Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1079/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.723
Ședința publică din data de 21 MAI 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de inculpații și - împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns:
- recurentul inculpat, în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar - fila 12;
și - recurentul inculpat -, în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar - fila 13; lipsă fiind intimatele părți vătămate și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, critică hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică, sub aspectul respingerii recursului declarat de inculpat. Consideră incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, solicită să fie dată o eficiență sporită circumstanțelor atenuante ale inculpatului. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și pe fond, rejudecând, aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul prevăzut de lege.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat -, critică hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică, sub aspectul respingerii recursului declarat de inculpat. Consideră incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală și solicită reindividualizarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată de către prima instanță și menținută de instanța de apel. Consideră pedeapsa aplicată ca fiind disproporționat de severă în raport cu poziția procesuală a inculpatului, cu sinceritatea acestuia și cu circumstanțele sale personale. Solicită să se dea eficiență dispozițiilor art.74 lit. a și c Cod penal și 76 Cod penal. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și, pe fond, rejudecând, aplicarea unei pedepse coborâte sub cuantumul de 6 ani închisoare, prin înlăturarea sporului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare a pedepselor, circumstanțele personale ale inculpaților cât și gravitatea infracțiunilor săvârșite de către aceștia și modul concret de săvârșire. Pedepsele aplicate sunt corect individualizate și sporul aplicat este deplin justificat. În baza art.192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, regretă faptele.
Recurentul-inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și solicită să-i fie redusă pedeapsa aplicată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.155/27.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal rap. Ia art. 76 alin.1 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea in fracțiunii de tâlhărie în formă calificată, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a-Il-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal rap. la art. 76 alin.1 lit. b Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare,
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 alin.1 lit. b Cod penal, au contopite pedepsele astfel aplicate în pedeapsa cea mai grea de - 4 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an și 6 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata rețineii și a arestării preventive de la 7.12.2008, la zi.
Prin aceeași sentință penală, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin.21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal rap. Ia art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare (faptă reținută la pct.l din rechizitoriu).
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. Ia art. 10 lit. c Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.b, c, alin. 21. a Cod penal (faptă reținută la pct. 2 din rechizitoriu).
În baza art.350 al.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive de la 7.12.2008, la zi.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.118 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 105 lei, obținută din săvârșirea infracțiunii reținute la punctul 2 din rechizitoriu.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 06.12.2008, in jurul orei 2130, în timp ce se aflau pe strada -, deplasându-se către domiciliu, inculpații au observat o persoană de sex feminin care avea asupra sa o geantă, moment în care inculpatul i-a propus inculpatului să-i sustragă acesteia geanta. În vederea realizării rezoluției infracționale luate, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată din spate, lovind-o în zona capului, mai precis a urechii stângi, pentru a-i sustrage geanta. Lovitura aplicată i-a fisurat maxilarul părții vătămate. După ce a lovit-o, inculpatul a tras de geanta părții vătămare, însă partea vătămată a opus rezistență, ținând strâns de geanta pe care o avea în mână.
În urma loviturii primite, partea vătămată a căzut pe asfalt. Pentru aod etermina să scape geanta, inculpatul a lovit-o și el pe partea vătămată căzută la pământ, în zona feței, reușind să-i smulgă acesteia geanta pe care o avea asupra sa. În urma loviturilor primite, partea vătămată a leșinat, inculpații abandonând-o pe stradă, noaptea.
La data de 09.11.2008, în jurul orei 2300, împreună cu o altă persoană, a cărei identitate nu a fost stabilită, a lovit-o și i-a sustras părții vătămate geanta pe care aceasta o avea asupra sa. Astfel, în timp ce se deplasa cu bicicleta pe--122, împreună cu persoană rămasă neidentificată, inculpatul a văzut venind din fața lui o persoană de sex feminin, respectiv partea vătămată, care avea o geantă asupra sa. În acel moment, persoana care era împreună cu inculpatul a lovit-o intenționat pe partea vătămată, astfel încât aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, iar inculpatul s-a apropiat și i-a smuls acesteia geanta pe care o avea cu sine, în interiorul căreia se aflau următoarele bunuri: un telefon mobil marca Ericson, cheile de la casă, un portofel cu 73 lei, un card BRD, trei rujuri și alte bunuri, valoarea prejudiciului fiind de aproximativ 500 lei.
Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B și inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a arătat în cuprinsul motivelor de apel că hotărârea instanței de fond este netemeinică ca urmare a achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.211 al.1, al.2 lit.b, c și al.21lit.a având Cod Penal la baza o greșită apreciere a probelor administrate și nelegalitatea hotărârii instanței de fond ca urmare a neluării față de inculpat a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în Mun.B, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite de inculpați, dedus din modalitatea concretă de comitere a faptelor și din urmările produse, precum și din faptul că cei doi inculpați domiciliază pe raza comunei, iar pentru a preîntâmpina săvârșirea de către inculpați a altor infracțiuni de același gen în Mun.B se impune luarea față de aceștia a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în mun. B pe durata ei maximă.
Inculpatul a arătat în cuprinsul motivelor de apel că a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, iar pentru cea de-a doua faptă reținută în sarcina sa nu există suficiente probe care să-l incrimineze.
Inculpatul a solicitat readministrarea probelor și redozarea pedepsei, în sensul reorientării acesteia spre minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.262 din data de 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, au fost respinse apelurile declarate de inculpați și parchet; s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus prevenția acestora de la 07.12.2008, la zi.
A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Astfel, s-a apreciat că, în mod corect, instanța fondului - pe baza probelor administrate - a stabilit situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța fondului - în mod corect - a reținut că din probele administrate nu rezultă participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din data de 9.11.2008.
Astfel, ca probe în acuzare, pe parcursul urmăririi penale au fost avute în vedere declarațiile martorilor, și, precum și procesul verbal întocmit în urma recunoașterii din grup de către partea vătămată a inculpatului.
Audiat fiind martorul, acesta a declarat că în luna noiembrie, fără a putea preciza data exactă, în jurul orei 1400, s-a deplasat la domiciliul prietenilor săi și, respectiv în satul, jud. I, unde a consumat împreună cu aceștia băuturi alcoolice și unde a rămas până în jurul orei 2200. Martorul a mai declarat că in jurul orei 2200, inculpatul a fost sunat de către fratele său care i-a cerut să vină să-l ia din zona Complexului SIR. După aproximativ 10 minute, s-a îndreptat și el în aceeași direcție, împreună cu inculpatul, folosind aceeași bicicletă. Când au ajuns la SIR, s-au întâlnit cu, fratele inculpatului, însă acesta din urmă nu se afla acolo.
În aceste împrejurări, martorul a mai arătat că împreună cu și o altă persoană au plecat spre domiciliile lor, în comuna, iar inculpatul a plecat singur pentru a-l căuta pe . De asemenea, martorul a mai precizat că nu a participat în niciun fel la comiterea vreunei tâlhării în seara zilei de 09.11.2008, împreună cu vreunul dintre inculpații sau și nici nu știe de ce cei doi îl acuză în acest sens.
De asemenea, acesta și-a menținut declarația dată pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii pe parcursul cercetării judecătorești.
Pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a fost audiat martorul, care a revenit asupra declarației date pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii pe parcursul cercetării judecătorești.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, martorul, în vârstă de 12 ani, fratele inculpatului, a declarat că în luna noiembrie, fără a putea preciza data exactă, a mers împreună cu vecinul său, respectiv martorul, cumnatul inculpatului. la un meci de fotbal pe Rapid. Martorul a mai arătat că, după meci, I-a sunat pe fratele său, respectiv inculpatul, pentru a-l lua de la stadion și întrucât acesta nu a venit, a plecat împreună cu vecinul său către casă. La scurt timp, în apropiere de magazinul SIR, s-au întâlnit cu inculpatul și cu martorul, care mergeau amândoi pe o bicicletă. De aici, inculpatul a plecat singur cu bicicleta pentru a-l căuta pe inculpatul, iar el împreună cu martorii și au plecat pe jos către casă. De asemenea, martorul a mai precizat că în cursul zilei respective nu l-a reîntâlnit pe inculpatul.
Pe parcursul cercetării judecătorești, martorul a declarat că după ce l-a anunțat pe fratele său să vină să îi ia pe el și pe martorul, de la, întrucât acesta întârzia au plecat pe jos. Pe drum, înainte de Complexul SIR, s-au întâlnit cu inculpatul, care era pe bicicletă, iar la Complexul SIR s-au întâlnit și cu, care era singur. Acesta i-a însoțit până în și, după ce au parcurs o parte din drum, inculpatul și au plecat pentru a lua o bicicletă de la domiciliul lui, întâlnindu-se ulterior cu în zona Masca.
Față de cele menționate, la pronunțarea soluției în ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor, și, date pe parcursul cercetării judecătorești.
Declarația martorului nu se mai coroborează cu probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, mai mult instanța a apreciat-o ca fiind dată pro causa, astfel încât a înlăturat-
În ceea ce privește declarația părții vătămate, aceasta poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din celelalte probe administrate, potrivit art. 75 Cod procedură penală. Față de probele administrate, instanța a reținut că singura probă cu care declarația părții vătămate se coroborează este declarația martorului, care este o declarație dată pro causa, având în vedere că inculpații și martora îl indică pe acesta ca autor și pe care instanța a înlăturat-o la momentul analizei probatoriului.
Față de dispozițiile art. 66 alin.1 Cod procedură penală și art. 52Cod procedură penală, instanța a apreciat că prin probele administrate în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului, în mod corect prima instanță dispunând achitarea sa.
Tribunalul a apreciat că, față de reținerea vinovăției inculpaților, instanța a dispus condamnarea acestora, la individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, raportându-se la dispozițiile art. 72 alin.1 și art. 52 Cod Penal.
Astfel, în mod corect, au fost avute în vedere: gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpați lor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181, alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita fiecărui inculpat.
Astfel fiind, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, pe care le apreciază ca fiind prea aspre.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile invocate care formal se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursurile ca fiind nefondate.
Situația de fapt și încadrarea juridică dată faptelor comise de către inculpați au fost corect reținute de prima instanță, iar vinovăția acestora a fost stabilită cu certitudine și fără echivoc, pe baza întregului material probator administrat în cauză.
Cât privește susținerea apărătorilor recurenților inculpați, în sensul că în cauză își află incidența disp.art.3859pct.14 Cod procedură penală, este de observat că pedepsele aplicate nu au fost greșit individualizate de către instanța de fond, (fiind menținute de tribunal), ci, dimpotrivă, se remarcă faptul că, în procesul de individualizare au fost avute în vedere prevederile consacrate de art.72 Cod penal.
Pornind de la scopul în vederea căruia se angajează răspunderea penală a unei persoane, respectiv reeducarea sa în vederea prevenirii comiterii de noi infracțiuni, Curtea arată că pedeapsa aplicată trebuie adaptată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea infractorului, cu șansa de reeducare pe care o prezintă.
În acest context, nu poate fi ignorat faptul că în favoarea inculpaților a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal (conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii), fiind astfel coborâtă pedeapsa - pentru fiecare în parte - sub minimul special prevăzut de lege (care este de 5 ani), iar pentru inculpatul - pedeapsa rezultantă a fost stabilită ca urmare a aplicării unui spor.
În raport cu gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, reducerea pedepselor sub cuantumul stabilit, astfel cum solicită inculpații, ar fi total nejustificată, instanța de fond apreciind în mod corect că scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal, poate fi atins prin privare de libertate, în condițiile art.57 Cod penal.
Așadar, se constată că prin hotărârile criticate, s-a realizat o justă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de criteriile consacrate de dispozițiile art.72 Cod penal, pentru asigurarea scopurilor - punitiv și educativ - al respectivei sancțiuni, instanțele adaptând corect cuantumul pedepsei la nevoile de apărare socială și apreciind - în mod just - că reeducarea inculpaților se poate înfăptui numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursurile inculpaților vor fi respinse, ca nefondate.
Constatând că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva Deciziei penale nr.262 din data de 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
prevenția inculpaților de la 7.12.2008 la zi.
Obligă recurenții la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300 lei - reprezentând onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
