Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 9
Ședința nepublică de la 17 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror - -
La ordine soluționarea apelului penal, având ca obiect "tâlhărie (art.211 Cod penal)", promovat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva sentinței penale nr.472 din data de 27.07.2007, pronunțata de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința nepublică se prezintă inculpații intimați, în stare de arest- arestați în altă cauză penală, asistat de av. ce substituie pe av., apărător desemnat din oficiu cu delegație la dosar și asistat de av., apărător desemnat din oficiu cu delegație la dosar, partea responsabilă civilmente, mama inculpatului, lipsă fiind părțile responsabile civilmente, părțile vătămate și, reprezentanții legali, și, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin Serviciul de registratură, referatul de evaluare psiho socială privind pe inculpatul, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrăriel dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul susține că parchetul a declarat apel împotriva sentinței penale nr.472 din data de 27.07.2007 apreciind-o netemeinică și nelegală.
Inculpații au fost judecați pentru fapte deosebit de grave, Tribunalul Iași aplicând măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru o perioadă nedeterminată de timp, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani.
Consideră procurorul că sentința pronunțată este netemeinică raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptelor, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea era mai în măsură să realizeze reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea inculpaților, chiar dacă aceștia erau minori la data săvârșirii faptelor, având în vedere că nu exista nici un argument de ordin circumstanțial pentru ca instanța să procedeze în acest fel.
Cu privire la gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați, acesta este evidențiat prin natura acestor infracțiuni, care au o frecvență deosebit de sporită în ultimii ani și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este raportată la acest pericol deosebit de mare.
Inculpații au avut și o atitudine procesuală nesinceră pe întreg parcursul procesului penal, negând că au exercitat acțiuni de violență asupra părților vătămate, în condițiile în care este demonstrat cu probe testimoniale concludente activitatea acestora violentă.
Împrejurarea că inculpații sunt minori, că au un nivel de pregătire socială foarte scăzut, în condițiile în care ei au săvârșit faptele cu discernământ, constituie circumstanță.
Apreciază procurorul că instanța poate aplica inculpaților pedepse cu închisoare al căror cuantum va fi coborât sub minimul prevăzut, astfel încât pedeapsa rezultantă să fie proporțională cu gravitatea faptelor.
Pe cale de consecință, pentru motivele descrise mai sus, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a din Codul d e procedură penală, solicită admiterea apelului și pronunțarea unei sentințe temeinice în sensul condamnării inculpaților la câte o pedeapsă cu închisoarea.
Avocat, având cuvântul, pentru ambii inculpați solicită respingerea apelului promovat de parchet și menținerea sentinței primei instanțe, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond a procedat în mod corect atunci când a aplicat inculpaților măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, având în vedere persoanele inculpaților minori, necunoscuți cu antecedente penale la acea dată, circumstanțele reale și personale ale acestora, gradul de pericol social concret, faptul că beneficiul a fost recuperat, ceea ce a determinat că părțile vătămate să nu se constituie părți civile.
Partea responsabilă civilmente, având cuvântul, solicită respingerea apelului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Inculpații apelanți și, personal, având pe rând ultimul cuvânt solicită respingerea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. 472 din 27 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași în baza art. 104 Cod penal s-a aplicat inculpaților minori:
-, fiul lui și, născut la data de 09.03.1991 în I, domiciliat în I,-, fără ocupație, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor de "tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 al.1, 2 lit. b, c Cod penal și art. 211 al.1,2 lit. b, alin. 2 ind.1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal;
-, fiul lui și, născut la data de 12.12.1990 în I, domiciliat în I,-, fără ocupație, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 al.1,2 lit. b, alin. 2 ind.1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe o perioadă de timp nedeterminată, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 490 al.1 Cod procedură penală s-a dispus punerea în executare de îndată a măsurii educative luată și comunicarea unei copii de pe hotărâre către administrația locului de deținere și către organul de poliție de la domiciliile inculpaților în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor instanței.
S-a constatat că inculpații sunt arestați în altă cauză.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 108 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală s-a constatat recuperat, prin plată, prejudiciul, în sumă de 500 lei, cauzat părții vătămate -, domiciliat în I,-, aceasta nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză.
În baza art. 169 Cod procedură penală s-a dispus eliberarea de îndată a sumei de 120 lei de către Casa de Economii și Consemnațiuni - Sucursala Jud. I, consemnată la dispoziția Tribunalului Iași cu recipisa nr. 2014 - - din 3 mai 2006, în favoarea părții civile -, domiciliat în I,-, -.4,. 414.
În baza art. 1000 alin. 2 cod civil inculpatul minor a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente și, cu același domiciliu ca al minorului, să despăgubească partea civilă cu diferența de 180 lei, la plata căreia a achiesat.
În baza art. 191 alin. 2, 3 Cod procedură penală fiecare inculpat a fost obligat, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează:
- inculpatul - suma de 500 lei, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu, ce se va achita la Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției;
- inculpatul - suma de 600 lei, din care 200 lei onorarii apărători din oficiu, ce se vor achita la Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 23 ianuarie 2006, în jurul orelor 19,00, partea vătămată -, în vârstă de 16 ani, elev la Școala Generală nr. 17 I, s-a deplasat la sala de internet de pe șoseaua nr. 8, pentru a se.
După aproximativ J de oră când a ieșit din sală, susnumitul a fost acostat de către inculpatul, care i-a cerut să reintre în sală pentru aoc ăuta prin buzunare și a verifica dacă posedă sau nu telefon mobil.
Amenințat cu bătaia, partea vătămată și-a scos din buzunarul pantalonilor telefonul mobil marca PHILIPS 162, iar inculpatul i-a smuls telefonul și a fugit spre cartierul -.
Inculpatul, deși se afla împreună cu inculpatul și a fost prezent la locul infracțiunii, a rămas tot timpul pe o poziție retrasă, neavând nici o contribuție la consumarea faptei.
În aceeași seară, inculpatul a vândut telefonul sustras unei persoane necunoscute cu suma de 60 RON.
Prejudiciul în sumă de 3 milioane lei a fost acoperit parțial, prin plata sumei de 1.200.000 lei consemnată ulterior la CEC de către organele de cercetare penală.
Situația de fapt astfel cum a fost prezentată rezultă din:
- plângerea și declarațiile părții vătămate care precizează că inculpatul l-a amenințat cu bătaia dacă îi găsește telefonul mobil în buzunar și nu i-l dă, că i-a dat suma totală de 1.200.000 lei pentru a-i acoperi prejudiciul și i-a cerut să-și " retragă plângerea";
- procesul - verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele fotografice anexe;
- procesul - verbal de recunoaștere a inculpatului după fotografie împreună cu planșele fotografice anexe;
- procesul verbal de recunoaștere din grup împreună cu planșele fotografice anexe;
- declarațiile martorilor: ( martor asistent), ( martor asistent), în prezența cărora inculpatul a recunoscut fapta prezentată de partea vătămată și a declarat că i-a predat acestuia din urmă suma de 120 lei, - ( martor ocular), care a declarat în faza de urmărire penală că a văzut cum inculpatul i-a smuls telefonul părții vătămate din mână.
În cursul cercetării judecătorești, a revenit, precizând că nu a observat acest moment, dar a văzut cum inculpatul și partea vătămată se aflau în fața sălii de internet, că îl cunoștea din vedere pe inculpatul, dar că nu îl mai poate identifica, perioada de timp scursă fiind prea mare pentru a-și aminti. Instanța urmează reține în conturarea situației de fapt declarația dată în cursul urmăririi penale, fiind mult apropiată de eveniment și apreciată ca fiind corespunzătoare adevărului;
- declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta de sustragere, negând, însă, modalitatea violentă în care a făcut-o și a achiesat la acoperirea integrală a prejudiciului.
În ziua de 18 februarie 2006, prin jurul orelor 19,30, inculpații și s-au deplasat pe strada - din municipiul I, iar în fața blocului nr. 507 au intrat în vorbă cu un grup de tineri printre care se afla și partea vătămată -.
La un moment dat, inculpatul a intenționat să-l controleze prin buzunare pe martorul, însă acesta a fugit; avea asupra lui o cameră digitală care nu-i aparținea.
În aceste condiții, a mers la partea vătămată, a prins-o de mână și a controlat-o prin buzunarele de la pantaloni, de unde a luat un telefon marca SAMSUNG X 40.
Inculpatul i l-a arătat prietenului său, inculpatului, și l-a întrebat pe acesta dacă este în stare de funcționare și dacă merită să fie sustras sau nu.
Inculpatul i-a confirmat că telefonul este bun și merită să-l sustragă.
Ulterior, inculpatul a vândut telefonul unei persoane necunoscute cu suma de 200 RON, împărțind banii.
Prejudiciul în sumă de 500 RON a fost recuperat integral, prin plată.
Situația de fapt astfel cum a fost prezentată rezultă din:
- plângerea și declarațiile părții vătămate, care precizează că inculpatul l-a ținut de mână și l-a căutat prin buzunare;
- procesul - verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele fotografice anexe;
- procesele verbale de recunoaștere după fotografie împreună cu planșele fotografice anexe;
- declarațiile martorilor audiați pe tot parcursul procesului penal: ( martor ocular), ( martor ocular), ( martor ocular), toate acestea coroborate cu declarațiile inculpaților de recunoaștere a comiterii faptei de sustragere.
Modalitatea de comitere, respectiv violența, constrângerea, este rezultatul analizei întregului material probator administrat, respectiv martorii oculari, declarațiile lipsite de o coerență a acțiunilor desfășurate, aparținând inculpaților, care precizează că nu cunoșteau partea vătămată, dar că aceasta, de bună voie le-a dat telefonul, neexistând elementele necesare schimbării încadrării juridice nici pentru furt calificat, nici pentru abuz de încredere.
Așa fiind, instanța a reținut vinovăția inculpaților minori pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie ( în ceea ce-l privește pe inculpatul ) prev. de art. 211 alin 1, 2 lit. b, c Cod penal și art. 211 alin 1, 2 lit. b, c alin 2 indice 1 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal ( în timpul nopții, în loc public, de două persoane împreună) și, respectiv complicitate la tâlhărie (în ceea ce-l privește pe inculpatul ), prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin 1, 2 lit. b, c alin 2 indice 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Activitatea infracțională a inculpatului se caracterizează printr-o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal.
La individualizarea judiciară a " sancțiunii", criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, importanța valorilor sociale lezate, modalitatea de comitere, au fost completate cu cele prev. de art. 100 Cod penal, respectiv starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală a inculpaților, comportamentul lor, condițiile în care au fost crescuți și în care au trăit.
Referatele de evaluare psihosocială sunt concludente în acest sens.
Din analiza acestora ( fila 75 dosar) rezultă că inculpatul provine dintr-o familie în care copiii sunt crescuți în spiritul valorilor tradiționale, dar minorul are tendința de a se sustrage regulilor impuse, autoritatea parentală fiind minimalizată, manifestând o atitudine de bravadă și o dorință de impunere în vederea recunoașterii sale în cadrul grupului; frecventează sălile de internet, distracțiile la terase sau restaurante.
În plus, minorul este implicat în multiple fapte de sustragere, a manifestat dezinteres pentru pregătirea școlară. Cele prezentate conturează faptul că inculpatul necesită o intervenție specializată intensivă, autoritară, într-un mediu instituționalizat care să corespundă nevoilor sale de dezvoltare, stării de sănătate ( diagnosticat fiind cu " epilepsie").
Mai trebuie precizat că faptele au fost comise cu discernământ, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico -legală psihiatrică nr. S/558 din 09.02.2006 al
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta este dat în plasament bunicilor materni, tatăl întrerupând orice relație cu copiii, iar mama aflându-se în penitenciar în executarea unei pedepse privative de libertate.
În prezent minorul este neșcolarizat, neadaptat la normele socio-morale pozitive, petrecându-și timpul într-un mod absolut haotic, bunica manifestând ineficiență în controlul și supravegherea lui.
Din raportul de expertiză medico -legală psihiatrică nr. 1551/13.04.2006 al I rezultă că are discernământ asupra faptei sale.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și vârsta inculpaților, instanța a apreciat că pentru îndreptarea acestora se impune luarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare pe o durată nedeterminată, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani, măsură ce urmează a fi pusă în executare în conformitate cu disp. art.104 Cod penal și art.490 Cod procedură penală.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat recuperat, prin plată, prejudiciul, în sumă de 500 lei, cauzat părții vătămate -, aceasta nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză.
În baza art. 169 Cod procedură penală a dispus eliberarea de îndată a sumei de 120 lei de către Casa de Economii și Consemnațiuni - Sucursala Jud. I, consemnată la dispoziția Tribunalului Iași cu recipisa nr. 2014 - - din 3 mai 2006, în favoarea părții civile -, domiciliat în I,-, -.. 4,. 414.
În baza art. 1000 alin. 2 Cod civil inculpatul minor a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente și, cu același domiciliu ca al minorului, să despăgubească partea civilă cu diferența de 180 lei, la plata căreia a achiesat.
