Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 693/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 693

Ședința publică de la 03 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Cenușă

JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu

JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva deciziei penale nr. 547 din data de 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații și, personal, asistați de av., apărător ales, inculpatul, personal, asistat de av., apărător ales, lipsă fiind partea civilă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Interpelate, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 din Codul d e procedură penală, admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, recurs ce vizează înăsprirea obligațiilor impuse pe durata termenului de încercare.

Formulează concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, în limitele arătate în motivele de recurs existente la dosar.

Av. pentru inculpații și solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași. Apreciază că aplicarea celor două condiții accesorii nu sunt de natură a avea o eficiență juridică. Inculpații sunt tineri, vor frecventa anumite petreceri, este posibil ca în decursul timpului să aibă anumite evenimente în familie astfel că nu este posibil să li se interzică anumite drepturi.

Av. pentru inculpatul formulează concluzii de respingere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, ca fiind nefondat. În apel reprezentantul Ministerului Publica fost de acord cu acordarea suspendării simple sau a suspendării sub supraveghere.

Inculpații sunt persoane tinere, este posibil ca ei să-și întemeieze o familie, să participe la diferite evenimente. Sunt condiții de interpretare și se poate ca la un moment dat organele de poliție să găsească unul din inculpați într-un local, un bar, și să-l aresteze pe motiv că nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanța de judecată.

De asemenea, referitor la cealaltă obligație, respectiv cea de a nu intra în legătură cu ceilalți doi coinculpați, arată că inculpații au fost prezenți la fiecare termen de judecată, iar în sala de ședință au stat unii lângă ceilalți.

În concluzie solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Reprezentantul Parchetului solicitând cuvântul în replică, arată că s-ar deschide o cutie a pandorei dacă s-ar lua în considerare susținerile inculpaților cu privire la obligațiile impuse de instanță.

Obligația impusă de dispozițiile art. 863lit. din Codul penal se referă la faptul că nu trebuie să intre în legătură cu alte persoane pentru săvârșirea de fapte antisociale, nu la faptul că stau unul lângă celălalt în instanță.

Referitor la obligația impusă de art. 863lit. c din Codul penal arată că, la anumite evenimente, inculpații pot anunța Serviciul de Probațiune.

Consideră că aceste obligații sunt importante în reeducarea inculpaților.

Inculpatul, având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.

Inculpatul, având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.

Inculpatul, având cuvântul arată că regretă fapta și achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 1539/15.05.2008 Judecătoria Iașia dispus următoarele:

"Condamnă inculpații:

-,fiul lui și, născut la 29.04.1987 în I, fără antecedente penale,

-,fiul lui și, născut la 24.10.1982 în I, fără antecedente penale,

-, fiul lui și, ns. 27.04.1988 în I, fără antecedente penale, la câte o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, pentru fiecare inculpat.

Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpaților:, și pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod Penal drepturile prev. de art. 64 alin. 1lit. a teza II, lit. b Cod penal.

În baza disp. art. 14,15,346 Cod Procedură Penală admite cererea de constituire ca parte civilă a părții vătămate G, și obligă inculpații:, și, în solidar, să achite părții civile G suma de 77 lei reprezentând rest de prejudiciu nerecuperat, conform disp. art. 998-999 Cod Civil.

În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat în parte, și să achite câte 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat,din care suma de câte 150 lei reprezentând onorarii apărători oficiu (delegațiile cu nr. 733-, 722- și 717/2008- ) va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției."

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, cu nr. 5129/P/2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și lit. c,alin. 21lit. a Cod penal, reținându-se în actul de sesizare că cei trei inculpați, în noaptea de 25.04.2007, orele 2300, împreună în baza unei înțelegeri prealabile au deposedat prin exercitarea de acte de violență partea vătămată G de portmoneul care se afla asupra acesteia.

Partea vătămată G s-a constituit parte civilă cu suma de 77 lei, reprezentând rest de prejudiciu rămas nerecuperat și rezultat din săvârșirea infracțiunii.

Pentru soluționarea cauzei, instanța a respectat dispozițiile legale prevăzute în CEDO și Codul d e procedură penală privind dreptul la apărare, s-a dispus emiterea unor adrese Baroului I, în vederea desemnării unor apărători din oficiu pentru cei trei inculpați; dreptul de a susține, formula și propune probe; dreptul de a fi judecat în mod public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, conform art. 6 alin. 1 din CEDO.

