Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 83/2008
Ședința ne publică de la 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații minori și împotriva deciziei penale nr.80/A din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat în substituirea avocatei A din oficiu și
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat în substituirea avocatului din oficiu, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, raportat la starea de minoritate a inculpaților.
Reprezentanta parchetului solicită ca în baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală să se declare ședința nepublică.
Apărătoarea din oficiu a inculpaților recurenți de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând, instanța baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală având în vedere starea de minoritate a inculpaților declară ședința nepublică și dispune evacuarea persoanelor din sala de judecată cu excepția acelora care au legătură cu prezenta cauză.
Inculpatul recurent arată că mama sa a luat legătura cu un avocat, însă acesta nu s-a prezentat în instanță și nu dorește să fie asistat de apărător desemnat din oficiu și declară că își rezervă dreptul de a nu da declarație în fața instanței de recurs. Susține că a declarat recurs cu privire la individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată.
Inculpatul recurent arată că este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu, însă nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs. Susține că a declarat recurs cu privire la individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată.
Avocat în substituirea avocatei apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, și în substituirea avocatului apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpați, casarea deciziei atacate și în rejudecarea a se dispune aplicare unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de lege; în subsidiar solicită casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare în baza disp. art. 385/15 pct.2 lit. c cod pr. penală, susținând că instanța de apel nu s- pronunțat asupra cererii privind schimbarea încadrării juridice a faptei.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, apreciind că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt corect stabilite, iar în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei care a fost reținută în sarcina inculpaților.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului în sensul de a se dispune reducerea pedepsei care i-a fost aplicată, apreciind că aceasta este prea Arată că regretă fapta comisă și la pronunțarea hotărârii să se aibă în vedere că a fost minor la data săvârșirii faptei, iar mama sa este bolnavă.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, reducerea pedepsei aplicată și arată că nu și-a dat seama de consecințele faptei comise întrucât a fost minor la data săvârșirii acesteia.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin sentința penală nr. 1560/2007 Judecătoria Devaa condamnat pe inculpații minori:
-, la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1,2 lit. c Cod penal și al. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 74, 76 lit. c Cod penal;
-1 an și 3 luni închisoare complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 74,76 lit. d Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al.1,2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal.
- la:
-2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1,2 lit. c Cod penal și al. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 74, 76 lit. c Cod penal;
-1 an și 5 luni închisoare complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 99 și urm. Cod penal și art. 74,76 lit. d Cod penal.
În baza art. 85 Cod penal, a anulat beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2292 din 18 decembrie 2006 Judecătoriei Deva, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 70/A din 08 februarie 2007 Tribunalului Hunedoara.
A repus în individualitate pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 2292 din 18 decembrie 2006 și nr. 312 din 06 martie 2007 ale Judecătoriei Deva.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, a contopit pedepsele aplicate pe fond cu pedepsele de:
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1,2 lit. c și al. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, art. 74,76 lit. c Cod penal;
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1,2 lit. c și al. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, art. 74,76 lit. c Cod penal, ambele aplicate prin sentința penală nr. 2292 din 18 decembrie 2006 Judecătoriei Deva, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 70/A din 08 februarie 2007 Tribunalului Hunedoara;
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1,2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, art. 74,76 lit. c Cod penal;
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1,2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, art. 74,76 lit. c Cod penal;
-1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, aplicate prin sentința penală nr. 312 din 06 martie 2007 Judecătoriei Deva.
În baza art. 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al.1,2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată în baza mandatului de executare a pedepsei de 2 ani închisoare nr. 361 din 18 2007, emis de Judecătoria Deva în baza sentinței penale nr. 312 din 06 martie 2007, respectiv de la 25 2007 la zi, precum și perioada de timp executată în baza sentinței penale nr. 2292 din 18 decembrie 2006 Judecătoriei Deva, de la 25 octombrie 2006 la 03 aprilie 2007.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 361/2007 din data de 18 2007 și a dispus emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, conform sentinței.-
În baza art. 14, 346 Cod proc. penală, rap. la art. 998, art. 1000 al. 2 Cod civil, a obligat inculpații în solidar dar in solidum și cu părțile resp. civilmente, și prohaska, la plata următoarelor despăgubiri civile:
-100 lei către partea civilă;
-200 lei către partea civilă;
-470 lei către partea civilă;
-120 lei către partea civilă.
A constatat că partea vătămată minoră, prin reprezentant legal, nu a formulat cerere privind constituirea de parte civilă în cauză.