.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală sentința penală a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru motive de netemeinicie, sub aspectul aplicării față de inculpați a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.
Astfel, raportat la gradul concret de pericol social conturat de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor - prin violență, constrângere -, împrejurările în care au fost comise, respectiv pe timp de noapte și în loc public, la natura și importanța valorilor sociale încălcate, precum și la persoana inculpaților -minori, ce dau dovadă de perseverență infracțională, demonstrată de implicarea în multiple fapte de sustragere, fiind arestați în altă cauză pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni -, se apreciază că numai aplicarea unei pedepse cu închisoarea este în măsură să realizeze reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale criticate și pronunțarea unei soluții temeinice în sensul condamnării inculpaților și la pedepse cu închisoarea.
Analizându-se actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform disp. art. 371 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Instanța de fond, printr-o atentă administrare a probelor a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la o justă încadrare în drept a faptelor comise.
Acțiunea desfășurată de inculpați se circumscrie dispozițiilor art. 211 Cod penal. părților vătămate - și - s-a făcut fără consimțământul acestora, prin amenințare și exercitarea de violențe, acțiuni de natură a înfrânge orice împotrivire, urmată de imposibilitatea de a împiedica pe inculpați să dispară cu bunurile însușite pe nedrept, elemente ce dau conținut infracțiunii de tâlhărie.
În cazul infractorilor minori, de principiu, alegerea sancțiunii - măsura educativă sau pedeapsă - este lăsată la aprecierea instanței de judecată care, va ține seama de criteriile prevăzute de art. 100 alin. 1 Cod penal, și este dominată de regula generală instituită de art. 100 alin. 2 Cod penal conform căreia "pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului".
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, de regulă instanțele trebuie să se orienteze spre aplicarea unei măsuri educative și numai în mod excepțional spre aplicarea unei pedepse.
În speță, datele și lucrările dosarului cu referire la anchetele sociale efectuate de Primăria I și la referatele de evaluare psiho -socială relevă aspecte ce caracterizează atitudinea inculpaților față de valorile sociale ocrotite de legea penală, precum și posibilitățile acestora de reeducare, care sunt foarte reduse în ipoteza aplicării unor pedepse privative de libertate în regim de detenție.
Inculpatul provine dintr-o familie organizată, dar are tendința de a se sustrage regulilor impuse, autoritatea paternă fiind minimalizată din cauza vârstei înaintate și a problemelor de sănătate, se manifestă mai independent, frecventează sălile de internet, distracțiile la terase și restaurante, fiind atras de activități neadecvate vârstei și stării sale de sănătate (diagnosticat cu "epilepsie").
În plus, minorul este implicat în multiple fapte de sustragere, fapte comise din proprie inițiativă, cât și în compania altor minori din dorința de evidențiere și impunere, inclusiv prin acte violente sau asumarea unor acte violente pentru obținerea respectului celor din jur, a manifestat dezinteres pentru pregătirea școlară, astfel încât necesită o intervenție specializată, intensivă, autoritară, într-un mediu instituționalizat care să corespundă nevoilor sale de dezvoltare prin canalizarea energiei și abilităților sale într-un sens pozitiv: școală, învățarea unei meserii.
Inculpatul este dat în plasament bunicilor materni, tatăl întrerupând orice relație cu copiii, iar mama aflându-se în penitenciar în executarea unei pedepse privative de libertate.
În prezent minorul este neșcolarizat, este neadaptat la normele socio morale pozitive, petrecându-și timpul într-un mod absolut haotic, sens în care bunica manifestă ineficiență în controlul și supravegherea acestuia în scopul de a evita frecventarea unui anturaj delincvențional și implicarea în activități neadecvate vârstei și posibilităților sale materiale.
Raportat la aceste circumstanțe, în mod corect prima instanță a apreciat că, pentru îndreptarea conduitei minorilor nu era necesară aplicarea unor pedepse privative de libertate fiind suficientă aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, măsură ce va asigura minorilor posibilitatea de a continua pregătirea școlară și dobândirea unei meserii pentru ca în momentul externării să se reinsereze util în societate și să-și poată asigura existența prin muncă.
În temeiul considerentelor expuse criticile formulate nu sunt fondate urmând ca în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă apelul declarat de parchet.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului; onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpaților vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 472 din 27.07.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpaților și în cuantum de câte 100 lei vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru partea responsabilă civilmente și de la comunicare pentru inculpații intimați (arestați în altă cauză) și celelalte părți lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.02.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Scripcariu GabrielaJudecători:Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela
