Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 676/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 615/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.676
Ședința publică de la 12 mai 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 3: Oprescu
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 91 din data de 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din 21 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, și când Curtea, în temeiul art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la 28 aprilie 2009, 5 mai 2009, 12 mai 2009, când a decis următoarele:
CURT E A,
Prin sentința penală nr. 599 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B la data de 09.04.2008 în dosarul nr-, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cpp s-a dispus achitarea inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.c și alin.21lit. b pen.
În baza art.140 alin.1 lit.b Cpp rap.la art.350 alin.2 Cpp s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.6/UP/26.01.2008, acă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
Conform art.109 Cpp s-a dispus restituirea către inculpat a cuțitului tip briceag indisponibilizat,iar în baza art.14 și 346 Cpp s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că partea vătămată nu și-a menținut declarațiile date în cursul urmării penale, iar singurul suport al infracțiunii de tâlhărie ce formează obiectul prezentei cauze nu se mai menține.
Conform celor declarate de partea vătămată în cursul cercetării judecătorești, acesta s-a înțeles cu inculpatul în sensul vânzării de către acesta din urmă a telefonului, urmând ca prețul obținut să fie împărțit între ei.
Partea vătămată i-a spus inculpatului în glumă că dacă nu vine într-un sfert de oră cu telefonul mobil, va chema poliția și, întrucât inculpatul a întârziat, partea vătămată a sunat la poliție, spunând că i-a fost furat telefonul prin agresiune, respectiv prin amenințare cu cuțitul. A mai precizat expres partea vătămată că nu a fost amenințată de inculpat nici cu cuțitul și nici verbal, ei fiind prieteni, nefiind adevărat că i-ar fi solicitat inculpatului restituirea telefonului mobil iar acesta a refuzat. În cele din urmă, a mai precizat numitul,a solicitat sprijinul organelor de poliție și a dat declarații necorespunzătoare realității, întrucât a intenționat să îl sperie pe inculpat.
Toate aceste aspecte, a mai reținut instanța de fond, în considerentele sentinței atacate, conduc la aprecierea ca nesincere a declarațiilor date de partea vătămată în faza de urmărire penală, reținându-se că declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, de nerecunoaștere a faptei, se coroborează cu întregul material probator administrat.
În aceste condiții, instanța de fond a dat eficiență principiilor de dreptin dubio pro reoșiidem este non esse non probari,stabilind că, întrucât nu sau adus probe temeinice în acuzare, fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu există.
Cu referire la declarațiile celor doi martori prezenți la fața locului, instanța a mai reținut că acestea nu demonstrează că inculpatul ar fi amenințat partea vătămată cu briceagul pe care -l avea asupra sa, cu acel obiect inculpatul jucându-se și încercând să desfacă capacul telefonului, astfel cum inculpatul a și recunoscut în declarațiile sale.
În sensul declarațiilor date de martori, se mai arată în motivarea soluției, sunt și declarațiile inculpatului, acesta susținând că s-a înțeles cu partea vătămată să-i vândă telefonul în apropiere pentru suma de 150 lei, banii urmând a fi împărțiți între ei. A mai arătat inculpatul că partea vătămată a fost de acord cu propunerea sa, cu precizarea că, dacă în 15 minute nu se întoarce cu banii sau cu telefonul, va anunța organele de politie.
În acord cu declarațiile martorilor, inculpatul nu a recunoscut nici un moment amenințarea părții vătămate cu cuțitul cu scopul obținerii sau păstrării telefonului mobil al acesteia.
Deosebit de relevant, se mai arată în considerentele sentinței, este faptul că și în faza de judecată inculpatul și martorii și-au menținut aceeași poziție, primul nerecunoscând fapta, iar următorii confirmând inexistenta unei infracțiuni.
Apelul declarat de parchet a fost admis prin decizia penală nr.91/6.02.2009 a Tribunalului București Secția a II-a penală și s-a schimbat temeiul juridic al achitării în at.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București,pentru motivele consemnate în partea introductivă, apreciind că s-ar impune completarea probatoriilor,pentru a nu exista nici un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului.