Inculpații, după mai multe termene de judecată, în care instanța a realizat demersuri pentru citarea acestora (emiterea unor adrese Serviciului de Evidență a Persoanelor, în vederea comunicării datelor de stare civilă complete și corecte), s-au prezentat și au fost audiați, cu respectarea dispozițiilor art. 69-74 Cod procedură penală.

Toți cei trei inculpați, și au recunoscut săvârșirea faptei, dar și-au nuanțat unele mențiuni referitoare la modalitatea de săvârșire a faptei, în sensul că se aflau sub influența băuturilor alcoolice, iar partea vătămată nu a fost imobilizată. Cei trei inculpați s-au deplasat să servească câte o bere în barul unde se afla și partea vătămată. La un moment dat partea vătămată a venit la masa inculpaților și a consumat împreună cu aceștia o bere. Deoarece localul urma să se închidă, i-a propus părții vătămate să meargă în alt local, acesta a refuzat, l-a luat de după gât, nu în mod agresiv și prietenește, partea vătămată s-a aplecat, portofelul i-a ieșit din pantaloni, după care i-a luat portofelul, iar cei trei inculpați au fugit. Regretă săvârșirea faptei și sunt de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii și au solicitat probe în circumstanțiere.

Din probatoriul administrat (plângerea și declarația părții vătămate; declarații martor; proces-verbal de cercetare la fața locului; proces-verbal de recunoașteri; declarații inculpați), instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 25.04.2007, partea vătămată G de 29 ani din comuna Vama, județul S M, muncitor constructor la S M, se afla în municipiul I, unde desfășura activități la construirea magazinului din municipiul I - zona. În jurul orelor 19,00după terminarea programului de lucru, partea vătămată s-a deplasat în zona spre căminul unde era cazat. În zona Pieții, partea vătămată s-a întâlnit cu un coleg de serviciu împreună cu care a servit băuturi alcoolice în barul În jurul orelor 20,00, prietenul părții vătămate a părăsit barul, numitul G rămânând în continuare în bar pentru a mai consuma băuturi alcoolice.

În interiorul barului, la o altă masă se aflau cei trei inculpați, care serveau și ei băuturi alcoolice. Partea vătămată la un moment dat, a intrat în discuție cu cei trei inculpați și le-a făcut cinste fiecăruia cu câte o sticlă de bere. În timp ce consumau berea, și au observat că partea vătămată are bani asupra sa și profitând de faptul că aceasta se afla sub influența băuturilor alcoolice s-au hotărât să-i sustragă banii. Toți patru au continuat să servească băuturi alcoolice până în jurul orelor 22,00, când barul s-a închis și partea vătămată împreună cu cei trei inculpați au părăsit localul deplasându-se pe jos pe b-dul - -.

La un moment dat, l-a invitat pe G să meargă la domiciliul său și să continue să consume băuturi alcoolice însă partea vătămată a refuzat. În timp ce se deplasau spre, la un moment dat, conform înțelegerii, cei trei inculpați l-au oprit pe numitul Inculpații și - l-au prins de mâini pe G, iar inculpatul i-a sustras din buzunarul din spate al pantalonilor părții vătămate un portofel. Imediat cei trei inculpați au fugit printre blocuri, respectiv în spatele căminelor din zona Pieții - I, loc în care au controlat în portofelul sustras și au constatat că în interior se aflau actele părții vătămate și suma de 84 lei. Inculpații au împărțit suma de bani în mod egal, au mers la un magazin de unde au cumpărat mâncare și băutură, după care au mers împreună la locuința unde stă fără forme legale inculpatul. Aici au consumat cele cumpărate, după care s-au despărțit.

În ziua de 26.04.2007 cei trei inculpați au fost depistați de către organele de poliție, au fost recunoscuți de către partea vătămată și martori, iar asupra lor s-a găsit suma de 43 lei, sumă care a fost ridicată și predată părții vătămate, prejudiciul fiind recuperat parțial.

Cei trei inculpați au fost audiați de organele de anchetă, ocazie cu care au recunoscut fapta comisă.

Inculpații în declarațiile pe care le-au dat în fața instanței de judecată au încercat să acrediteze ideea că nu au folosit violența asupra părții vătămate, în sensul că nu l-au prins de mâini, ci doar l-au luat "prietenește" după gât, moment în care partea vătămată s-a aplecat, i s-a văzut portofelul ce era în buzunarul pantalonilor, moment în care inculpații l-au sustras și au fugit.

