Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 71/2010
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală privind recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 273/A/22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
dezbaterilor și dezbaterile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de inculpații recurenți, prin apărători aleși.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 191/2008, Judecătoria Hunedoaraa condamnat pe inculpații:
1., zis "" la 7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b" și alin. 2/1 lit. "a" pen.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" și "b" pen. în condițiile art. 71.pen.
2., zis "", la 7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b" și alin. 2/1 lit. "a" pen. cu aplicarea art. 37 lit. "a" pen.
În baza art. 83.pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1(un) an închisoare pronunțată de Judecătoria Hunedoara prin sentința penală nr. 369/19.08.2004 care a dispus să se execute pe lângă pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8(opt) ani închisoare.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" și "b" pen. în condițiile art. 71.pen.
3., zis "", la 7(șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b" și alin. 2/1 lit. "a" pen.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. "a" și "b" pen în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 14.proc.pen, raportat la art. 346.proc.pen. art. 998.civ. și art. 1003.civ. a obligat pe inculpați în solidar să plătească părții civile suma de 1400 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. 1 și 2.proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat în parte la câte 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată locuiește fără forme legale în H str. - nr. 21 jud. H, iar în data de 15 martie 2007 s-a deplasat în Germania însoțit fiind de mai multe rude de-ale sale stabilite în această țară.
Pentru munca prestată în Germania partea vătămată a primit mai multe bunuri printre care și cantitatea de 350 kg. de tablă de cupru, bunuri pe care le-a adus cu sine când a revenit în țară în data de 17.05.2007.
Din tabla de cupru, parte a vătămată a intenționat să-și confecționeze cetârne pentru locuința din
Pe data de 19 mai 2007 - zi de sâmbătă - partea vătămată a apelat la martorul pentru a-l ajuta să descarce bunurile aduse din Germania, iar în jurul orelor 1900martorul s-a deplasat la locuința părții vătămate.
Cu acea ocazie martorul, văzând materialul din cupru și văzând că partea vătămată dorește să-și confecționeze cetârne din acesta, i-a sugerat părții vătămate să o vândă spunându-i acestuia că știe niște persoane interesate să achiziționeze cuprul.
Cum partea vătămată a fost de acord cu propunerea martorului, l-a transportat pe acesta la domiciliu pentru a-și contacta prietenii, după care4 partea a revenit la locuința sa fiind în așteptare.
Martorul, s-a deplasat la locuința martorului zis "" care era cu martorul întrebându-i pe cei doi dacă cunosc pe cineva interesat să cumpere cupru.
Martorul a răspuns afirmativ, după care l-a contactat telefonic pe inculpatul zis " " căruia i-a spus că cunoaște pe cineva care are de vânzare cupru, dându-și întâlnire în cele din urmă în zona "".
Ulterior, inculpatul l-a contactat pe inculpatul zis "" care l-a rândul său l-a contactat pe inculpatul zis "", ce fusese pus în libertate cu o zi înainte, fiind arestat preventiv în dosarul "HIDRA".
La scurt timp martorii, și s-au întâlnit în zona "" cu inculpații care au venit cu un autoturism marca de culoare albă cu nr. de înmatriculare B-54- condus de inculpatul.
Înainte de a pleca spre locuința părții vătămate împreună cu martorul, inculpatul le-a pus în vedere martorilor sus menționați ca nu cumva să fie vreo "cheie" de-a poliției pentru că le va rupe picioarele și-i va băga în scaun cu rotile, fapt rezultat din depozițiile martorilor, și (filele 56, 60 verso și 61 verso) avertizare "justificată" prin aceea că inculpatul cum am mai spus tocmai fusese liberat din arest preventiv.
Inculpații însoțiți de martorul au plecat spre locuința părții vătămate unde au ajuns în jurul orelor 2200.
La locuința părții vătămate inculpații s-au arătat interesați să cumpere cuprul, au negociat prețul acestuia la 12 lei/kg și l-au încărcat cu toții în autoturism.
Inculpații i-au spus părții vătămate că doresc să cântărească metalul cu un cântar pe care-l au într-un garaj în zona.
Astfel în jurul orelor 2230fiind de acord cu cererea inculpaților, partea vătămată a urcat în autoturism ocupând locul de lângă șofer și a plecat cu aceștia pentru a cântări și a le vinde cuprul la prețul de 12 lei/kg potrivit înțelegerii lor prealabile.
Ajungând în zona garajelor din cartierul micro 5 limită cu suburbia inculpații au intenționat să oprească mașina, însă văzând o persoană în apropierea lor au renunțat să mai oprească spunându-i părții vătămate că vor merge la un alt garaj unde au alt cântar.
S-au deplasat apoi în zona garajelor situate în apropierea - de pe str. -, dar și aici era lume și au vrut din nou să întoarcă autoturismul.
inculpaților de a opri autoturismul i-au creat temeri părții vătămate care le-a cerut acestora să nu mai meargă nicăieri și să o ducă acasă.
Inculpații au oprit autoturismul într-un loc slab iluminat, unde au determinat-o pe partea vătămată să coboare din autoturism, adresându-i amenințări care-i vizau viața.
Pentru a fi mai convingător, inculpatul care stătea în spatele șoferului i-a pus părții vătămate în spate un obiect dur, creându-i acestuia impresia că este un adresându-i totodată amenințări.
, partea vătămată a coborât din autoturismul inculpaților, a fugit până la o stație de taxi de unde a luat un taxi și i-a cerut șoferului să-l ducă acasă.
Pe drum, partea vătămată l-a întrebat pe șofer, respectiv pe martorul G dacă știe cui aparține autoturismul, cu nr. de înmatriculare B-54- care nu este taxi. Martorul a observat însă că partea vătămată este agitată și speriată însă nu a apucat să o întrebe alte amănunte întrucât a intrat în coliziune cu un alt autoturism, iar partea vătămată a coborât din taxi.
În jurul orelor 2400partea vătămată a ajuns acasă într-o stare de puternică tulburare, făcându-i-se rău. După ce și-a revenit partea vătămată a povestit soției sale și martorului ceea ce i s-a întâmplat.
După ce partea vătămată a părăsit autoturismul inculpații au valorificat materialul cu suma de 2800 lei.
A doua zi, în 20.05.2007 martorul s-a întâlnit cu martorul și cărora le-a povestit ce-a pățit partea vătămată.
În aceeași zi, în jurul orelor 2300martorul a fost căutat de inculpații zis "" și zis "" cu care s-a întâlnit în fața blocului, iar Cipri zis "" i-a povestit martorului "că l-au dus pe acel cetățean în și l-au dat jos din mașină și este posibil ca acel om să fi mers la "gardă". Cu acea ocazie cei doi inculpați i-au cerut martorului să declare la poliție că șoferul avea o cicatrice deasupra urechii drepte. În aceeași seară inculpații au plecat să vorbească și cu martorul însă nu l-au găsit.
Toate aceste împrejurări rezultă din depoziția martorului (60).
Inculpatul aflând că partea vătămată a formulat plângere la poliție în data de 21.05.2007, noaptea, l-a contactat telefonic pe martorul căruia i-a cerut să se întâlnească. Când s-a întâlnit cu martorul, inculpatul i-a povestit că în noaptea de 19.05.2007 împreună cu doi prietenii i-au făcut făcut "" unui cetățean ce locuiește pe, adică i-au luat cu forța niște cupru pe care l-au vândut cu 2800 lei pe care i-au împărțit între ei, i-au cheltuit cerându-i bani martorului cu împrumut pentru a-i da părții vătămate ( 67 ).
În dimineața zilei de 22.05.2007 inculpatul și însoțiți de o altă persoană s-au deplasat la domiciliul părții vătămate căreia i-au cerut să-și retragă plângerea.
Partea vătămată i-a refuzat și s-a deplasat la sediul poliției unde a fost audiată iar la ieșire aceasta a fost așteptată de cei doi inculpați care din nou i-au cerut să-și retragă plângerea.
În aceeași zi de 22.05.2007 și inculpații și au fost audiați de organele de poliție.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei.
Cu toate acestea, din declarațiile inculpaților și date în ziua de 22.05.2008( filele 42-45 și 51-52) rezultă faptul că aceștia au avut o înțelegere prealabilă cu privire la deposedarea victimei de cupru, intenție consolidată ulterior de împrejurări favorabile comiterii faptei precum loc izolat, slab luminat, raport disproporționat de forțe și folosirea unor amenințări de natură a-i inspira părții vătămate teama care să o determine să renunța la cupru.
Astfel inculpatul a recunoscut că au condus pe partea vătămată în zona garajelor din, cu toate că nu dețineau vreun garaj, nu aveau la dispoziție vreun cântar și nu aveau bani pentru plata cuprului așa cum ulterior creaseră convingerea părții vătămate c-ar fi cumpărători de bună credință. Totodată inculpatul a recunoscut că după ce au ajuns în micro 5 lângă fosta stație de betoane i-a cerut șoferului să oprească mașina,lucru care s-a și întâmplat și a simulat că poartă o convorbire telefonică cu un pretins deținător al cântarului căruia i-a spus că vor merge în altă parte pentru a cântării cuprul.
La rândul său inculpatul a recunoscut că atunci când au ajuns lângă - 2 de pe str. - "-" și i-au spus părții vătămate să se dea jos că nu va mai primi nici un pe acest cupru.
Chiar și presupunând că ideea comiterii tâlhăriei nu ar fi fost luată în calcul de cei trei inculpați de la bun început, aceasta a fost cel puțin supravenită și acceptată în mod implicit de ei.
Ulterior, inculpații au introdus elemente noi în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății.
Astfel, inițial au susținut că după valorificarea cuprului au împărțit banii în mod egal și i-au cheltuit, pentru ca apoi să spună că înțelegerea cu partea vătămată a fost să-i dea banii până în ziua de luni 21.05.2007.
În declarațiile ulterioare au mai susținut și că o altă persoană din Orăștie trebuia să vină în H, în micro 5 - zona garajelor pentru a cumpăra cuprul însă aceea persoană nu voia să fie văzută de nimeni și nu a mai venit.
Aceste afirmații au fost însă făcute pentru a justifica " plimbarea părții vătămate" dintr-un loc în altul în noaptea de 19.05.2008, până ce inculpații au găsit modalitatea de " a scăpa" de partea vătămată.
Deși inculpații nu recunosc că prin amenințările adresate părții vătămate i-au indus o stare de teamă starea psihică a părții vătămate este relevată de declarațiile martorului care a relatat că în momentul în care acesta a intrat în taxi era agitat și speriat.
Și martorii și au arătat că partea vătămată când a ajuns acasă era foarte speriat, transpirat, i s-a făcut rău și a vomitat și numai după ce s-a mai liniștit, le-a povestit ce s-a întâmplat.
Inculpatul nu a recunoscut participarea sa la săvârșirea faptei susținând că în seara zilei de 19 mai 2007 stat pe terasa barului împreună cu vărul său unde a consumat 3-4 beri până în jurul orei 22,00 când s-a deplasat la locuința fostei sale soții cu care în prezent întreține relații de concubinaj unde a stat până la a doua zi.
A mai susținut inculpatul că despre incidentul din acea zi a aflat de la prietenul său, inculpatul iar la volanul mașinii ar fi fost un tânăr poreclit "-l".
Apoi, în cursul cercetării judecătorești inculpatul a susținut că în seara de 19 mai 2007 pe terasa barului a stat cu un prieten, martorul, cu care a stat la acest bar de pe la orele 20,00 până pe la orele 23,00 când au plecat împreună din bar, inculpatul ducându-se la fosta sa soție unde a rămas peste noapte.
Cu toate acestea, inculpatul a fost recunoscut în cursul urmăririi penale după planșe foto de către martora, martor care l-a recunoscut pe inculpat și în sala de judecată cu ocazia audierii sale.
Și martorul participând la o recunoaștere din grup de fotografii l-a recunoscut pe inculpatul.
În plus, din depoziția martorului rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a fost șoferul daciei și a participat alături de ceilalți inculpați la săvârșirea faptei din 19 mai 2007.
Prin urmare, "alibiul" conceput de inculpatul pentru a nu fi tras la răspundere penală nu rezistă față de recunoașterile și declarațiile martorilor menționați.
Cum depozițiile martorilor și nu se coroborează cu ansamblul probelor de la dosar, fiind privite ca subiective și nesincere s-au înlăturat din probațiune.
Nu este de neglijat nici faptul că inculpatul a refuzat o confruntare cu partea vătămată ( nr. 107).
Întrucât martorii, și și-au schimbat în cursul judecății declarațiile, fiind influențați de inculpații aflați în stare de libertate și care i-au mai contactat pe martori și în cursul urmăririi penale, depozițiile lor date în cursul judecății apar ca nesincere fiind înlăturate din probațiune.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului au fost avute în vedere în condițiile art. 72 pen. limitele speciale ale pedepsei, pericolul social concret al faptei dedus din împrejurările în care a fost comisă, faptul că inculpatul posedă antecedente penale, a avut pe întreg parcursul procesului penal o atitudine nesinceră și obstrucționistă, valoarea prejudiciului parțial recuperat.
Față de acestea inculpatul zis"" a fost condamnat la pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit."a și b" pen. în condițiile art. 71 pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului zis"" s-au avut în vedere în condițiile art. 72 pen. limitele speciale ale pedepsei, pericolul social concret al faptei dedus din modul și mijloacele în care a fost săvârșită, valoarea prejudiciului parțial recuperat, atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal și faptul că acesta este recidivist.
Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut și recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 lit."a" c,pen. față de condamnarea de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată aplicată prin sentința penală nr. 369/19.08.2004 a Judecătoriei Hunedoara definitivă prin decizia penală nr. 516/16.11.2004 a Tribunalului Hunedoara.
Față de acestea inculpatul a fost condamnat la 7(șapte) ani închisoare.
Cum inculpatul a comis infracțiunea din prezenta cauză înăuntrul termenului de încercarea al condamnării de 1(un) an închisoare cu suspendarea condiționată aplicată prin sentința penală nr. 369/2004 a Judecătoriei Hunedoara, în baza art. 83 pen. se a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1(un) an, care se va executa pe lângă pedeapsa pronunțată în prezenta sentință urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8(opt) ani închisoare.
S-a interzis inculpatului, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit."a și b" pen. în condițiile art. 71 pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului zis"" s-au avut în vedere în condițiile art. 72 pen. limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social concret al faptei desâdus din modul și mijloacele în care a săvârșit fapta, atitudinea nesinceră a acesteia pe întreg parcursul procesului penal, valoarea prejudiciului parțial recuperate și faptul că nu posedă antecedente penale.
Față de acestea inculpatul zis"âBuză" a fost condamnat la 7(șapte) ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit."a și b" pen. în condițiile art. 71 pen.
În baza art. 14 proc. pen., raportat la art. 346 proc. pen. art. 998 civ. și art. 1003 civ. inculpații au fost obligați să plătească părții civile suma de 1400 lei despăgubiri civile - prejudiciu nerecuperat.
Din plângerea și declarațiile părții vătămate coroborate cu declarația martorei, a rezultat că partea vătămată a adus cu sine din Germania; pe lângă alte bunuri și cantitatea de 350 kg tablă din cupru, ce a fost cântărită înainte de a pleca din Germania.
Cum partea civilă urma să vândă metalul cu 12 lei/kg, banii ce i se cuveneau se cifrează la suma de 4200 lei, din care inculpații i-au restituit în cursul urmăririi penale 2800 lei.
Întrucât prejudiciul trebuie recuperat integral, instanța de fond a constatat că inculpații îi mai datorează în solidar părții civile suma de 1400 lei.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 proc. pen. fiecare inculpat în parte a fost obligat la câte 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au înaintat apel, în termen, inculpații, și.
Apelurile înaintate nu au fost motivate în scris.
