Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 79/
Ședința publică din 08 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul ( fiul lui și -, ns. la 14.03.1986 în H, județul C, domiciliat în T, str. -, -.6,.4, județul G, CNP -), în prezent deținut în Penitenciarul Galați, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 Cod penal, împotriva deciziei penale nr.455 din 2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.41 din 05.03.2008 eliberată de Baroul Galați, lipsă fiind inculpatul intimat, intimatul - parte vătămată și reprezentanții legali ai părții vătămate -,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul recurent arată că a fost arestat la data de 24.04.2008.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale 455/2007 și a sentinței penale nr.400 din același an a Judecătoriei Tecuci, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. Pedeapsa rezultantă este compusă din pedeapsa de 2 ani aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie și revocarea suspendării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1087/2005 a Judecătoriei Tecuci.
în pledoaria sa de la faptul că inculpatul este un tânăr care este bolnav și ale cărei afecțiuni sunt deosebit de greu de explicat atunci când un om bolnav are de a face cu un om sănătos și când îl avem printre noi, atât mai mult cu cât el încearcă să desfășoare o activitate utilă în familia lui.
Și prima faptă pentru care a fost condamnat inculpatul este o faptă, ar spune, minoră. Acesta a luat un motoscuter, s-a plimbat cu el de la un vecin, s-a constatat că este furt și a fost condamnat la un 1 și 2 luni cu suspendare.
Fapta din prezenta cauză este o faptă de tâlhărie și, studiind dosarul și-a dat seama că desfășurarea adevărată a infracțiunii a descris- partea vătămată care spune că într-una din zile, aflându-se lângă un chioșc la Liceul din T s-a întâlnit cu inculpatul, față de care avea o datorie bănească, recunoscută de partea vătămată și spusă în fața autorităților de către.
Partea vătămată a declarat că prin apropiere se afla și inculpatul, care a auzit discuția dintre el și inculpat, motiv pentru care susține că între cei doi inculpați nu a existat o înțelegere la săvârșirea faptei. Apare, aude discuția, intervine, îi răsucește mâna părții vătămate, îi i-a ceasul, i- l dă înapoi și spune să i-l dea lui, care i-l va da înapoi când îi va restitui datoria. Nu a fost o înțelegere prealabilă între cei doi inculpați, nu a existat o dorință de a-l determina prin violență, prin prezența celor doi, prin violență fizică sau chiar verbală, pe partea vătămată, să îi dea ceasul inculpatului.
Se motivează într-adevăr în decizia penală și în sentință, că de fapt prezența celor doi a determinat această stare emoțională a părții vătămate care a mers acasă și a spus părinților, bunicilor, Aceștia au anunțat poliția pentru că s-a întâmplat un fapt pe care ei l-au considerat, nu știe, minor sau mai puțin minor sau periculos, au sesizat poliția că îi lipsește ceasul fiului lor și că cel care îl are în posesie este. Dar, de aici, până la a constata că a participat cu bună știință, cu intenție la această infracțiune, de a-l deposeda pe partea vătămată de ceas, și de a i-l lua pentru datoria pe care a avut-o, este o mare diferență.
A lecturat cu atenție ceea ce a expus mai sus, respectiv această declarație a părții vătămate, aflată la fila 65 instanței de fond. Nu crede că o astfel de faptă petrecută între doi tineri, - pentru că nu îl pune pe celălalt inculpat la socoteală -, poate îmbrăca elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și că a existat intenția din partea inculpatului, de a-l determina prin violență să-și plătească datoria prin smulgerea ceasului sau prin luarea ceasului. Este descrisă această faptă cu lux de amănunte, atât în declarația despre care a făcut vorbire, dar și în declarația inculpatului.
Inculpatul este în stare de arest, acesta mai are trecută în cazier o pedeapsă de 1 an și 2 luni la care a făcut în mare vorbire, pentru că, fiind arestat, nu a mai putut lua legătura cu el, având probleme personale de sănătate și nu s-a putut întâlni nici cu părinții lui, dar sunt foarte multe documente medicale care atestă starea de sănătate mentală a inculpatului, dar și înscrisuri care arată că faptei, așa cum a fost săvârșită, îi lipsește un element constitutiv, un element de bază al infracțiunii de tâlhărie, și anume, intenția. Nu există nici o dovadă care să arate că anterior între celălalt inculpat și, a existat o astfel de înțelegere, de a merge să-l forțeze pe, într-o anumită manieră, pentru a-i da banii. Cei doi tineri purtau o discuție oarecare, despre o anumită datorie.
Pedeapsa de 2 ani, la prima vedere, pentru infracțiunea de tâlhărie, s-ar putea spune că nu este foarte mare, dar față de modul de desfășurare a faptelor și pentru intenția efectivă, nici nu ar trebui să existe.
Având în vedere cele susținute și documentele depuse la dosar, declarația părții vătămate cât și a inculpatului, care solicită a fi coroborată cu cea a părții vătămate, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a în ref. la lit.10 d Cod pr.penală. Desigur că s-ar putea face discuții juridice, că s-ar putea spune că din punctul de vedere al inculpatului, fapta nici nu ar exista, pentru că el nu a forțat în nici un fel partea vătămată, astfel că s-ar putea aplica și disp.art.10 lit. a Cod pr.penală, dar crede că, participant fiind la acel moment la locul faptei, intenția este cea care lipsește acestei infracțiuni.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază recursul declarat de inculpat în prezenta cauză ca fiind vădit nefondat. În ceea ce privește vinovăția acestuia, urmează a se constata că în mod corect a fost avută în vedere declarația părții vătămate cu detaliile cuprinse în aceasta, în faza de urmărire penală, au fost avute în vedere declarațiile inculpaților și nu trebuie ignorată declarația inițială a inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii în modalitatea descrisă în rechizitoriu, în declarația olografă și a fost de asemenea avută în vedere declarația martorului care a precizat că în fața sa, inculpatul s-a că a lovit partea vătămată și apoi i-a luat ceasul, ca urmare a agresiunii inițiale.
Este cert în acest context că a existat intenția de săvârșire a infracțiunii, iar în ceea ce privește existența înțelegerii cu celălalt inculpat, urmează a se constata că nu există nici o dispoziție legală care să solicite existența unei înțelegeri anterioare. Din modalitatea în care s-a derulat incidentul, este vădită cel puțin existența unei înțelegeri spontane, concretizată la momentul săvârșirii faptei în activitatea desfășurată împreună de către cei doi inculpați și de aceea, în mod corect s-a reținut această împrejurare care s-a concretizat de altfel și în încadrarea juridică a infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei, acesta se remarcă a fi unul redus, au fost avute în vedere circumstanțe atenuante și a fost avută în vedere de asemenea și împrejurarea că, fiind recidivist, inculpatul ar fi trebuit să cunoască care sunt consecințele comiterii unei noi fapte în termenul de încercare al pedepsei anterioare. Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.400/12.07.2007 a Judecătoriei Tecucia fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1,2 lit. și alin.21lit.a pen. cu aplicarea art.37 lit. pen. și cu aplicarea art.74 alin.2 pen. si art.76 lit.b pen.
În baza disp.art.83 pr.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1087/31.10.2005 a Judecătoriei Tecuci și s-a dispus ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
S-au aplicat disp. 71 și art.64 lit.a,b,c pen.
Prin aceeași hotărâre a fost condamnat și inculpatul.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Partea vătămată avea o datorie bănească la inculpatul - și în ziua de 09.11.2006 cei doi inculpați s-au întâlnit cu partea vătămată.
Inculpatul i-a răsucit mâinile la spate părții vătămate, i-a dat o palmă,după care inculpatul - i-a luat ceasul de la mână.
Chiar dacă declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, prin modul cum au acționat cei doi inculpați și agresiunea fizică îndreptată împotriva părții vătămate a fost de natură a-i înfrânge împotrivirea la deposedarea sa.
Dacă partea vătămată nu ar fi fost speriată, așa cum susține inculpatul, aceasta nu ar mai fi sesizat organele de poliție.
În nici un caz nu se poate reține că partea vătămată ar fi dat de bunăvoie ceasul inculpatului, în contul datoriei, din moment ce deposedarea victimei s-a făcut prin mijloace violente, iar inculpatul a acționat în scopul însușirii pe nedrept, în condiții ilicite, a bunului.
