Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 681/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 681
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Adrian Bogdan
JUDECĂTOR 3: Vadana Monica
*
GREFIER - -A -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.276/A din 11.06.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-parte vătămată, lipsă fiind intimatul-inculpat - pentru care a răspuns avocat, cu delegație de substituire pentru avocat ales, precum și intimatul-parte responsabilă civilmente.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat faptul că Postul de Poliție a depus proces-verbal privind imposibilitatea aducerii inculpatului în fața instanței, după care:
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost motivat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU. A susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice, întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția celor 4 inculpați. La urmărirea penală, inculpatul a recunoscut faptele, iar din certificatul medico-legal depus la dosar rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni produse prin lovire de către 4 persoane. A solicitat admiterea recursului iar pe fond condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția acestuia. Niciun martor nu a văzut modul în care s-au petrecut faptele, iar din declarațiile celorlalți inculpați rezultă că acesta nu a lovit partea vătămată. A solicitat plata onorariului de avocat oficiu apărătorului desemnat.
Intimatul-parte vătămată, având cuvântul, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 1675/ 16.9.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a dispus în baza art. 211 al 1, 2 lit.b, c și al.21lit. a cu Cod Penal aplic art. 99 Cod Penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 02.10.1987 în B, cu domiciliul în com., jud. B, cetățean român, fără studii, fără ocupație, fără antecedente penale CNP - la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 85 al 1.Cod Penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 272/12.02.2008 a Judecătoriei Bacău definitivă prin decizia penală 197/A/2008 a Tribunalului Bacău la data de 30.04.2008.
În baza art.33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod Penal s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa a cărei suspendare a fost anulată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 al. 2.Cod Penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 211 al 1, 2 lit.b, c și al.21lit. a cu Cod Penal aplic art. 99 Cod Penal, art. 74 lit. a și Cod Penal art.76 lit.c Cod Penal a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 03.05.1988 în B, cu domiciliul în com., jud. B, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale CNP - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110.Cod Penal
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 211 al 1, 2 lit.b, c și al.21lit. a cu Cod Penal aplic art. 99 Cod Penal, art. 74 lit. a și Cod Penal art.76 lit.c a Cod Penal fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 10.07.1988 în B, cu domiciliul în comuna, jud. B, cetățean român, fără studii, fără ocupație, fără antecedente penale CNP - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110.Cod Penal
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.P.P. a fost achitat inculpatul fiul lui și, născut la data de 26.05.1976 în B, cetățean român, fără studii, fără antecedente penale, domiciliat în com., jud. B, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al 1, 2 lit.b, c și al.21lit. a cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. c Cod Penal
În baza art. 14, 346.C.P.P. art. 998, 1000 al. 2 și 1003.civ. au fost obligați în solidar inculpatul, partea responsabilă civilmente, inculpatul, părțile responsabile civilmente, inculpatul și parte responsabilă civilmente către partea civilă la plata sumei de 2052 lei din care 52 lei daune materiale și 2000 lei daune morale.
În baza art. 346 al. 3.C.P.P. s-a respins acțiune civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului.
În baza art. 189.C.P.P. onorariile avocat oficiu: 100 lei - av., 100 lei - av., 100 lei - av. și 100 lei - av. au fost suportate din fondurile
În baza art. 191 al 1 și 3.C.P.P. au fost obligați inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente, și inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata a câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
În seara de 13.05.2005, în jurul orei 23.00, inculpații minori, și se aflau în incinta barului situat pe raza comunei, jud. B, unde consumau băuturi alcoolice. La un moment dat, în bar a intrat și partea vătămată, care a avut o scurtă altercație cu inculpatul minor, acesta lovind partea vătămată cu capul în zona feței. Acesta fapt a determinat partea vătămată să părăsească incinta barului, însă cei trei inculpați minori au luat rezoluția infracțională de a urmări partea vătămată pentru a-l.
Cei trei inculpați au ajuns partea vătămată și au început să-l lovească cu pumnii și picioarele, cauzându-i multiple leziuni (traumatism cranio-facial cu hematoame orbitare bilaterale, fractură de piramidă nazală, traumatism toracic cu fractură arc axilar VII dr.) ce au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale.