Această precizare a inculpaților, că n-au folosit forța, este infirmată de martorul ce a observat, în seara zilei de 25.04.2007, orele 23,00în stradă un grup de patru tineri (partea vătămată are 29 ani), dintre care la un moment dat trei îi apăsau capul în jos celui de-al patrulea, iar persoana agresată striga să fie lăsată în, momente după care trei din grup au fugit. Această declarație atestă, fără dubiu, exercitarea actelor de agresiune fizică asupra părții vătămate.

Mai mult decât atât persoana ajunsă în ipostaza unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, are un anumit mod de apărare și răspuns cu privire la această acuzație. Comportamentul unui inculpat este diferit în fața unei acuzații penale, funcție de temperament, stare psiho -fizică, educație, atitudinea celor de lângă inculpat, percepția inculpatului cu privire la reacțiile celor apropiați lui, mecanismele interne ce generează diferite atitudini (agresivitate fizică și/sau verbală, lipsă de reacție, atitudini de intimidare). Pentru o asemenea acuzație inculpații, - și au considerat că susținerea unei lipse a agresivității în realizarea actului infracțional va diminua gravitatea acestuia.

Probele administrate conducând la ideea contrară, în sensul că l-au ținut cu capul în jos o perioadă scurtă de timp, necesară sustragerii portofelului, instanța a reținut în sarcina inculpaților existența vinovăției penale sub forma intenției directe, prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal (au prevăzut rezultatul faptei lor, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte) și, în drept, fapta inculpaților, și -, care, în noaptea de 25.04.2007, în jurul orelor 23,00, împreună, în baza unei înțelegeri prealabile, au deposedat prin exercitarea de acte de violență partea vătămată G, de portmoneul ce se afla asupra acesteia (conținând acte personale și suma de 82 lei), prejudiciul fiind recuperat parțial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" prevăzută de art. 211 alin. 1 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaților, s-a ținut cont de dispozițiile art. 72 Cod penal, ce indică criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal; limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal; gradul de pericol social al faptei săvârșite; persoana inculpatului; împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat acestor criterii, în sensul gravității faptei penale reținute în sarcina inculpaților (furt prin folosirea violenței), realizată în timpul nopții, într-un loc public, de trei persoane, au determinat instanța în aplicarea unei pedepse legale, ce va fi executată în regim privativ de libertate.

Pe lângă criteriul gravității infracțiunii avut în vedere la stabilirea regimului de executare s-a avut în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune (7- 20 ani), ce nu permit aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Cu privire la latura civilă, instanța a aplicat dispozițiile răspunderii civile delictuale, și anume dispozițiile privind răspunderea pentru fapta proprie, prevăzută de dispozițiile art. 998-999 Cod civil. Condițiile generale ale răspunderii cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții, și anume: - existența unui prejudiciu; - existența unei fapte ilicite; - existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; - existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.

Din probele existente la dosar, a rezultat existența unui prejudiciu (suma de 84 lei, ce era în portofelul părții vătămate, din care i-a fost restituită suma de 43 lei), existența unei fapte ilicite, respectiv a unei infracțiuni, realizată de cei trei inculpați, existența raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită (s-a demonstrat că cei trei inculpați au sustras portofelul părții vătămate) și existența vinovăției, una penale.

Astfel, fiind nerecuperat un rest de prejudiciu de 77 lei, instanța, în drept, a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată G și va obliga inculpații să achite acesteia suma de 77 lei.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În termenul prev. de art. 363. proc. pen. hotărârea Judecătoriei Iașia fost apelată de către inculpații, și, care au criticat-o sub aspectul legalității și temeiniciei, invocând următoarele aspecte:

- au fost condamnați pentru o faptă, care a primit o altă încadrare juridică decât cea din rechizitoriu (nu s-a reținut și alin. 1 al art. 211. pen. aliniat ce a fost prevăzut de actul de sesizare), fără a se pune în discuția contradictorie a părților o eventuală schimbare de încadrare juridică și fără a proceda la schimbarea încadrării juridice;

- există o contrarietate între dispozitiv și considerente, întrucât în motivarea hotărârii s-a precizat că fapta întrunește elementele constitutive ale tâlhăriei, reținând față de dispozitiv și aliniatul 1 al art. 211. pen.;

