Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 70
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea recursului penal, având ca obiect art. 211 Cod penal, declarat de inculpatul, aflat în stare de arest, împotriva deciziei penale nr. 257/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest, asistat de doamna avocat, apărător ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile vătămate și, precum și reprezentanții legali și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Doamna avocat, depune la dosar o adeverință medicală și trei caracterizări, în circumstanțiere, pentru inculpatul.
Nemaifiind de formulat alte cereri și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului promovat de inculpat.
Doamna avocat, având cuvântul, precizează că recursul declarat de inculpat vizează cuantumul prea mare al pedepsei aplicată de instanța de fond și modalitatea de individualizare a acestei pedepse.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două fapte de tâlhărie comise într-un interval foarte scurt de timp. Probele administrate în cauză relevă faptul că inculpatul nu a folosit violența pentru sustragerea celor două telefoane mobile, și nu a intenționat nici un moment să facă rău celor 2 victime. Acele acte încadrate drept de violențe au fost exercitate doar asupra bunurilor materiale, pentru deposedarea părților vătămate.
De asemenea, faptele au fost comise la un interval foarte scurt de timp, prin urmare nu se poate vorbi de perseverență infracțională.
Trebuie avute în vedere și toate împrejurările ulterioare care denotă o conduită corectă, dar și de regret sincer în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor.
Inculpatul era încadrat în muncă, provenea dintr-o familie organizată, contactul cu legea penală fiind doar un accident nefericit în viața sa. Inculpatul a fost cel care a condus organele de poliție la casele de amanet unde au fost lăsate telefoanele, fiind recuperate aceste bunuri, dovedind în acest mod că nu este un infractor.
Raportat la aceste aspecte, instanța a reținut în mod greșit numai art. 74 lit a Cod penal, în condițiile în care putea să facă și aplicarea disp. art. 74 lit. c Cod penal.
Pedeapsa de 4 ani și 6 luni este prea mare, exagerată, raportat la disp. art. 72 Cod penal, care permit ca la individualizarea pedepsei, dincolo de faptă, instanțele să aibă în vedere atunci când stabilesc un cuantum și poziția infractorului, pericolul social concret al faptei și al persoanei condamnate.
Raportat la aceste aspecte, doamna avocat solicită reducerea pedepsei.
De asemenea, în mod greșit, instanța de fond și de apel nu a primit solicitarea apărării de a se înlătura disp. lit.b din alin. 2 art.211 Cod penal în condițiile în care, pentru cea de a doua faptă nu există nicio probă care să contureze faptul că infracțiunea ar fi fost săvârșită la lăsarea întunericului, dimpotrivă martorii au relatat că era ziuă la momentul la care a fost deposedată partea vătămată de bunul material.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că două părți vătămate minore au fost deposedate prin violență de către inculpat. Pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată, în condițiile în care este vorba despre infracțiunea de tâlhărie calificată, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal. Mai mult decât atât inculpatului i-au fost recunoscute circumstanțele prev. la disp. art. 74- 76 Cod penal, așa explicându-se cuantumul pedepsei aplicate, încât, revăzând actele și lucrările dosarului, prin prisma acțiunii, persoanei inculpatului dar și situației de fapt în concret, apreciază că decizia Tribunalului Iași este legală și temeinică, recursul inculpatului este nefondat și solicită a fi respins.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, precizează că regretă săvârșirea faptei, achiesând la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față.
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 1163/11.04.2008 hotărât:
Condamnă pe inculpatul inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 31.07.1981 în I, CNP: -,cu domiciliul în I,-, -. A,. IV,.1, în prezent deținut în Penitenciarul Iași (arestat preventiv în prezenta cauză penală), cetățean român, fără antecedente penale, studii - 11 (unsprezece) clase, ocupația - lucrător comercial la, necăsătorit, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin.1 și alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice reținută prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis în dosarul penal nr. 13881/P/2007 la data de 19.12.2007, conform disp. art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunile de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin.1 și alin. 2 lit. b, c Cod penal și "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal, ambele cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal), cu executare în regim de detenție.
Pe durata și în condițiile stabilite de disp. art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a teza a II- a, lit. b Cod penal.
