Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 86
Ședința publică din 09 martie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA,
Reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.03.1990 în mun. F, jud. S, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 30 din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de deținere, asistat de avocat, care substituie pe avocat din oficiu și partea civilă-intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind, inculpatul arată că dorește să dea o declarație astăzi în instanță, în calea de atac a recursului.
Instanța procedează la luarea unei declarații inculpatului, susținerile acestuia fiind consemnate într-un proces-verbal separat atașat la dosar (fila 11).
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpat solicită admiterea recursului, redozarea pedepsei aplicate și ca instanța să dea eficiență sporită circumstanțelor atenuante, și anume faptului că acesta a recunoscut și regretat fapta și că a avut un comportament sincer pe tot cursul procesului. Consideră pedeapsa aplicată mult prea mare în raport cu gravitatea faptei și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită. Învederează instanței că inculpatul are o situație familială specială, având o mamă bolnavă și doi frați care nu-și pot asigura existența singuri, iar drept dovadă de îndreptare dorește să urmeze cursurile unei școli.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului. De asemenea, precizează că nu se impune redozarea pedepsei, având în vedere împrejurările comiterii faptei. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că faptele s-au petrecut așa cum a declarat astăzi în instanță și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 246 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr- s-a respins cererea inculpatului - de schimbare a încadrării juridice a faptei din "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal în infracțiunea de "furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e și g Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, ca neîntemeiată.
Inculpatul - a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de " tâlhărie " prev. de art. 211 alin. l și 2 lit. b și c Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal la pedeapsa de 5 (cinci )ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe timpul executării pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 22.05.2008 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dispus emiterea mandatului de executarea pedepsei închisorii.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate - parte civilă, suma de 300 lei despăgubiri civile, iar statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare în care s-a inclus și suma de 300 lei onorarii avocați oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 855/P/2008 din 16 iunie 2008 înregistrat la Judecătoria Fălticeni sub nr- din 17.06.2008 a fost trimis în judecată inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. l, 2 lit. b și c alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
S-a reținut la cercetarea penală că în noaptea de 21.05.2008 la propunerea făptuitorului minor, inculpatul a acostat și tâlhărit pe partea vătămată care era în stare de ebrietate, în zona autogării
Cei doi au urmărit pe partea vătămată și inculpatul a lovit și împins pe partea vătămată care a căzut jos. In momentul căderii, inculpatul a smuls din mâna părții vătămate geanta și a fugit spre gara, după ce a escaladat gardul împrejmuitor al autogării.
Inculpatul a găsit în geantă un portofel din care a sustras suma de 300 lei după care a aruncat geanta. Suma a fost împărțită apoi cu făptuitorul minor, care se afla și el în zonă. Prejudiciul nu a fost recuperat.
Datorită gradului de pericol social al faptei, la cererea parchetului, la 23.05.2005 instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului reținut prin ordonanță la 22.05.2008.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Inculpatului i-au fost respectate garanțiile procesuale privind aducerea la cunoștință a învinuirii, dreptul la apărător și i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Față de făptuitorul minor, prin același rechizitoriu s-a disjuns cercetarea penală, acesta fiind cercetat și în alt dosar penal.
Fapta reținută în sarcina inculpatului s-a probat la cercetarea penală cu: declarația părții vătămate, proces verbal de reconstituire și planșe foto, proces-verbal de recunoaștere din grup după planșe foto, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului și făptuitorului minor.
În instanță, partea vătămată, prezentă, prin declarația dată (22) își menține declarațiile date la cercetarea penală privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii susținând că acesta 1-a agresat fizic, fiind plin de sânge pe față. Inculpatul i-a cerut să-i dea și telefonul mobil însă a refuzat acest lucru.
Pe timpul cercetării penale, inculpatul a vrut să-i dea o sumă de bani, dar nefiind completă (300 lei sustrași) 1-a refuzat.
Se constituie parte civilă cu suma de 200 lei.
Inculpatul, prezent în instanță și asistat de apărătorul din oficiu, avocat, prin declarația dată (23) arată că făptuitorul minor 1-a chemat de acasă și i-a spus că a fost bătut de partea vătămată și că acesta i-ar fi luat telefonul mobil. A venit și a găsit pe partea vătămată care era în stare de ebrietate, 1-a împins într-o mașină după care i-a luat geanta și a fugit. Declară că a sustras din geantă doar 150 lei și nu 300 lei, după care a aruncat acea geantă. Este însă de acord să-i restituie suma de 300 lei. Susține că nu a lovit pe partea vătămată.
S-au audiat martorii din lucrări (40) care declarația dată la cercetarea penală, arătând că inculpatul este nepotul său; (41) care a fost martor asistent la luarea declarației inculpatului; (75) martor asistent la reconstituire: (76).