- încadrarea corectă a faptei săvârșite de către inculpați este aceea de "furt calificat" (în ceea ce-l privește pe inculpatul în forma de participație a complicității sau a coautoratului), prev. de art. 208 al. 2, 209 al. 1, lit. a, e și g pen. întrucât nu au fost dovedite în cauză exercitarea de violențe împotriva părții vătămate;

- cuantumul fiecărei pedepse aplicate este mult prea M, în cauză impunându-se reducea substanțială sub minimul special, ca urmare a reținerii și a circumstanței atenuante prev. de art. 74 al. 1, lit. b pen. având în vedere că a fost restituită integral părți vătămate suma de 77 lei;

- modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv în regim privativ de libertate este netemeinică, întrucât scopul pedepse poate fi atins și fără executarea a acesteia,a vând în vedere gravitatea redusă a faptei comisă, precum și persoanele fiecărui inculpat (infractori primari cu o atitudine corectă în familie, la locul de muncă și în societate), ce reclamă suspendarea condiționată sau sub supraveghere a pedepselor aplicate.

Trebuie precizat faptul că tribunalul, în prezentarea motivelor de apel, a făcut un rezumat al motivelor, prezentate în scris ( filele 24-29 și 31-33), într-un mod amplu și detaliat, de fiecare inculpați, având în vedere că inculpații apelanți au criticat, în esență, aceleași aspecte și au prezentat aceleași argumente, ce vor fi, însă, analizate pe larg de tribunal, în cele ce urmează.

Totodată, inculpații apelanți au solicitat, instanța încuviințându-le, admiterea și respectiv administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiați, la termenul de judecată din data de 04.12.2008, martorii din lucrări și

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de fiecare inculpat apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod proc. pen. tribunalul a constatat următoarele:

a) Cu privire la exercitarea de violențe de către inculpații apelanți.

Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, tribunalul a apreciat că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptelor prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției inculpaților, și.

Prin sentința penală apelată s-a reținut că, în fapt, în noaptea de 25.04.2007, orele 23,00, inculpații, și, în baza unei înțelegeri prealabile au deposedat partea vătămată G, prin exercitarea de violențe, respectiv au procedat la imobilizarea acesteia și la ținerea cu capul în jos o perioadă de timp, de portmoneul ce se afla în buzunarul de la spatele pantalonilor, în care se găsea acte personale și suma de 82 lei.

Inculpații apelanți, au susținut și în fața primei instanțe, cu prilejul audierii, aceleași aspecte, ca și în motivele de apel, referitoare la nedovedirea violențelor exercitate, declarând doar că partea vătămată a fost luată prietenește de după gât și s-a aplecat singură spre înainte.

Dar, prima instanța coroborând plângerea și declarațiile părții vătămate cu cele ale martorilor G și, precum și ale inculpaților din faza de urmărire penală, a apreciat, în mod fondat, că este dovedită exercitarea de violențe asupra părții vătămate.

Astfel, partea vătămată, în declarația din data de 26.04.2007, dată în fața organelor de cercetare penală, a precizat că unul dintre inculpați a prins-o cu mâna de ceafă, a încercat să se smulgă din prinsoare, dar au intervenit ceilalți doi, care au procedat la împingerea sa cu capul în jos, iar unul i-a băgat mâna în buzunarul de la spate și i-a sustras portofelul.

Aceste susțineri ale părții vătămate au fost confirmate de către martorul ocular G, care în declarația dată în faza de urmărire penală ( fila 21 ds. urm. pen.) a declarat că, ieșind din magazin, a observat că un grup de patru persoane se legănau, apreciind în acel moment că acestea se aflau în stare de ebrietate, dar la un moment dat a observat că unul dintre acei tineri era apăsat cu capul în jos, drept pentru care a țipat la ceilalți să-l lase în.

Martorul, barman la localul în care a băut partea vătămată cu inculpații, a declarat că la ora închiderii barului, partea vătămată a plătit consumația, inclusiv și pentru cei trei inculpați, și toți patru au părăsit localul.

Inculpații, în faza de urmărire penală au recunoscut exercitarea de violențe asupra părții vătămate, declarând că după ieșirea din bar au invitat-o pe acesta să meargă cu ei la cămin, întrucât a refuzat, s-a iscat o busculadă, în care unul din inculpați, - a prins-o de gât, a aplecat-o cu fața spre pământ timp în care ceilalți doi au căutat-o prin buzunare, în cele din urmă sustrăgându-i din buzunarul de la spate portofelul.

