Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia penală nr.81/R Dosar nr.-
Ședința publică din data de. - 05 Februarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Filip judecător
- - - - judecător
- - C - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor promovate de către inculpații și, împotriva Deciziei penale nr.57/A din data de 9 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov - Secția penală în dosarul nr.-, având ca obiect "tâlhărie (art.211 Cod penal)".
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, asistat de avocat ales și de avocat din oficiu și recurentul inculpat, asistat de avocat ales și de avocat din oficiu.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită a se constata că au încetat delegațiile de reprezentare din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Reprezentanții părților prezente arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat. Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat ales pentru recurenții inculpați și solicită admiterea recursurilor astfel cum a au fost formulate de aceștia, subliniind că în ceea ce îl privește pe inculpatul, în mod greșit s-a individualizat pedeapsa, fiind corectă soluția instanței de la fond, iar în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat, subliniază că în mod greșit s-a reținut o altă stare de fapt, acesta nerecunoscând participarea la săvârșirea faptei, împrejurare față decare solicită achitarea acestuia în temeiul prevederilor art.10 pct.2 lit.b coroborate cu art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondate a recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă fără dubiu vinovăția ambilor inculpați, instanța de apel procedând corect la stabilirea și individualizarea pedepselor.
De asemenea, apreciază că în mod corect s-a stabilit ca și modalitate de executare a pedepsei în stare de detenție.
Având ultimul cuvântul, recurentul inculpat achiesează la concluziile apărătorului ales, solicitând a se reține că nu a participat la săvârșirea vreunei fapte și că are în întreținere doi copii minori, iar recurentul inculpat personal solicită ca modalitate de executare, suspendarea executării.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin Sentința penală nr.652/2009 a Judecătoriei Brașov, pornindu-se de la consensul neechivoc al inculpaților, de la aspectul că ei au cooperat, acționat concomitent în scopul atingerii aceleiași finalități, de la împrejurarea că există coautorat și atunci când unii dintre participanți au contribuit direct numai la realizarea actelor de violență sau amenințare, iar alții numai la sustragerea bunurilor, câtă vreme prin săvârșirea oricăreia dintre aceste activități se realizează în parte latura subiectivă a infracțiunii, s-au dispus următoarele:
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor:
- pentru inculpatul din art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal în art.26 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal (parte vătămată ) și art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal (parte vătămată );
- pentru inculpatul din art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal și art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal în art.26 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal (parte vătămată ) și art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal (parte vătămată ).
În baza art.26 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu art.74 alin.1 lit.a, alin.2 Cod penal, art.76 lit.b Cod penal, a condamnai pe inculpatul, la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, față de partea vătămată.
În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu art.74 alin.1 lit.a, alin.2 Cod penal, art.76 lit.b Cod penal, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, a dispus că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II a, b Cod penal.
În baza art.86/1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art.86/3 alin.1 Cod penal, a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a).- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalului Brașov la termenele stabilite de această instituție;
b).- să anunțe în prealabil, către această instituție, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c).- să comunice acestei instituții informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.86/4 Cod penal raportat la art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a hotărât că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv din perioada 05.05.2008- 03.06.2008.
II. În baza art. 26 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.74 alin.2 Cod penal, art.76 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, față de partea vătămată AB.
În baza art.61 Cod penal, a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.1755/2003 a Judecătoriei Brașov și în consecință, a contopit restul rămas neexecutat de 953 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul execută în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal și art.74 alin.2 Cod penal, art.76 lit.b Cod penal, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, față de partea vătămată.
În baza art.61 Cod penal, a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1755/2003 a Judecătoriei Brașov și în consecință, a contopit restul rămas neexecutat de 953 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul execută în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal,a dispus că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
În baza art.357 alin.3 Cod procedură penală, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestul preventiv din perioada 05.05.2008- 10.10.2008.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă la data de 03.12.2008.
În baza art.346 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă și a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 alin.1,2 Cod procedură penală, a obligat inculpații și să plătească fiecare, suma de câte 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în acestea fiind incluse și cheltuielile judiciare reprezentând onorarii apărători oficiu, conform art.189 alin.1 Cod procedură penală.
Referitor la starea de fapt, în fața primei instanțe, partea vătămată a arătat că în data de 04.05.2008, fiind împreună cu și în apropierea benzinăriei din zona Parcului, un grup de trei persoane (din care făceau parte și cei doi inculpați), s-a apropiat, intrând în vorbă cu aceștia; în aceste condiții " a venit spre mine, cerându-mi telefonul mobil, motivând că vrea să vorbească cu mama lui", acesta dându-i telefonul, gândindu-se că poate avea asupra lui un cuțit; cu privire la prietenul său, partea vătămată arată că acesta a fost abordat în mod ironic, celălalt inculpat spunându-i acestuia să scoată telefonul mobil care se observă dintr-un buzunar al pantalonilor; a scos telefonul, care i-a fost smuls din mână; având telefoanele asupra lor, cei doi inculpați s-au îndepărtat, amenințând că dacă vor fi urmăriți sau reclamați, părțile vătămate vor avea probleme.
