Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 872/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 872
Ședința publică de la 24 2009
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făurar
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva deciziei penale nr. 112 de la data de 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (în stare de arest), asistat de avocat, desemnat din oficiu, lipsind intimații - părți vătămate -, și intimatele - părți civile - Sucursala O și - SOCIETATE DE asigurare REASIGURARE
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța de control judiciar a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită să se pronunțe admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, schimbarea infracțiunii din tâlhărie, prev.de art.211 alin.1-2 lit.d și c Cod penal, într-o infracțiune de furt calificat prev.de art.208, 209 lit.e și g Cod penal, avându-se în vedere că actele de violență săvârșite asupra martorilor și au fost comise după sustragerea celor trei radiocasetofoane.
În subsidiar, s-a solicitat ca în situația în care nu se va dispus schimbarea încadrării juridice, să se redozeze pedeapsa aplicată de 7 ani și 6 luni închisoare, prin privare de libertate, la limita prevăzută de lege, aceasta apărând ca fiind mare în raport de datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului.
Procurorul solicită să se pronunțe respingerea recursului declarat de inculpat, ca fiind nefondat, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, reiterează concluziile apărătorului său, declarând că lasă soluția la apreciere.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 42 din 16.02.2009 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de inculpatul privind schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.1-2 lit. b și c Cod Penal, în infracțiunile prevăzute de art. 208 - 209 alin. 1 lit. e și g p și, respectiv în această infracțiune si o infracțiune de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 Cod penal și art. 222.Cod Penal
În baza disp. art. 211 al. 1-2 lit. b și c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71.Cod Penal
S-a dispus aplicarea disp. art. 57.Cod Penal
S-a dispus aplicarea disp. art. 64 lit. a teza II Cod Penal- cu excepția dreptului de a alege - și lit. b, c, e Cp.
În baza disp. art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza disp. art. 88. p., s-a dispus scăderea din durata pedepsei închisorii pronunțată, a timpului reținerii și arestării preventive începând cu data de 01.09.2008, la zi.
S-a respins cererea (acțiune în regres) formulată de părțile civile SC SA - Sucursala O și SC SA - Societatea de Asigurare Reasigurare B, ca inadmisibilă.
În baza disp. art. 191 alin. 1.C.P.P. s-a dispus obligarea inculpatului la 1.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal din 16.09.2008, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.211, alin.1 - 2 lit.b și c Cp. din actul de sesizare rezultând că la data de 1.09.2008 în jurul orei 1,30, inculpatul a pătruns în 4 autoturisme parcate pe raza municipiului C, străzile - și 1 - 2. și într-o succesiune naturală neîntreruptă a săvârșit acte materiale de sustragere de radio - casetofoane din 3 autoturisme, proprietatea părților vătămate, - și, iar în timp ce îndoia portiera de la autoturismul Opel Astra cu nr.de înmatriculare DH-6960 - BK, proprietatea părții vătămate din C, a fost surprins de martorul, care, locuiește la parterul blocului 14 de pe str.1 - 2. și care, sesizând că după zgomotul produs afară lângă bloc, se acționează pentru comiterea unei fapte penale, l-a înștiințat de îndată pe vecinul său de profesie polițist, despre cele sesizate, ce nu se afla în timpul serviciului; imediat cei doi martori au coborât în mare viteză pe scara blocului, și ajungând în parcarea auto, l-au imobilizat pe inculpatul în apropierea autoturismului marca cu nr.de înmatriculare OT.87-, proprietatea părții vătămate -, din care inculpatul reușise să sustragă cu puțin timp înainte un radio-casetofon marca Panasonic. Înainte de a fi imobilizat, inculpatul a aruncat în iarba de lângă blocul 14, cheile autoturismului marca BMW cu nr.de înmatriculare DJ- - și pentru a-și asigura scăparea, inculpatul i-a lovit pe cei doi, numitului provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr.de 35 de zile îngrijiri medicale, situație ce rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.1350/1.09.2008, (fila 15) și martorului, de asemenea, i-a provocat leziuni, ce au necesitat pentru vindecare un nr.de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, situație ce a rezultat din raportul de constatate medico-legală nr.1349/1.09.2008 (fila 30).
A reținut prima instanță, de asemenea, din actele efectuate în faza de urmărire penală că, datorită faptului că străzile 1 - 1218 și - sunt una lângă cealaltă, astfel că actele materiale de sustragere au fost succesive într-o continuitate neîntreruptă, considerent pentru care în momentul în care a încercat să sustragă prin efracție și din al patrulea autoturism, bunurile din acesta, a fost imobilizat de martorul, persoană împotriva căreia s-au exercitat actele de agresiune, ce au avut ca finalizare asigurarea scăpării de către inculpat și îndepărtarea de la locul faptei cu bunurile sustrase, provocând leziuni acestuia cât și celuilalt martor, ambii neconstituindu-se părți civile în cauză.
Pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a procedat la ascultarea inculpatului cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată, care a recunoscut că s-a deplasat din municipiul C în municipiul C în data de 31.08.2008, în jurul orelor 23.00 și după ce și-a parcat mașina marca BMW, a forțat portiera a 3 autoturisme și a sustras din fiecare câte un radio-casetofon, susținând că a fost victima unei agresiuni din partea martorilor și, ce i-au aplicat lovituri în cap și au pulverizat șpray lacrimogen în, trântindu-l la pământ, în timp ce-l loveau cu pumni, iar într-un moment de neatenție a reușit să scape și să fugă de la locul respectiv, sunându-și prietena care a venit cu un taxi și împreună au plecat spre municipiul
Inculpatul nu a recunoscut exercitarea unor acte de violență asupra celor 2 martori și.
În urma coroborării materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că, obiectul judecății, astfel cum prevăd disp.art.317 Cpp, ce statuează că judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței, se circumscriu săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.1 - 2 lit.b și c
Cod PenalAstfel, instanța de fond a reținut că deși inculpatul nu a recunoscut nici un moment săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată, din depozițiile martorilor și împotriva cărora inculpatul a exercitat acte de violență pentru a-și asigura scăparea în momentul în care a fost surprins încercând prin efracție să forțeze portiera celei de-a patra mașini, proprietatea părții vătămate, cu scopul de a sustrage bunuri, după ce anterior inculpatul reușise să sustragă două radio-casetofoane marca Panasonic și 1 radio-casetofon marca, a rezultat faptul că, în aceleași împrejurări, inculpatul și-a desfășurat întreaga activitate infracțională, actele materiale având caracter indivizibil ce se circumscriu infracțiunii de tâlhărie, infracțiune în a cărei latură obiectivă au intrat atât acte de violență cât și acte de furt.
Aceste depoziții ale celor doi martori audiați nemijlocit în fază de cercetare judecătorească s-au coroborat și cu depoziția martorului, care a declarat că în noaptea de 1.09.2008, în jurul orei 1,30, în timp ce executa serviciul de pază la depozitul firmei, a văzut când inculpatul i-a lovit pe martorii și, și a reușit în acest mod să-și asigure scăparea, aspect dovedit cu rapoartele științifice medico-legale ce constată zilele de îngrijiri medicale afectate vindecării leziunilor cauzate celor doi martori.
S-a apreciat că declarația inculpatului prin care acesta nu recunoaște faptele săvârșite în noaptea de 1.09.2008, este combătută și de susținerile martorei Polina care a precizat că în noaptea de 1.09.2008, în jurul orelor 4.00 fost sunată de prietenul ei, care a rugat-o să ia un taxi din municipiul C și să se deplaseze în municipiul C, lucru ce s-a și întâmplat.
În raport și cu actele medico-legale deținute de către martorii și asupra cărora au fost exercitate violențe de către inculpat,soldate cu 35 de zile de îngrijiri medicale pentru primul martor și 8 - 9 zile pentru cel de-al doilea martor, prima instanță a reținut faptul că agresiunile exercitate de către inculpat asupra acestora au fost mult mai puternice, tocmai în scopul asigurării scăpării acestuia în momentul când a fost surprins în desfășurarea unui act material ce intră în componența activității infracționale săvârșite de către inculpat în acea noapte cu scopul sustragerii de bunuri din autoturismele sparte, concluzia fiind aceea că, violența și furtul exercitate concomitent întrunesc elementele constitutive ale laturii obiective, a infracțiunii complexe de tâlhărie prev și pred.de art.211 al.1 - 2 lit.b și c Cp.
Raportat la întreaga situație de față expusă mai sus probată cu depozițiile martorilor audiați în cauză și cu probele științifice administrate (rapoarte medico-legale, rapoarte de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, acestea din urmă au fost extrase din dosar și depozitate spre conservare) în cauză, prima instanță a respins cererea formulată de inculpatul prin care a solicitat în conformitate cu dispoz.art.334 Cpp, schimbarea încadrării juridice în cursul judecății din într-o primă teză din infracțiune prev.de art.211 al.1 - 2 lit.b și c Cp, în infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 - 209 lit.e și g Cp, iar într-o a doua teză secundară din infracțiunea prev.de art.211 al.1 - 2lit.b și c într-o infracțiune prev.de art.208 - 209 al.1 lit.e și g Cp, și într-o infracțiune de tentativă la tâlhărie prev.de art.20 rap.la art.211 și 222 Cp.
Cât privește prima teză invocată de către inculpat în susținerea schimbării încadrării juridice, instanța a apreciat că din depozițiile martorilor audiați nemijlocit în cauză, și cât și din rapoartele medico-legale privind pe cei doi martori privind numărul mare de îngrijiri medicale, rezultă fără putință de tăgadă că a folosit violența pentru păstrarea bunurilor sustrase cât și pentru înlăturarea urmelor infracțiunii prin aceea că, datorită acesteia și-a asigurat scăparea.
Cât privește susținerea celei de-a doua teze, de asemenea, prima instanța a apreciat-o ca nefondată întrucât martorii audiați în cauză au relatat faptul că inculpatul a folosit violența pentru a înlătura urmele infracțiunii și pentru a-și asigura scăparea, bunurile fiind sustrase din parcările a două străzi ce se află una lângă cealaltă, iar infracțiunea de tâlhărie, nu a rămas în faza de tentativă, așa cum este prev.de art.20 rap.la art.211 și art.222 Cp, motivat de faptul că infracțiunea complexă de tâlhărie s-a consumat întrucât principala sa componentă, furtul, s-a epuizat prin însușirea bunului, bunurile fiind depistate o parte în autoturismul proprietatea inculpatului, iar componenta sa adiacentă întrebuințarea de violențe, sau amenințări, s-a consumat de asemenea așa cum s-a menționat mai sus.
Raportat la această situație de fapt, vinovăția inculpatului, fiind pe deplin stabilită și dovedită cu întreg material probator administrat în cauză, instanța de fond, luând act de faptul că pe parcursul cercetării judecătorești, acesta a revenit asupra susținerilor inițiale prin care nega în totalitate săvârșirea oricărei fapte de natură penală, fapt pentru care luându-se act că inculpatul este tânăr, prezintă antecedente penale de aceeași natură, însă în fază de minoritate, iar în prezent sentința penală nr.2812/25.11.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, nu este definitivă, fiind apelată conform mențiunilor făcute pe aceasta, avându-se în vedere pe de altă parte că infracțiunea săvârșită de către inculpat dezvoltă un grad ridicat de pericol social, concret, concretizat în modul și mijloacele săvârșite a actelor materiale ce compun latura complexă obiectivă a infracțiunii săvârșite, împrejurările în care fapta a fost comisă pe timp de noapte, urmările produse, avarierea a 4 autoturisme cât și aspectul deloc de neglijat,ca urmare a violenței exercitate, inculpatul a căutat în permanență să-și asigure scăparea pentru a se sustrage urmărilor unor astfel de fapte antisociale, ce în prezent se constată că, din ce în ce, sunt mai frecvente și de o agresivitate ieșită din comun, toate aceste elementele, au îndreptățit-o să dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, ușor îndepărtată de minimul special întrucât potrivit reglementărilor în Cod Penal încadrarea prev.de art.211 al.1 - 2 lit.b, c Cp, minimul pedepsei este de 5 ani, iar maximul pedepsei este de 20 de ani.
S-a dispus aplicarea disp.art.57 Cp, iar în conformitate cu disp.art.71 Cp, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev.de art.64 lit.a, dar cu excepția dreptului de a alege și respectiv de disp.art.64 lit.b, c, e Cp, pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
S-a apreciat că în cauză nu se impune interzicerea dreptului de a alege, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de către inculpat, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie.
În baza disp.art.350 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu art.88 Cp, s-a dispus scăderea din durata pedepsei pronunțate a timpului reținerii și arestării preventive, începând cu data de 1.09.2008 la zi.
În baza disp.art.346 Cpp, rap.la art.14, art.15 Cpp, s-au constatat recuperate prejudiciile cauzate părților civile, -, și și s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Instanța a respins cererea formulată de partea civilă SC SA - Sucursala O și SC SA - B, ca inadmisibilă, având în vedere faptul că cererea formulată este tardivă (disp.art.15 Cp) și de asemenea aceste părți civile nu au calitate procesuală.
În conformitate cu disp.art.191 al.1 Cpp, constatându-se culpa infracțională a inculpatului s-a dispus obligarea acestuia și la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul încadrării juridice dată faptei comise, susținând, conform cererii depusă la dosar 8 fila 39-40), că în drept aceasta constituie infracțiunea de furt, întrucât nu a exercitat violențe în scopul asigurării bunului furat ori îndepărtării de la locul faptei, cei care au exercitat violența asupra sa fiind martorii și.
S-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211, alin. 1, alin. 2 lit. b și c în Cod Penal infracțiunea prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. e și g și Cod Penal totodată diminuarea pedepsei aplicate ca și a modalității de executare.
Prin decizia penală nr. 112 de la 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul; s-a desființat în parte sentința instanței de fond, sub aspect penal, în sensul că a fost înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c și e Cod Penal, aplicată în baza art. 71 alin. 1.Cod Penal, pe durata pedepsei principale.
A fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. e și g Cod Penal, ca neîntemeiată.
În baza art. 350.C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive și în baza art. 88.Cod Penal, dedusă prevenția inculpatului, în continuare, de la data de 16.02.2009 la zi.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate, iar cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei, au rămas în sarcina statului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că prima instanță a dat o încadrare juridică corectă, întemeiată pe un probatoriu concludent și bine apreciat, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere, proces verbal de sesizare, declarații martori, raport de constatare medico legală, declarații inculpat, fapta inculpatului atrăgând în drept incidența art. 11 alin. 1, alin. 2 lit. b și c
Cod PenalRelevantă este, sub aspectul vinovăției, chiar declarația inculpatului care constant a recunoscut că la data de 1.09.2008 în temeiul unei rezoluții infracționale unice s-a deplasat cu autoturismul său din orașul C pe raza municipiului C, cu scopul de a sustrage radio casetofoane auto, activitate concretizată în sustragerea a două astfel de bunuri.
In momentul în care se pregătea să părăsească cel de al treilea autoturism având asupra sa radio casetofonul sustras, inculpatul fost surprins de martorii și și în acest context, pentru a-și asigura scăparea inculpatul i-a agresat, provocându-le leziunile descrise în actul medico-legal, cei doi suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35 zile îngrijiri medicale, respectiv 8-9 zile îngrijiri medicale.
Această situație de fapt a rezultat cu evidență din declarațiile celor doi martori dar și din depoziția martorului care se afla în apropiere în seara respectivă și a observat în mod direct și nemijlocit când inculpatul a exercitat acte de violență asupra celor doi martori.
În raport cu aceste mijloace de probă, tribunalul nu poate primi apărarea inculpatului potrivit căreia în momentul în care a fost surprins de cei doi martori, nu i-a agresat, aceștia fiind cei care l-au imobilizat de o manieră agresivă. Și aceasta deoarece actele medico legale confirmă leziunile suferite de cei doi martori în noaptea de 1.09.2008, leziuni care, nu au putut fi produse, decât în circumstanțele relatate de aceștia și de martorul. De altfel, apelantul inculpat nu are nici o explicație plauzibilă cu privire la împrejurările în care cei doi martori au suferit leziunile descrise în actul medico legala, apărarea acestuia fiind una subiectivă, lipsită de relevanță probatorie, neputându-se reține că, cei doi au fost agresați, fără intenție, de inculpat în momentul în care acesta " s-a zbătut și a reușit să se elibereze din mâinile acestora".
S-a constatat astfel că în mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, fapta acestuia în condițiile concrete în care a fost comisă constituind infracțiunea complexă de tâlhărie, ce presupune sub aspectul laturii obiective, o acțiune de luare a bunului fără drept din posesia sau detenția altuia, urmată de o acțiune de violență în vederea păstrării bunului sustras ori asigurării scăpării inculpatului, de la locul faptei, ceea ce în cauza dedusă judecății se regăsește cu prisosință.
Pentru aceste considerente, tribunalul a dispus aceeași soluție de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice, mijloacele de probă administrate în cauză dovedind existența infracțiunii de tâlhărie.
Cât privește pedeapsa principală a închisorii aplicată inculpatului, de 7 ani și 6 luni închisoare, tribunalul a apreciat-o ca just individualizată atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare, gravitatea infracțiunii și poziția de recunoaștere manifestată de inculpat, justificând pe deplin aplicarea unui regim sever de sancționare, singurul în măsură a asigura scopul prev. de art. 51 Cod penal.
Tribunalul a apreciat ca fondat apelul pentru un motiv de ordine publică, de nelegalitate, invocat din oficiu de instanța de apel, respectiv acela privitor la greșita aplicare a pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c și e
Cod PenalPotrivit art. 64 alin. 1 lit. p pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, opri de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, iar potrivit aceluiași articol, pedeapsa accesorie prevăzută la lit. "e" constă în dreptul de fi tutore sau curator.
Este adevărat că potrivit art. 71 alin. 2.Cod Penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b și c, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei dar această obligativitate este dată doar în situația în care în raport de dispoz. art. 64 alin. 1 lit. c Cod Penal, s-a constatat existența împrejurării menționate iar în raport cu art. 64 alin. 1 lit. e Cod Penal, această pedeapsă se impune în raport cu natura infracțiunii comise.
Ori, s-a constatat că apelantul inculpat nu a comis infracțiunea de tâlhărie în timp ce își exercita o profesie ori ocupa o funcție iar în raport cu natura infracțiunii comise, ce este o infracțiune contra patrimoniului, interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, nu se justifică.
Cu motivarea reținută s-a reținut fondat apelul inculpatului și s-a desființat în parte sub aspect penal sentința apelată în sensul că va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c și e aplicată Cod Penal în baza art. 71 alin. 1 pe durata pedepsei principale.
S-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c p în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. e, g Cod Penal, ca neîntemeiată
Totodată, constatând că temeiurile ce au determinat luarea măsuri arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a apelantului inculpat, în condițiile existenței unei hotărâri de condamnare în primă instanță, tribunalul a menținut măsura preventivă și a dedus timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel, respectiv de la 16.02.2009 la zi.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând-o în principal, pentru nelegalitate, susținând că încadrarea corectă ce trebuia dată faptei este aceea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, 209 lit. și g Cod penal, nu în infracțiunea de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 -2 lit.b și c Cod penal, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei pedepse în raport de criteriile de individualizare prev.de art.72 Cod penal.
În subsidiar, s-a criticat decizia pentru netemeinicie sub aspectul întinderii pedepsei aplicate ca fiind prea mare în raport cu datele ce caracterizează pozitiv persoana sa, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepsei la limita minimă prevăzută de lege.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
În mod corect, cele două instanțe pe baza probatoriilor administrate au reținut în sarcina inculpatului infracțiunea prev.de art.211 alin.1 lit.b și c Cod penal, avându-se în vedere că după ce acesta a sustras trei radiocasetofoane din automobile, în momentul în care a fost surprins de cei doi martori, i-a agresat pentru păstrarea bunurilor sustrase.
Textul de lege din Codul penal, în art.211 definește infracțiunea ca fiind furtul săvârșit prin întrebuințare de violență sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
săvârșite de inculpat asupra celor doi martori după sustragerea celor trei radiocasetofoane pentru ca acesta să-și asigure scăparea, a săvârșit infracțiunile de tâlhărie, cum de altfel, corect au reținut cele două instanțe.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare invocat pentru netemeinicie, prin care se invederează că pedeapsa aplicată de 7 ani și 6 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate, a fost corect individualizată, în raport de criteriile de individualizare prev.de art.72 Cod penal.
În raport de considerentele mai sus arătate, urmează să se pronunțe respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare ce se apreciază la 230 lei, din care 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu la instanța de recurs ce va fi suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Avocați
Se va deduce în continuare detenția preventivă executată de inculpat, începând cu 28 martie 2009, data pronunțării deciziei în apel, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță - împotriva deciziei penale nr. 112 de la data de 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Deduce detenția preventivă executată de inculpat, începând cu data de 28 aprilie 2009, la zi.
Obligă pe inculpat la 230 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: Șt. -
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ 6 octombrie 2009
-24 2009 -
- Emis extras penal;
- C, va încasa de la recurentul - inculpat suma de 1.230 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu, Ștefan Făurar