Este adevărat că fiecare inculpat pe parcursul urmăririi penale a prezentat o situație de fapt care îi era mai favorabilă. Inculpatul a precizat că cel acare a agresat partea vătămată a fost inculpatul, iar fratele său a sustras portofelul. Inculpatul, a recunoscut că doar l-a prins cu ambele mâini pe la spate partea vătămată, iar în timp ce a aplecat-o către pământ, ceilalți doi inculpați au controlat-o prin buzunare, iar inculpatul a declarat că partea vătămată a fost imobilizată de către ceilalți doi inculpați de mâini, iar el i-a sustras din buzunarul de la spatele pantalonilor portofelul. Dar, toți inculpații au precizat că s-au oprit din agresarea părți vătămate la strigătul unei persoane de pe stradă, după care au fugit.

Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că nu se poate considera că declarațiile inculpaților nu se coroborează între ele, având în vedere că, potrivit situației în care se aflau (toți trei au consumat băuturi alcoolice anterior comiterii faptei), instrucției școlare și experienței de viață, având în vedere și învălmășeală creată ce a fost confirmată de către martorul ocular - toate acestea fiind de natură a altera unele percepții asupra realității sau de a îngreuna redarea fidelă a acestora -, este firesc ca între declarațiile inculpaților să existe unele inadvertențe. Dar, cu toate acestea, nici unul dintre inculpați nu a negat că partea vătămată nu a fost agresată fizic (oricare ar fi varianta reală respectiv că a fost prinsă de după gât și aplecată cu capul spre pământ, sau doar imobilizată de mâini și aplecată, ori ambele variante, tot ne aflăm în fața unei agresiuni fizice) și că au încetat agresiunea la strigătul unei persoane de pe stradă.

Cum, acțiunile inculpaților coroborate au dus la comiterea infracțiunii de tâlhărie, nu are importanță dacă partea vătămată a fost imobilizată și controlată prin buzunare de către doi inculpați sau de către unul, atât timp cât acțiunea fiecăruia a facilitat și a determinat atingerea scopului propus, respectiv sustragerea de bunuri.

În fața primei instanțe, toți inculpați și-au modificat declarațiile, prezentând o singură variantă, respectiv că partea vătămată a fost luată prietenește de după gât de către inculpatul, dar s-a aplecat din propria-i inițiativă, moment în care i-a fost sustras portofelul de către inculpatul.

Dar, prima instanță, în mod corect, a considerat ca reflectând adevărul doar declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, întrucât se coroborează cu declarația părții vătămare și a martorului ocular.

În ceea ce privește declarația martorului G dată în fața instanței de apel, tribunalul a înlăturat-o ca fiind nesinceră și dată, evident, pro causa. Astfel, martorul a revenit asupra declarației din faza de urmărire penală, invocând un motiv neverosimil, respectiv că, deși i-a fost citită, nu a dat importanță celor consemnate de către polițiști. Referitor la situația de fapt, a precizat că a văzut, în acea seară, circa 5 băieți, care erau în picioare, grămadă, apreciind din mișcările acestora că erau în stare de ebrietate. După câteva secunde s-au despărțit, iar un băiat din grup s-a îndreptat spre magazinul său și i s-a plâns că i-au fost luate bunuri. Martorul a negat faptul că ar fi văzut pe vreunul dintre tineri că era apăsat cu capul în jos și că ar fi strigat să fie lăsat în.

Dar, faptul că a strigat la inculpați este confirmat chiar de către aceștia (a se vedea declarațiile inculpaților date în ziua următoare incidentului, moment la care nu fusese audiat martorul), iar faptul că a intervenit, chiar numai vocal, în acel incident, face dovada că a perceput, în mod clar, că o persoană era agresată.

În consecință, tribunalul a apreciat că raportat la materialul probator administrat, ce a fost mai sus analizat, exercitarea de violențe asupra părții vătămate, în vederea sustragerii de bunuri, a fost dovedită în cauză.

b) Referitor la încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați.

Față de situația de fapt reținută, în mod corect, de către prima instanță, tribunalul a constatat că faptele inculpaților de deposedare a părții vătămate G, prin exercitarea de acte de violență, de portofel, în care se găsea acte și suma de 82 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, fiind, astfel, nefondată, cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de "furt calificat".

