Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 736/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 736/R/2008
Ședința publică din 10 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr.224/A din 28 august 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie, prev.de art.211 alin.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații, aflat în stare de arest și inculpatul, asistați de apărător ales, av., în substituirea av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, din oficiu, pune în discuție audierea martorilor, și, solicitați printr-un memoriu depus la termenul din 15 octombrie 2008, de către inculpatul, cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Apărătorul inculpatului arată că în recurs nu se pot administra probe. Acesta ar putea, eventual, constitui un motiv pentru a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că lasă la aprecierea instanței audierea martorilor indicați.
Apărătorul inculpatului arată că nu se opune audierii martorilor indicați de inculpat prin acel memoriu.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea cererii în probațiune formulată de inculpatul, având în vedere că în calea de atac a recursului nu se pot administra probe.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată în scris de inculpatul privind audierea martorilor, și, având în vedere că, pe de o parte, suntem în faza procesuală a recursului, când nu se administrează probe, iar pe de altă parte martorii au fost audiați la instanța de fond.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpaților și solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Pedeapsa aplicată inculpaților a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor prev.de art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaților care sunt tineri, valoarea redusă a prejudiciului. Așa cum rezultă și din referatele de evaluare efectuate de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpații pot fi reintegrați în societate în situația înscrierii la cursuri școlare, găsire a unui loc de muncă organizat prin evitarea anturajului și a locațiilor cu potențial risc infracțional, evitând implicarea în orice altercație, încadrarea lor în muncă.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, având în vedere că s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, raportat la art.72 pen. Cu onorariu avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Pedepsele aplicate de instanța de apel au fost corect individualizate și ele reflectă pericolul social concret ridicat al faptelor comise. Solicită a se avea în vedere și atitudinea inculpaților, care nu au recunoscut comiterea faptelor și au încercat să scape de răspunderea penală. În mod corect au fost aplicate pedepse cu executare în regim de detenție. În concluzie, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a comis infracțiunea de tâlhărie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.453/29.05.2008 a Judecătoriei Cluj -N, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.1 lit.a pen. cu aplic.art.40 pen. rap. la art.74 alin. ultim. și 76 lit.b pen. s-a dispus condamnarea inculpatului - zis "" fiul lui și, născut la data de 5.12.1987 în C-N, fără studii, fără, ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, CNP -,. în C-N, str. - nr.38, deținut în Penitenciarul Gherla, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infractiunii de tâlhărie din data de 17.02.2008.
În baza art.211 alin.1, alin.2 iitc și alin.i lit.a pen. cu aplic.art.74 alin. ultim și 76 lit.b pen. s-a dispus condamnarea inculpatului - zis "", fiul lui, născut la data de 1.12.1981 în S, fără studii, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP -,. în C-N, str. - nr.38, deținut în Penitenciarul Gherla, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din data de 17.02.2008.
În baza art.71 pen. instanța de fond le-a interzis inculpați lor exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza 2, respectiv dreptul de a fi ales și litb pen. pe durata prev. în art.71 alin.2 pen.
În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 1 an închisoare aplicate celor doi inculpați, în termenul de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art.82 pen.
În baza art.71 alin.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 pr.pen. s-a atras atenția celor doi inculpați asupra prevederilor art.83 și art.84 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că cei doi inculpați au fost reținuți si arestați preventiv în perioada 18.02.2008 și până la zi, perioadă ce s-a dedus din pedeapsă conform prevederilor art. 88 pen.
În baza 350 alin.3 litb pr.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art. art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21lit.a pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. rap. la art.74 alin. ultim și 76 lit.b pen. s-a dispus condamnarea inculpatul - zis "", fiul lui și, născut la data de 11.03.1983 în C-N, fără studii, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, CNP -, domiciliat în C-N, strada - nr.38, deținut în Penitenciarul Gherla, la o pedeapsa de 1 an închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infractiunii de tâlhărie din data de 17.02.2008.
În baza art.71 C:pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza 2, respectiv dreptul de a fi ales și lit.b pen. pe durata prev. în art.71 alin.2 pen.
În baza art.350 pr.pen. art.88 pen. a fost menținut inculpatul în stare de detenție și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive din 18.02.2008 la zi.
În baza art. 14, 346 pr.pen. art.998 civ. s-a constatat că părțile vătămate nu s-au mai constituit părți civile față de inculpați.
A fost respinsă cererea formulată de reprezentantul parchetului de obligare în solidar a inculpaților la plata de daune morale părții vătămate minore.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care se includ și onorariile de câte 225 lei în faza de urmărire penală pentru apărătorii din oficiu în favoarea avocaților, și, onorarii ce s-au suportat din fondul special al Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în seara zilei de 17.02.2008, partea vătămata împreuna cu mai mulți prieteni, și, se afla în incinta localului din C-N, administrat de partea vătămata, local cu specific japonez fapt care impunea ca toate persoanele ce intrau în local să se descalțe, lăsând încălțămintea într-un hol de la intrare.
La un moment dat, în jurul orei 1830 -19, în local au intrat mai multe persoane tinere de etnie rromă, care nu au respectat obiceiul localului de a se descălța, motiv pentru care au atras atenția persoanelor ce se aflau în local, inclusiv patroanei localului.
Astfel partea vătămata în declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței (23-25 p și 32-33 dosar instanța) a descris în amănunțime incidentul arătând că în sala în care se afla barul și ea au intrat 3 persoane printre care îi recunoaște cu siguranța pe inculpatul, în spatele acestora fiind alte două persoane ce s-au deplasat în altă cameră a localului și două sau trei persoane se aflau în holul în care se găsea încăltămintea.
Partea vătămata a rugat pe cele 3 persoane de etnie rromă care au intrat la bar să părăsească localul întru cât acestea aveau o atitudine amenințătoare.
Una din cele trei persoane ce se aflau în sala barului a sustras în văzul părților vătămate și din geanta lui un portmoneu și un telefon mobil.