Împrejurarea că partea vătămată datora inculpatului o sumă de bani, nu prezintă relevanță deoarece nu poate înlătura caracterul nedrept, arbitrar al deposedării și nu poate duce la concluzia că inculpatul nu a avut intenția să sustragă bunul. Pretențiile sale bănești puteau fi realizate pe căi legale.
Față de cele mai sus expuse nu a putut fi luată în considerare apărarea inculpatului - de a fi achitat în baza art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.d
C.P.P.Vinovăția inculpaților a fost stabilită și probată în cauză cu plângerea și declarația părții vătămate,declarațiile martorilor și -,coroborate cu declarațiile inculpaților date în fața organelor de cercetare penală.
In drept, fapta inculpaților și - de a sustrage prin violență, de la partea vătămată un ceas în valoare de 500 lei,faptă comisă în loc public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.2 ind.1 lit.a
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate.
În motivarea apelului, inculpatul a susținut că partea vătămată i-a înmânat ceasul de bună voie,și nu a avut nici un moment intenția să o lovească.
Prin decizia penală nr.455/2.11.2007 a Tribunalului Galația fost respins apelul declarat de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, stabilind în mod judicios vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunii de tâlhărie.
În acest sens, au fost avute în vedere plângerea si declarațiile părții vătămate, procesul verbal de depistare a inculpatului asupra căreia a fost găsit ceasul marca "" aparținând părții vătămate, declarațiile martorilor si -, procesul verbal de restituire a bunului către partea vătămată, declarațiile date de si în faza actelor premergătoare.
Inculpații nu au mai fost audiați în faza de urmărire penală întrucât au plecat din țară.
În faza cercetării judecătorești a fost audiat doar inculpatul care a revenit asupra declarației anterioare susținând că, în timp ce stătea de vorbă cu partea vătămată, a apărut inculpatul care i-a răsucit mâinile la spate părții vătămate și i-a dat o palmă, după care i-a luat ceasul de la mână. A mai arătat că inculpatul, deși nu cunoștea că partea vătămată îi datorează bani, i-a cerut acesteia să-i dea banii și după ce i-a luat ceasul i l-a dat lui.
În cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul a revenit arătând că ceasul i-a fost dat de partea vătămată căreia i-a spus să facă rost de bani, după care îi va restitui ceasul.
În mod corect prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului.Declarațiile acestuia sunt contradictorii și nu se coroborează cu fapte sau împrejurări rezultând din ansamblul probelor administrate în cauză. Dimpotrivă, susținerile inculpatului sunt infirmate de plângerea și declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile date inițial de inculpați.
Din probele mai sus indicate rezultă că în ziua de 09.11.2006, inculpații și s-au deplasat la liceul la care studia partea vătămată pentru ca inculpatul să recupereze o sumă de bani pe care partea vătămată i-o datora.
Întrucât partea vătămată nu i-a dat banii, inculpatul i-a răsucit mâna și a lovit-o pe aceasta peste față, timp în care inculpatul i-a sustras ceasul de la mână.
Fapta astfel descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit. și alin.21lit.a pen.
S-a considerat că instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor prev. de art.72 pen. ținând cont de dispozițiile părții generale a Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de valoarea redusă a prejudiciului cauzat ce a fost recuperat, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpatului.
Totodată, în mod corect s-a făcut aplicarea disp.art.83 pen. având în vedere că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1087/31.10.2005 a Judecătoriei Tecuci.
Față de incidența dispozițiilor art.83 pen. și modalitatea de executare a pedepsei a fost în mod judicios aleasă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că nu a avut intenția de aod eposeda pe partea vătămată prin violență de acel ceas, motiv pentru care a solicitat achitarea conf.art.11 pct.2 lit. a în ref. la art.10 lit.d Cod pr. penală.
A mai susținut inculpatul că în speță s-ar putea aplica și disp.art.10 lit.a Cod pr.penală.
Recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta.
Trebuie precizat pentru început că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului pe baza unei analize complete a materialului probator.
De asemenea, instanța de apel a analizat în mod detaliat motivele de apel vizând nelegalitatea hotărârii primei instanțe.
. punctul de vedere al instanțelor anterioare,în sensul că nu se impunea achitarea inculpatului, nefiind incidente prev.art.10 lit.d Cod pr.penală și cu atât mai puțin cele ale art.10 lit.a Cod pr.penală.
