Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr. 1664/1748/2008
540/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 678
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.98/A/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul- inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales Al cu delegație depusă la dosar, lipsind intimatul-parte-vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită în temeiul art. 3859pct. 14 Cod procedură penală admiterea recursului formulat împotriva Deciziei penale nr.98/A/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-, redozarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care avea un loc de muncă, a avut o atitudine sinceră iar prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, considerând că instanța de apel a dat dovadă de clemență, aplicând circumstanțe atenuante, coborând pedeapsa sub minimul special de 3 ani, față de aceste elemente apreciază soluția Tribunalului București, ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, având în vedere că regretă fapta, și solicită redozarea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.81 din 26.09.2008, pronunțată de Judecătoria C, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1 și 2 lit.b, c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1-art.209 alin.1, lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.208 alin.1-art.209 alin.1, lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a făcut aplicarea art.71-64, lit.a și b din Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată starea de reținere de la 29.03.2008 și starea de arest preventiv de la 29.03.2008 la zi.
S-a luat act că prejudiciul a fost acoperit și că partea vătămata nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr.1233/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 2, lit.b, c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că organele de poliție au fost sesizate că un individ a sustras mai multe bunuri din autoturisme, pe baza declarațiilor numiților și,fiind identificat inculpatul.
În raport de materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, ale martorilor, și, ale părții vătămate, procesele-verbale de depistare, de cercetare la fata locului, de reconstituire, de predare-primire a bunurilor și planșele foto, instanța de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt și l-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria C și inculpatul.
În apelul declarat de către parchet s-a arătat că, în mod eronat, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei penale cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, în condițiile în care aceeași martori, care în faza de urmărire penală declaraseră că inculpatul a întrebuințat violențe pentru a-și scăparea, cu ocazia cercetării judecătorești, martorii și-au schimbat în mod radical declarațiile arătând că inculpatul nu a întrebuințat violențe, ultimele declarații fiind însușite în mod nejustificat de către instanța de fond, fără a arăta în vreun fel de ce a reținut numai declarațiile din faza de judecată și le-a înlăturat pe cele de la urmărire penală.
In apelul declarat de către inculpat, acesta a solicitat redozarea pedepsei aplicate de către instanța de fond, în sensul reducerii cuantumului acesteia având în vedere atitudinea de recunoaștere și regret de care a dat dovadă, precum și de faptul că prejudiciul a fost recuperat prin restituire.
Prin decizia penală nr.98/A din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală - în majoritate - a fost admis apelul declarat de Parchet, a fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, în baza art.211 alin.1 și 2 lit.b, c Cod penal, cu aplicarea art.74-art.76 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71 și 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței; s-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 29.03.2008 la zi.
A fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul - în majoritate - a apreciat că apelul Parchetului este fondat, iar cel al inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
A apreciat Tribunalul că, în mod eronat, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, constatând că sunt conforme cu realitatea, declarațiile martorilor date numai cu ocazia cercetării judecătorești înlăturându-le în mod nejustificat, pe cele din faza de urmărire penală.
Astfel, în declarația dată în fața procurorului la data de 24. 04. 2008, martorul arătă că în momentul în care, împreună cu celălalt martor l-au depistat pe inculpat, după ce acesta sustrăsese acele bunuri din autoturism, inculpatul "l-a împins" cu putere pe martorul care a căzut la pământ, în opinia tribunalului acțiunea de "împingere cu putere" a martorului de către inculpat, a fost apreciată ca element material al infracțiunii de lovire sau alte violențe și care se circumscrie infracțiunii de tâlhărie, la fel cum în practica judiciară s-a statuat că acțiunea de "smulgere" constituie tot un element material al infracțiunii de lovire sau alte violențe, cu intenția de a-și asigura astfel scăparea, pentru ca același martor să declare cu ocazia cercetării judecătorești că inculpatul nu a lovit pe nimeni, ci a fost doar "o mică îmbrâncire", respectiv, inculpatul l-a împins pe martorul.
La rândul lui, în mod cu totul nejustificat, martorul avea să-și nuanțeze declarația cu ocazia cercetării judecătorești, arătând că nu a fost lovit, nici împins sau îmbrâncit de către inculpat, deși în declarația dată în fața organelor de urmărire penală la data de 24.04.2008, arăta cu destulă claritate, că după o serie de "îmbrânceli" între el și inculpat, acesta din urmă voind să-și asigure scăparea și având în vedere faptul că martorul încerca imobilizarea lui, avea să-l împingă cu putere, determinând astfel, căderea la pământ a martorului, inculpatul îndepărtându-se în fugă de la locul incidentului. Martorul își continuă declarația dată în fața procurorului, arătând că s-a ridicat de la pământ și a început să alerge după inculpat, l-a ajuns în apropierea unui cimitir "am sărit pe el, am căzut amândoi, am încercat să-l opresc, mi-a dat un pumn, cred că în zona cefei, eu nu am reușit să ripostez, pentru că el s-a ridicat imediat si a fugit spre centru". Martorul avea să justifice "nuanțarea" declarației cu ocazia cercetării judecătorești, declarând că, cu ocazia declarației date la organele de urmărire penală "eram nervos și consumasem băuturi alcoolice: vin și bere".
Având în vedere faptul că, în mod cu totul nejustificat, instanța de fond a reținut declarațiile celor doi martori numai cu ocazia cercetării judecătorești, nemotivând în niciun fel înlăturarea declarațiilor martorilor de la urmărire penală, Tribunalul a apreciat - diametral opus - instanței de fond că sincere și conforme cu realitatea au fost declarațiile celor doi martori date cu ocazia cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală astfel că, numai aceste declarații au fost însușite de către tribunal, declarații în urma cărora s-a apreciat că folosirea de violențe de către inculpat pentru a-și asigura scăparea după sustragerea acelor bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, astfel cum a fost sesizată instanța de fond, prin rechizitoriu.
Având în vedere faptul că, inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră în recunoașterea infracțiunii puse pe seama sa, prejudiciul relativ mic în urma acestei infracțiuni, acoperit prin restituire, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, urmările și împrejurările acesteia, faptul că este recidivist, precum și celelalte criterii de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, Tribunalul a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii pe care a aplicat-o inculpatului poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege (deci cu reținerea de circumstanțe atenuante), dar cu executarea în regim de detenție.
Referitor la apelul declarat de către inculpat, prin care s-a solicitat redozarea pedepsei - în sensul reducerii cuantumului acesteia - tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat, respingându-l ca atare, cu motivarea că - pe de o parte - infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, inculpatul dovedind nărăvire infracțională, iar pe de altă parte, s-a dat eficiență prevederilor art.74-76 Cod penal, coborându-se pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie sub minimul special prevăzut de lege astfel că, o nouă reducere sub cuantumul de 3 ani aplicat de instanța de fond, ar fi nejustificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, invocând - în drept - cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea reține și constată următoarele:
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de apel a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, periculozitatea infractorului, împrejurările concrete în care s-a săvârșit infracțiunea, precum și cele care caracterizează persoana infractorului.
Pornind de la aceste repere și ținându-se seama și de importanța valorii sociale lezate, în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante, deși acesta nu se află la prima sa confruntare cu legea penală, dar pe parcursul cercetărilor a demonstrat că regretă comiterea faptei; așadar, instanța de apel s-a orientat către o pedeapsă al cărei cuantum a fost coborât chiar sub minimul special de 3 ani închisoare, prevăzut de lege pentru această faptă (art.211 alin.1 și 2 lit.b Cod penal), ca urmare a admiterii apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria
Se poate conchide astfel, că Tribunalul a realizat o individualizare justă a sancțiunii penale pentru inculpatul, adaptând - în mod corespunzător - pedeapsa la gradul de pericol social concret al infracțiunii, la urmarea produsă, ținând seama de împrejurarea că prejudiciul, relativ mic, a fost acoperit prin restituire, astfel că elementele de individualizare judiciară, consacrate de art.72 Cod penal, se regăsesc, pe deplin, în cuantumul și modalitatea de executare stabilite, pedeapsa fiind aptă să realizeze scopul educativ și preventiv, prevăzut de art.52 Cod penal.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea deciziei, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Urmează a se computa prevenția inculpatului de la 29 martie 2008, la zi.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.98/A din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
prevenția inculpatului de la 29 martie 2008, la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-II.
Red.-Jud.
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica