Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 9/2010
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr. 17/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns inculpații recurenți G și, în stare de arest preventiv, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de.formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpaților a solicitat admiterea recursurilor, în ce-l privește pe inculpatul G în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală casarea hotărârii atacate în rejudecând în urma reaprecierii probelor a se proceda la reindividualizarea pedepsei având în vedere disp. art. 72, 74, 76 cod penal. A mai precizat că în mod incorect s-a dispus încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie deoarece din probele dosarului nu se conturează această infracțiunea în raport de nesinceritatea părții vătămate. Partea vătămată i-a oferit inculpatului telefonul spre vânzare cu suma de 100 lei, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și reaprecierea probelor.
În ce-l privește pe inculpatul, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c pr.penală achitarea inculpatului. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege având în vedere atitudinea inculpatului și prejudiciul modic.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că din probatoriul administrat rezultă fără dubiu că ambii inculpați au participat la comiterea faptei, și, în raport de împrejurările comiterii faptelor, antecedentele penale ale inculpaților nu se impune reducerea pedepselor, ele fiind corect stabilite.
Inculpatul G având ultimul cuvânt a solicitat audierea martorului pentru a se face dreptate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și acordarea unui termen pentru a-și angaja avocat.
Instanța, având în vedere că inculpații au uzat de un termen pentru angajare apărător, iar cererea de amânare formulată de inculpatul a fost formulată cu ocazia acordării ultimului cuvânt, o respinge.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 260/13 mai 2009 Judecătoria Sibiua respins cererea de schimbare a încadrării juridice, iar în baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal a condamnat inculpatul G, fiul lui și -, născut în anul 1973, luna 03, ziua 9, în Sibiu, jud. Sibiu, CNP -, domiciliat în satul,nr.13, jud. Sibiu, deținut în Penitenciarul Aiud, cetățean român, posesor al seria - nr.-, studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 alin.1 pen. a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 66/2007 a Judecătoriei Sibiu și a fost contopit restul neexecutat de 371 de zile cu pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentință de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, c, alin. 21 lit. a pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. Judecătoria a condamnat inculpatul fiul lui și -, născut în anul 1967, luna 12, ziua 28, în, jud. Sibiu, CNP -, domiciliat în satul nr.13, jud. Sibiu, deținut în Penitenciarul Aiud, cetățean român, posesor al seria - nr.-, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, 3 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71.pen. au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b pen.
În baza art. 350 alin.1 proc.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților (mandate de arestare preventivă nr.5, 6/2009) și în baza art. 88 alin. 1.pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.03.2009 la zi.
Prin aceeași sentință s-a mai constată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză iar în baza art. 191 alin.1, 2.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpatul la plata cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria a reținut că în seara zilei de 14.03.2008, în jurul orei 20, în timp ce partea vătămată se deplasa pe strada - din Municipiul Sibiu și a ajuns în fața imobilului de la nr. 79 (unde locuia o mătușă de-a sa și unde intenționa să meargă în vizită), inculpații G și, profitând de faptul că nu mai era nimeni pe stradă, s-au apropiat de acesta. Inculpatul a prins partea vătămată de mână, iar inculpatul Gaî nceput să caute prin buzunarele acestuia bunuri, însă, negăsind nimic, inculpatul G l-a strâns de gât și i-a dat o palmă peste față, cerându-i să îi dea bunurile pe care le avea supra sa, după care a găsit într-unul din buzunarele hainei părții vătămate un telefon mobil marca Nokia 6300, pe care i l-a luat, după care a fugit. Inculpatul G i-a dat drumul părții vătămate de mână și a fugit și el peste linii spre gară, partea vătămată fugind după ei. Inculpații l-au amenințat cu bătaia dacă îi va mai urmări. Deoarece partea vătămată l-a strigat pe martorul (la poarta imobilului de la nr.79), acesta a ieșit din curte și, aflând de la partea vătămată ce s-a întâmplat, au plecat amândoi în urmărirea celor doi inculpați. Aceștia au alergat la gară, iar apoi pe str. -, unde s-au întâlnit cu niște polițiști cărora le-au relatat cele petrecute, partea vătămată a plecat cu polițiștii, iar martorul s-a deplasat pe str. T, unde l-a văzut pe inculpatul G sărind în curtea imobilului cu nr. 5, iar polițiștii ajunși la fața locului l-au descoperit pe inculpat ascuns sub un autoturismul marca Opel, în prezența martorilor și. Martorul și-a continuat deplasarea și, cu ajutorul unor polițiști comunitari pe care i-a întâlnit în C, l-au găsit pe inculpatul ascuns în curtea Școlii Generale nr.12.
