Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.76/R/2009
Ședința publică din 4 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Vasile Goja Maria Boer
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 351/A/21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev de art 211 alin 1 și alin 2 lit b alin 21lit c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal și violare de domiciliu prev de art. 192 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal totul cu aplicarea art. 33 lit a și 34 lit b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpatul menține recursul declarat si este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului ridică excepția nulității hotărârii instanței de fond, aceasta fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 341 Cod procedură penală.
Instanța arată că acesta este motiv de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii atacate, hotărârea atacată fiind lovită de nulitate, arătând că s-a produs vătămarea în ceea ce privește pe inculpat deoarece așa cum rezultă din dosar sunt mai multe contradicții iar poziția inculpatului față de probatoriul administrat nu este bine conturată.
Arată că la fond s-a solicitat aplicarea unei pedepse spre minimul special, în apel s-a solicitat diminuarea pedepsei aplicate iar pe fond în fața instanței de fond s-a solicitat achitarea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, apreciază că cele două hotărâri pronunțate sunt legale și temeinice, pedeapsa pronunțată de instanța de fond este pe măsura faptei inculpatului.
Cu privire la problema ridicată de apărătorul inculpatului consideră că este doar o omisiune de consemnare pentru că este imposibil ca după dezbateri să nu i se fi dat cuvântul.
Inculpatul având ultimul cuvânt, depune un memoriu la dosar și arată că nu i s-a dat ultimul cuvânt de către instanță.
Mai arată că este arestat din 3 iulie 2008.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 659/08.10.2009, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice puse în discuție de către reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 334.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei inculpatului prin rechizitoriu în sensul reținerii în plus, și a infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2.pen. precum și a prev. art. 33 lit. a pen.
În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și al. 2 indice 1 lit. c pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 30 septembrie 1986 în C-N, jud. C, de cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, domiciliat în C-N,-, jud. C, posesor CI seria - nr. -, CNP -, la 7 ani închisoare.
În baza art. 192 al. 2.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a - art. 34 lit. b pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate, a fost stabilită pedeapsa cea mai grea - aceea de 7 ani pe care inculpatul o execută în condițiile art. 71 - art. 64 lit. a teza II pen.
În baza art. 350.pr.pen. a fost menținută starea de arest, iar în baza art. 88.pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada prevenției de la 3.07.2008 la zi.
În baza art. 14/346 pr.pen. a fost admisă acțiunea civilă, exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " cu sediul în C-N,-, jud. C, fiind obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1.678,87 lei cu dobânda legală începând din data de 2.07.2008 până la plata integrală.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliată în B,-,. 8, jud. B-N, fără forme legale în C-N,-,. 24, jud. C nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 30 lei.
În baza art. 191 al. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a avansat din.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în seara de 21.06.2008, partea vătămată se afla în interiorul imobilului, situat pe-, imobil de care avea grijă pe timpul cât proprietara, prietenă a victimei, era plecată de acasă.
În jurul orei 23,00, în timp ce se afla în fața calculatorului, partea vătămată a auzit un zgomot suspect provenind din celelalte încăperi ale locuinței și s-a deplasat pentru a vedea ce se întâmplă. În momentul în care victima se afla în cadrul ușii care conducea în hol a fost lovită în zona capului cu o bară metalică. Ca urmare a loviturii, victima a căzut la podea, unde inculpatul i-a mai aplicat încă o lovitură în zona capului cu aceeași bară metalică. Au urmat apoi mai multe lovituri cu respectivă peste mâinile cu care partea vătămată își proteja zona capului. a continuat, inculpatul aplicând victimei mai multe lovituri cu pumnii și palmele în zona feței.