În susținerea orală, personal și prin apărător, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând,în principalpronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a) rap.la art.10 lit.c) raportat C.P.P. la poziția inculpatului și la participația acestuia la comiterea faptei, iarîn subsidiarachitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a) rap.la art.10 lit.d) având C.P.P. în vedere lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.
Pentru inculpații și s-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței atacate și rejudecând, a se pronunța o soluție de achitare a inculpaților în baza art.11 pct.2 lit.a) rap.la art.10 lit.d) pentru C.P.P. infracțiunea de tâlhărie întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni; în subsidiar, dacă se admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tâlhărie în infracțiunea de abuz de încredere, a solicitat fie achitarea inculpaților, fie aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, s-a arătat că, din declarațiile martorilor și a părții vătămate, nu reiese nici deposedarea, nici amenințarea, că nu a fost dovedită nici presupusa amenințare cu armă (la care se face referire în faza de urmărire penală); a susținut că nu este dovedit nici aspectul deposedării părții vătămate contrar voinței acestuia, atâta timp cât, din declarația acestuia reiese că a ajutat la încărcarea materialului neferos în mașina inculpaților. Un alt aspect învederat de apărător este acela că partea vătămată a fost lăsat la 30 de metri de stația de taxi, sub un stâlp de iluminat public în funcțiune și având telefonul mobil asupra sa, drept urmare, partea vătămată a luat un taxi cu care s-a deplasat la locuință, fiind implicat și într-un accident rutier.
Prin decizia penală nr. 273/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- au fost admise ca fondate apelurile introduse de inculpații, și (în prezent decedat) împotriva sentinței penale nr.191/2008 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul H, pentru temeiul prev. de art.379 pct.2 lit.a) C.P.P. a fost desființată parțial sentința atacată și în rejudecare:
Au fost înlăturate de la pedepsele aplicate inculpaților și prevederile art.64 lit. a) teza I Cod Penal, în condițiile art.71
Cod PenalÎn baza art.11 pct.2 lit.b) rap.la art.10 lit.g) a C.P.P. încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la 21.04.1985 în H, cetățean român, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, recidivist, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția H, CNP -, cu ultimul domiciliu în H,-,.27,.103, județ H, pentru infracțiunea de tâlhărie prev.și ped.de art.211 al.1, al.2 și al.2/1 lit.a) Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod Penal, ca urmare a decesului inculpatului la data de 11.12.2008.
În baza art.14, art.346 C.P.P. art.998 civ. și art.1003 civ. au fost obligați în solidar pe inculpații, și pe numiții și (părinții inculpatului decedat ) să plătească părții civile suma de 1.400 lei reprezentând despăgubiri civile.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt comisă de inculpați, raportat la probațiunea administrată și a realizat o justă încadrare juridică, dată faptelor.
Astfel, în susținerea apelului s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care sunt trimiși în judecată inculpații din infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1, al. 2 lit. b și al.2/1 lit. a Cod penal, în infracțiunea de abuz de încredere, prev. și ped. de art. 213 Cod penal.
Tribunalul a considerat că solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei nu se impune, raportat la starea de fapt reținută în cauză și probațiunea administrată.
Astfel, pentru a se reține elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, s-a apreciat că este necesar să existe o acțiune de furt și o deposedare prin întrebuințarea violențelor, a amenințărilor sau a altor mijloace de constrângere a persoanei.
În ceea ce privește violența, aceasta trebuie să fie efectivă și să aibă caracterul unei forțe irezistibile, care se apreciază în fiecare caz în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta ( Curtea Supremă de Justiție - Secția penală - decizia nr. 1659/2005).
Amenințarea constă în orice act prin care se realizează o constrângere morală a persoanei. Făptuitorul, amenințând victima, o pune în situația de a nu mai putea lua hotărâri sau de a întreprinde acțiuni în vederea apărării bunului ( Curtea Supremă de Justiție - Decizia nr. 3246/2005, Secția penală).
Or, potrivit probațiunii administrate, s-a dovedit fără nici un dubiu, faptul că în noaptea de 19 mai 2007, în jurul orei 22.30, inculpații au oprit autoturismul în care se afla și cuprul părții vătămate, într-un loc slab luminat și i-au solicitat părții vătămate să coboare, punându-i în spate un obiect dur și adresându-i amenințări care îi vizau viața.
Susținerile părții vătămate au fost relatate întocmai și de martorii și, cărora partea vătămată le-a povestit cele întâmplate.
Prin urmare, chiar dacă partea vătămată inițial a ajutat la încărcare în autoturismul a cuprului, pentru a-l vinde inculpaților, fapta constituie tot infracțiunea de tâlhărie, atâta timp cât a fost deposedată de cantitatea de cupru prin amenințări de către inculpați.
La considerarea factorului psihic, instanța a reținut și aspectul referitor la numărul inculpaților, locul comiterii faptei, într-o zonă slab luminată și ora târzie, când inculpații i-au solicitat părții vătămate să coboare din mașină.
Instanța a reținut faptul că martorii G și ( filele 122,144 dosar apel) nu și-au menținut declarațiile inițiale însă, este posibil ca martorul G - taximetristul care a luat-o pe partea vătămată în mașină în noaptea de 19 mai 2007, după comiterea faptei de către inculpați, să fi uitat amănuntul potrivit căruia partea vătămată părea în acea noapte agitată și speriată, așa după cum a declarat inițial, ca urmare a accidentului de circulație în care a fost implicat atunci, iar martorul să își schimbe declarațiile din motive subiective, întrucât în declarația anterioară a arătat că, inculpații și i-au solicitat să declare că șoferul care a condus mașina, cu care s-a ridicat cuprul, "are o cicatrice deasupra urechii drepte" (fila 60 dosar urmărire penală).
Or, aceste oscilații privind declararea unei stări de fapt cunoscute, aduc semne de întrebare cu privire la sinceritatea martorului, astfel că declarațiile sale, necoroborându-se cu alte probe, au fost considerate subiective.
În ceea ce privește susținerile potrivit cărora la volanul autoturismului se afla o altă persoană și nu inculpatul, tribunalul a considerat-o nefondată, având în vedere depoziția martorului, care a declarat că în noaptea de 19 mai 2007, fost sunat de către inculpatul, care i-a spus că "i-am luat cu forța niște cupru" unui cetățean care locuiește în și că are nevoie de bani pentru a-i da părții vătămate, astfel încât acesta să nu-l reclame la poliție.
Declarația dată de martor în cursul urmăririi penale a fost menținută și în fața instanței de fond ( fila 67 dosar urmărire penală, fila 203 dosar fond).
Față de considerentele arătate, apelurile inculpaților și, pentru schimbarea încadrării juridice a faptei și apelul inculpatului, pentru pronunțarea unei soluții de achitare pe considerentul că fapta nu a fost comisă de el ori că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, s-au privit ca nefondate.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, tribunalul a constatat că instanța de fond a analizat în mod obiectiv criteriile prev. de art. 72 Cod penal și a avut în vedere persoana fiecărui făptuitor în parte, astfel că s-a apreciat că nu se impune aplicarea unor pedepse sub minimul special prev. de lege și suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate.
Apelurile au apărut, însă, fondate pe considerentul că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea soluției date, decizia nr. LXXIV a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite din 05 noiembrie 2007, prin care s-a stabilit că prevederile art. 61 lit. a teza I - lit. c Cod penal nu se vor face automat, prin efectul legii, ci se vor supune aprecierii instanței în funcție de criteriile prev. de art. 71 al. 3 Cod penal.
Astfel, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise de inculpați, precum și persoana acestora, au fost înlăturate prevederile art. 64 lit. a teza I Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal, de la pedepsele aplicate inculpaților și.
La data de 11 decembrie 2008, inculpatul a decedat, după cum rezultă din extrasul actului de deces ( fila 96 dosar apel).
Pentru acest motiv, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod proc. penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1, al.2, al.2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Având în vedere decesul inculpatului și, în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 346 Cod proc. penală, rap. la art. 998 cod civil și art. 1003 Cod civil, s-a dispus ca inculpații și să fie obligați în solidar cu părinții inculpatului decedat, numiții și la suma de 1400 lei către partea vătămată, constituită parte civilă, cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs inculpații și.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că nu a săvârșit fapta de tâlhărie, fapta reținută prin actul de inculpare nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea de circumstanțe atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a susținut că nu a participat la săvârșirea faptei, fapta nu constituie tâlhărie deoarece partea vătămată nu a fost deposedată prin violență, iar organele de urmărire penală și instanțele nu au depus diligențele necesare pentru identificarea numitului "-", persoana care a condus autoturismul.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 14, 17, 18 Cod procedură penală.
Inculpatul nu a motivat în scris motivele de recurs.
În concluziile scrise inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, sau schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 Cod penal și reducerea pedepsei aplicate.
Criticile formulate de inculpatul se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 14, 17 și 18 Cod procedură penală.
Aceste cazuri se iau în considerare din oficiu, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Din perspectiva cazurilor de casare invocate de inculpați, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța de recurs apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt din care rezultă că în data de 19 mai 2007, în jurul orelor 2230, pe strada - din H, pe timpul nopții, prin amenințare, inculpații au determinat-o pe partea vătămată să părăsească autoturismul, în scopul însușirii pe nedrept a cuprului care se afla încărcat în, pe care ulterior l-au valorificat.
Raportat la starea de fapt instanțele au făcut o justă încadrare juridică a faptelor, potrivit art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin 21lit. a Cod penal și o judicioasă individualizare a răspunderii penale.
Primul motiv de recurs invocat, prin care s-a susținut că s-a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare este nefondat, din următoarele considerente:
Din declarațiile martorei, a martorului, care l-au recunoscut pe inculpatul, și care se coroborează cu depoziția martorului, care a afirmat că a fost sunat de, care i-a spus "i-am luat cu forța niște cupru unui cetățean din ", rezultă că acest inculpat a fost șoferul și a participat nemijlocit la faptele de tâlhărie.
Din relatările făcute de inculpatul zis "" martorului, din deplasarea acestuia împreună cu inculpatul la domiciliul părții vătămate, încercând să o determine să-și retragă plângerea, din declarațiile inculpaților și (filele 42-45; 51-52), precum și din prima declarație a martorului G, rezultă că inculpații au avut o înțelegere prealabilă cu privire la deposedarea victimei de cupru, intenție consolidată de circumstanțele reale ale comiterii faptei, de raportul disproporționat de forțe și de crearea, prin amenințare, a unei imposibilități de a dispune sau apăra bunul care-i aparținea victimei.
Între ceea ce spune hotărârea prin conținutul ei și ceea ce spune dosarul prin piesele lui nu există o contradicției evidentă, esențială, de natură a justifica o eroare gravă de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Al doilea motiv de recurs, prin care s-a apreciat că s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor în infracțiunea de tâlhărie, este nefondat deoarece inculpații au deposedat victima de bun prin amenințare, după care au dispus de cuprul din mașină și și-au împărțit banii obținuți.
În mod corect instanțele au respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat sau abuz de încredere, deoarece a existat o deposedare prin violență, o însușire pe nedrept a bunului, elemente ce întrunesc conținutul complex al infracțiunii de tâlhărie.
Împrejurarea că victima a consimțit la încărcarea cuprului în mașină este reală, dar importantă în calificarea juridică a faptei este momentul la care acesta a fost deposedat, fiind obligat dă-și abandoneze bunul, datorită amenințării efective a inculpaților, amenințare care a creat o temere puternică a victimei, amplificată de raportul disproporționat dintre părți.
Motivul de recurs prin care s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate este nefondat, ținând seama de împrejurarea că inculpatul posedă antecedente penale, fapta a fost săvârșită pe timpul nopții, de trei persoane împreună, iar inculpații au avut o comportare nesinceră și prejudiciul nu a fost recuperat integral.
În cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpații recurenți.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 273/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 260 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 460 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Concediu odihnă - semnează Concediu odihnă - semnează
președintele Curții de Apel președintele Curții de Apel
judecător - a judecător - a
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.02.2010
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Alina