Telefonul mobil descoperit supra inculpatului Gaf ost restituit părții vătămate.
Instanța de fond a relevat că starea de fapt reținută a rezultat din declarațiile părții vătămate (filele 17-18 dosar de urmărire penală, fila 124), care s-au coroborat cu:
- procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 4-15 dosar de urmărire penală), în care se arată cum și unde au fost prinși cei doi inculpați, precum și faptul că asupra inculpatului Gaf ost găsit telefonul mobil al părții vătămate,
- raportul de constatare medico-legală (fila 21), în care se menționează că partea vătămată a suferit leziuni traumatice (două echimoze și o excoriație) la nivelul gâtului, leziuni care s-au putut produce prin compresiune cu unghiile;
- declarațiile martorilor și - care au fost de față în momentul prinderii inculpatului G de către organele de poliție în curtea locuinței celui dintâi - (filele 22-25 dosar de urmărire penală, filele 25-26)
- declarația martorului (fila 37) căruia partea vătămată i-a povestit imediat după săvârșirea infracțiunii ceea ce s-a petrecut, martorul relatând pe larg atât cele spuse lui de către partea vătămată, cât și modul în care s-a ajuns la prinderea inculpaților cu ajutorul organelor de polițe: faptul că martorul l-a confundat în sala de judecată pe inculpatul (la prinderea căruia a asistat în curtea Școlii Generale nr.12) cu inculpatul G nu este de natură a determina înlăturarea declarației acestui martor, confuzia putându-se datora atât faptului că d momentul prinderii acestui inculpat afară era noapte, cât și de intervalul de timp 82 luni) scurs de la acest moment până la audierea martorului în fața instanței.
În drept, Judecătoria a apreciat că fapta inculpaților G și de a sustrage împreună, prin folosirea violenței, în data de 14.03.2009 în jurul orei 20, pe stradă, telefonul mobil al părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. b, c, alin.2 ind.1 lit.a pen.
Deși apărătoarea inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 lit.a,g pen. având în vedere cele expuse de instanță mai sus, cererea a fost respinsă, infracțiunea săvârșită de inculpați fiind cea de tâlhărie (câtă vreme s-au folosit violențe și amenințări), iar nu doar un furt calificat.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.pen. și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Deoarece infracțiunea a fost săvârșită de inculpatul minor, în perioada liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.66/2007 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 61 alin.1 pen. s-a revocat această liberare și s-a contopit restul neexecutat de 371 de zile cu pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În baza art. 71.pen. s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b pen. (dreptul de a fi aleși in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), aceștia fiind nedemni să ocupe astfel de funcții pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților (mandate de arestare preventivă nr.5, 6/2009), deoarece temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive subzistă (art.148 lit. f proc.pen.).
În baza art. 88 alin.1 pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.03.2009 la zi (filele 36, 49, 64, 65 dosar de urmărire penală).
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin. 1, 2.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 825 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva hotărârii mai sus expuse, inculpații G și, au declarat în termenul legal, apeluri. de atac exercitate nu au fost motivate în scris, însă la susținerea orală inculpatul a solicitat în principiu achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c iar C.P.P. în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de Judecătorie; la rândul său apelantul Gai nvocat că faptul că este recidivist nu trebuia să atragă aplicarea unei pedepse atât de mari.