În grupul celor persoane ce au intrat în local se afla și un minor ce a fost apoi identificat ca fiind minorul zis Super.
În acel moment a intervenit, și fapt care i-a determinat pe cei trei să intenționeze să iasă din local, în spatele lor fiind alte persoane ce au fost recunoscute de părțile vătămate si ca fiind inculpații și.
În momentul în care a intervenit să împiedice sustragerea de bunuri și plecarea făptuitorilor din local, acesta a fost lovit cu un pumn în față de către inculpatul după care s-a iscat o altercație între partea vătămata și celelalte persoane de etnie rromă care au intrat în local, partea vătămata fiind lovită de acele persoane.
Părțile vătămate ( 19-20 p și 34 dosar instanța) și au declarat în mod constant că în sala barului a fost printre alții inculpatul care l-a și lovit primul pe, iar în holul din imediata apropiere inculpații și, ultimul dintre acești a purtând la un moment dat o căciula care i-a căzut în timpul încăierării astfel că a putut să fie văzut bine de părțile vătămate ca are părul blond, persoane care au reușit să o tragă pe partea vătămata din incinta localului pe stradă cu intenția de aom ai agresa.
În fața localului partea vătămata a fost lovită de inculpați și alte persoane de etnie rromă din grupul inculpați lor, iar învinuitul a scos un cuțit cu care a amenitat-o pe partea vătămata și a lovit-o peste față cu plaseaua cuțitului.
Învinuitul a fost recunoscut de părțile vătămate, și de martorii și din planșele fotografice puse la dispoziție de poliție.
Această stare de fapt a fost descrisă și de martorii (54-55 p și în fata instanței) și, (56-57 p și în fața instanței), care au relatat aspectele percepute de ei, și care au susținut În mod constant că la incidentul din localul și din afara acestuia au participat cu siguranța cei trei inculpați care au și fost recunoscuți de din grup la poliție.
După incident persoanele de etnie rromă au părăsit locul faptei și s-au împrăștiat pentru a face mai dificilă depistarea lor.
Astfel inculpații și s-au deplasat în zona podului din C-N unde funcționează un fast food cu denumirea de unde s-au întâlnit cu numiții și și la scurt timp au făcut comanda unui taxi pentru a fi transportați în cartierul.
Din depoziția martorului (58-59 p), șoferul taxi-ului, rezultă că cei patru respectiv Patru, și i-au cerut să îi ducă în cartierul fără să indice o adresă, cerându-i să circule cu viteza redusă în spatele unui autobuz.
Ulterior la insistențele șoferului inculpații i-au spus să îi ducă pe str. - - la un imobil dărăpănat ce purta numele de "la ", loc unde se afla parcată o mașina a poliției.
Cei patru din taxi, văzând mașina poliției au cerut șoferului să nu mai oprească în fața casei și să își continue drumul pe str. - și să îi readucă de unde s-au urcat, respectiv în fața localului.
La scurt timp după acesta mașina poliției s-a pus în mișcare după taxi și a făcut semne să oprească după care i-a condus pe ocupanții taxiului la poliție, ora opririi fiind potrivit ceasului de taxare 1957, dar martorul afirmă ca i-a luat pe tineri din fața localului În jurul orei 1948.
Inculpatul și minorul au părăsit locul faptei și s-au îndreptat pe B-ul -, unde în dreptul imobilului 47 au fost identificați și reținuți de organele de poliție fiind conduși la sediul Secției de politie 1 C-N ( 18 ).
Inculpații și în primele declarații date la poliție au negat orice participare la incidentul din localul, susținând că nu au fost acolo, ci în localul din C-N din zona podului de la, împreună cu numiții și și că în mod nejustificat au fost reținuți de poliție în zona cartierului.
Ulterior cei doi inculpați si-au nuanțat declarația recunoscând că au fost împreună cu, și în zona localului, local în care au intrat doar, cu intenția de a bea o bere, ei și rămânând în afara localului.
La un moment dat cei trei ar fi ieșit precipitat din local spunându-Ie celor de afara pe țigănește să fugă de la fața locului.
Inculpații și susțin că nu au fugit rămânând la fața locului, moment în care partea vătămata ar fi început să îi agreseze pe, fapt care a generat riposta inculpatului, care a început și el să o lovească pe partea vătămata.
Susținerile celor doi inculpați sunt nesincere, întregul lor comportament din faza de urmărire penală și în fața instanței fiind destinat diminuării răspunderii penale proprii și înlăturării răspunderii penale a fratelui lor inculpatul care este recidivist și a minorului zis Super.
Cei doi inculpați au susținut că la incident au participat, și, persoane care doar ele singure au pătruns în local cu intenția de a bea bere.
Este greu de acceptat ideea că cei doi inculpați porniți în grup la așa-zisele "prostituate" cu cei trei ce au intrat în local, nu au intrat și ei în local pentru a bea bere, așteptând liniștiți afară, mai ales că la data respectivă în luna februarie nu era prea cald.
Prin neimplicarea inculpatului și a făptuitorului minor s-a încercat susținerea indirecta a apărărilor formulate de fratele lor inculpatul că în data și la ora incidentului acesta se afla împreună cu minorul în altă parte a municipiului C-
Cei doi inculpați au dat declarații contradictorii care sunt infirmate atât de declarațiile părților vătămate și de cele ale martorilor care au susținut constant că la furt și la agresiunea din localul au participat toți cei trei inculpați, inclusiv făptuitorul minor, persoane ce au fost recunoscute în cadrul procedurii de recunoaștere din grup de la poliție.
Numiții și au negat că ar fi fost în localul susținând doar că s-au întâlnit cu inculpații și în zona fast food-ului în conditiile descrise mai sus.
