Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 836/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi: 1261/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.836
Ședința publică de la 9 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 315 din data de 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G, personal și asistat de apărător din oficiu- avocat - cu delegația nr.-, depusă la dosar, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat învederează instanței că, prin cererea de recurs promovată, se aduce critici celor două hotărâri sub aspectul individualizării pedepsei aplicare inculpatului, ce care o apreciază ca fiind mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei precum și cele personale ale inculpatului. Sub acest aspect, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a avut intenția de a sustrage telefonul mobil al părții vătămate, între aceștia avut loc o altercație, inculpatul a regretat faptele, mai mult, a colaborat cu organele de cercetare, este grav bolnav, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă -prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunului, astfel încât, în opinia sa, aplicarea unei pedepse sub cuantumul stabilit de instanța de fond își poate atinge scopule preventiv-educativ și,totodată, i-ar da posibilitatea inculpatului de a se reintegra în societate și să se îngrijească de starea precară de sănătate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385 ind.15 pct.14 Cod pr. penală solicită a se dispune admiterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, conform criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, la stabilirea acesteia ținându-se cont de natura și gravitatea faptelor comise - tâlhărie, perseverența infracțională a acestui inculpat care, anterior, a mai suferit cinci condamnări tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, dar și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, acestea fiind săvârșite cu scopul de a-și câștiga mijloacele materiale de existență. Față de aceste împrejurări, solicită a se dispune respingerea, ca nefondat a recursului declarat de inculpat, cu deducerea reținerii administrative de la 01.10.2008 conform Ordonanței aflată la fila 83 dosar urmărire penală.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită clemența instanței în sensul reducerii cuantumului pedepsei.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 315/A/15.05.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca nefondat apelul inculpatului G împotriva sentinței penale nr. 240/27.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, obligând inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
A reținut tribunalul:
Prin sentința penală nr.240/27.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B în baza art. 334 Cod procedură penală s-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infr. prev. de art. 211 al. 1,2. b și c Cod penal cu aplic. art. 37 alin.1 lit. b Cod penal în infr. prev. de art. 181 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 211 alin. 1 și 2. b și c Cod penal cu aplic. art. 37 alin.1 lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul G (la o pedeapsă de 6 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a, lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 02.10.2008 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul infracțional fiind acoperit prin restituire.
S-a luat act că persoana vătămată Spitalul Clinic de Chirurgie.Prof.. " nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, rap. Ia art. 998 - 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "S " și a obligat inculpatul la plata sumei de 146 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 12206/P/2008 din data de 20.10.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2008 sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, 2 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1. lit. b Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în data de 01.10.2008, în jurul orelor 19, în timp ce se afla pe--13, sector 2, inculpatul Gad eposedat-o prin săvârșirea unor acte de violență pe partea vătămată de un telefon mobil marca Samsung precum și de suma de 189 de lei.
În raport de materialul probator administrat in cauza respectiv: proces verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii flagrante, procese verbale de percheziție corporală, declarație parte vătămată, acte medicale depuse de către
partea vătămată În fotocopie, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, declarații martor, procese-verbale de recunoaștere de pe planșa fotografică, planșe foto, declarații inculpat, declarații învinuit, proces - verbal întocmit cu prilejul reconstituirii modului de săvârșire a faptei și planșa fotografică aferentă, planșa conținând fotografii judiciare efectuate la sediul Secției 8 Poliție cu prilejul recunoașterii de către partea vătămată bunurilor sustrase și dovadă de restituire către partea vătămată a bunurilor sustrase, instanța de fond a apreciat ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama lui și l-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul G, apel nemotivat în scris, dar susținut oral la termenul de judecata din 15.05.2009 prin apărător din oficiu.
S-a solicitat desființarea în parte a sentinței penale apelate si rejudecând în fond să se dispună redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia, arătându-se că, în raport de gradul de pericol social concret a infracțiunii săvârșite, de atitudinea de recunoaștere și regret, aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare constituie totuși o sancțiune mult prea aspră.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul condamnat, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp.art.371 al.2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond, în raport de materialul probator administrat in cauza respectiv: proces-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii flagrante, procese verbale de percheziție corporală, declarație parte vătămată, acte medicale depuse de către partea vătămată în foto copie, proces - verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, declarații martor, procese-verbale de recunoaștere de pe planșa fotografică, planșe foto, declarații inculpat, declarații învinuit, proces-verbal întocmit cu prilejul reconstituirii modului de săvârșire a faptei și plan șa fotografică aferentă, planșa conținând fotografii judiciare efectuate la sediul Secției 8 Poliție cu prilejul recunoașterii de către partea vătămată bunurilor sustrase și dovadă de restituire către partea vătămată a bunurilor sustrase, a apreciat ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama lui și l-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale, cuantumul si modalitatea de executare a pedepsei fiind judicios individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Tribunalul a respins susținerile inculpatului în sensul reducerii cuantumului pedepsei în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidiva postexecutorie, inculpatul dovedind nărăvire infracțională, mai mult decât atât cuantumul pedepsei dat spre executare este orientat la minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, Tribunalul în baza art.379 Cod procedură penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.240/27.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2
A computat prevenția inculpatului de la 2.10.2008 și a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul solicitând aplicarea unei pedepse reduse în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, arătând că nu a avut intenția de a sustrage telefonul mobil, fiind de fapt o altercație cu partea vătămată, care nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul a fost recuperat, a recunoscut și regretat faptele și este grav bolnav.