Prin decizia penală nr. 187/21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-, au fost respinse apelurile declarate de inculpații G și împotriva sentinței penale nr. 260/13 mai 2009 Judecătoriei Sibiu.
S-a menținut starea de arest a inculpaților.
S-a făcut aplicarea art. 88 cod penal pentru computarea duratei executate.
Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Tribunalul Sibiua expus în considerentele deciziei următoarele argumente de fapt și de drept:
Tribunalul a constatat că judecătorul fondului a reținut în mod corect starea de fapt, care concordă cu materialul probator administrat în cauză și că acesta a realizat o corectă încadrare juridică a faptelor, conformă cu starea de fapt reținută.
Cererea inculpatului de achitare, pentru că nu ar fi comis fapta nu poate fi primită, având în vedere că vinovăția ambilor inculpați a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză (declarațiile părții vătămate - care în mod constant a arătat că ambii inculpați l-au atacat, inculpatul ținându-l de mână, iar inculpatul controlându-i prin buzunare, lovindu-l și sustrăgându-i telefonul, se coroborează cu declarațiile martorilor - care a confirmat cele relatate de partea vătămată, cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante - în care se menționează cum au fost prinși cei doi inculpați și faptul că telefonul mobil al victimei s-a găsit asupra inculpatului, cu raportul de constare medico-legală - în care se consemnează leziunile traumatice suferite de parte vătămată la data de 14.03.2009).
De asemenea, Tribunalul a mai constatat că declarațiile date de cei doi inculpați pe parcursul întregului proces au fost oscilante, inconstante și prin urmare, nesincere și nici nu sunt susținute de mijlocele de probă administrate în cauză.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi apelanți, instanța a apreciat că judecătorul fondului, a luat în considerare toate criteriile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 72, 52 Cod penal. Într-adevăr prejudiciul cauzat nu a fost foarte mare și a fost acoperit prin restituire în natură, dar această acoperire a pagubei nu s-a datorat inculpaților apelanți. Mai mult, s-a constatat că faptele au fost comise în împrejurări agravante (de două persoane împreună, în loc public, pe timp de noapte), împotriva unei victime de 19 ani, că inculpații au comis faptele fiind sub influența băuturilor alcoolice, că aceștia dețin numeroase antecedente penale, numeroase condamnări pentru infracțiuni contra persoanei și contra patrimoniului, manifestând o perseverență infracțională deosebită și că au manifestat pe parcursul acestui proces o atitudine total nesinceră.
Pentru toate motivele de fapt și de drept mai sus relevate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. Tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați și a menținut ca legală și temeinică hotărârea atacată.
În temeiul art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar aceasta având în vedere că, temeiurile care au stat la baza arestării preventive - art. 148 lit. f C.P.P. subzistă și în prezent, că față de considerentele expuse, rezultă că există probe că lăsare inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De altfel, la momentul arestărilor, inculpații erau cercetați în stare de libertate, într-un dosar penal în care se luase măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea (filele 51, 53 ), măsură pe care nu au respectat-o (filele 61-63 ).
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reținerii și arestării preventive începând din data de 14.03.2009.
S-a făcut aplicarea dispozițiile art. 192 alin. 2, 4.
C.P.P.Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal impus de art. 385/3 pr.penală inculpații G și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a expune în scris, prin cererea de recurs sau prin memoriu separat motivele căii de atac de care a înțeles că uzeze, conform art. 385/10 pr.penală.
Oral, în fața Curții, inculpații au solicitat audierea unui martor și o reapreciere probatoriului în vederea schimbării încadrării juridice în infracțiunea de furt, în principal sau a reducerii substanțiale a pedepselor aplicate în subsidiar.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe actele și lucrările din dosar.
Tribunalul d e primă instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor și lucrărilor din dosar, dând o calificare corespunzătoare faptelor săvârșite de inculpat.
2. Curtea reține, în urma analizării efective a probelor esențiale supuse aprecierii sale (declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, coroborate parțial cu declarațiile inculpaților) că, faptele conjugate ale celor doi inculpați (unul de a prinde victima de mână și cel de-al doilea - - de a căuta victima prin buzunare și a-i comprima gâtul, sustrăgându-i telefonul mobil) întrunesc pe deplin elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în forma calificată, neputându-se pune problema existenței unui caz tipic de furt, așa cum susțin nefondat inculpații.
3. Curtea arată că inculpatul a sustras telefonul victimei întrebuințând violențe asupra acestuia după ce în prealabil, posibilitatea de mișcare i-a fost îngrădită prin prinderea sa de braț de către inc.
HG4. Apărările inculpaților în sensul că telefonul le-ar fi fost oferit de către victimă spre vânzare sunt infirmate de către celelalte probe din dosar, și care, chiar dacă indirecte - mai puțin declarația părții vătămate - conving într-o manieră preponderentă instanța asupra lipsei de credibilitate a susținerilor acestora.
5. Vizând aspectele de netemeinicie invocate de către inculpați, Curtea apreciază, în urma analizării atente a circumstanțelor reale ale cauzei, a urmărilor concrete produse și a valorii prejudiciului cauzat prin infracțiune că în cauză este justificată o atenuare a răspunderii penale a celor doi inculpați, sancțiunile stabilite excedând criteriilor prev. de art. 72 cod penal.
6. Curtea arată că jurisdicțiile inferioare au apreciat eronat gradul de pericol social concret al faptelor comise și care, fără a fi unul nesemnificativ, nu justifică sancțiuni de 9 ani închisoare.
7. Curtea consideră că gradul concret de pericol social al faptei se impune a fi analizat în funcție de mai multe elemente de circumstanță, modul concret și mijloacele de săvârșire a faptei, urmările produse, valoarea pagubei cauzate prin infracțiune.
Or, în speța de față, natura actelor de agresiune exercitate asupra victimei și care conform raportului de constatare medicală nu a reclamat îngrijiri medicale, valoarea modică a prejudiciului constând în contravaloarea telefonului sustras, justifică, în opinia Curții adoptarea unei sancțiuni moderate și la stabilirea cărora să fie luată în considerare calitatea de recidivist a celor doi inculpați.
8. Curtea precizează că aplicarea unor sancțiuni penale pentru fiecare inculpat în cuantum de câte 8 ani închisoare corespunde unor posibilități reale de reeducare a acestora și oferă garanții asupra atingerii scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 cod penal.
Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.penală va admite recursurile inculpaților, casând decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 260/13 mai 2009 Judecătoriei:Sibiu numai sub aspectul cuantumului sancțiunilor penale aplicate celor doi inculpați pe care le stabilește la câte 8 ani închisoare.
Va menține dispozițiile privind revocarea liberării condiționate a inculpatului G și va contopi pedeapsa de 8 ani închisoare cu restul de 371 de zile în cea mai grea de 8 ani închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Va face aplicarea art. 88 cod penal vizând computarea duratei executate începând cu 14.03.2009, la zi.
Se va face aplicarea art.192 alin.3 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații G și împotriva deciziei penale nr. 187/21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 260/13.05.2009 a Judecătoriei Sibiu numai sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor 2 inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și procedând la rejudecare în aceste limite:
Descontopește pedeapsa aplicată inculpatului G în elementele ei componente de 9 ani și respectiv 371 de zile închisoare.
Stabilește pedeapsa inculpatului G la 8 ani închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, contopește sancțiunea sus arătată cu restul de 371 de zile închisoare în cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.
Stabilește pedeapsa pentru inculpatul la 8 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedepsele aplicate duratele executate, începând cu 14.03.2009, la zi.
În baza art. 192 (3) Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum, de câte 300 lei pentru fiecare inculpat, vor fi avansate din fondurile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. ME -
Tehnored. VV 2 ex/13.01.2010
,
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
