Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 694/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 694/ Dosar nr-
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 3: Elena Barbu
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
Procuror - în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 220/Ap din 28 iulie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 22 octombrie 2009, când,
Curtea,
Prin sentința penală nr. 1815/2009, Judecătoria Brașov, în baza art. 211 alin 1, alin 2 lit. b si c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal inculpatul U, a fost condamnat la o pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie fata de partea vătămata.
În baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 9/2002 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4022/2002 a Curții Supreme de Justiție și s-a contopit restul rămas neexecutat de 674 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul execută în final pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 350 alin 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura de arest preventiv a inculpatului.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata reținerea și arestul preventiv din 15.05.2008 la zi.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulata de partea civilă.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească suma de 1000 lei Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, in acestea fiind incluse si cheltuielile judiciare reprezentând onorarii aparitori oficiu, conform art. 189 alin 1 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: în seara zilei de 14.05.2008 în incinta barului "La " din mun. au consumat băuturi alcoolice, împreună cu alte persoane (, ), atât inculpatul, cat și partea vătămata; a existat un moment în care inculpatul i-a luat portmoneul din salopeta, din care a sustras o bancnota de 100 lei, bunuri pe care partea vătămata le-a recuperat la cererea sa; la un moment dat, fără a avea un motiv anume, așa cum rezulta din declaratiile persoanelor prezente, inclusiv din declarației barmaniței, a devenit agresiv, inculpatul a lovit partea vătămata, pe care a urmat-o si in incinta toaletei, unde a continuat acțiunile violente, sustrăgându-i telefonul și banii din portmoneul din salopeta, ulterior târându-l până în mijlocul localului unde l-a mai lovit pe acesta cu pumnii și picioarelor, aducându-l în stare de inconștienta; leziunile produse necesitând un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr.220/A TRIBUNALUL BRAȘOVa respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii formulată de inculpatul.
A respins apelurile declarate de Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpatul împotriva sentinței penale 1815 din data de 18.12.2008, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal -, pe care o menținut-
În baza art. 350 Cod de Procedura Penala raportat la art. 383 Cod de Procedura Penala a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus în continuare din durata pedepsei și perioada 18.12.2008 până la 28.07.2009.
Pentru a decide astfel, declarațiile martorilor se coroborează cu declarațiile inițiale ale părții vătămate și cu leziunile descrise în certificatul medico legal, astfel că tribunalul nu va conferi valoare probantă declarației părții vătămate dată în apel, prin care a susținut că de fapt nu inculpatul l-a bătut și l-a deposedat de banii din portofel, ci altcineva, aspect pe care îl cunoaște de câteva luni de când în localitatea în care locuiește lumea a început să vorbească precum că ar fi fost lovit și tâlhărit de o persoană cu prenumele, pentru considerentul că această declarație nu pare a fi verosimilă și în plus nu se coroborează cu alte probe ale cauzei, fiind clar că este vorba de o probă pro causa încercată de partea vătămată pentru scoaterea de sub acuzație a inculpatului, determinată de influența familiei inculpatului. De altfel, în sala de judecată, cu ocazia audierii părții vătămate în apel, a fost prezent tatăl inculpatului. Un alt aspect care conduce la concluzia că părții vătămate i-a fost teamă, deși a negat, reiese și din faptul că imediat după reclamarea faptei, partea vătămată a fost amenințată de familia inculpatului, astfel că și-a modificat depoziția, apoi a revenit iar pentru amenințările primite a formulat plângere la poliție. Pe cale de consecință, punctul de vedere al părții vătămate precum că nu formulează plângere pentru art. 180 aliniatul 2 Cod de Procedura Penala, nu are relevanță, deoarece cererea de schimbare a încadrării juridice va fi respinsă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV și inculpatul.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOVa criticat hotărârea pentru netemeinicie, în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și desființarea sentinței sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, iar în urma rejudecării, majorarea pedepsei și aplicarea unui spor corelativ revocării beneficiului liberării condiționate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în raport de condamnarea anterioară la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, care constituie primul termen al recidivei și în raport de împrejurarea că inculpatul a săvârșit tot o infracțiune de tâlhărie după cca 1 an și 7 luni de la liberarea condiționată din penitenciar, pedeapsa de 6 ani închisoare și neaplicarea unui spor urmare a revocării beneficiului liberării condiționate relevă faptul că scopul pedepsei nu poate fi atins, aceasta fiind prea mică în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul arată că nu s-a făcut dovada acțiunii de luare a telefonului mobil de la partea vătămată, considerând necesară audierea și a altor martori. Inculpatul mai arată că are probleme de sănătate și se impune efectuarea unei expertize psihiatrice.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Starea de fond a fost în mod corect stabilită de către instanțele de fond, în deplină concordanță cu probele administrate. Instanța de fond a realizat o detaliată analiză a probelor administrate, arătând astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod procedură penală, pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță.