Coroborate aceste declarații cu întreg materialul probator, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată urmând a fi condamnat pentru aceasta.
La ultimul termen, inculpatul, după ce în prealabil a depus și un memoriu la dosar (2) a solicitat să fie reaudiat pentru completarea declarației inițiale dată în instanță, cerere admisă și prin declarația dată (77) nu recunoaște că a tâlhărit pe partea vătămată, geanta luând-o de lângă gard și a fugit.
A dat declarațiile la cercetarea penală, la procuror și în instanță, sub influența fricii, fiind amenințat de organele de poliție să recunoască fapta și că un lucrător de poliție i-a propus să recunoască și alte fapte în cercetare și că îl scoate din închisoare după 3 luni, dar 1-a refuzat.
Arată că din geantă a sustras 150 lei, i-a dat martorului 50 lei, urmând ca a doua zi să-i dea încă 25 lei. Când a luat geanta era singur, martorul minor a fugit după el, fiind în preajmă și căruia i-a spus că a furat o geantă. Pe aceste considerente cere schimbarea încadrării juridice a faptei în "furt calificat" prev. de art. 208 alin. l, 209 alin. l lit. a, e, g Cod penal.
Inculpatul nu a solicitat nici o probă în susținerea declarației sale. întrucât aceste susțineri sunt infirmate de materialul probator de la cercetarea penală ș1 cea judecătorească respectiv declarațiile martorilor și făptuitorului minor, prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Așa fiind, instanța de fond reținând vinovăția inculpatului 1-a condamnat pe acesta la o pedeapsă cu închisoare.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia și urmările faptei.
Pe aceste considerente, văzând vârsta inculpatului, că acesta este cunoscut cu antecedente penale, dar că în urma faptei partea vătămată nu a suferit leziuni grave pentru care să i se fi acordat zile de îngrijiri medico-legale și prejudiciul relativ redus, prima instanță la condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii orientată spre minimum prevăzut de textul de lege și a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție, făcând aplicarea art. 71 Cod penal rap. la art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 22.05.2008 la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate de către prima instanță, pe care a apreciat-o ca fiind mult prea aspră în raport cu gravitatea faptei comise.
Prin decizia penală nr. 30 din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul penal nr- s-au dispus următoarele:
S-a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 246 din 20.10.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr-.
S-a desființat în parte sentința penală apelată sub aspectul laturii penale, în sensul că:
În baza art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale (în loc de aplicarea art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe timpul executării pedepsei principale).
S-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului - perioada arestării preventive a acestuia, de la data de 20.10.2008 la zi.
S-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu erau contrare deciziei.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că instanța de fond a reținut o situație de fapt și o încadrare juridică corectă iar pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului a fost just și proporțional individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Referitor la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, s-a reținut că față de legislația în vigoare și jurisprudența CEDO în materie nu se impunea interzicerea inculpatului a drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal întrucât acesta nu s-a folosit la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat de o anumită funcție sau profesie.
S-a reținut că în cauză subzistă temeiurile care au stat inițial la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul care a solicitat redozarea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante care pledează în favoarea sa, respectiv faptul că a recunoscut și regretat fapta și că are o situație familiară grea. De asemenea, a arătat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare în raport cu gravitatea faptei și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de reconstituire și recunoaștere după planșele fotografice cât și planșele foto anexe, declarațiile martorilor, și, coroborate cu declarațiile făptuitorului și a inculpatului, a rezultat că în seara zilei de 21.05.2008 inculpatul împreună cu minorul au deposedat-o prin violență pe partea vătămată de o geantă din care a sustras suma de 300 lei.
Stabilind vinovăția inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă judicios individualizată cu respectarea disp. art. 72 Cod penal.
Astfel, la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în mod corect în vedere gravitatea și pericolul social ridicat al faptei săvârșite de inculpat, împrejurările și modul concret de săvârșire, reținând în acest sens că fapta a fost săvârșită împreună cu un minor, fapt ce a condus la reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c Cod penal, urmarea produsă constând în deposedarea prin violență a părții vătămate cât și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale.
Față de criteriile de individualizare prezentate anterior, Curtea apreciază că în cauză nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei acestuia sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Față de cele prezentate și văzând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, nefiind dat niciunul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză, măsură ce a fost menținută motivat de instanțele de judecată, Curtea urmează a deduce în continuare din pedeapsa de executat durata măsurii de la 02.02.2009 la zi.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului-recurent se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.03.1990 în mun. F, jud. S, cu același domiciliu,-, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 30 din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Deduce în continuare din pedeapsa de executat arestarea preventivă a inculpatului de la 02.02.2009 la zi.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/25.03.2009
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Motan Traian