Analizând actele dosarului și hotărârile pronunțate atât prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art. 3856alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, instanța de fond și cea de apel au analizat probele administrate și au apreciat corect pe baza acestora situația de fapt reținută, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor și, declarația părții vătămate HG, procesul verbal de reconstituire, declarația martorului asistent la această activitate, rezultând că la data de 01.10.2008, în jurul orelor1900, în timp ce se afla pe str. - - inculpatul a deposedat prin violență pe partea vătămată, de un telefon mobil marca Samsung și suma de 189 lei. În mod legal instanțele au reținut că încadrarea juridică a faptei în disp. art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c Cod penal, reținând totodată și starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal față de împrejurarea că prezenta faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni a fost săvârșită de inculpat cu intenție, după ce acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală 1934/14.12.2004 a Judecătoriei Sector 2 B, definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, fiind arestat la 31.05.2004 și liberat condiționat la 11.10.2006, pedeapsa fiind considerată executată la 30.11.2007.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată instanțele au dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, pedeapsa principală aplicată de 6 ani închisoare fiind în măsură să asigure scopul preventiv educativ al pedepsei, care este nu doar o măsură de reeducare, dar și un mijloc de constrângere.
Susținerile inculpatului în sensul că a recunoscut și regretat fapta nu sunt pe deplin reale, inculpatul încercând în tot cursul procesului să-și minimalizeze contribuția, invocând ca argumente atitudinea părții vătămate și în mod deosebit, starea de ebrietate în care se afla, aceasta stare fiind principalul motiv care l-a determinat să aibă o atitudine agresivă față partea vătămată. Inculpatul a încercat să ofere o explicație puerilă deposedării victimei de telefon, susținând că a luat telefonul care îi căzuse din buzunare părții vătămate, și l-a dat martorului, pe care a pretins că nu îl cunoaște, doar pentru că era în trecere. Aceste susțineri în mod evident sunt contrazise de procesul verbal de prindere în flagrant și toată conduita inculpatului atestă doar încercarea sa de a nega sau de a-și diminua vinovăția.
Starea de ebrietate nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă în speță având în vedere că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în mod voluntar, și nefiind prima dată când consumă alcool, cunoștea și împrejurarea că devine violent în aceste condiții. Or, dimpotrivă, cunoscând efectele stării de ebrietate, inculpatul ar fi trebuit să adopte o conduită preventivă și să se abțină de la atitudini violente.
În ceea ce privește invocarea recuperării prejudiciului prin restituirea bunurilor, Curtea apreciază că nici aceasta nu se poate constitui într-o împrejurare care să determine reducerea pedepsei, pe de o parte, pentru că restituirea bunurilor a fost consecința surprinderii în flagrant a inculpatului, iar nu a unei atitudini active în acest sens a inculpatului, iar pe de altă parte prejudiciul moral suferit de partea vătămată, care a necesitat 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale nu a fost și nici nu poate fi recuperat în vreun mod, deși suferințele cel puțin inerente unor agresiuni au vătămat și prejudiciat fără echivoc partea vătămată.
Reținând în același context și faptul că inculpatul a suferit anterior alte 6 condamnări diferite pentru infracțiuni de aceeași natură, Curtea apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare orientată spre minimul de 5 ani, maximul special al acesteia fiind de 20 ani, cu executare în regim de detenție este concordantă cu circumstanțele reale și personale ale faptei, respectiv ale inculpatului.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că recursul este nefondat și reținând că nu a constatat alte cazuri de casare care să poată fi invocate din oficiu, va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va deduce prevenția la zi și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.315/A/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
În baza art.385/17 al.4 rap. la art.383 al.2 Cod procedură penală deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 1.10.2008 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./22.06.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