Inculpatul în declarațiile date a negat constant participarea lui la incidentul din localul din C-
Inițial, în prima declarație dată la politie în data de 18.02.2008 43-45, inculpatul a susținut că în data de 17.02.2008 s-ar fi aflat la domiciliul concubinei sale care locuiește împreuna cu părinții ei și sora ei, de unde împreună cu concubina lui au plecat la părinții lui care locuiesc pe B-dul -, iar în zona din C-N s-au întâlnit cu minorul și cu u care și - au exprimat dorința de a merge și ei în direcția în care se deplasa și inculpatul, la un unchi de-al lor pentru a împrumuta bani.
Astfel inculpatul susține că el concubina și și u s-au dus la domiciliul unchiului lor loc unde au venit și părinții inculpatului, moment în care au sosit la fața locului și organele de politie care l-au reținut pe inculpat și pe minor, numitul fugind de la fața locului.
Ulterior inculpatul în declarația dată la Parchet la (41) a arătat că în data de 17.02.2008 s-a aflat până în jurul orei 19 la domiciliul sau din-.15, împreună cu concubina sa, după care împreună cu aceasta s-au deplasat la părinții lui ce locuiesc în B-dul -, pe drum întâlnindu-se cu minorul de care s-a despărțit, după care peste circa 15 minute s-a reîntâlnit cu acesta și cu numitul în zona din C-
Inculpatul a subliniat că s-a întâlnit cu cei doi întâmplător.
În fața instanței inculpatul dă o altă variantă de declarație în care susține că a stat până la ora 19 la domiciliul concubinei sale unde au rost prezenți părinții acesteia și sora ei și că în ziua respectivă în jurul orei 16 ar fi venit acolo și minorul în vârsta de 14 ani care l-ar fi căutat pe fratele inculpatului, numitul, dar care locuiește la o altă adresă respectiv pe B-dul - la părinții săi, minor ce a rămas cu el până în jurul orei 19 când toți trei au plecat cu intenția de a ajunge la domiciliul părintilor inculpatului din B-dul -.
În zona, cei trei s-au întâlnit cu numitul, care le-a spus că dorește să meargă la unchiul inculpatului, numitul, care locuia și el pe B-dul -, pentru a-i cere niște bani.
Ulterior inculpatul și concubina acestuia s-au oprit la domiciliul părinților inculpatului, unde inculpatul nu a stat decât 10 minute după care s-a ridicat brusc de la masă, după care a ieșit pe strada, cu intenția de a merge la unchiul său, pentru a vedea dacă i-a dat sau nu bani lui, moment în care a fost reținut de organele de poliție.
Aceste susțineri contradictorii ale inculpatului sunt nesincere și date doar cu intenția de a nu răspunde penal pentru participarea la incidentul din localul, declarații ce vin în contradicție cu susținerile părților vătămate și ale martorilor, care au arătat în mod constant că inculpatul a fost în local, acesta fiind recunoscut fără nici o dificultate în cadrul procedurii de recunoaștere din grup de la poliție.
Nesinceritatea inculpatului și caracterul contradictoriu al declarațiilor rezultă din faptul că inițial inculpatul a susținut că în data de 17.02.2008 s-ar fi aflat la domiciliul său din C-N,-.l5, împreună cu concubina sa, ca apoi să declare că s-a aflat la domiciliul concubinei și a familiei acesteia, concubina ce locuiește, potrivit datelor existente la dosar, În C-N,-, -.91.
Totodată inculpatul în declarațiile date în faza de urmărire penală a susținut în mod constant că până la orele 19 a stat împreună cu concubina lui, după care împreună cei doi au plecat la părinții lui, care locuiesc în B-dul - și că în zona s-a întâlnit întâmplător cu minorul zis Super și cu învinuitul a, cu care s-au hotărât să meargă pentru a procura bani la numitul.
Doar în fața instanței inculpatul, pentru a-și face mai credibile apărările că nu ar fi participat la incidentul din localul, a susținut că minorul ar fi venit la domiciliul concubinei în jurul orelor 16, unde a stat împreună cu ei până în jurul orelor 19, după care împreună s-au dus în zona B-dului -.
Cu ocazia reținerii inculpatului, acesta a declarat în mod nereal că în seara zilei de 17.02.2008, în jurul orei 19, a fost la cumpărături la magazinul Real împreună cu mama sa, susținere ce nu s-a dovedit adevărată și pe care inculpatul a recunoscut că a dat-o în mod fals.
În aceste condiții nu pot fi reținute ca adevărate declarațiile date mult după săvârșirea faptei de martorele, concubina inculpatului, lldiko, sora numitei și, mama celor două martore, declarații care sunt în parte contradictorii și menite doar a crea un alibi fals inculpatului.
Astfel par puțin credibile susținerile martorelor că la domiciliile lor ar fi venit inculpatul minor, în condițiile în care acesta nu era în relații de prietenie nici cu ele, nici cu inculpatul și care nu fusese niciodată la domiciliile acestora, fapt indicat de martorele și, susținere care vine în contradicție cu declarația martorei lldiko, care arată că minorul ar fi fost odată la domiciliul lor în cursul anului trecut, fără a putea preciza perioada și motivul.
Tot contradictorii sunt declarațiile martorelor lldiko si, prima declarând că ea nu a stat în cameră cu inculpatul și minorul, stând în altă cameră unde s-a uitat la televizor, timp în care și stăteau împreună și povesteau, în timp ce martora a arătat ca cei doi și sora sa lldiko au stat împreună în aceeași cameră, unde au comunicat pe internet și se jucau pe calculator, timp în care minorul se uita la aceștia.
Totodată pare puțin credibil ca minorul să vina la locuința concubinei inculpatului pentru a cere de la acesta o pereche de blugi, fără o prealabilă înțelegere și să rămână acolo peste 3 ore, în condițiile în care intre inculpat și minor nu existau relații apropiate de prietenie, fiind de vârste diferite, locuind în localități diferite și având preocupări distincte.