Recursul este fondat,probele administrate indicând că s-a comis o eroare gravă de fapt,inculpatul fiind în mod greșit achitat,art.3859pct.18 Cod procedură penală. Solicitarea parchetului de reaudiere a martorilor oculari și a unor agenți de poliție excede cadrului procesual permis de lege,instanța de recurs neputând administra decât înscrisuri noi(art.38514Cod procedură penală).
Cu privire la vinovăția inculpatului,în motivarea hotărârii de menținere a soluției de achitare a inculpatului, instanța de control judiciar a arătat că din probele aflate la dosarul cauzei nu a rezultat că inculpatul ar fi exercitat o acțiune de amenințare asupra părții vătămate, prin folosirea respectivului cuțit, care a fost doar arătat acesteia, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive specifice ale infracțiunii de tâlhărie.
S-a mai avut în vedere de către instanța de control judiciar la fundamentarea soluției de achitare că martorii - și nu au declarat în nici una din fazele procesului penal în sensul că inculpatul ar fi amenințat-o pe partea vătămată, neexistând contradicții cu privire la elementul material al infracțiunii de tâlhărie, respectiv amenințarea.
Potrivit art. 63 aIin.1 pr.pen. constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Printre mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă, un loc important îl ocupă declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor dar și înscrisurile și procesele - verbale încheiate de organul de urmărire penală.
Astfel, partea vătămată,după cum rezultă din procesul verbal de sesizare întocmit de organele de poliție la scurt timp după consumarea faptei ( 15 minute), a relatat că a fost deposedată prin amenințare de un telefon mobil, inculpatul având asupra sa un cuțit, arătând în scris în aceeași zi de 26.01.2008 că aceeași persoană" i-a luat cu forța din mână respectivul telefon refuzând să i-l restituie la insistențele sale și amenințând-o în același timp că o va tăia dacă continuă să-i ceară înapoierea bunului.
Fiind audiată la data de 6.02.2008 de către procuror, partea vătămată a declarat în sensul că inculpatul i-a cerut telefonul pentru a se uita la el propunându-i să-I vândă pentru a cumpăra droguri lucru cu care nu a fost de acord, lovindu-se apoi de refuzul inculpatului de a-i restitui telefonul.
De asemenea, partea vătămată a mai arătat în cuprinsul aceleiași declarații că la un moment dat a încercat să-și recupereze telefonul din mâna inculpatului însă " inculpatul a tras de clapeta telefonului " pentru a-și asigura păstrarea bunului.
Declarațiile date de partea vătămată imediat după consumarea infracțiunii dar și pe parcursul fazei de urmărire penală se coroborează în totalitate cu cele ale martorilor - și ALEXANDRU care s-au aflat alături de partea vătămată și care confirmă derularea faptelor în sensul arătat de aceasta.
Astfel, martorul - a relatat de la bun început, după cum s-a consemnat în procesul - verbal întocmit de organele de poliție ( filele: 6-7- dosar urmărire penală ) în sensul că inculpatul și -a însușit telefonul părții vătămate, sub pretextul că îl va vinde, pentru ca în aceeași zi de 26.01.2008 să arate că partea vătămată i-a cerut inculpatului să-i restituie telefonul, acesta din urmă nefiind de acord deoarece dorea ca din banii obținuți din vânzare să își cumpere droguri (decI.martor - filele: 30-32- dosar urmărire penală). Este de reținut de altfel, că martorul IONUȚ, audiat de către procuror la 7.02.2008 a arătat că inculpatul le-a propus să cumpere împreună droguri, fiind cunoscut drept consumator ( decI. martor - - filele 26-27- dosar urmărire penală), acesta fiind sancționat cu amendă administrativă pentru deținere de droguri (proces - verbal de verificare la Serviciul cazier - fila 59 - dosar urmărire penală).
De asemenea, martorul, audiat de către procuror la 7.02.2008 și-a menținut aceleași declarații pe care le-a dat organelor de poliție, arătând că inculpatul a refuzat să-i restituie părții vătămate telefonul pe care dorea să îl vândă, înmânându-i părții vătămate doar cartela ce se afla în interior. ( decI. martor - filele 36-37; 38-39- dosar urmărire penală).
Ambii martori au declarat de asemenea, că la solicitarea părții vătămate de a-i restitui telefonul, inculpatul a scos din buzunar un cuțit, această atitudine fiind adoptată de inculpat, în opinia noastră, în scopul de aoi ntimida și descuraja pe aceasta, și totodată pentru a-și asigura păstrarea bunului luat.
Toate aceste declarații date atât de partea vătămată cât și de cei 2 martori se coroborează în totalitate între ele dar și cu declarațiile date de inculpat în aceeași fază procesuală, acesta relatând de altfel cu ocazia audierii" la cald de către organele de poliție că a refuzat să-i mai restituie părții vătămate telefonul, folosindu-se de un cuțit pentru a putea desface capacul acestuia și a-i restitui părții vătămate cartela ce se afla în interior.( proces - verbal de audiere - filele 6364- dosar urmărire penală)
Se constată deci că, din ansamblul probator constituit în faza de urmărire penală rezultă la modul cel mai clar cu putință întrunirea pe deplin a elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie astfel cum a fost reținută și în actul de sesizare, inculpatul reușind să intre și să rămână în posesia bunului atât prin folosirea unui act de violență materializat prin acțiunea de smulgere a telefonului pe care partea vătămată îl ținea în mână, cât și prin folosirea de amenințări transpuse implicit în realitatea obiectivă prin simpla prezentare ostentativă a cuțitului cu lama rabatabilă de 7 cm. ce îl avea asupra sa, fapt ce i-a indus în mod indubitabil părții vătămate o stare de temere și nesiguranță.
Potrivit art. 63 aI.2 pr.pen. probele nu au valoare probatorie dinainte stabilită, ele urmând a fi apreciate de instanță în ansamblul lor, astfel că simpla retractare sau modificare de către inculpat sau martori a unor declarații nu conduce la înlăturarea automată și nemotivată a declarațiilor anterioare, cât timp acestea se coroborează cu alte probe ale dosarului ( Apel C, Secția Penală, decizia nr. 73/2004; " Apelul în procesul penal" - practică judiciară, B, Ed. 2008- pag. 122 ).
Este adevărat că în cauza de față, atât partea vătămată cât ȘI inculpatul dar și cei 2 martori au revenit în faza de cercetare judecătorească, în mod radical, asupra declarațiilor anterioare ilustrate și analizate mai sus, relatând o cu totul altă situație de fapt și modalitate de derulare a celor întâmplate însă considerăm că instanța de control judiciar ar fi fost inditruită să înlăture total sau parțial declarațiile din faza de urmărire penală date de aceste persoane numai în măsura în care retractarea acestor declarații ar fi fost temeinic justificată cu date, elemente și împrejurări de natură să formeze convingerea că declarațiile date ulterior în faza de cercetare judecătorească ar oglindi realitatea.
Or, în acest context, este de observat că atât partea vătămată, dar și inculpatul și cei 2 martori - și, nu au oferit explicații credibile și convingătoare în fața instanței de fond cu privire la revenirile asupra declarațiilor anterioare, declarând că acestea au fost date ca urmare a constrângerilor ce au fost exercitate de organele de urmărire penală asupra lor.
Astfel inculpatul a arătat că a fost bătut de organele de poliție, partea vătămată a menționat că declarațiile date în faza de urmărire penală i-au fost dictate atât de organele de poliție cât și de către procuror, iar martorii - și în sensul că ar fi fost supuși unor " presiuni " atât cu ocazia audierii de către organele de poliție cât și de către procuror.