Din declarațiile părții vătămate (fl. 12 verso, fl. 14 verso și fl. 104) rezultă că inculpații i-au solicitat bani și, întrucât acesta a scos din buzunar mărunțiș și un pachet de țigări, inculpatul a băgat mâna în buzunarul de la pantalonii părții vătămate și a luat suma de 47 lei, după care toți trei s-au întors la barul "" unde au continuat să consume băuturi, plătite cu suma sustrasă de la partea vătămată.
Declarațiile inculpaților și i în care au precizat că nu au observat momentul în care au fost sustrași banii, luând cunoștință de acest fapt după revenirea în bar nu pot fi reținute, având în vedre că partea vătămată a arătat cu ocazia audierii sale că unul dintre inculpați i-a spus cu voce tare: "scoate toți banii că scapi ușor" (fila 14 verso ).
Deși au auzit acest lucru, au continuat să lovească partea vătămată și practic este imposibil ca în timp ce loveau partea vătămată să nu fi văzut când inculpatul i-a luat din buzunar o sumă de bani.
Această situație de fapt este confirmată și de inculpatul (fl. 101), care a arătat că a înmânat suma de bani sustrasă de la partea vătămată inculpatului.
În același sens, martorul (fl. 304 și 24 ) a arătat că după ce cei trei inculpați s-au întors în bar au început să se laude că fac cinste, iar inculpatul i-a spus că au bătut-o pe partea vătămată, căreia i-au luat banii, fără a preciza suma.
Instanța nu poate reține și participarea inculpatului la săvârșirea faptei, având în vedere că ceilalți inculpați au arătat în mod constant că inculpatul nu a lovit partea vătămată, fiind în stare avansată de ebrietate s-a dezechilibrat și a căzut.
Declarația părții vătămate că a fost lovită de patru persoane nu poate servi la aflarea adevărului, nefiind coroborată cu declarațiile inculpaților sau cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Având în vedere că în cauză nu există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșita fapta pentru care a fost trimis în judecată, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cpp va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1,2 lit. b,c și al. 2 ind. 1 lit. a Cp cu aplicarea art. 75 lit. c Cp.
În drept, faptele inculpaților, și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1,2 lit. b,c și al. 2 ind. 1 lit. a Cp, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cp.
Sub aspectul laturii subiective, au acționat cu vinovăție, sub forma intenției deduse din aceea că au avut reprezentarea clară a faptei săvârșite și a rezultatului, urmărind producerea lui (inculpatul ) sau acceptând posibilitatea producerii acestuia (inculpații și ).
În temeiul art. 345 Cpp, având în vedere că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpați, urmează să dispună condamnarea acestora.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cp și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce (17-18 zile de îngrijiri medicale), contribuția inculpatului la săvârșirea faptei.
Instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (minor la data săvârșirii faptei, cunoscut cu antecedente penale și care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, necolaborând cu organele judiciare, astfel încât pentru îndreptarea lui este necesară aplicarea pedepsei închisorii în limitele reduse conform art. 109 Cp, în regim de executare.
În baza art. 85 al. 1 Cp s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 272/12.02.2008 a Judecătoriei Bacău definitivă prin decizia penală 197/A/2008 a Tribunalului Bacău la data de 30.04.2008 și va contopi această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză.
În baza art. 71 al. 2 Cp s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a și b Cp pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
La individualizare pedepselor ce s-au aplicat inculpaților și, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cp și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce (17-18 zile de îngrijiri medicale), contribuția acestora la săvârșirea faptei.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților minori, fără antecedente penale, care nu au recunoscut săvârșirea faptei și s-au sustras de la judecată, astfel încât pentru îndreptarea lor este necesară aplicarea pedepsei închisorii.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cp și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 Cp.
A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cp, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, menționată mai sus, prejudiciul produs (atât material - bunurile sustrase, cât și moral - suferința fizică ca urmare a 17-18 zile îngrijiri medicale), legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția inculpaților, instanța în baza art. 14, 346 Cpp, art. 998, 1000 al. 2 și 1003.civ. a obligat în solidar inculpatul, partea responsabilă civilmente, inculpatul, părțile responsabile civilmente, inculpatul și partea responsabilă civilmente către partea civilă la plata sumei de 2052 lei, din care 52 lei daune materiale și 2000 lei daune morale.
În baza art. 346 al. 3 Cpp a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău criticând sentința pentru netemeinicie față de greșita achitare a inculpatului.