Victima și-a pierdut cunoștința pentru scurtă vreme, iar când și-a revenit, inculpatul i-a cerut pe un ton agresiv să-i dea banii și telefoanele mobile, care se aflau într-o geantă din sufragerie. Inculpatul a târât victima din încăperea în care se aflau până în sufragerie, unde a deșertat conținutul genții acesteia sustrăgând un telefon mobil Nokia 110 i seria - -1/6 și un telefon mobil Samsung - seria - -4/5. După aceasta, inculpatul s-a întors asupra victimei care se afla la podea, a prins în mână șnurul pe care aceasta îl avea legat la gât împreună cu o cruciuliță și i-a cerut pe un ton amenințător să-i dea bijuteriile. Partea vătămată i-a răspuns că nu are bijuterii de valoare, ceea ce l-a făcut pe inculpat să renunțe. Cum victima se afla întinsă pe jos, inculpatul i-a tras în jos pantalonii și chiloții spunând acesteia că vrea să o atingă și că nu vrea să o violeze. Inculpatul și-a așezat mâna în zona intimă a părții vătămate, iar aceasta, instinctiv, l-a împins. Drept răspuns, inculpatul a revenit și a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și palmele peste față. Inculpatul a întrebat apoi victima unde sunt banii din casă, însă aceasta a răspuns că nu cunoaște, întrucât locuința nu-i aparține.
La un moment dat, inculpatul a intrat intr-o altă camera pentru a căuta bunuri de valoare, timp în care victima, profitând de această împrejurare s-a închis într-un antreu luând totodată și telefonul fix fără fir cu ajutorul căruia a anunțat incidentul la numărul de telefon 112. La cca 5 minute la fața locului a sosit un echipaj de poliție, insă inculpatul nu se mai afla în casă.
Victima a fost transportată la spital unde a rămas internată aproximativ 10 zile, iar potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 4513/II/a/157/22.07.2008 al IML Caa vut nevoie de 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite. La data de 5.03.2009, când a fost audiată în instanță partea vătămată nu era complet recuperată și urma un tratament de recuperare a cotului mâinii stângi. Victima nu s-a constituit parte civilă.
După noaptea respectivă, la data de 22.06.2008 în jurul orei 12,00 inculpatul a vândut contra sumei de 300.000 ROL martorului telefonul mobil marca Nokia 1110 i, sustras din geanta victimei, acesta din urmă, la rândul său, vânzând telefonul martorului - vărul său, contra sumei de 350.000 ROL. De la acest din urmă martor, telefonul a fost ridicat de către organele de poliție.
Tot la data de 22.06.2008, inculpatul a schimbat telefonul Samsung sustras din geanta victimei cu un alt telefon aparținând martorului. Acest martor a vândut, la rândul său, telefonul martorului care l-a înstrăinat succesiv numiților și de la care a fost ridicat de către organele de poliție. În declarația de la 104 dos. inst. martorul a declarat că inculpatul i-a spus, ulterior tranzacției, că telefonul provine din furt și că martorul a fost amenințat de către inculpat să declare că ar fi cumpărat telefonul respectiv de la o persoană necunoscută din de pe.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, inculpatul a negat săvârșirea faptei creându-și un alibi în sensul că în noaptea faptei s-ar fi aflat la domiciliu la o petrecere cu membrii familiei sale și că telefoanele mobile sustrase le-ar fi cumpărat din, de la o persoană necunoscută.
Apărarea inculpatului a fost infirmată tocmai de declarația din cursul urmăririi penale a mamei acestuia care nu confirmă alibiul, ci dimpotrivă declară că la data de 21.06.2008, inculpatul a plecat de acasă in jurul orei 21,00 întorcându-se abia în cursul nopții. Nici martorul, care locuiește în aceeași casă cu inculpatul, nu a confirmat alibiul acestuia arătând că în noaptea de 21 spre 22.06.2008 nu știe să fi avut loc vreo petrecere la domiciliul inculpatului, petrecere organizată cu ocazia zilei de naștere numitului, fratele inculpatului (72,73 dos. inst.).
Și apărarea inculpatului în sensul că ar fi cumpărat respectivele telefoane din a fost înlăturată de întreg probatoriul testimonial și, în special, de declarațiile martorilor și cărora li s-a spus, respectiv l-au auzit pe inculpat susținând că telefonul mobil Samsung a fost sustras. În legătură cu acest telefon mobil, în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat textual că nu l-a văzut niciodată, însă ulterior, în cursul judecății, l-a inclus în scenariul mincinos prezentat anterior.
Deși partea vătămată a arătat că nu este în măsură să-l recunoască pe inculpat descrierea acesteia cu privire la statura inculpatului - in jur de 1,60 au condus instanța la întărirea convingerii vinovăției inculpatului pentru fapta în speță.
În plus, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat a rezultat că la întrebările relevante ale cauzei, inculpatul a evidențiat reacții specifice comportamentului simulat (84 ).
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, 2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. c pen. cu aplic. art. 37 lit. pen. Văzând dispozitivul recursului în interesul legii nr. 31/2007 al ICCJ, instanța a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei inculpatului în sensul reținerii, în plus, și a infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2.pen. și a prev. art. 33 lit. a pen.
Starea de recidivă, în privința ambelor infracțiuni, este stabilită în raport de condamnarea de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin SP 640/2006 a Tribunalului Cluj, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, din executarea căreia inculpatul, care a fost arestat la data de 12 iunie 2006 fost eliberat la 15 iunie 2007.
La individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal și în acest context de poziția nesincera a acestuia, de gradul sporit de pericol social al faptei săvârșite (care reiese din exercitarea unor violențe deosebite), de antecedența penală care atrage starea de recidivă postexecutorie, de lipsa de umanitate de care inculpatul a dat dovadă în legătură cu victima.
Pentru aceste considerente, instanța de fond, a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii rezultante în durata de 7 ani, s-a dispus menținerea stării de arest și deducerea perioadei prevenției.
Sub aspectul laturii civile, in temeiul art. 14 Cpp rap. la art. 346 Cpp, instanța de fond a admis integral acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgență și a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. e pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 30 lei obținută în urma vânzării unuia din telefoanele sustrase prin violență, iar în baza art.191 al.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 800 lei.
Împotriva sentinței penale nr.659/08 octombrie 2009, pronunțată în dosarul unic nr- al Judecătoriei Cluj -N, a formulat apel inculpatul, acesta fiind înregistrat la Judecătoria Cluj -N, la data de 15 octombrie 2009, prin care s-a învederat faptul că motivele se vor prezenta în fața instanței după remiterea dosarului.
În motivarea apelului declarat, inculpatul a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii primei instanțe și rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună micșorarea pedepsei ce i-a fost aplicată de către prima instanță, întrucât în opinia sa aceasta este prea mare și dorește să se reintegreze mai repede în societate, având în vedere că mama sa este bolnavă, iar fapta ce i se impută că ar fi comis-o nu a fost săvârșită de acesta. Inculpatul apelant a mai învederat faptul că în opinia sa întreg materialul probator administrat la instanța de fond, este insuficient pentru dovedirea vinovăției sale.
Tribunalul a constatat că apelul declarat de către inculpatul a fost promovat în termenul de 10 zile prevăzut de art.363 alin.1 pr.pen. termen ce a curs pentru acesta care a fost prezent la dezbaterea judiciară a fondului cauzei dar fiind în stare de arest preventiv, în conformitate cu prevederile art.363 alin.3 pr.pen. de la comunicare.
Prin decizia penală nr. 351/A/21.12.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, în temeiul art.379 pct.1 lit."b" pr.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 septembrie 1986 în municipiul C-N, jud. C, de cetățenie română, studii: 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în municipiul C-N,-, jud. C, CNP: -, recidivist, în prezent arestat în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr.659/08.10.2009, pronunțată în dosarul unic nr- al Judecătoriei Cluj -
În temeiul art.350 pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și, în temeiul art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa finală aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din data de 03 iulie 2008 la zi.
În temeiul art.189 pr.pen. s-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, onorariu suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și avansat în favoarea Baroului de Avocați C, av. pentru acordarea asistenței juridice inculpatului în apel.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat inculpatul apelant să plătească suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului în care este inclus și onorariul avocațial din oficiu în sumă de 200 lei.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul a reținut că Judecătoria Cluj -N a administrat probatoriul necesar aflării adevărului și justei soluționări a cauzei pronunțând o soluție temeinică și legală sub toate aspectele, atât din punct de vedere a laturii penale, cât și din punct de vedere al laturii civile.
Astfel, Tribunalul a apreciat că Judecătoria a realizat o analiză solidă, a întregului ansamblu probator existent în cauză reținând o stare de fapt conformă cu realitatea și, în mod just, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, și a concluzionat că în drept, faptele inculpatului prezintă toate acele trăsături tipice și esențiale specifice elementelor obiective și subiective atât ale infracțiunii de tâlhărie, incriminată de art. 211 alin.1,2 lit. b, alin.2 ind.1 lit. c pen. cu aplic. art.37 lit. b pen. și respectiv de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2.pen. totul cu incidența prev. art.33 lit. a pen.
Potrivit art.345 alin.1 pr.pen. asupra învinuirii aduse inculpatului instanța hotărăște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, iar conform dispozițiilor art.345 alin.2 din același cod, se precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
În raport cu dispozițiile art.62, art.63 pr.pen. cu referire la art.1, art.200, art.289 pr.pen. hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
Astfel, prima instanță a administrat un vast probatoriu, reținându-se vinovăția inculpatului ca fiind cu certitudine dovedită, nici una dintre probele aflate la dosarul cauzei nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect, neputându-i-se imputa de nicio manieră o eventuală corelare defectuoasă a mijloacelor de probă administrate în cauză sau acordarea unei valori probatorii mai mari unor probe în detrimentul altora, dispozițiile art.63 alin.2 pr.pen. fiind aplicate în mod corespunzător. Instanța de fond a motivat detaliat atât admiterea cât și respingerea fiecărei probe administrate, din analiza lor coroborată reieșind că, în prezenta cauză, vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, nici una dintre probele aflate la dosarul cauzei nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect. Așadar, în cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.
Conform dispozițiilor art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de persoana inculpatului.
Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanța de judecată și se materializează prin stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită în funcție de gradul concret de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea.
Examinând întreg materialul probator, Tribunalul a constatat că au fost administrate toate probele utile cauzei, atât în scopul stabilirii situației de fapt, cât și în apărarea inculpatului, pentru circumstanțierea corectă a elementelor de individualizare a inculpatului, probe ce au fundamentat concluziile instanței de fond și au permis o dozare corectă a sancțiunii, efectuându-se o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.72 pen. De asemenea, prima instanță a efectuat în mod corect și judicios în ceea ce privește starea de recidivă, stabilită în raport de condamnarea de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sen.pen. nr.640/2006 a Tribunalului Cluj, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, din executarea căreia inculpatul, care a fost arestat la data de 12 iunie 2006 fost eliberat condiționat la data de 15 iunie 2007, precum și operațiunile de contopire în temeiul art.34 lit."b" pen. pentru infracțiunile concurente, inculpatul executând-o pe cea mai grea.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definit de legiuitor în cuprinsul art.52 pen. trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Prin urmare, este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acestuia revenind instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, precum și durata și modalitatea de executare a sancțiunii pe de altă parte.
În menirea ei, pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative. Scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei legiuitorul urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.
În ceea ce privește criticile inculpatului apelant că nu el ar fi comis faptele ce i se impută și că ar fi fost agresat fizic de către organele de cercetare penală nu pot fi reținute de către instanța de control judiciar atât timp cât acesta nu a adus nici o probă în acest sens și, nu în ultimul rând faptul că singurul motiv al apelului promovat de inculpat ce a fost invocat se referă la cuantumul pedepsei care a fost apreciat de inculpat ca fiind prea mare.
Astfel, apărarea inculpatului în sensul că acesta nu ar fi comis faptele tribunalul a reținut că instanța de fond în mod corect a concluzionat că deși în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății inculpatul a negat săvârșirea faptelor creându-și un alibi în sensul că în noaptea faptei s-ar fi aflat la domiciliu la o petrecere cu membrii familiei sale și că telefoanele mobile sustrase le-ar fi cumpărat din, de la o persoană necunoscută, însă întreaga apărare a inculpatului a fost infirmată tocmai de declarația din cursul urmăririi penale a mamei acestuia care nu confirmă alibiul, ci dimpotrivă declară că la data de 21.06.2008 inculpatul a plecat de acasă in jurul orei 21,00 întorcându-se abia în cursul nopții, iar martorul, care locuiește în aceeași casă cu inculpatul, de asemenea nu a confirmat alibiul acestuia arătând că în noaptea de 21 spre 22.06.2008 nu știe să fi avut loc vreo petrecere la domiciliul inculpatului, petrecere organizată cu ocazia zilei de naștere a numitului, fratele inculpatului.
De asemenea, și apărarea inculpatului cum că ar fi cumpărat respectivele telefoane din a fost înlăturată de întreg probatoriul testimonial judicios administrat de către prima instanță și, în mod special, de declarațiile martorilor: și cărora li s-a spus, respectiv l-au auzit pe inculpat susținând că telefonul mobil Samsung a fost sustras.
În fine, un ultim aspect cu privire la faptul că inculpatul apelant nu a comis faptele ce i se impută este total infirmată și de către concluziile raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat care au evidențiat fără echivoc faptul că la întrebările relevante ale cauzei inculpatul a evidențiat reacții specifice comportamentului simulat.
Pentru aceste considerente si cele arătate în sentința atacată, instanța de apel nu a pus sub semnul întrebării existența infracțiunilor de tâlhărie, incriminată de art. 211 alin.1,2 lit. b, alin. 2 indice 1 lit. c pen. cu aplic. art. 37 lit. pen. și respectiv de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2.pen. totul cu incidența prev. art. 33 lit. a pen. și vinovăția inculpatului, iar în ceea ce privește pedeapsa finală care a fost aplicată, aceasta corespunde gradului de pericol social concret al faptelor și persoanei inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond, constatând întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 civ. a admis practic numai pretențiile civile formulate și dovedite de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " cu titlu de despăgubirile civile (daune materiale) în sumă de 1.678,87 lei cu dobânda legală începând din data de 2.07.2008 până la plata integrală, iar cu privire la partea vătămată în mod corect a constatat că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză, motiv pentru care, în baza art.118 lit. e pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 30 lei reprezentând echivalentul pecuniar al bunului sustras de inculpat și nerestituit.
Apreciind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, starea de fapt fiind confirmată de probele de la dosar, încadrarea în drept și individualizarea pedepselor fiind corecte, iar latura civilă fiind judicios și temeinic analizată Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit."b" pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.659/08 octombrie 2009 pronunțată în dosarul unic nr- al Judecătoriei Cluj -
În temeiul art.350 pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și în temeiul art.88 pen. a fost dedusă din pedeapsa finală aplicată acestuia durata reținerii și a arestului preventiv din data de 03 iulie 2008 la zi.
Întrucât inculpatului apelant i s-a asigurat asistența juridică din oficiu beneficiind în acest sens de serviciile unui avocat, Tribunalul, în temeiul art.189 pr.pen. a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, onorariu suportată din fondul Ministerului Justiției și avansată în favoarea Baroului de Avocați C, av..