Partea vătămată a precizat că inculpații, identificați și în fața instanței, au intrat în vorbă inițial întrebându-i cât este ceasul; acesta a arătat totodată că "pentru că am crezut că sunt periculoși, am încercat să îi evităm"; primul care a fost abordat a fost, inculpatul cerându-i telefonul mobil, personal fiind abordat de către inculpatul, care observase telefonul mobil aflat într-un buzunar al pantalonilor; deși i s-a spus inculpatului că nu va funcționa (incompatibilitate cartelă), acesta a smuls aparatul din mâna părții vătămate; împreună, cei doi inculpați cu telefoanele mobile asupra lor, s-au îndepărtat amenințând că "vom avea probleme dacă îi urmărim".
Având în vedere declarațiile părților vătămate și materialul probator administrat în cauză, prima instanță în scopul unei corecte aplicări a legii penale, a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează:
- pentru inculpatul, din art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal în art.26 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal (parte vătămată ) și art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal (parte vătămată ), reținându-se calitatea sa de complice în cazul părții vătămate; ajutând pe inculpatul să păstreze bunul sustras, prin proferarea de amenințări și de autor, în cazul părții vătămate, căruia i-a sustras telefonul mobil, folosind amenințări.
Cu privire la inculpatul, s-a dispus schimbarea de încadrare din art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal și art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal în art.26 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal (parte vătămată ) și art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal (parte vătămată ), având în vedere că acesta are calitatea de autor cu privire la fapta comisă asupra părții vătămate, căruia i-a smuls telefonul din mână și de complice la fapta săvârșită de inculpatul față de partea vătămată, ajutându-l pe acesta să păstreze bunul sustras prin proferarea de amenințări.
În consecință, s-a apreciat că în cazul inculpatului, vinovăția sa este certă, acesta sustrăgând prin atitudinea sa amenințătoare, aptă a înfrânge rezistența părții vătămate, telefonul mobil al acesteia, beneficiind concomitent și de sprijinul moral al inculpatului, recurgând paralel și la amenințări pentru păstrarea telefonului sustras, după care l-a sprijinit la rândul său pe în vederea păstrării de către acesta a telefonului pe care și l-a însușit în aceeași manieră.
Privitor la inculpatul, s-a apreciat că prezumția sa de nevinovăție a fost răsturnată prin probe certe de vinovăție, acesta sustrăgând prin smulgere, dar și prin folosirea violenței psihice, un telefon mobil, beneficiind și de concursul celuilalt inculpat, împreună cu care a recurs la mijloace de anihilare a voinței părții vătămate, ambii deposedând ilicit părțile vătămate cărora le-a insuflat temerea pericolului în care se găseau.
Funcție de coordonatele expuse în cuprinsul art.72 Cod penal, de participația determinabilă incidentă în cauză, forma de vinovăție cu care au acționat inculpații, acțiunile celor doi succedându-se și completându-se în sensul incriminării legale, ambii implicându-se nemijlocit în procesul cauzării directe a rezultatului ilicit, prima instanță a apreciat că relativ la inculpatul o pedeapsă de 3 ani închisoare răspunde pe deplin exigențelor legii penale, în timp ce privitor la inculpatul, care a acționat înlăuntrul unui termen de liberare condiționată, o pedeapsă de 5 ani închisoare poate contribui la reinserția sa socială.
Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, prin Decizia penală nr.57/A/2009, admițând apelul Parchetului, a desființat soluția primei instanțe sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților și, sub aspectul aplicării circumstanțelor atenuante în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați și sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
Rejudecând în aceste limite, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului î două pedepse componente de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal și tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal.
A înlăturat aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a, alin.2 Cod penal, art.76 lit.b Cod penal, pentru săvârșirea celor două infracțiuni reținute mai sus în ceea ce îl privește pe inculpatul și majorează pedepsele aplicate de câte 3 ani, la câte 7 ani pentru fiecare infracțiune săvârșită de inculpatul.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele de 7 ani închisoare aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
A înlăturat dispozițiile art.86/1, art.86/3 Cod penal și art.86/4 Cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul în pedepsele componente de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.1, alin.2 Lit.c și alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și restul rămas neexecutat de 953 zile din pedeapsa de 8 ani, aplicată prin Sentința penală nr.1755/2003 a Judecătoriei Brașov.
A înlăturat aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.2 Cod penal, art.76 lit.b Cod penal pentru săvârșirea celor două infracțiuni reținute mai sus, în ceea ce îl privește pe inculpatul și a majorat pedepsele aplicate de câte 5 ani la câte 8 ani pentru fiecare infracțiune săvârșită de inculpatul.
