorii audiați în procesul penal susțin contrariul.
2) În mod greșit a fost soluționată latura civilă a cauzei, astfel instanța de fond i-a obligat pe inculpați să plătească părților vătămate suma de 3.065.440 lei despăgubiri civile, sumă care reprezintă prejudiciul calculat de Ocolul Silvic pentru tăierea și furtul a 10 arbori esență salcâm, stejar și din pădurea părților vătămate.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra pretențiilor civile formulate de partea vătămată G
3) Instanța de fond i-a obligat pe ambii inculpați la plata de cheltuieli judiciare către stat, deși în motivarea hotărârii face referire doar la inculpatul,având în vedere că cel de-al doilea inculpat a fost achitat pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul apelant a criticat hotărârea primei instanțe pentru motive de nelegalitate; în motivarea apelului a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că infracțiunea prev. de art. 193 Cod penal a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune nu este mai mare de 1 an.
S-a mai susținut că în cauză erau incidente disp.art. 85 alin.3 Cod penal, astfel încât se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. S-a solicitat, de asemenea, reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.
Prin decizia penală nr.168/24.03.2009 a Tribunalului Galațis -au admis apelurile s-a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
În baza disp. art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 31 al.1 și 4 lit.a din Legea nr.75/2002 și de art.211 al.21lit.a Cod penal în infracțiunile prev. de art. 110 al.1 lit.a și al.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 Cod penal și de art.193 al.1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza disp. art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 31 al.1 și 4 lit.a din Legea nr.75/2002 și de art.98 al.1 și 4 din Legea nr.26/1996 în infracțiunea prev. de art. 110 al.1 lit.a și al.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza disp. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 110 al.1 lit.a și al.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza disp. art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală în referire la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.193 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza disp. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 110 al.1 lit.a și al.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:
1. Prin Legea 120/19.04.2004 s-a modificat art. 32 alin 1 din OG 96/1998, inclusiv textul din Legea 75/2002, lege care modifică și completează OG 96/1998.Modificarea constă în aceea că s-a dezincriminat tăierea ilegală de arbori comisă de alte persoane în afara proprietarilor sau deținătorilor.
În speța de față, inculpații și nu sunt proprietari sau deținători astfel încât aceștia nu mai pot fi subiecți activi ai infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prev. de art.32 din OG 96/ 1998 cu modificările și completările ulterioare (inclusiv cele aduse prin Legea 75/2002).
Altfel spus, elementul material al laturii obiective al infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prev. de art. 32 din OG96/1998 este absorbit de elementul material al infracțiunii de furt de arbori prevăzută în reglementare actuală de art. 110 alin 1 lit. a și alin 2 lit. a din Legea 46/2008.
2. Cu privire la această din urmă infracțiune, instanța de apel a considerat că faptei săvârșite de inculpați îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume prejudiciul.
Potrivit art.110 alin 1 lit. a din Legea 46/2008, constituie infracțiune furtul de arbori ( .) care au fost tăiați ori scoși din rădăcini ( ) dacă valoarea pagubei este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
La data săvârșirii faptei, erau îndeplinite aceste condiții, însă s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 13 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Potrivit deciziei nr.12/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii modificarea, în sensul majorării prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior intervenită ulterior comiterii faptei conduce, în cazul infracțiunilor ce aduc atingere fondului forestier, la lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii, ceea ce atrage incidența disp.art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cum în prezent prețul mediul al unui masă lemnoasă pe picior s-a majorat fiind de 74 lei/ potrivit Ordinului nr. 933/30.11.2007 (fila 37 dosar), s-a constatat că nu mai sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, valoarea pagubei fiind sub 5 ori mai mare decât valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Prin urmare, s-a apreciat că, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 110 alin 1 lit. a și alin 2 lit. a din Legea 46/2008, sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cum în privința inculpatului, activitatea de furt de arbori era absorbită în conținutul infracțiunii complexe de tâlhărie, s-a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 alin 21lit. a Cod penal în infracțiunile prev. de art. 110 alin 1 lit. a și alin 2 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 13 Cod penal și de art. 193 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Cu privire la infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 Cod penal (modificat prin Legea 278/la data de 16.06.2008) s-a împlinit termenul de prescripție de 4 ani și 6 luni calculat potrivit art. 125 Cod penal în ref. la art. 122 alin.1 lit. e Cod penal.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI criticând-o pentru nelegalitate.