În ceea ce privește încadrarea infracțiunii de tâlhărie în forma de bază prevăzută de aliniatul 1, sau în formele agravate ale aceleiași infracțiuni prevăzute în aliniatele 2 și 21, tribunalul a constatat că în mod legal s-au reținut formele agravate ale infracțiunii de tâlhărie, respectiv al. 2, lit. b și c și al. 21lit. a, întrucât fapta a fost săvârșită în timpul nopții, într-un loc public, de trei persoane împreună, împrejurări care sunt considerate de lege ca agravante.

Este adevărat că prin actul de sesizare s-a reținut în încadrarea juridică și forma de bază a infracțiunii prevăzută de al. 1, aliniat care nu mai fost reținut, ulterior, și de către prima instanță, dar această omisiune nu constituie o schimbare de încadrare juridică, în condițiile în care s-au reținut aceleași forme agravate ale infracțiuni, în baza cărora a fost aplicată și pedeapsa.

De altfel, reținerea sau nereținerea în încadrarea juridică a formei de bază a unei infracțiuni alături de forma agravată, nu reprezintă o greșeală sau nelegalitate a instanței, întrucât așa cum s-a menționat un inculpat este condamnat pentru infracțiunea în forma agravată pe care a săvârșit- Practica instanțelor este de a se menționa și forma de bază, întrucât aici se regăsește definită infracțiunea.

c) În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare.

Raportat la pericolul social concret al faptelor comise, ce este conturat de modalitatea și împrejurările comiterii acestora, șa cum au fost descrise mai sus, de prejudiciul modic cauzat, cât și la periculozitatea socială a fiecărui inculpat, ce este conturată de lipsa antecedentelor penale, conduita bună în societate și în familie înainte de comiterea faptei și de faptul că avut o atitudine parțial sinceră pe tot parcursul procesului penal, tribunalul a apreciat că prima instanță a dozat în mod corespunzător pedepsele stabilite, respectiv sub minimul special prevăzut de lege, și nu se mai impune reducerea acestora.

De altfel, tribunalul a constatat că, prima instanță, în mod nefondat, a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 la. 1, lit. c pen. având în vedere că inculpații au avut o atitudine procesuală oscilantă, iar în fața primei instanțe nu a recunoscut în totalitate comiterea faptei, dar întrucât în propria cale de atac nu se poate reforma hotărârea în defavoarea apelanților tribunalul nu a înlăturat această circumstanță atenuantă legală.

În ceea ce privește, solicitarea apelanților de a se reține și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 1, lit. b pen. tribunalul a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că nu a fost dovedită în cauză stăruința inculpaților în repararea pagubei pricinuite.

Partea vătămată a evaluat prejudiciul la suma de 120 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, iar organele de poliție i-au restituit suma de 43 de lei, ca urmare a ridicării de la inculpați a sumelor de bani găsite în posesia acestora.

Diferența de 77 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, deși este modică, a fost acoperită de către inculpați doar în calea de atac a apelului (a se vedea mandatul poștal din data de 15.10.2008 de la fila 30 ds.), după un an și J de la comiterea faptei, drept pentru care tribunalul a constatat că nu se poate aprecia că aceștia au fost stăruitori pentru a acoperi integral prejudiciului.

Dar, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei tribunalul constată că, în mod nefondat, s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia.

Inculpații la momentul comiterii faptelor aveau o inserție socială corespunzătoare, un loc de muncă stabil, erau infractori primari, iar fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool.

Având în vedere persoana fiecărui inculpat și ținând cont de toate aceste împrejurări de fapt, tribunalul a apreciat că săvârșirea faptei de tâlhărie a fost un accident în viața acestora, că reeducarea, reinserția lor socială poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză constituie un avertisment suficient pentru a-i determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, drept pentru care se impunea suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Doar pentru aceste ultime considerente, tribunalul a constatat a fi întemeiate apelurile formulate în cauză de către inculpații, și, pe care le-a admis și a dispus desființarea sentinței penale în parte, în latură penală, în sensul schimbării modalității de executare a pedepsei principale și a celei accesorii, precum și în latură civilă, în sensul respingerii cererii de despăgubiri.

Rejudecând cauza, s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 861. pen. raportat la art. 71 alin. 2 și 5 Cod penal, suspendarea sub supraveghere atât a executării pedepsei principale, cât și a celei accesorii aplicate fiecărui inculpat apelant, pe o perioadă ce constituie pentru aceștia termenul de încercare, calculat în conformitate cu disp. art. 862Cod penal.