În baza disp. art. 350 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea din data de 08.12.2007 a Judecătoriei Iași (dosar penal nr- al Judecătoriei Iași - mandat de arestare preventivă nr. 105/U/08.12.2007), iar în baza disp. art. 88 Cod penal scade din durata pedepsei de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată acestuia prin prezenta sentință penală durata reținerii și arestării preventive, începând de la data de 07.12.2007 la zi.
Constată că prejudiciul cauzat părții vătămate -, cu domiciliul în I,-,.917,. C,. III,.1 a fost recuperat integral, prin restituire în natură, aceasta, prin reprezentantul său legal, cu domiciliul în I,-,.917,. C,. III,.1, nemaiconstituindu-se parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală obligă " ", cu punct de lucru în I, b-dul - cel nr.5, -0, parter, să restituie în natură părții civile -, fiica lui și, născută la data de 30.03.1996 în I, cu domiciliul în I,-, prin reprezentantul său legal, cu domiciliul în I,-, telefonul mobil marca "LG " (bun ce a format obiectul contractului de împrumut nr. 3644/07.12.2007 încheiat între inculpatul - și " " ) lăsat în custodia sa în cursul urmăririi penale, conform procesului-verbal încheiat la data 14.12.2007 de către organele de cercetare penală (fila 64 dosar urmărire penală).
Respinge cererea de pretenții civile formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă -, fiica lui și, născută la data de 30.03.1996 în I, cu domiciliul în I,-, prin reprezentantul său legal, cu domiciliul în I,-.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis în dosarul penal nr. 13881/P/2007 la data de 19.12.2007 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr- s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului major -, fiul lui și, născut la data de 31.07.1981 în I, CNP: -, pentru săvârșirea infracțiunilor de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin.1 și alin. 2 lit. b, c Cod penal și "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin.1 și alin. 2 lit. c Cod penal, ambele cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal.
Se reține în actul de sesizare a instanței că, în seara zilei de 06.12.2007,în loc public, prin violență, inculpatul a deposedat-o de un telefon mobil pe partea vătămată minoră, în vârstă de 9 ani.
Se reține în același act de sesizare, anterior menționat că, în ziua de 07.12.2007,în loc public, inculpatul smuls un telefon mobil pe care partea vătămată minoră -, în vârstă de 11 ani, îl ținea într-o mână.
În faza de urmărire penală, inculpatul recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa ca fiind comisă la data de 06.12.2006, precizând în ceea ce privește fapta reținută ulterior, în rechizitoriu, ca fiind săvârșită la data de 07.12.2007, că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere, prevăzut de disp. art. 70 alin.2 Cod procedură penală.
În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut că, la data de 06.12.2007, a deposedat-o de telefonul mobil pe partea vătămată, însă a precizat că nu a întrebuințat nici un act de violență, ci doar a ridicat bunul respectiv, căruia minora, după ce l-a scos din buzunar, "i-a dat drumul jos, pe scări". În ceea ce privește fapta reținută în rechizitoriu ca fiind comisă la data de 07.12.2007, inculpatul a declarat că, în ziua respectivă, a văzut-o pe partea vătămată minoră - vorbind la telefonul mobil, "i-a luat" bunul din mână, după care a fugit.
Inculpatul, prin apărătorul său ales, a solicitat proba cu înscrisuri - pentru a dovedi conduita sa corespunzătoare normelor de conviețuire socială, anterior comiterii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată - și proba testimonială, indicând în calitate de martori pe numiții (martor indicat și de către Ministerul Public și menționat pe dispozitivul rechizitoriului emis în dosarul penal nr. 13881/P/2007 la data de 19.12.2007) și, martor menționat de către organele de cercetare penală ca fiind prezent la încheierea procesului - verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 06.12.2007(fila 17 dosar urmărire penală).
Totodată, pentru a dovedi conduita sa generală corespunzătoare normelor de conviețuire socială, inculpatul a solicitat și audierea martorei.
Probele propuse de către inculpat au fost admise de către instanța de judecată ca fiind utile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei.
În faza cercetării judecătorești, părțile vătămate minore nu s-au prezentat la nici un termen de judecată, iar instanța a apreciat că nu se impune reaudierea lor, în condițiile în care declarațiile date de către fiecare dintre acestea în fața organelor de cercetare penală, în prezența unuia dintre reprezentanții legali, sunt detaliate și nu au fost contestate; în plus, instanța a avut în vedere vârsta fragedă a acestora, precum și concluziile "certificatului de psihodiagnostic" întocmit la data 19.02.2008, depus de către mama părții vătămate la termenul de judecată din data de 20.02.2008 (fila 52 dosar instanță), înscris în care s-a constatat de către psiholog prezența unor manifestări specifice copilului care a suferit o traumă (teama de pericol, depresie mascată, anxietate, comportament apatic și ezitant) și s-a recomandat "consiliere psihologică și evitarea aducerii copilului în instanța de judecată, în scopul reducerii riscului de agravare a tulburărilor post - traumatice".