A stabilit în sarcina MJ și în favoarea Baroului HDp lata sumei de 200 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu.
În baza art. 191 al.1,3 Cod proc. penală, a obligat pe inculpatul în solidar cu părțile resp. civilmente și la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 191 al.1,3 Cod proc. penală, a obligat pe inculpatul în solidar cu părțile resp. civilmente și la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 26 2007, în timp ce partea vătămată minoră, de 11 ani, se întorcea de la școală spre locuința acestuia a observat la un moment dat că este urmărită de doi tineri, respectiv de inculpații minori și. În aceste împrejurări, s-a grăbit spre a ajunge cât mai repede la domiciliu și a scăpa, astfel, de cele două persoane care îl urmăreau.
De îndată ce a pătruns în scara blocului, partea vătămată a fost acostată de cei doi inculpați minori, care i-au solicitat să le împrumute telefonul mobil pentru o scurtă perioadă de timp, întrucât propriile lor telefoane nu mai funcționează și trebuie să efectueze de urgență un apel telefonic.
Întrucât a refuzat solicitarea celor doi inculpați, încercând să urce scările spre locuința sa, partea vătămată a fost imobilizată de către inculpatul, care i-a pus mâna pe gură pentru a nu putea striga după ajutor și în același timp i-a sustras telefonul mobil din buzunar.
În tot acest timp, inculpatul s-a asigurat că nimeni nu va intra în scara blocului pentru a observa deposedarea părții vătămate, prin violență, de telefonul mobil.
Imediat după comiterea actului de sustragere, cei doi inculpați s-au deplasat spre domiciliul inculpatului, dar în fața blocului unde acesta locuiește au fost depistați de organele de poliție, fiind găsit asupra inculpatului telefonul mobil sustras.
La sfârșitul lunii iulie 2006, partea vătămată se afla în zona Casei de Cultură din D, unde s-a întâlnit cu cei doi inculpați, pe care îi știa, întrucât a fost coleg de școală cu inculpatul și acesta din urmă i-a cerut bicicleta să se plimbe cu ea.
Întrucât părții vătămate îi era teamă de inculpat, a fost de acord să dea bicicleta să se plimbe și ulterior, după ce i-a fost restituită, inculpatul l-a controlat în buzunare și i-a sustras telefonul mobil.
În ziua de 01 2006, partea vătămată se afla în fața blocului unde locuiește și s-a întâlnit cu inculpatul minor, care sub pretextul că vrea să vadă mai bine lănțișorul din metal alb de la gâtul părții vătămate, i l-a cerut și după ce partea vătămată i l-a dat, l-a luat și a plecat cu el, refuzând restituirea.
La sfârșitul lunii august 2006, partea vătămată a fost acostat de cei doi inculpați minori în zona Magazinului T din D și după ce i-a cerut diverse sume de bani, cuprinse între 1 și 2 lei, l-au urmărit iar inculpatul i-a cerut telefonul mobil iar partea vătămată, de frică, i l-a dat. În același timp, inculpatul a cerut telefonul mobil și martorului, care însă a reușit să fugă fără a-i înmâna telefonul.
În data de 08 octombrie 2006, partea vătămată se afla în zona Casei de Cultură a mun. D, împreună cu mai mulți prieteni și la un moment dat au apărut cei doi inculpați care i-au cerut telefonul și, de teamă, acesta l-a dat.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal, art. 99 și urm. Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 74, 76 Cod penal privind circumstanțele atenuante judiciare.
Împotriva acestei sentințe, parchetul de pe lângă Judecătoria Devaa declarat apel în termen, motivat, susținându-se că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.avându-se în vedere multitudinea faptelor comise de cei doi inculpați și gradul de pericol social al acestora, se impunea aplicarea unui spor de pedeapsă pentru fiecare;
2.în cauză se impune înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal, din moment ce cei doi inculpați erau fără ocupație la data comiterii faptelor;
3.în cazul inculpatului în mod greșit s-.a dedus din pedeapsă timpul executat de la 25 octombrie 2006 la 03 aprilie 2007, întrucât din datele existente la dosar rezultă că acesta a fost arestat preventiv în perioada 25 octombrie 2006-18 ianuarie 2007.
4.instanța de fond a omis să se pronunțe prin dispozitivul sentinței asupra cererii inculpatului preda de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat.
5.aplicarea pedepsei accesorii nu a fost pusă în discuție în contradictoriu.