A contopit restul rămas neexecutat de 953 zile din pedeapsa de 8 ani aplicată prin Sentința penală nr.1755/2003 a Judecătoriei Brașov, cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele de 8 ani închisoare, aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.652/17.04.2009 a Judecătoriei Brașov.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul să plătească statului suma de 420 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, a dispus că restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia, iar suma de 600 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției, ca onorariu pentru apărătorii din oficiu.
Mai exact, s-a subliniat că poziția celor doi inculpați a fost de nerecunoaștere a faptelor săvârșite, nuanțându-le de așa manieră încât rezultă din declarațiile lor că părțile vătămate le-au dat benevol telefoanele mobile în timp ce părțile vătămate susțin că ambii inculpați le-au spus acestora să nu îi urmărească și să nu anunțe poliția pentru că vor avea probleme, iar mai mult aspectul că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, nu era un argument suficient pentru reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante, dată fiind natura și gravitatea faptelor reclamate.
Împotriva acestei soluții, ambii inculpați au promovat recurs, ridicând problema redozării pedepselor aplicate, recursuri ce urmează a fi admise din următoarele considerente:
- ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a legii penale în ceea ce privește reținerea stării de fapt, din materialul probator reieșind legătura de la mijloc la scop între violență și furt, tipul de vinovăție cu care inculpații au acționat, rezultatul produs (scoaterea bunurilor din sfera de stăpânire a părților vătămate), actele lor cu caracter contributiv, ajutorul acordat reciproc în timpul săvârșirii faptelor. pe de o parte la o acțiune de smulgere a unui bun din posesia părții vătămate și întrebuințarea concomitentă și simultană de către ambii participanți a unor violente verbale de natură aoi ntimida, a-i inspira o temere temeinică ("deși i-am spus acestuia că telefonul meu nu va funcționa și în condițiile în care am fost de acord să îi dau telefonul, acesta mi l-a smuls din mână. Imediat după acest gest, inculpatul a introdus telefonul meu în propriul lui buzunar și împreună cu celălalt, ne-a amenințat în sensul că vom avea probleme dacă îi urmărim" - fila 211 dosar fond), iar pe de altă partela o remitere silită a bunuluiefectuată de însuși posesorul său, datorită folosirii mijloacelor specifice tâlhăriei ( "i-am dat telefonul mobil, întrucât m-am gândit că putea avea o armă asupra sa, mai exact un cuțit");
- relativ la întinderea pedepselor aplicate, sesizând că inculpatul poate fi considerat o persoană cu potențial infracțional crescut, că împrejurările enunțate la fond ce pot constitui circumstanțe atenuante, raportate la fapta săvârșită și la persoana inculpaților sunt semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special sau chiar la limita minimă (în ipoteza inculpatului menționat mai sus), ținând cont că impulsul de incorectitudine al inculpatului infractor primar, a fost unul accidental, trecător, el nefiind integrat în grupuri cu atitudini și preocupări infracționale, văzând că ambii inculpați s-au prezentat la termenele stabilite de instanțele de fond și de apel, Curtea apreciază că pedepsele fixate de prima instanță sunt perfect adaptate cazului individual concret, fiind suficiente pentru a le influența inculpaților formarea unor deprinderi noi, corespunzătoare exigențelor societății, a stopa apariția, în privind inculpatului nerecidivist, a unei perseverențe infracționale, a-i modifica, comportamentul celui față de care s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.61 Cod penal, iar acest rezultat să nu fie numai de moment, ci de durată, statornic.
Prin urmare, Curtea casează decizia dată în apel și desființează soluția dată la fond sub aspectul duratei termenului de încercare opozabil inculpatului, făcând aplicațiunea prevederilor art.38515pct.2 lit.a Cod procedură penală, considerând că un termen de încercare de 8 ani are menirea nu numai de a intimida, dar a și reeduca inculpatul, aflându-se permanent sub amenințarea unor consecințe speciale, determinându-l la un autocontrol deosebit în ce privește respectarea legii penale.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.57/A/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul pentru minori și Familie Brașov pe care o casează, desființând și sentința penală nr. 652/2009 a Judecătoriei Brașov sub aspectul duratei termenului de încercare opozabil inculpatului și rejudecând:
Majorează durata termenului de încercare de la 6 ani la 8 ani pentru inculpatul.
Menține restul dispozițiilor din sentința sus-menționată.
În baza art. 3 din protocolul nr. 61573/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, dispune plata către Baroul Brașova sumei de 75 lei, reprezentând 25% din valoarea onorariului ce s-ar fi cuvenit avocatei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.02.2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - - - C
Grefier,
-
Red.:-/05.02.2010
Dact.:-/3 ex./10.02.2010
Jud.apel:- -; -;
Jud.fond:-
Președinte:Manuela FilipJudecători:Manuela Filip, Constantin Epure, Alina Constanța