Având în vedere că inculpatul apelant a fost găsit în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 pr.pen. Tribunalul l-a obligat pe acesta să plătească suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului în care s-a inclus și onorariul avocațial din oficiu în sumă de 200 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, precizând că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate, fiind încălcate dispozițiile art. 341.proc.pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut în mod corect că, în data de 21 iunie 2008, pe timp de noapte, inculpatul a pătruns fără drept în imobilul situat în C-N,-, și, prin violență, a deposedat-o pe partea vătămată, de un telefon mobil cauzându-i vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale. În sarcina inculpatului au fost reținute ca urmare a schimbării încadrării juridice dată faptei săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21lit. c pen. precum și violare de domiciliu prevăzut de art. 192 alin. 2.pen. infracțiuni săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. b pen. inculpatul fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 640/10.11.2006 a Tribunalului Cluj, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la 15.06.2007 cu un rest de pedeapsă de 179 zile de închisoare.
Deși inculpatul a negat săvârșirea faptei invocând faptul că în noaptea în care se reține că s-a comis fapta se găsea la domiciliu și că telefoanele mobile le-ar fi cumpărat din de la o persoană necunoscută, aceste apărări sunt infirmate de probele administrate în cauză, respectiv de depozițiile martorilor și, de declarația din cursul urmăririi penale formulată de mama inculpatului, precum și de declarația martorului și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat din care au rezultat reacții specifice comportamentului simulat.
Soluția pronunțată de instanța de fond și confirmată de instanța de apel este legală și temeinică și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei.
În ceea ce privește excepția nulității hotărârii instanței de fond invocată de inculpat, prin apărătorul său, Curtea reține următoarele:
Din examinarea încheierii instanței de fond din 01.10.2009, când a avut dezbaterea pe fond a cauzei, rezultă că inculpatul prezent în instanță în stare de arest preventiv a fost asistat de apărătorul desemnat din oficiu, apărător care a pus concluzii în cauză. Din cuprinsul acestei încheieri nu rezultă însă că inculpatului i s-a acordat ultimul cuvânt, astfel cum prevăd dispozițiile art. 341.proc.pen.
Potrivit dispozițiile art. 341.proc.pen. în cazul în care inculpatul a fost asistat de apărător și acesta a avut cuvântul la dezbateri, înainte de închiderea ședinței de judecată trebuie să fie ascultat și inculpatul în legătură cu învinuirea ce i se aduce, iar în timpul în care acesta are cuvântul personal nu i se pot pune întrebări pentru a nu fi perturbat în apărarea sa. Dacă inculpatul a formulat cereri noi pentru administrarea de probe găsite de instanță esențiale pentru justa soluționare a cauzei, se reia cercetarea judecătorească după care vor urma din nou dezbaterile judiciare.
Neacordarea ultimului cuvânt personal inculpatului este sancționată cu nulitatea relativă, întrucât aceste dispoziții nu sunt enumerate printre cele prevăzute de art. 197 alin. 2.proc.pen. Astfel, inculpatul, deși a atacat cu apel hotărârea instanței de fond, nu a invocat acest aspect și în fața instanței de apel, instanță în fața căreia, în virtutea efectului devolutiv, avea posibilitatea de a-și propune probe în apărare. Inculpatul nu a solicitat administrarea de probe nici prin motivele de apel și nici cu ocazia ultimului cuvânt care i s-a acordat în apel, după dezbaterea pe fond a apelului său. În consecință, inculpatul nu a făcut dovada vreunei vătămări care să-i fi fost produsă prin neacordarea ultimului cuvânt în fața instanței de fond.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că având în vedere dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. recursul declarat în cauză de inculpat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu data de 03.07.2008 la zi.
În temeiul art. 188 și art. 192 alin. 2.proc.pen. se va stabili onorariu avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 30.09.1986, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 351/A din 21 decembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 03.07.2008 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.MB/dact.MM
4ex./12.02.2010
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Vasile Goja Maria Boer