Prin decizia penală nr. 80/A/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis ca fondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, a desființat în parte sentința penală nr. 1560/2007 și în rejudecare:
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare și a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
A dedus din perioada aplicată inculpatului timpul executat în baza sentinței penale nr. 2292/2006 a Judecătoriei Deva, de la 25 octombrie 2006 la 18 ianuarie 2007 și timpul executat în baza sentinței penale nr. 312/2007 a Judecătoriei Deva de la 25 2007 la 17 martie 2008.
A înlăturat față de inculpații și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit.c pen. în condițiile art. 71.pen.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru a hotărî în acest mod tribunalul a reținut următoarele:
Fapta reținută in sarcina inculpaților, expusă la pct. 1, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al.1,2 lit. c și al. 2/1 lit. a Cod penal, în condițiile în care inculpații intimați au deposedat-o prin violență și amenințări pe partea vătămată de un telefon mobil, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat.
Pedeapsa principală aplicată inculpatului a fost just individualizată, avându-se în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și art. 109 Cod penal, neimpunându-se aplicarea unui spor de pedeapsă, fiind întrunite în cauză cerințele prev. de art. 52 Cod penal de reeducare și prevenire generală.
În cazul inculpatului care a mai suferit și alte condamnări pentru fapte concurente, având în vedere multitudinea faptelor comise, gradul de pericol social al acestora, persistența inculpatului în săvârșirea de infracțiuni de același gen, se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă de6 luni închisoare.
În mod just instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile față de cei doi inculpați intimați prevederile art. 74, 76 Cod penal, privind circumstanțele atenuante judiciare.
Cum inculpații intimați, la data comiterii faptelor, erau fără ocupație, în mod greșit instanța de fond le-a aplicat pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prev. deart. 64 lit. cCod penal, în condițiile art. 71 Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, astfel că se impune înlăturarea acestei pedepse accesorii.
Din datele existente la dosar- fișa de cazier- rezultă că inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv în dosarul Judecătoriei Deva în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2292/2006 în perioada 25 octombrie 2006-18 ianuarie 2007și nu în perioada 25 octombrie 2006-03 aprilie 2007, așa cum greșit a reținut instanța de fond, astfel că s- dedus din pedeapsă perioada de timp 25 octombrie 2006-18 ianuarie 2007.
Instanța de apel a înlăturat ca nefondate celelalte două motive de apel formulate de parchet, având în vedere conținutul dezbaterilor ședinței de judecată din 14 decembrie 2007, precum și faptul că în expunerea hotărârii, instanța de fond a arătat motivele pentru care nu a dat curs cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul, nefiind necesar să se pronunțe prin dispozitivul sentinței cu privire la această cerere.
Împotriva deciziei penale nr. 80/A/2008 a Tribunalului Hunedoara au declarat recurs în termen inculpații și solicitând casarea deciziei atacate și în rejudecare să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpaților sau în subsidiar să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel întrucât nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpații au invocat starea de minoritate de la data săvârșirii faptelor și situația familială dificilă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma:
Sub aspectul criticii privitoare la nepronunțarea instanței de apel asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei se constată că Tribunalul a cenzurat acest aspect invocat ca motiv de apel d e către Parchet. S-a reținut în acest sens că încadrarea juridică dată de instanța de fond este legală iar în expunerea hotărârii s-a arătat de ce Judecătoria nu a dat curs solicitării inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat.
Prin urmare, critica recurenților este nefondată ca și solicitarea lor de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Nici critica privitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților nu este întemeiată, deoarece prin cuantumul stabilit acestea răspund scopului cerut de art. 52 Cod penal, fiind totodată avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Instanța de apel a aplicat în mod just un spor de 6 luni închisoare inculpatului, având în vedere multitudinea faptelor comise, gradul de pericol social al acestora și persistența inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de acest gen.
O reindividualizare a pedepselor în cursul reducerii lor nu se impune în cazul recurenților câtă vreme li s-au aplicat pedepse minime.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile deduse judecății, cu consecința obligării recurenților la plata a câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat minor se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații minori și împotriva deciziei penale nr.80/A din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, fiecare inculpat numai în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat minor se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică, azi 01 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. 2 ex/21.11.2008
apel ,
fond
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIE I PENALĂ Nr. 83/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații minori și împotriva deciziei penale nr.80/A din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, fiecare inculpat numai în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat minor se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 01 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - - ss - - ss - -
Pentru conformitate,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