1. S-a susținut că in mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie in infracțiunile de furt de arbori și amenințare, probatoriul administrat dovedind că inculpatul a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată atunci când aceasta i-a cerut să descarce lemnele din căruță.
Că instanța ar fi trebuit să constate că sustragerea de material lemnos chiar dacă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt de arbori, se circumscrie conținutului constitutiv al faptei de furt, prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, și drept urmare constituie unul dintre elementele infracțiunii de tâlhărie.
2. S-a mai susținut că instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile instanței superioare referitoare la faptul că tăierea de arbori nu poate fi absorbită în furtul de arbori, dispoziții care erau obligatorii pentru instanța inferioară, chiar dacă acuzarea nu împărtășește același punct de vedere, întrucât arborii integrați în sol nu pot fi sustrași decât după o prealabilă tăiere sau scoatere din rădăcini.
Ultimul aspect criticat a vizat omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra cererii formulate de partea vătămate G privind acordarea contravalorii cheltuielilor efectuate cu transportul în fața instanțelor în toate ciclurile procesuale.
Recursul este fondat doar în ce privește acest din urmă motiv.
Astfel, potrivit art.193 alin.6 Cod procedură penală, obligația la plata la plata cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal de stabilește de instanță potrivit legii civile.
Cum partea vătămată G, care nu a înțeles să se constituie parte civilă, a solicitat acordarea cheltuielilor făcute cu transportul, acesta prezentându-se în toate ciclurile procesuale în fața instanțelor unde a fost citat, era firesc să-i fie acordare aceste cheltuieli, chiar dacă nu a produs vreo dovadă privind costul efectiv suportat, prezența sa la multiple termene de judecată, inclusiv în fața instanței supreme fiind de netăgăduit.
Așa fiind, urmează ca inculpatul, care deși a fost achitat, a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile - victime ale infracțiunii de furt de arbori, să fie obligat la plata către partea vătămată Gac heltuielilor judiciare în sumă de 300 lei, în sprijinul acestei decizii fiind și dispozițiile art.192 alin.1 lit.c Cod procedură penală.
Curtea nu va primi celelalte motive de recurs invocate de Parchet privind greșita aplicare a dispozițiilor art.334 Cod procedură penală și nerespectarea dispozițiilor instanței superioare întrucât argumentele logice ale instanței de apel au fost corect concretizate în dispozitivul deciziei penale atacate.
Astfel, în mod corect instanța de apel observând pe de o parte că elementul material al laturii obiective al infracțiunii de tăiere ilegală de arbori este absorbit de elementul material al infracțiunii de furt de arbori (acțiunile materiale fiind într-adevăr succesive dar furtul nu s-ar fi putut realiza de aceeași persoană decât prin tăierea sau smulgerea arborilor) și pe de altă parte că paguba încercată de părțile civile era sub cuantumul stabilit de legiuitor pentru a fi atrasă răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori ca acțiune principală a infracțiunii de tâlhărie, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tăiere ilegală de arbori și tâlhărie (în ce îl privește pe inculpatul ) în infracțiunile de furt de arbori și amenințare.
Constatarea instanței supreme privind păstrarea identității infracțiunilor de tăiere de arbori respectiv furtul de arbori și-ar fi găsit aplicativitatea doar dacă infracțiunile ar fi fost comise de persoane diferite, adică una ar fi tăiat arbori și alta, independent de prima, i-ar fi sustras.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, recursul de față va fi admis în condițiile sus arătate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI împotriva Deciziei penale nr.168/24.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- (Sentința penală nr.306/06.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-) privind pe intimatul-inculpat (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 10.06.1956 în comuna, județul G, cu domiciliul în G,-, - 1, apartament 19, județul G) și pe intimatul-inculpat (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 03.03.1983 în G, județul G, cu domiciliul în G,-, - 2, apartament 19, județul G).
Casează în parte decizia penală nr.168/24.03.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare
În baza art.192 alin.1 lit.c Cod procedură penală
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 300 lei către partea vătămată G (fiul lui și, născut la data de 06.07.1932 în comuna, județul G, cu domiciliul în comuna, județul G) cu titlu de cheltuieli judiciare.
Menține restul dispozițiilor deciziei penale recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /18.11.2009
Tehnored. /23.11.2009
Fond:, Apel:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Mița Mârza, Petruș