În baza disp. art. 863al. 1 Cod penal, s-a dispus ca inculpații, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, ca organ desemnat de instanță pentru supravegherea lor;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, precum și modalitățile de petrecere a timpului liber.

Totodată pe durata termenului de încercare, s-a dispus respectarea de către fiecare inculpat a următoarelor obligații prev. de art. 863Cod penal:

- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de calificare și

- să participe la programele educative și de terapie comportamentală derulate de organul de supraveghere.

S-a atras atenția inculpaților apelanți asupra disp. art. 864Cod penal, referitoare la faptul că săvârșirea în termenul de încercare a unei noi infracțiuni sau sustragerea de la îndeplinirea, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite de instanță sau a măsurilor de supraveghere atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a respins cererea părții civile G de obligare a inculpaților la plata despăgubirilor civile, întrucât prejudiciul a fost acoperit integral, prin plată, în prezenta cale de atac.

S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri, au rămas în sarcina statului.

În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea instanței de apel a fost recurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și criticată pentru netemeinicie.

Se susține prin recursul declarat că instanța de apel a realizat o insuficientă individualizare a obligațiilor impuse pe durata termenului de încercare.

Din datele cauzei rezultă că fapta de tâlhărie a fost favorizată de frecventarea la ore înaintate a unui bar, pentru consum de băuturi alcoolice,de oportunitatea că în bar au întâlnit-o pe partea vătămată, iar inculpatul, persoană fără vreo ocupație sau loc de muncă, a avut ideea însușită ulterior și de ceilalți doi inculpați, de jefui victima, condiții în care se impune a fi stabilite în sarcina inculpaților și alte obligații menite a realiza scopurile prevenției speciale și reeducării și anume: obligația pentru toți trei de a nu frecventa baruri și localuri publice destinate consumului de băuturi alcoolice, precum și obligația ca inculpații și să nu intre în legătură cu inculpatul, corelativă cu obligația acestuia din urmă să nu ia legătură cu cei doi frați.

Curtea examinând hotărârea recurată și actele dosarului prin prisma criticii formulate ce se va analiza în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, constată următoarele:

Procedând la soluționarea pe fond a cauzei prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților, și în comiterea faptei.

În mod judicios și temeinic argumentat instanța de apel și- însușit argumentele primei instanțe și a procedat la propriul examen al probelor, stabilind la rândul ei vinovăția celor trei inculpați în săvârșirea faptei.

Sub aspectul tratamentului sancționator, Curtea constată că au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedepsele aplicate cu executarea suspendată sub supraveghere conform art. 86 ind. 1 Cod penal modalitate stabilită în mod just de instanța de apel sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acestora în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

Prin recursul declarat s-a solicitat suplimentarea obligațiilor impuse de instanța de apel în baza art. 86 ind. 3 Cod penal, considerându-se că va putea fi atins scopul prevenției speciale și reeducării prin instituirea obligației inculpaților de a nu frecventa baruri și localuri publice destinate consumului de băuturi alcoolice, precum și a obligației inculpaților și de a nu intra în legătură cu inculpatul, corelativă cu obligația acestuia din urmă să nu ia legătura cu cei doi frați.

Critica formulată nu este fondată.

Ținând seama de carențele educative și comportamentale specifice ale fiecărui inculpat, instanța de apel considerat că pentru asigurarea atingerii scopului pedepsei este necesară și instituirea unor obligații complementare determinate, sens în care în mod corecta instituit suplimentar și selectiv doar acele obligații prevăzute de art. 86 ind. 3 alin. 3 Cod procedură penală care și-ar vădi oportunitatea și eficiența scontată.

În condițiile speței, în raport de elementele ce caracterizează persoana celor trei inculpați și comportamentul lor după comiterea faptei se constată că măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună inculpații, și combinate cu obligațiile impuse potrivit art. 86 ind. 3 Cod procedură penală vor fi de natură să asigure un control permanent asupra conduitei inculpaților pentru a-i determina la o conduită etică, asigurându-se astfel atingerea scopului legii penale.

Pentru aceste considerente, motivul de recurs invocat fiind neîntemeiat și cum din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Deciziei penale nr. 547 din 18.12.2008 a Tribunalului, ce va fi menținută.

Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 547 din 18.12.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.

Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Tehnored.

02 ex.

23.11.2009

Tribunalul Iași

Jud.

Jud.

Președinte:Maria Cenușă
Judecători:Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu, Otilia Susanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 693/2009. Curtea de Apel Iasi