Tot puțin credibilă este și posibilitatea ca cele trei persoane implicate în incidentul din localul, inculpatul, minorul și învinuitul sa se întâlnească in aceiași zi la scurt timp după tâlhărie, întâmplător în zona și apoi să aibă același drum la unchiul inculpatului numitul.
Participarea celor trei inculpați la tâlhăria de la localul din C-N, în condițiile arătate mai sus a fost probată și de recunoașterea din grup a inculpaților, dintr-un grup format de cei trei inculpați, la care s-a adăugat minorul, precum și numiții și, ultimele doua persoane fiind acuzate de frații că ar fi participat la săvârșirea infracțiunii.
Părțile vătămate și, precum și martorul au recunoscut fără nici o ezitare ca persoane care au pătruns în incinta localului și au participat la incident pe cei trei inculpați și pe minorul, în condițiile în care persoanele din grup au avut posibilitatea de a-și schimba locurile între ei și de a-și schimba îmbrăcămintea pe care o aveau, fapt ce s-a și realizat.
Deși inculpații au susținut că în ceea ce îl privește pe inculpatul exista posibilitatea ca acesta să fie confundat cu numiții și, părțile audiate în instanța și care au participat la recunoașterea din grup au declarat în mod constant că inculpatul a fost în local și a participat la agresarea părții vătămate, acesta fiind greu de confundat, atâta timp cât la data procedurii de recunoaștere din grup, ce a avut loc imediat după incident, acesta avea parul vopsit blond, fiind singura persoană blondă din grup, în condițiile în care și sunt bruneți, fapt ce rezultă din vizionarea pozelor.
De altfel părțile vătămate au descris și îmbrăcămintea cu care era îmbrăcat inculpatul, respectiv o pereche de blugi deschiși la culoare, un hanorac de culoare închisă ce pare fără mâneci și o bluză de culoare mai deschisă, îmbrăcăminte cu care a fost îmbrăcat inculpatul în momentul depistării sale.
În cursul judecării cauzei, apărătorii inculpaților au susținut că procedura de recunoaștere din grup a inculpaților nu s-a efectuat în mod corespunzător întrucât părțile vătămate au avut posibilitatea de a vedea persoanele ce urmau să formeze grupul de recunoaștere, anterior declanșării procedurii.
Astfel se susține că părțile vătămate puteau să se influențeze reciproc și să se sfătuiască asupra eventualilor suspecți ce urmau să fie identificați.
In urma ascultării părților vătămate și a martorilor care au fost prezenți la procedura de recunoaștere din grup nu a rezultat existenta unei asemenea consultări prealabile, iar vizionarea grupului anterior declanșării procedurii nu însemnă în mod direct și identificarea prezumtivilor făptuitori.
Persoanele chemate a recunoaște din grup au fost chemate separat, în condițiile în care persoanele supuse recunoașterii au avut posibilitatea de a-și schimba între ele locul, numărul de identificare și îmbrăcămintea.
Din referatele de evaluare efectuate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj rezultă faptul că inculpatul ar putea fi reintegrat în societate în situația înscrierii lui la cursuri școlare, de găsire a unui loc de muncă organizat, departe de influentele sociale nocive din grupul în care trăiește.
În cazul inculpatului se poate ca acesta să fie reintegrat social doar în situația în care pe viitor va evita anturajul și locațiile cu potențial risc infracțional, evitând implicarea în orice altercație și realizând încadrarea sa în muncă, fapt ce i-ar permite să se ocupe mai mult de familia sa, în condiția în care locuiește în concubinaj și are un băiat în vârsta de 2 ani.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, se arată că acesta are un comportament negativ, având condamnări privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni similare cu cea pentru care este judecat în prezentul dosar, putând fi reintegrat social doar cu susținere din partea prietenei sale.
Instanța a dispus și efectuarea unei constatări tehnico-științifice privind comportamentul simulat al inculpațil9r legat de participarea lor la infracțiunea de tâlhărie din seara zilei de 17.02.2008 din localul din C-N, raport efectuat de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ C, în care se concluzionează ca inculpații si în răspunsurile date la întrebările cu nr.3, 5 si 8 ce sunt relevante cauzei, au evidențiat reacții specifice comportamentului simulat, rezultând că aceștia nu sunt sinceri.
În ceea ce îl privește pe inculpatul și la acesta au fost evidențiate unele reacții specifice comportamentului simulat, fapt ce conduce la concluzia că este posibil ca inculpatul să nu fie sincer la întrebările relevante puse.
Întrucât raportul de constatare tehnico-științifică nu a evidențiat un comportament sincer în răspunsurile date de inculpați, existând date că aceștia sunt nesinceri atunci când prezența și participarea lor la infracțiunea de tâlhărie, instanța de fond a apreciat aceste constatări științifice în coroborare cu celelalte probe din dosarul cauzei.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penala nr.34 7/2004 a Tribunalului Cluj la o pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, hotărâre ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 177/2004 a Curții de APEL CLUJ, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data 13.02.2007, cu un rest neexecutat de 322 de zile de închisoare, astfel că față de acesta sunt aplicabile prev.art.37 lit.b pen. și inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.741/2003 a Judecătoriei Cluj -N la o pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în regim de detenție, pentru infracțiuni săvârșite în timpul minoratului, precum și la o pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.202/2005 a Tribunalului Cluj pentru tentativă la infracțiunea de omor, faptă săvârșită în timpul minoratului și pe care a executat-o în perioada 16.03.2004-14.03.2006, când a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 732 zile de închisoare, fapt ce atrage aplicarea față de acesta a dispozițiilor art.40 pen.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, apărătorul inculpaților și au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 pen. susținând că inculpații doar au aplicat lovituri părții vătămate fără a cunoaște că anterior s-ar fi produs furtul de bunuri din localul și fără a avea intenția de a asigura scăparea persoanelor care au săvârșit furtul.
Și apărătorul inculpatului a arătat că va pleda pentru achitarea inculpatului, dar în situația în care instanța va constata că sunt suficiente elemente de vinovăție a acestuia, solicită și în ceea ce îl privește pe acest inculpat, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie in infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 pen.
Reprezentantul parchetului s-a opus schimbării de încadrare juridica din tâlhărie în lovire cu argumentația că din probele dosarului rezultă că inculpații au fost prezenți în momentul furtului, au cunoscut aspectele legate de sustragerea de bunuri și au acționat cu violență împotriva părții vătămate pentru a facilita scăparea persoanelor implicate în furt.
Instanta de fond, examinând cererile formulate, a considerat că acestea nu sunt justificate, probele dosarului incriminându-i pe cei trei inculpați ca și participanți direcți la săvârșirea tâlhăriei, aceștia au fost prezenți în localul în momentul sustragerii bunurilor și au acționat prin violenta pentru a facilita plecarea grupului infracțional și împiedicarea tragerii la răspundere penală a acestora pentru fapta comisă în local.
Chiar acceptând ipoteza susținută de inculpații și, ce este contrară tuturor probelor administrate, în sensul că ei s-au găsit tot timpul în afara localului, nu se poate omite împrejurarea că potrivit declarațiilor date de inculpatul 29, din care rezultă că inculpații, și în momentul în care au ieșit din local le-ar fi spus celor doi în limba rromani să fugă.
Este greu de crezut și acceptat, ca cineva să iasă precipitat dintr-un local unde s-a dus să bea bere, ca apoi să strige la cei de afară care nu au fost implicați în incident să fugă fără a da nici o explicație legat de motivele ce impuneau o plecare precipitată.
De altfel martorii audiați în cauză și partea vătămată au arătat în mod constant că îmbrâncelile și loviturile au început în local, apoi în holul de la intrare în local, continuând în afara localului, loc unde a fost tras afară partea vătămată, altercația continuând în afara localului, derularea evenimentelor fiind unitara fără pauză sau întrerupere.
În consecință nu pot fi acceptate apărările formulate de cei doi inculpați că a existat în moment de liniște în care cei trei care au intrat să bea bere au ieșit și au avut timp să plece și că doar după aceea inculpații au fost implicați în lovirea părții vătămate.
Aceasta, întrucât din probele dosarului rezultă că învinuitul după ce a ieșit din local, în afara localului ar fi amenințat-o pe partea vătămată cu cuțitul, astfel că nu este reală susținerea inculpaților că ei doi au rămas singuri la fața locului după plecarea celor trei, moment după, care ar fi fost agresat de partea vătămată.
Lipsa de sinceritate a inculpaților frați și încercarea lor de a prezenta o altă stare de fapt, rezultă și din inadvertențele reieșite din declarațiile lor, legate de persoanele care au rămas în afara localului.
Astfel inculpatul susține că în fața localului a rămas doar el, fratele său și concubina fratelui martora ultima rămânând în toată perioada acolo, în timp ce inculpatul susține că în fața localului a rămas dar el și fratele său, nefiind cu ei.
Și martora a arătat că nu a fost în fața localului, întrucât ea a părăsit grupul în zona Catedralei Ortodoxe fiind alungată de concubinul ei care dorea să meargă la prostituate în grup.
Astfel instanța de fond nu a putut dispune schimbarea de încadrare juridică a faptelor inculpaților din tâlhărie în lovire.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că cei trei inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din seara zilei de 17.02.2008 din localul din C-N, fapta constând din aceea că cei trei împreună cu învinuitul și făptuitorul, după săvârșirea infracțiunii de furt comisă în incinta localului de învinuitul, în dauna părții vătămate, aceștia au exercitat acte de violență asupra lui pentru păstrarea bunurilor și pentru a-și asigura scăparea, lovituri în urma cărora a suferit vătămări corporale ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, faptă ce este prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c si alin.21 lit.a pen.
Astfel, instanța de fond având în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaților, ce au vârsta tânără și valoarea relativ redusă a prejudiciului, făcând și aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin. ultim și 76 lit.b pen. a aplicat celor trei inculpați o pedeapsă de câte 1 an închisoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, de condamnare a celor trei inculpați la pedeapsa închisorii în cuantum mult sporit (fără reținerea circumstanțelor atenuante) și cu executare în regim de detenție cu aplicarea art.61 pen. față de inculpatul.
În motivele de apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N apreciază că hotărârea instanței de judecată este nelegală sub mai multe aspecte.
Astfel, deși inculpatul a comis prezenta faptă în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinta 202/18.03.2005 a Tribunalului Cluj (fiind arestat la data de 16.03.2004 și liberat condiționat la data de 14.03.2006, cu un rest neexecutat de 732 de zile), instanța de judecată a ignorat complet această situație juridică a inculpatului, omițând să se pronunțe cu privire la disp. art.61 pen. (fie în sensul revocării acesteia, fie în sensul menținerii ei). Evident, dată fiind gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și dată fiind antecedența penală a acestuia, în cauză se impunea revocarea liberării condiționate. S-a apreciat că instanța de judecată era obligată să se pronunțe cu privire la menținerea sau revocarea beneficiului liberării conditionate. limitându-se la retinerea în sarcina inculpatului doar a prev. art.40 pen. aceasta a pronunțată o hotărâre nelegală. În susținerea punctului său de vedere, a depus în copie xerox decizia penală 5/R/13.01.2005 a Curții de Apel Pitești.
Pe de altă parte, instanța de judecată a omis să se pronunțe cu privire la cererile formulate de cei trei inculpați prin apărătorii lor de schimbare a încadrării juridice reținute în sarcina lor din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire prev. de art.180 al.2 pen. deși conform art.302 pr.pen. rap. la art.301 pr.pen. instanța de judecată este obligată să se pronunțe asupra cererilor ridicate de părți în cursul judecății prin încheiere (sau hotărâre) motivată.
De asemenea, mai apreciază, că în mod nejustificat instanța de judecată a respins cererea formulată de procurorul de ședință de obligare a celor trei inculpați, în solidar, la daune morale către partea vătămată minoră (care a suferit în urma agresiunii care au necesitat spre vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale) câtă vreme în conformitate cu disp.art.17 pen. acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu când cel vătămat este o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă, chiar dacă acesta nu s-a constituit parte civilă. Și este evident că în urma agresiunii minorul a suferit fizic și a rămas cu sechele psihice.
Din punctul de vedere al parchetului, hotărârea instanței de judecată este netemeinică sub aspectul cuantumului insignifiant al pedepsei aplicate inculpaților, sub aspectul reținerii nejustificate a circumstanțelor atenuante judiciare, precum și sub aspectul modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate, câtă vreme gradul de pericol social al faptei comise de cei trei inculpați este unul deosebit, deoarece inculpații au acționat în grup, în plin centrul municipiului C-N, la o oră când traficul era intens, agresiunile au fost deosebit de violente (și săvârșite în mod repetat), acționându-se inclusiv cu un cuțit, cei trei inculpați (alături de care sunt cercetate în prezent și alte persoane) au acționat în mod planificat, organizat, fiecare având stabilite, de la bun început, atribuțiile.
Trebuia avută în vedere și pedeapsa prevăzută în Codul penal care este închisoarea între 7 și 20 de ani, nesinceritatea inculpaților și perseverența infracțională de care au dat dovadă, fiind condamnați sau cercetați tot pentru comiterea unor infracțiuni de violență.
Inculpatul - a susținut în fața instanței de apel că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și apreciază că a fost acuzat pe nedrept, în timp ce adevărații făptuitori sunt liberi, din cauză că are antecedente penale.
Prin decizia penală nr.224 din 25 august 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N împotriva sentinței penale nr.453 din 29.05.2008 a Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută doar în ceea ce privește obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare la fond și constatarea că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a respins cererea formulată de inculpați de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al.1, al.2 lit. c și al. 2/1 lit. a pen. în infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 al. 2 pen.
Pronunțând o nouă hotărâre, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al.1, al.2 lit. c și al. 2/1 lit. a pen. cu art. 40 pen. și art. 74 al. ultim și 76 lit. b pen.
În baza art. 61 pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 202/18.03.2005 a Tribunalului Cluj, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 14.03.2006 cu un rest neexecutat de 732 zile și s-a dispus contopirea pedepsei aplicate pentru prezenta infracțiune cu restul de pedeapsă neexecutat, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, al. 2/11it. a pen. cu art. 74 lit. a și art. 76 lit. b pen.
Inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, al. 2/11it. a pen. cu art. 37 lit. b pen. cu art. 74 al. ultim și art. 76 lit. b pen.
În baza art. 71 pen. s-au interzis celor trei inculpați drepturile prev. de art. 64 lit. a teza 2 și b pen. pe durata executării pedepsei, începând cu data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
În baza art. 350 pen.Cod Penal s-a menținut măsura arestării inculpatului și în baza art. 88 pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia timpul retinerii și al arestului preventiv din 18.02.2008 la zi.
În baza art. 88 pen. s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților și timpul reținerii și al arestului preventiv de la 18.02.2008 la 29.05.2008.
În baza art. 14,346 pen.Cod Penal rap. la art. 998 civ. inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții vătămate, minor, suma de 2000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 189 pr.pen. stabilite oficiu av., R și, care s-a avansat din.
În baza art. 192 al 3 pen.Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b pen.Cod Penal s-a respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr.453 din 29.05.2008 a Judecătoriei Cluj -
În baza art. 192 al. 2 pen.Cod Penal inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținând în mod corect că cei trei inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunii de tâlhărie pentru care au fost trimiși în judecată, constând în aceea că în seara zilei de 17.02.2008 aflându-se în localul din mun. C-N, cei trei inculpați, împreună cu învinuitul și făptuitorul, după săvârșirea infracțiunii de furt comisă în incinta localului de învinuitul, în dauna părții vătămate, au exercitat acte de violență asupra părții vătămate pentru păstrarea bunurilor și pentru a-și asigura scăparea, lovituri în urma cărora a suferit vătămări corporale ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.!, alin.2 lit.c si alin.i lit.a pen.
S-a apreciat că vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită de ansamblul probator de la dosar, fiind readministrate atât probele acuzării cât și probe în apărarea celor trei inculpați, aceasta în ciuda poziției constante a celor trei inculpați care pe tot parcursul procesului penal și-au susținut nevinovăția, declarațiile lor fiind însă permanent modificate, "îmbunătățite" și contradictorii, plecând de la a nega mai întâi, chiar prezența lor la fața locului, până la a afirma că ei au fost cei agresați de partea vătămată, în condițiile în care sustragerea bunurilor ar fi fost opera făptuitorilor minori, negând în acest context și orice înțelegere frauduloasă între ei.
Fără a reitera întreg raționamentul primei instanțe care a condus la reținerea vinovăției inculpaților și pe care instanța de apel și-l însușește, dorim să evidențiem câteva aspecte din care rezultă dincolo de orice dubiu vinovăția acestora.
Astfel, în condițiile în care cei trei inculpați au negat vehement chiar prezența lor în zona localului au fost efectuate recunoașteri din grup la care au participat părțile vătămate, și martorul, fiecare dintre aceștia recunoscându-i pe inculpați ca fiind persoanele care l-au agresat pe partea vătămată. Declarațiile ulterioare ale inculpaților și, în sensul că s-au întâlnit întâmplător cu numiții și, apoi că într-adevăr, au fost la localul împreună cu susnumiții și cu, cel din urmă fiind persoana care a luat bunurile și a aplicat lovituri cu mânerul unui cuțit, spre a-și asigura scăparea, au fost ulterior din nou modificate, cei doi recunoscând că au agresat pe partea vătămată, dar numai pentru a se apăra la rândul lor, negând în același timp orice fel de înțelegere cu ceilalți făptuitori.
inculpați au negat orice participare a celuilalt inculpat, la comiterea faptei, în fața instanței fiind audiate mai multe persoane apropiate acestuia, respectiv prietena, sora și mama sa, care au încercat să acrediteze idee că acesta nu a părăsit domiciliul în cursul zilei până la orele 19,30, însă atât acesta cât și numitul au fost indicați de cei prezenți la recunoașterea din grup, ca fiind participanți la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din localul. Nici declarația inculpatului vizavi de locul unde s-a aflat la momentul comiterii faptei nu a fost ponstantă, ci acesta inițial a avansat ideea că se afla împreună cu mama sa în magazinul Real, pentru ca apoi să afirme că era fie la domiciliul său, fie la domiciliul prietenei sale, împrejurări de natură a ridica serioase semne de întrebare cu privire la sinceritatea acestuia. Pe de altă parte, nesinceritatea inculpaților a fost evidențiată și de rezultatele testului poligraf, fiecare dintre ei prezentând reacții specifice comportamentului simulat.
Așa fiind, tribunalul a constatat că nu există nici un fel de dubii cu privire la vinovăția celor trei inculpați, ansamblul probelor administrate pe tot parcursul procesului penal susținând această concluzie, drept urmare instanța de fond în mod just a pronunțat o soluție de condamnare a acestora la pedeapsa închisorii.
Din această perspectivă, apelul declarat de inculpatul este neîntemeiat și drept urmare a fost respins, vinovăția sa fiind pe deplin dovedită.
În continuare, în procesul individualizării judiciare a pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 72 pen. prima instanță s-a oprit asupra unor pedepse deosebit de mici, (reținând în favoarea inculpaților și circumstanțe atenuante), deși criteriile generale la care se referă textul de lege amintit nu justifică o atare soluție. Astfel, gradul de pericol social concret al faptei comise este unul deosebit de ridicat prin prisma modului în care inculpații au acționat, a numărului participanților, a violenței actelor de agresiune, a locului unde această agresiune s-a produs și nu în ultimul rând, a urmărilor produse. Pe de altă parte, limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt ridicate, închisoare de la 7 la 20 de ani, din această perspectivă și raportat la împrejurările ce conferă faptei comise un caracter deosebit de grav, aplicarea unor pedepse egale cu limita până la care pedeapsa putea fi coborâtă urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, apare ca fiind total nepotrivită. Aceasta, dacă avem în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, care au adoptat o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, încercând fie să arunce întreaga răspundere pe seama făptuitorilor minori, fie să prezinte o stare de fapt contrară realității și care, au mai fost condamnați anterior, inculpatul fiind recidivist iar inculpatul a fost condamnat în minorat pentru infracțiunea de tentativă de omor și toți trei sunt în prezent cercetați și într-un alt dosar pentru infracțiunea de vătămare corporală.
În acest context, s-a considerat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantum sporit fiecăruia dintre inculpați, însă față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și față de vârsta tânără a acestora, tribunalul a apreciat că este justificată reținerea în favoarea lor a unor circumstanțe atenuante și pe cale de consecință, aplicarea unor pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor, s-a considerat că nu sunt întrunite în privința nici unuia dintre inculpați cerințele art. 81 pen. în mod cumulativ, dimpotrivă s-a considerat că scopul pedepsei nu va putea fi atins decât prin executarea pedepselor în regim de detenție, aceasta în principal din perspectiva circumstanțelor personale ale inculpaților.
Hotărârea primei instanțe este criticabilă și sub alte aspecte, care au fost evidențiate în cuprinsul motivelor de apel formulate de parchet.
Astfel, pe de o parte, în privința inculpatului, deși a reținut incidența dispozițiilor art. 40 pen. față de condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 202/18.03.2005 a Tribunalului Cluj, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 14.03.2006 cu un rest neexecutat de 732 zile închisoare, prima instanță a omis să se pronunțe asupra menținerii ori revocării liberării condiționate, deși în conformitate cu prevederile art. 61 pen. avea obligația să o facă. Desigur, obligatorie pentru instanța de fond era pronunțarea într-un sens sau în altul, însă în acest caz concret față de gravitatea faptei comise și circumstanțele personale ale inculpatului se impunea revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei sus amintite și contopirea pedepsei aplicate pentru prezenta infracțiune cu restul de pedeapsă neexecutat.
S-a mai invocat în motivele de apel faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorii inculpaților din infracțiunea de tâlhărire în infracțiunea de lovire, însă în considerentele hotărârii s-a motivat de ce anume fapta comisă întrunește elementele infracțiunii de tâlhărie, argumentația primei instanțe fiind pe deplin lămuritoare, context în care nefiind vorba despre o încălcare a dispozițiilor legale sancționată cu nulitatea absolută, s-a apreciat că nu se impune pentru acest motiv trimiterea cauzei în rejudecare, simplul fapt al nepronunțării, strict formal, asupra cererii formulate neputând justifica o atare soluție.
Pe cale de consecință, s-a considerat asemenea instanței fondului, că fapta reținută în sarcina inculpaților se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, context în care conform art. 334 pen.Cod Penal, tribunalul a respins cererea formulată în acest sens.