În acord cu instanța de apel, curtea reține declarațiile inițiale ale părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor, și. Martorii indicați au relatat atât despre violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate, cât și despre acțiunea inculpatului de luare a portofelului părții vătămate, restituit ulterior, după ce inculpatul și-a oprit suma de 100 lei. Chiar dacă acțiunea de luare a telefonului mobil nu a fost surprinsă de nici un martor, deoarece o parte din incidentul dintre părți s-a consumat în incinta toaletei, declarația părții vătămate în acest sens se coroborează cu procesul verbal de ridicare de la locuința inculpatului a telefonului mobil care aparținea inculpatului, cât și cu modul de derulare a evenimentelor, inculpatul fiind văzut de către martori cum a luat de la inculpat bani dovedesc și acțiunea de luare a bunului mobil. Susținerea inculpatului că a luat telefonul mobil după ce îi căzuse din buzunar părții vătămate, în urma altercației dintre ei nu este susținută de nicio probă.
În concluzie, nu se impune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie.
Relativ la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a apreciat că pedeapsa a fost în mod corect dozată, în conformitate cu circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului și nu se impune nici aplicarea unui spor, potrivit art. 61 Cod penal, deoarece la aplicarea pedepsei a fost avut în vedere trecutul infracțional al inculpatului.
Într-adevăr, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, a fost corect individualizată, pe baza criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, și stabilită la 6 ani închisoare, deci spre minimul special prevăzut de lege (5 ani închisoare). Aceasta corespunde gravității faptei săvârșită de inculpat și care rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii sale, urmările produse (partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale), cât și persoanei inculpatului, care este recidivist.
Cu toate acestea, văzând faptul că inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru același gen de faptă, tâlhărie, deci infracțiune de violență, că acesta a beneficiat de liberare condiționată din executarea acelei pedepse și în termen relativ scurt de la liberarea din penitenciar a săvârșit același gen de infracțiune, pedeapsa aplicată pentru aceasta din urmă fiind inferioară celei anterioare, Curtea apreciază că se impune aplicarea unui spor, urmare a revocării liberării condiționate și contopirii restului rămas neexecutat cu pedeapsa actuală.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva deciziei penale nr. 220/28.07.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o va casa și va desființa și sentința penală nr. 1815/18.12.2008 a Judecătoriei Brașov, sub aspectul neaplicării unui spor conform art. 61 Cod penal. Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 61 Cod penal, va aplica un spor de 1 an închisoare la pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
În baza art. 381 Cod procedură penală, va adaugă la durata arestării preventive a inculpatului timpul scurs din data de 28.07.2009 până în prezent și va menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași decizii va fi respins ca nefondat.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se va include în cheltuielile judiciare din recurs.
În baza art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, va obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 125 lei, reprezentând J din cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, iar restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
pentru aceste motive
în numele legii
Decide:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva deciziei penale nr. 220/28.07.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o casează, desființând și sentința penală nr. 1815/18.12.2008 a Judecătoriei Brașov, sub aspectul neaplicării unui spor conform art. 61 Cod penal.
Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 61 Cod penal, aplică un spor de 1 an închisoare la pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
la durata arestării preventive a inculpatului timpul scurs din data de 28.07.2009 până în prezent și menține starea de arest a inculpatului.
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se include în cheltuielile judiciare din recurs.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 125 lei, reprezentând J din cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
red. /11.11.2009 Grefier
dact. /12.11.2009 - -
jud. fond -
jud. apel -,
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Țînț, Elena Barbu