Toate aceste explicații date de persoanele sus-menționate în faza de cercetare judecătorească sunt lipsite de un suport faptic real, fiind puerile și făcute în scopul de a induce în eroare organele judiciare, de a le conduce pe o pistă falsă, fiind neplauzibile, fapt ce impunea ca ele să fie înlăturate în totalitate, ca nesincere.
Pe de altă parte, este de observat că declarațiile date de partea vătămată, inculpat și cei 2 martori, în faza de urmărire penală se coroborează în totalitate cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei și administrate în aceeași fază procesuală respectiv: plângerea formulată de partea vătămată, procesul - verbal de depistare a inculpatului, procesul - verbal de percheziție corporală precum și procesele - verbale de prezentare pentru recunoașterea inculpatului de către aceiași martori, de vreme ce declarațiile date de aceleași persoane în faza de cercetare judecătorească apar drept singulare și lipsite de eficiență, nefiind în măsură să le înlăture pe cele dintâi, ignorând într-o manieră lipsită de argumente pertinente, declarațiile date de persoanele susmenționate, anterior reliefate și analizate, dar și modalitatea legală în care au fost întocmite în faza de urmărire penală înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerăm că instanța de control judiciar, ca și instanța de fond au încălcat unul din principiile de bază al procesului penal - acela al stabilirii adevărului.
În concluzie, se observă că prin menținerea hotărârii de achitare, instanța de control judiciar a comis o gravă eroare de fapt, această eroare derivând din împrejurarea că, practic, în considerentele hotărârii atacate se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul cum acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În aceste condițiuni, se impune a se constata că la dosarul cauzei există suficiente elemente, probe și stări de fapt care conduc la concluzia clară că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată astfel că se impune condamnarea lui în acest sens.
Având în vedere recuperarea prejudiciului și lipsa de antecedente penale ale inculpatului,se va aplica o pedeapsă sub minimul specia prevăzut de lege,prin reținerea de circumstanțe atenuante,cu suspendarea executării sub supraveghere.
Așa fiind Curtea în baza art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.91A din data de 6 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală.
Va ca decizia penală nr.91 A din 06 februarie 2009 pronunțată de Tribunalului București secția a II-a penală și sentința penală nr. 599 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, și rejudecând:
În baza art.211 alin.2 lit.c și alin 21 lit. b cod penal cu aplic. art. 74 lit. a cod penal și art.76 lit.b cod penal,va condamna pe inculpatul la 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani în condițiile art. 861 și 862 cod penal.
Pe durata termenului de încercare condamnatul va respecta măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. 1 lit. a-d cod penal și-i sunt interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a-c cod penal cu excepția dreptului de a alege
Va constata că inculpatul a fost reținut și arestat în perioada 26 ianuarie - 10 aprilie 2008 ce va fi dedusă din pedeapsa aplicată.
În baza art.118 lit. b cod penal va confisca cuțitul tip briceag indisponibilizat la Poliția sectorului 4
Va act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.91A din data de 6 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală.
Casează decizia penală nr.91 A din 06 februarie 2009 pronunțată de Tribunalului București secția a II-a penală și sentința penală nr. 599 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, și rejudecând:
În baza art.211 alin.2 lit.c și alin 21 lit. b cod penal cu aplic. art. 74 lit. a cod penal și art.76 lit.b cod penal,condamnă pe inculpatul la 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani în condițiile art. 861 și 862 cod penal.
Pe durata termenului de încercare condamnatul va respecta măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. 1 lit. a-d cod penal și-i sunt interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a-c cod penal cu excepția dreptului de a alege
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat în perioada 26 ianuarie - 10 aprilie 2008 ce va fi dedusă din pedeapsa aplicată.
În baza art.118 lit. b cod penal confiscă cuțitul tip briceag indisponibilizat la Poliția sectorului 4
Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică azi 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Red.
Dact.IE/2 ec./4.06.2009
1
.
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Nedelcu Antoaneta, Oprescu