Trebuie făcută precizarea că inculpatul a invocat incidența disp.art.10 lit.a Cod pr.penală ( fapta nu există ) pentru prima oară în recurs, constatându-se că la instanța de fond a solicitat achitarea conf.art.10 lit.d Cod pr.penală, iar în apel a solicitat achitarea conf.art.10 lit.c Cod pr.penală.
Din analiza situației de fapt, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că fapta pentru care inculpatul este judecat există în materialitatea sa și a fost comisă cu vinovăție de către acesta.
Se reține astfel că, la data de 9.11.2006, inculpatul și s-au deplasat la liceul unde studia partea vătămată, pentru a-i solicita o sumă de bani pe care o datora inculpatului.
Întrucât partea vătămată nu i-a dat banii, inculpatul i-a răsucit mâna la spate și a lovit-o peste față, timp în care inculpatul i-a sustras ceasul de la mână.
Contrar susținerilor inculpatului, fapta astfel descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal.
părții vătămate de acel ceas s-a realizat prin exercitare de violențe, ambii inculpați intenționând și urmărind producerea rezultatului socialmente periculos, sancționat de textul legal ce incriminează infracțiunea de tâlhărie.
Susținerea inculpatului în sensul că nu a avut intenția să o deposedeze pe nedrept pe partea vătămată,în timpul în care se exercitau violențe asupra acesteia de către celălalt inculpat nu are fundament probator, fiind contrazisă de probele administrate în cauză.
Împrejurarea că partea vătămată avea o datorie față de inculpat, iar fapta a fost comisă pentru aod etermina să achite acea datorie nu poate conduce la concluzia lipsei intenției.
Legiuitorul a înțeles să incrimineze comportamentele antisociale, cu urmări grave asupra persoanelor vătămate, nefiind acceptată ideea că orice persoană își poate face singură dreptate,chiar și prin încălcarea dispozițiilor legale din Codul penal.
Față de cele de mai sus, considerăm că nu se impune achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit. a în ref. la art.10 lit. a Cod pr. penală și nici conform art.11 pct.2 lit. a în ref. la art.10 lit.d Cod pr. penală.
Considerăm însă că recursul inculpatului este fondat sub aspectul netemeiniciei cuantumului pedepsei aplicate, fiind incidente disp.art.3859pct. 14 Cod pr.penală.
Astfel, față de gradul concret de pericol social al faptei comise, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii - așa cum au fost arătate mai sus -, față de urmarea produsă și de valoarea redusă a prejudiciului cauzat ( prejudiciu acoperit în cursul urmăririi penale), având în vedere și atitudinea inculpatului, care este tânăr, a avut o atitudine parțial sinceră, considerăm că se impunea reducerea pedepsi până la limita minimului general, raportat la prevederile art.76 lit.b Cod penal.
Față de cele de mai sus, având în vedere și disp.art.52 Cod penal, considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an închisoare.
Față de cele de mai sus, se va admite recursul declarat de inculpatul.
Se va casa decizia penală nr. 455/A/02.11.2007 a Tribunalului Galați și în parte sentința penală nr. 400/12.07.2007 a Judecătoriei Tecuci și în rejudecare:
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
Conform art. 83 Cod penal, se va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare din sentința penală nr. 1087/2005 a Judecătoriei Tecuci și se va dispune să execute în final o pedeapsă totală de 2 ani și 2 luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Conform art.192 alin.3 Cod pr.penală,cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului și apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și -, ns. la 14.03.1986 în H, județul C, domiciliat în T, str. -, -.6,.4, județul G, CNP -), în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva deciziei penale nr.455 din 2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- ( sentința penală nr. 400/12.07.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-) și în consecință:
Casează în totalitate decizia penală nr. 455/A/02.11.2007 a Tribunalului Galați și în parte sentința penală nr. 400/12.07.2007 a Judecătoriei Tecuci și în rejudecare:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 alin. 2 și art. 76 lit. b Cod penal, dedusă judecății în prezenta cauză, de la 2 (doi) ani închisoare la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, dispune ca pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1087/31.10.2005 a Judecătoriei Tecuci, să fie executată separat de pedeapsa de 1 (un) an închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în total inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs și a apelului rămân în sarcina statului.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu la judecarea cauzei în apel, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 08.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./19.05.2008
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