În faza de urmărire penală, în baza ordonanței emisă la data de 07.12.2007 de către organele de cercetare penală, inculpatul a fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore, fiind ulterior prezentat Judecătoriei Iași cu propunere de arestare preventivă.
Prin încheierea pronunțată la data de 08.12.2007 în dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile - avându-se în vedere temeiurile legale prevăzute de disp. art. 143 și art.148 lit. f Cod procedură penală - măsură preventivă verificată de către instanța de judecată pe parcursul cercetării judecătorești sub aspectul legalității și temeiniciei, și menținută, potrivit reglementărilor legale în materie.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform disp. art. 339 alin. 2 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, probele administrate în cauză nerelevând o situație de fapt diferită de aceasta. Astfel:
În fapt:
(1) În seara zilei de 06.12.2007, în jurul orelor 17,00, inculpatul - se afla în municipiul I, în stația de autobuz din Podu și la un moment dat a observat două fetițe, una dintre ele fiind partea vătămată, în vârstă de 9 ani, care așteptau un mijloc de transport. Când a remarcat că partea vătămată a vorbit la un telefon mobil, marca "Nokia 2610", inculpatul a luat hotărârea de aou rmări pe aceasta pentru a-i sustrage bunul. Inculpatul a urcat în același autobuz în care a urcat și partea vătămată și a coborât odată cu ea la prima stație, în cartierul -. Inculpatul a urmărit-o în continuare pe partea vătămată și după ce aceasta a rămas singură, până la imobilul în care aceasta locuiește, iar după ce minora a deschis ușa de la scara blocului, inculpatul a intrat imediat după ea, i-a pus mâna la gură și i-a sustras din buzunar telefonul mobil. Întrucât fetița începuse să plângă, inculpatul a fugit și în aceeași seară a amanetat telefonul mobil la casa de amanet " ", de pe-, contra sumei de 80 de lei.
În ziua de 07.12.2007, inculpatul a condus organele de poliție la casa de amanet, a ridicat telefonul, achitând suma de 84 de lei, iar acesta a fost restituit mamei părții vătămate,.
(2)În ziua de 07.12.2007, în jurul orelor 14,00, inculpatul - se deplasa pe strada - -, în zona I și la un moment dat a observat în fața sa o, respectiv partea vătămată -, în vârstă de 11 ani, care vorbea la telefonul mobil marca "AG K 6 225" și a luat hotărârea de a i-l sustrage. Ca urmare, inculpatul s-a apropiat de aceasta, prin spate, a atins-o cu mâna pe umărul stâng, pentru a-i distrage atenția și apoi i-a smuls telefonul din mână, după care a fugit spre pasarela - cel.
Imediat după comiterea faptei, la orele 14,38, inculpatul a amanetat telefonul, contra sumei de 80 de lei, la casa de amanet " ".
Organele de poliție au verificat seria - a telefonului identificat la casa de amanet, cu cea aflată pe ambalajul original al telefonului, prezentat de către mama minorei, constatându-se că acestea coincid.
La data de 08.12.2007, cu ocazia efectuării recunoașterii după fotografie, partea vătămată a indicat cu siguranță fotografia inculpatului, ca fiind persoana care i-a smuls telefonul din mână.
Telefonul a fost lăsat în custodia " ", iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 400 de lei, contravaloarea acestuia.
Situația de fapt, așa cum a fost reținută de către instanța de judecată, este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
-plângerile reprezentanților legali ai părților vătămate minore și - (filele 9 și 59 dosar urmărire penală);
-declarațiile părților vătămate minore și -, date în prezența reprezentanților legali (filele 10-11, 60-61 dosar urmărire penală);
-actele de proveniență ale telefonului mobil marca "Nokia 2610" aparținând părții vătămate ( filele 13-16 dosar urmărire penală);
-procesul - verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (filele 17-23 dosar urmărire penală);
- procesul - verbal de reconstituire și planșa foto ( filele 26-34 dosar urmărire penală);
-procesul - verbal de recunoaștere după fotografii ( filele 66 -69 dosar urmărire penală);
-procesul - verbal de identificare a seriei telefonului mobil marca "LG K6 225" aparținând părții vătămate - și procesul - verbal de identificare a acestui bun la casa de amanet SC SRL (filele 62-64 dosar urmărire penală);
-declarațiile martorilor, și (filele 35-36, 42-43 dosar urmărire penală, filele 32-33 dosar instanță);
-contractele de împrumut cu amanet încheiate de către inculpat cu casele de amanet " " și SC SRL (filele 41 și 65 dosar urmărire penală);
-dovezi de ridicare - predare a telefonului mobil marca "Nokia 2610" aparținând părții vătămate (filele 44-45 dosar urmărire penală);
-declarația dată de către inculpat în faza de urmărire penală - filele 47-49 dosar urmărire penală - în care a recunoscut comiterea faptei din data de 06.12.2007, declarația dată de către acesta în fața procurorului și menționată în procesul - verbal de prezentare materialului de urmărire penală - fila 78 dosar urmărire penală - în care acesta a recunoscut săvârșirea ambelor fapte pentru care ulterior s-a dispus trimiterea sa în judecată, precum și declarația dată în fața instanței de judecată, în care inculpatul a recunoscut că a sustras telefoanele mobile celor două părți vătămate, mijloace de probă care se coroborează cu toate mijloacele de probă mai sus menționate, făcându-se astfel, pe deplin, dovada vinovăției sale.
În ceea ce privește varianta prezentată de către inculpat în faza de judecată a procesului penal - în sensul deposedării părților vătămate minore de telefoanele mobile fără întrebuințarea unor acte de violență - instanța de fond a reținut că aceasta nu este susținută de nici un element de ordin probator, fiind contrazisă atât de mijloacele de probă anterior expuse, cât și de declarațiile date de către acesta în cursul urmăririi penale - respectiv declarația aflată la filele 47-49 dosar urmărire penală și procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, aflat la fila 78 din același dosar - în care a recunoscut faptele, așa cum au fost reclamate și expuse de către părțile vătămate. Simpla atitudine procesuală oscilantă adoptată de către inculpat pe parcursul procesului penal nu poate constitui, prin ea însăși, un element de dovadă cu o forță probantă suficientă pentru a răsturna situația de fapt relevată de restul ansamblului probator administrat în cauză și care conduce, în mod cert, la concluzia vinovăției sale, în varianta susținută în actul de sesizare a instanței.
În drept:
Faptele inculpatului major - care, în perioada seara zilei de 06.12.2007 și la data de 07.12.2007 (în timpul zile), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în loc public, prin exercitare de violență, le-a deposedat pe părțile vătămate minore, în vârstă de 9 ani și -, în vârstă de 11 ani, de telefoanele mobile pe care acestea le aveau asupra lor,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin.1 și alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, sens în care instanța, în baza disp.art. 334 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice reținută prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis în dosarul penal nr. 13881/P/2007 la data de 19.12.2007, conform disp. art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunile de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin.1 și alin. 2 lit. b, c Cod penal și "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin.1 și alin. 2 lit. c Cod penal, ambele cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal, schimbare de încadrare juridică invocată de către reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din data de 20.02.2008 și discutată în contradictoriu de către părți în ședința publică respectivă.
Astfel, prima instanță a reținut că forma continuată a infracțiunii anterior menționată este pe deplin dovedită prin comiterea de către inculpat a celor două acte materiale la un interval scurt de timp (respectiv de o zi), prin modalitatea și mijloacele concrete ale comiterii acestora, prin obiectele materiale asupra cărora a fost îndreptată activitatea sa infracțională și prin vârsta subiecților pasivi ai infracțiunii săvârșite, ambele părți vătămate fiind minore și, în consecință, incapabile de a opune o rezistență fizică eficientă.