Prin decizia nr.276/11.06.2009 a Tribunalului Bacăus -a dispus respingerea ca nefondat a apelului Parchetului.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art.345 alin.2 Cod penal, soluția condamnării poate fi dispusă atunci când pe baza probelor administrate în cauză s-a dovedit că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, iar potrivit art.62 C.P.P. instanța este obligată a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe, aceste probe trebuind apreciate conform art.63 Cod penal.
Or, față de actele și lucrările existente la dosar, atât cele din cursul urmăririi penale, cât și cele din faza de cercetare judecătorească, la fond și în apel, instanța de apel a apreciat că situația de fapt reținută prin actul de sesizare nu se confirmă, nefiind susținută de probele administrate și că prezumția de nevinovăție nu a fost înfrântă, soluția de achitare a inculpatului fiind legală și temeinică.
În consecință, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr. penală, s-a respins respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.
Conform art.199 alin.3 C.P.P. s-a dispus scutirea de plată a amenzii judiciare în cuantum de 200 lei aplicată șefului Postului de Poliție al com. prin încheierea din 24.03.2009 și scutirea de plată a amenzii judiciare de 300 lei aplicată martorului la 28.04.2009, prin încheierea din aceeași dată.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal recurentul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU.
Prin motivele de recurs recurentul a invocat netemeinicia deciziei recurate prin aceea că în mod greșit s-a constatat că nu sunt suficiente probe în condamnarea inculpatului, relevante fiind în acest sens declarația martorului precum și a inculpatului, care a afirmat că este posibil să fi lovit și el partea vătămată.
Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385/9 alin 3 Cpp, combinat cu art. 385/6 alin 1 Cpp constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
În toate declarațiile sale partea vătămată a susținut că a fost lovit de patru persoane după ce a ieșit din barul situat în comuna. Din declarațiile inculpatului, care a lovit partea vătămată mai întâi în bar și a avut inițiativa urmăririi părții vătămate pe drum ( fl 31 și 32 dosar urmărire penală ), rezultă că și inculpatul a ieșit din bar, a ajuns la locul la care ceilalți trei coinculpați loveau victima, a vrut și el să o lovească, dar din cauza stării avansate de ebrietate în care se găsea a căzut jos. Când cei trei coinculpați au plecat apoi în bar, inculpatul încerca să se ridice de jos. Același lucru rezultă și din declarațiile inculpaților și, inclusiv cele date în fața instanței.
Aceste declarații se coroborează cu declarația martorului barmanul de serviciu care arată că cei patru au ieșit din bar și, după aproximativ 15 minute au revenit în bar inculpații, și și ulterior, la scurt timp a revenit și inculpatul.
- mei întâi au ieșit din bar, și rezultă și din declarațiile martorilor și.
În aceste condiții este nejustificată concluzia Parchetului cum că inculpatul nu era într-o stare atât de avansată de ebrietate întrucât s-a putut deplasa din bar afară și înapoi și astfel putea săvârși fapta. Chiar dacă inculpatul se putea deplasa, acest lucru nu demonstrează săvârșirea faptei de tâlhărie dedusă judecății.
Declarațiile părții vătămate așa cum au fost expuse mai sus nu se coroborează cu declarațiile inculpaților, așa cum susține Parchetul. În declarația dată la parchet cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul nu recunoaște că ar fi lovit și el, așa cum susține Parchetul, ci spune că nu-și amintește să fi lovit pe cineva.
Împrejurarea că partea vătămată a declarat că ar fi fost lovit de patru persoane, care se aflau în jurul ei, poate fi explicată prin aspectele care rezultă cu mai multă claritate din declarația inculpatului - fl 64 dosar - cum că a ajuns la locul la care ceilalți trei inculpați loveau victima, a încercat și el să lovească dar, datorită stării de ebrietate în care se afla, a căzut în șanțul din imediata apropiere.
Din întreg probatoriul rezultă că de față la acțiunile de lovire a părții vătămate nu se mai afla nicio persoană, fiind noapte. În aceste condiții nu se poate reține dincolo de orice dubiu și îndoială rezonabilă că intimatul recurent ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie cum în mod corect au apreciat și cele două instanțe, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regulain dubio pro reoconstituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3. proc. pen. se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regulain dubio pro reoeste o problemă de fapt. . justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpatul trebuie achitat.
Față de cele expuse și întrucât nu există alte motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. Cpp Curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.l lit.b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr. 276/11.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul -.
Dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei către Baroul Bacău apărător oficiu.
În baza art.192 al 3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent. -
Red.dec. apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
24.11.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Adrian Bogdan, Vadana Monica