O altă critică vizează neacordarea de daune morale părții vătămate, minor, în condițiile în care parchetul a înțeles conform art. 18 al. 2 pen.Cod Penal să susțină interesele acesteia chiar în lipsa constituirii ca parte civilă iar instanța era obligată să se pronunțe din oficiu, conform art.17 al. 3 pen.Cod Penal asupra reparării pagubei și daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
Este de observat că prima instanță a respins solicitarea parchetului, prin prisma faptului că partea vătămată în prezența tatălui său, a precizat că nu are pretenții civile în cauză și nu pentru că nu ar fi îndeplinite în speță cerințele răspunderii civile delictuale cuprinse în art. 998 civ. fiind dovedit că a avut loc o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, cauzatoare de prejudiciu iar între faptă și prejudiciu există o legătură de cauzalitate, prejudiciul moral cauzat părții vătămate care a suferit vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale urmare a agresiunii mai multor persoane în loc public, într-un moment când partea vătămată se afla într-o atmosferă de destindere și relaxare, fiind, mai mult decât evident.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații, și, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate cu menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivele de recurs inculpații au arătat că pedepsele aplicate acestora de către instanța de fond au fost corect individualizate în raport de disp.art.72 pen. respectiv sunt tineri, valoarea prejudiciului cauzat este mică, iar din referatele de evaluare întocmite de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj rezultă că aceștia ar putea fi reintegrați în societate, dacă ar fi înscriși la cursuri școlare, dacă li s-ar găsi un loc de muncă și dacă ar evita anturajul și locațiile cu potențial risc infracțional.
Recursurile formulate de cei trei inculpați urmează să fie respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că în seara zilei de 17 februarie 2008, aflându-se în localul din mun.C N, cei trei inculpați împreună cu învinuitul și făptuitorul, după săvârșirea unei infracțiuni de furt comisă în incinta localului de către învinuitul în dauna părții vătămate, au exercitat acte de violență asupra părții vătămate pentru păstrarea bunurilor și pentru a-și asigura scăparea, lovituri în urma cărora partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr.de 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpați întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.1 și 2 lit.c, precum și alin.2/1 lit.a pen.
Vinovăția inculpaților a fost dovedită cu certitudine prin ansamblul probelor administrate în cauză, în ciuda poziției constante a celor trei inculpați care pe tot parcursul procesului penal și-au susținut nevinovăția, declarațiile acestora fiind în permanență modificate, și contradictorii, plecând de la a nega mai întâi chiar prezența lor la fața locului, până la a afirma că ei au fost cei agresați de partea vătămată, în condițiile în care sustragerea bunurilor ar fi fost opera făptuitorilor minori, negând în acest context și orice înțelegere frauduloasă între ei.
Cei trei inculpați au negat vehement chiar prezența lor în zona localului, sens în care au fost efectuate recunoașteri din grup la care au participat părțile vătămate, și martorul, fiecare dintre aceștia recunoscându-i pe inculpați ca fiind persoanele care l-au agresat pe partea vătămată.
Declarațiile ulterioare al inculpaților și în sensul că s-au întâlnit întâmplător cu numiții și, apoi că într-adevăr au fost la localul împreună cu persoanele menționate mai sus și cu cel din urmă fiind persoana care a luat bunurile și a aplicat lovituri cu mânerul unui cuțit spre a-și asigura scăparea, au fost ulterior din nou modificate, cei doi recunoscând că au agresat pe partea vătămată, dar numai pentru a se apăra la rândul lor, negând în același timp orice fel de înțelegere cu ceilalți inculpați.
La individualizarea judiciară a pedepselor, potrivit art.72 pen. prima instanță s-a oprit asupra unor pedepse deosebit de mici, reținând în favoarea inculpaților și circumstanțe atenuante, deși criteriile generale la care se referă textul de lege menționat mai sus, nu justifică o atare soluție.
Astfel, gradul de pericol social concret al faptei comise este unul deosebit de ridicat prin prisma modului în care inculpații au acționat, a numărului participanților, a violenței actelor de agresiune, a locului unde această agresiune s-a produs și a urmărilor cauzate.
Pe de altă parte, limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt ridicate, respectiv închisoarea de la 7 la 20 ani, iar din această perspectivă și raportat la împrejurările ce conferă faptei comise un caracter deosebit de grav, aplicarea unor pedepse egale cu limita până la care pedeapsa putea fi coborâtă, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, apare ca fiind total eronată, aceasta, dacă avem în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, care au adoptat o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, încercând fie să arunce întreaga răspundere pe seama făptuitorilor minori, fie să prezinte o stare de fapt contrară realității și care au mai fost condamnați anterior, inculpatul fiind recidivist, iar inculpatul a fost condamnat în timpul minorității, pentru infracțiunea de tentativă de omor, iar în prezent toți cei trei inculpați sunt cercetați într-un alt dosar pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Având în vedere gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpaților, modalitatea de comitere a infracțiunii, numărul participanților, a comportamentului acestora, a locului unde s-a desfășurat agresiunea, a urmărilor produse, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, antecedentele penale ale inculpaților, aplicarea unor pedepse coborâte până la limita maximă posibilă ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților este în afara cadrului procesual și total nejustificată, motive pentru care instanța de apel în mod întemeiat a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj N, și a majorat pedepsele aplicate inculpaților, cu reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora, înlăturând și aspectele de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond referitoare la inculpatul, care a omis să se pronunțe cu privire la restul de pedeapsă rămas de executat de 732 zile din pedeapsa aplicată acestuia, prin sentința penală nr.202 din 18 martie 2005 a Tribunalului Cluj, și cu privire la daunele morale cuvenite părții vătămate, motive pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursurile formulate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr.224/A din 28 august 2008 Tribunalului Cluj, urmează să fie respinse ca nefondate.
În baza art.88 pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, începând cu data de 18.02.2008, la zi.
Potrivit art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 150 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, pentru asistența juridică a inculpatului, care se va suporta din.
Conform art.192 al.2 pr.pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorariu avocațial, iar inculpații și urmează să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, ambii. în C-N, str. - nr.38 jud.C, și fiul lui și, născut la data de 11.03.1983, detinut preventiv in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 224/A 25 august 2008 a Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 18 februarie 2008 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu, pentru inculpatul ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorariu avocațial si pe inculpații si la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
18.12.08/4 EX.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