În ceea ce privește solicitarea formulată de către inculpat, prin apărătorul său ales,la termenul de judecată din data de 20.02.2008, în sensul înlăturării dispozițiilor lit. b) din cuprinsul art. 211 alin. 2 Cod penal, instanța de fond a respins-o, motivat de faptul că incidența respectivei împrejurări agravante este consecința momentului la care inculpatul a săvârșit fapta din data de 06.12.2008. Atât în literatura juridică de specialitate, cât și în practica judiciară se reține că expresia "în timpul nopții" are în vedere sensul de fenomen care se manifestă prin lăsarea întunericului, cu toate consecințele pe care le atrage în mod obiectiv acest fenomen și care este influențat și de anotimp; în condițiile în care inculpatul a săvârșit fapta din data de 06.12.2007, în jurul orei 17,00, fiind cunoscut că pe timp de iarnă, la ora respectivă, este întuneric, instanța a constatat că, în mod corect, s-a reținut agravanta anterior menționată în încadrarea juridică indicată în rechizitoriu.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate acestuia, prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal,scopul pedepsei prevăzut de disp. art. 52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, instanța, a avut în vedere - pe de o parte - gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpat, modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii acestora, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, relațiile sociale multiple cărora li s-a adus atingere (respectiv atât relațiile sociale patrimoniale, cât și relațiile sociale care ocrotesc persoana împotriva actelor de violență precum și relațiile sociale referitoare la libertatea morală a persoanei, adică la posibilitatea acesteia de a lua hotărâri și de a se manifesta - respectând ordinea de drept - fără constrângerea exercitată de temerea ca i s-ar putea produce vreun rău) și a căror desfășurare normală este deosebit de importantă, starea de minoritate a părților vătămate, care a constituit pentru inculpat o garanție a reușitei activității sale infracționale și care relevă un pericol social sporit al acestuia, iar - pe de altă parte - va avea în vedere persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, care anterior comiterii faptelor a manifestat un comportament corespunzător normelor de conviețuire socială (așa cum rezultă din declarația martorei și din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei), dar care a adoptat atitudine procesuală oscilantă în fața organelor judiciare, dând astfel dovadă de o lipsă de conștientizare a consecințelor negative ale acțiunilor sale ilicite; funcție, deci, de toate aceste criterii, prima instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, orientată sub limita minimă specială de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzute de disp. art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal în acord cu disp. art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, și care urmează a fi executată în regim de detenție, apreciind că aceasta este unica modalitate în care se pot realiza atât scopul pedepsei, cât și reeducarea inculpatului.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, respectiv, inculpatului i-a fost interzis exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și exercițiul dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aplicarea acestei pedepse accesorii impunându-se în raport cu pericolul social concret al faptelor săvârșite de către inculpat și cu periculozitatea persoanei acestuia.
În baza disp. art. 350 Cod procedură penală instanța a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea din data de 08.12.2007 a Judecătoriei Iași (dosar penal nr- al Judecătoriei Iași - mandat de arestare preventivă nr. 105/U/08.12.2007) - apreciind că temeiurile legale avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, prin raportare și la modalitatea de executare a pedepsei ce urmează a fi dispusă - iar în baza disp.art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei închisorii ce va fi aplicată acestuia prin prezenta sentință penală durata reținerii și arestării preventive, începând de la data de 07.12.2007 la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul urmăririi penale, telefonul mobil marca "Nokia 2610" sustras de către inculpat la data de 06.12.2007 a fost recuperat și predat reprezentantului legal al părții vătămate - respectiv numitei - pe bază de dovadă (filele 44 -45 dosar urmărire penală), aceasta din urmă precizând că nu mai înțelege să formuleze pretenții civile în cadrul procesului penal.
În aceeași fază procesuală anterior menționată, telefonul mobil marca "LG K6 225" aparținând părții vătămate -, sustras de către inculpat la data de 07.12.2007 și amanetat de către acesta la casa de amanet, conform contractului de împrumut nr. 3644/07.12.2007 (fila 65 dosar urmărire penală), a fost lăsat de către organele de cercetare penală în custodia acesteia din urmă, conform procesului-verbal încheiat la data 14.12.2007 de către organele de cercetare penală (fila 64 dosar urmărire penală).
În declarația dată în fața organelor de cercetare penală, în prezența reprezentantului său legal ( ), partea vătămată - a precizat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 400 lei, reprezentând contravaloarea bunului ce i-a fost sustras de către inculpat (fila 60-61 dosar urmărire penală).
Față de întreg ansamblul probator administrat în cauză, instanța a constatat ca fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului în ceea ce privește prejudiciul patrimonial cauzat părții civile -, sub aspectul faptei ilicite, a vinovăției acestuia și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul anterior menționat.
În ceea ce privește modalitatea de reparare a pagubei ce a fost cauzată părții civile -, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 14 din Codul d e procedură penală aceasta se face în principal în natură și numai în subsidiar, în măsura în care prima variantă nu este posibilă, se face prin acordarea unui echivalent bănesc, iar dispozițiile art. 17 alin. 3 din Codul d e procedură penală obligă instanța - prin raportare la starea de minoritate a părții civile - să se pronunțe în acest sens, chiar dacă nu există o manifestare expresă de voință, în baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, instanța a obligat " " - societate care are posibilitatea inițierii unei acțiuni în regres împotriva inculpatului din prezenta cauză pentru prejudiciul constând în suma de bani împrumutată acestuia din urmă la data de 07.12.2007 și nerecuperată - să restituie în natură părții civile minore, prin reprezentantul său legal, telefonul mobil marca "LG " (bun ce a format obiectul contractului de împrumut nr.3644/07.12.2007) lăsat în custodia sa în cursul urmăririi penale, conform procesului-verbal încheiat la data 14.12.2007 de către organele de cercetare penală (fila 64 dosar urmărire penală).
Pe cale de consecință, având în vedere aceleași considerente anterior expuse, instanța a respins ca fiind neîntemeiată cererea de pretenții civile formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă -, prin reprezentantul său legal.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus declarat apel inculpatul criticând pedeapsa prea mare în raport cu faptul că nu exercitat acte de violență asupra victimelor. A solicitat reindividualizarea pedepsei.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, însă în limita laturii penale devoluate, tribunalul a constatat că apelul nu este fondat.
Prima instanță administrat legal și apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la persoana inculpatului, stabilind corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Astfel, din coroborarea declarațiilor părților vătămate și -, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire, procesul verbal de recunoaștere după fotografii, contractele de împrumut cu amanet încheiate de inculpat cu " " și " ", dovezile de ridicare - predare a telefonului Nokia 2610 aparținând părții vătămate, declarațiile martorilor, rezultă că în seara zilei de 06.12.2007, în jurul orei 1700, inculpatul folosind violența fizică, sustras părții vătămate telefonul mobil marca "Nokia 2610", iar în ziua de 07.12.2007 acționând în aceeași modalitate, inculpatul sustras de la partea vătămată - telefonul mobil marca "AGK 6 225".
Aceste împrejurări rezultă și din declarația inculpatului care recunoscut săvârșirea celor două acte materiale.
Fiind dovedită, astfel, vinovăția inculpatului și având în vedere că intervalul de timp scurs între cele două acte de executare, modalitatea în care acționat, obiectul material al infracțiunii precum și vârsta părților vătămate dovedesc faptul că inculpatul acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a constatat că în mod corect prima instanță hotărât condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 al.1 și 2 lit. b, Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
Apărarea inculpatului referitoare la faptul că sustras cele două telefoane mobile fără exercita acte de violență nu poate fi reținută. Cu prilejul reconstituirii faptei din seara zilei de 06.12.2007, inculpatul recunoscut că după ce urmărit- pe partea vătămată până în scara blocului, pentru a-i sustrage telefonul mobil prins- cu mână de gură, iar cu cealaltă a căutat telefonul în buzunar.
Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală inculpatul recunoscut săvârșirea celor două acte materiale așa cum sunt relevate de mijloacele de probă aflate în dosarul de urmărire penală. Inculpatul nu contrazis la acel moment varianta prezentată de cele două părți vătămate, astfel că poziția sa ulterioară de nerecunoaștere exercitării de violențe nu este credibilă.
telefonului mobil aflat în mâna părții vătămate - constituie violență asupra părții vătămate prin intermediul obiectului, deoarece prin actul violent de smulgere fost înfrântă forța fizică pe care partea vătămată o exercita pentru păstra telefonul. Acțiunea brutală inculpatului fost de natură să inducă stare de constrângere voinței părții vătămate -, fiind lipsit de relevanță că acțiunea inculpatului nu adus atingere integrității corporale ori nu cauzat leziuni traumatice dintre cele prevăzute de art. 180 și urm. Cod penal.
De asemenea, actul de executare din seara zilei de 06.12.2008 prezintă conținutul infracțiunii de tâlhărie, acțiunea inculpatului de prindere părții vătămate cu o mână de gură, în timp ce cu cealaltă mână căuta telefonul mobil în buzunarul hainei acesteia, având neîndoielnic un caracter violent.
Așa fiind, fapta inculpatului fost corect calificată juridic.
Pentru infracțiunea de tâlhărie prima instanță aplicat inculpatului pedeapsă individualizată judiciar în acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal. Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul săvârșit infracțiunea alegându-și victimele din rândul minorilor cu vârstă mică ( 9 și 11 ani), gradul ridicat de pericol social, dar mai ales faptul că inculpatul săvârșit infracțiunea în formă continuată, aceasta fiind o stare de agravare pedepsei, Tribunalul consideră că aplicarea unei pedepse sub minimul special, în condițiile circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță, nu constituie un tratament sancționator, cuantumul stabilit de prima instanță pentru pedeapsa închisorii fiind necesar pentru formarea unei noi atitudini inculpatului față de valorile sociale ocrotite de norma penală.
Prin urmare, critica adusă hotărârii primei instanțe referitoare la aplicarea unei pedepse prea mari nu poate fi primită, astfel că tribunalul, în temeiul art. 379 pct.1 lit. Cod procedură penală, a respins apelul ca nefondat.
Având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, tribunalul, în temeiul art. 383 rap. la art. 350 Cod procedură penală menținut măsura arestării preventive și respins cererea inculpatului de înlocuire acestei măsuri preventive cu cea obligării de nu părăsi localitatea.
În temeiul art. 381 alin. 1 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de după pronunțarea hotărârii primei instanțe.
Văzându-se și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul - și criticate ca nelegale și netemeinice.
Prin recursul declarat, inculpatul a invocat sub aspectul încadrării juridice a faptei greșita reținere a dispozițiilor art. 211 alin. 2 lit. "b" Cod penal în condițiile în care nu există nici o probă din care să rezulte că fapta s-a petrecut după lăsarea întunericului.
Pe planul individualizării pedepsei, recurentul a susținut că, instanțele nu au ținut seama de condițiile concrete în care a comis fapta și de elementele ce caracterizează persoana sa.
Modalitatea în care a săvârșit cele două acte materiale de sustragere a telefoanelor mobile fără a exercita acte de violență asupra părților vătămate și la un interval foarte scurt de timp, recuperarea prejudiciilor cauzate și buna conduită anterioară comiterii faptei, lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră constituie împrejurări ce justifică reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. "c" Cod penal cu consecința aplicării unui cuantum mai mic al pedepsei.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 17 Cod procedură penală - constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, precum și la persoana făptuitorului, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.
În mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe și a procedat la propriul examen al probelor, stabilind la rândul ei vinovăția inculpatului - în săvârșirea faptei.
În procesul de evaluare a materialului probator instanțele au examinat toate probele cu respectarea principiului stipulat de art.63 Cod procedură penală; atât instanța de fond, cât și cea de apel au indicat probele ce au servit ca temei al soluționării laturii penale și a laturii civile și au verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de părți.
Astfel, soluția de condamnare a inculpatului - se bazează pe interpretarea și coroborarea declarațiilor părților vătămate cu procesele verbale de cercetare la fața locului, de reconstituire, de recunoaștere după fotografii, de identificare a seriei telefonului mobil și de identificare a bunului la casa de amanet întocmite de organele de poliție, declarațiile martorilor, și, contractele de împrumut cu amanet încheiate de inculpat cu casele de amanet, dovezile de ridicare -predare a telefonului mobil aparținând părții vătămate și declarațiile date de inculpat, probe concordante ce dovedesc cert săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului.
Aceste probe au fost analizate temeinic atât de prima instanță, cât și de instanța de apel prin verificarea și înlăturarea în mod corect a apărărilor inculpatului privind comiterea actelor de sustragere fără exercitarea vreunui act de violență și inaplicabilitatea dispozițiilor art. 211 alin. 2 lit. "b" Cod penal în ce privește sustragerea comisă la data de 6 decembrie 2008, anterior lăsării întunericului.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în seara zilei de 6 decembrie 2007, în jurul orelor 17,00, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, în vârstă de 9 ani până în scara blocului și pentru a-i sustrage telefonul mobil, a prins-o cu o mână de gură, iar, cu cealaltă a căutat telefonul în buzunar și l-a luat.
Același probatoriu relevă faptul că a doua zi, - 7 decembrie 2007, în jurul orelor 14,00, inculpatul a smuls telefonul din mâna părții vătămate -, în vârstă de 11 ani.
În raport cu situația de fapt expusă mai sus și reținută corect de instanțe, activitatea infracțională desfășurată de inculpat, se circumscrie dispozițiilor art. 211 alin. 1 și 2 lit. "b" și "c" Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Luarea bunului părții vătămate - s-a făcut împotriva voinței acesteia, printr-o acțiune rapidă de natură a-i înfrânge orice împotrivire în scopul abandonării bunului în mâinile inculpatului, iar, sustragerea telefonului celeilalte părți vătămate a fost făcută în mod violent prin prinderea victimei cu mâna de gură.
Este lipsit de relevanță faptul că nu s-a produs lovirea sau vătămarea corporală a victimei, în cauză existând o violență psihică, prin amenințarea implicită pe care o exprimă, și prin aceasta se realizează cerința necesară pentru existența infracțiunii de tâlhărie.
Verificând hotărârile recurate și sub aspectul incidenței împrejurării agravante prevăzută de litera "b" a articolului 211 Cod penal, Curtea constată, de asemenea, că încadrarea juridică a faptei este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normei de incriminare. Legiuitorul a folosit expresia "în timpul nopții" în sensul de fenomen care se manifestă prin lăsarea întunericului cu toate consecințele pe care le atrage în mod obiectiv acest fenomen, noaptea începe în momentul când se creează această ambianță și durează până în momentul când ziua apărând din nou se ridică întunericul și încetează condițiile create de timpul nopții.
Prin urmare, această expresie are înțelesul obișnuit - de la căderea întunericului până când se face din nou ziua, interval ce depinde de anotimp și de condițiile meteorologice.
În speță, din probele administrate în cauză - plângerea reprezentantului legal al părții vătămate, declarația părții vătămate, și depozițiile martorilor - rezultă că inculpatul a comis actul material de sustragere, pe timp de iarnă și la o oră la care în acest anotimp s-a lăsat întunericul - în luna decembrie, în jurul orelor 17,00, împrejurare ce este recunoscută și de inculpat, prin declarația dată în faza urmăririi penale (fila 47 din dosarul de urmărire penală).
În raport cu cele menționate mai sus, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent privind greșita încadrare juridică a faptei.
Sub aspectul tratamentului sancționator, se constată că au fost aplicate corect criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere atât pericolul social concret al faptei comise reflectat de modul în care a conceput și realizat infracțiunea - în loc public, în timpul nopții, asupra unor părți vătămate minore, caracterul continuat al infracțiunii, de urmările produse, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului - lipsa antecedentelor penale, buna conduită socială anterioară comiterii faptei și atitudinea procesuală oscilantă adoptată.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei stabilite de instanța fondului ce a manifestat suficientă clemență și a dat eficiență dispozițiilor art. 74 lit. "a" Cod penal cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul sancționator.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale, era încadrat în muncă, și provine dintr-o familie organizată a fost avut în vedere de prima instanță ce a recunoscut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. "a" Cod penal.
Solicitarea inculpatului de a-i fi reținute și dispozițiile art. 74 lit. "c" Cod penal nu poate fi primită în condițiile în care pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, de revenire asupra relatărilor inițiale de recunoaștere a faptei.
Împrejurarea că a condus organele de poliție la casele de amanet, unde au fost identificate bunurile sustrase nu justifică prin ea însăși considerarea sa ca circumstanță atenuantă întrucât în aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente ce privesc persoana făptuitorului.
În cauză, inculpatul a săvârșit o faptă cu grad ridicat de pericol social, acesta fiind mărit și prin comiterea ei în mod repetat împotriva unor părți vătămate minore, relațiile sociale lezate fiind cele ce vizează posesia și detenția asupra bunurilor mobile, dar și viața, integritatea corporală sau libertatea persoanei.
În raport cu cele menționate, Curtea consideră că nu se justifică reținerea vreunei alte circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, critica sa privind reducerea pedepsei fiind nefondată.
Pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare executabilă în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, ținând seama și de faptul că examinând hotărârile recurate în raport și cu prevederile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală nu se constată existența vreunor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul - este nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 38516alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 381 alin. 1 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data pronunțării deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 257/ din iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Deduce arestarea preventivă a inculpatului după data de 6.06.2008.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.11.2008
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu, Claudia Susanu
