Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 915/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 915/
Ședința publică din 6 octombrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului peste termen declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 12/A din 18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța din oficiu pune în discuție excepția autorității de lucru judecat a cauzei, constatând că prin decizia penală nr. 542/R din 22 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, a fost soluționat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 12/A/18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Avocatul din oficiu arată că inculpatul a declarat recurs a doua oară împotriva aceleiași decizii penale, astfel că în cauză este autoritate de lucru judecat și se impune respingerea ca inadmisibil a recursului inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat de inculpat, având în vedere că acest recurs a fost deja soluționat.
Inculpatul recurent solicită reducerea pedepsei.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 879/P/2007 din 14.02.2007, înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr- la data de 16.02.2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 al. 1, 211 alin. 2 lit. b și c și al. 21lit. a din Cp cu aplic. art. 37 lit. a Cp, respectiv art. 211 al. 1, 211 alin. 2 lit. b și c și al. 21lit. a din Cp.
În fapt, s-a reținut că în data de 23.01.2007, la sediul postului de poliție TF din Gara de Nord s-a prezentat partea vătămată care a reclamat faptul că, în după amiaza zilei de 23.01.2007, în jurul orelor 17,00, în zona de Nord din T, a fost agresat de către doi tineri pe care nu-i cunoștea și care prin violență i-au sustras un telefon marca Siemens cu cartela preplătită cu număr de telefon - -, în valoare de 200 lei. După primirea sesizării, lucrătorii de poliție din cadrul postului TF; împreună cu partea vătămată, au plecat să verifice zona în vederea identificării autorilor și recuperării prejudiciului.
Judecătoria Timișoara, prin sentința penală nr. 1921/26.09.2007 pronunțată în dosar nr-, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin.2 ind. 1 lit. a, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 al.2 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal.
În baza art. 61 s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 352 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 2863/2003 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin neapelare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani (șapte), căreia i-a aplicat un spor de 1 (o ) lună, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani și 1 (o) lună, cu executare în regim de detenție.
S-a menținut starea de arest a inculpatului în baza art. 350 (1)
C.P.P.S-a dedus perioada reținerii pe 24 de h începând din 23.01.2007 precum și a arestării preventive din data de 21.02.2007 la zi, în baza art. 88
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin.2 ind. 1 lit. a, inculpatul, a fost condamnat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu executare în regim de detenție.
În baza art. 71 al.2 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului în baza art. 350 (1)
C.P.P.S-a dedus perioada reținerii pe 24 de h începând din 23.01.2007 precum și a arestării preventive din data de 21.02.2007 la zi, în baza art. 88
S-a luat act că nu s-a exercitat acțiunea civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 23.01.2007, partea vătămată a sosit în Gara de Nord venind din localitatea, jud. C-S, iar după ce a consumat o cantitate de alcool la unul din localurile din zonă, a intenționat să plece. În timp ce se deplasa, în apropierea stației de tramvai a simțit că cineva l-a tras de gluga hainei cu care era îmbrăcat, iar în momentul în care s-a întors, a observat un care i-a băgat mâna în buzunarul exterior stâng al hainei de unde i-a sustras pașaportul. Partea vătămată l-a prins de mână pe cel care i-a sustras pașaportul, moment în care acesta a dat drumul pașaportului care a căzut. În timp ce partea vătămată s-a aplecat să recupereze pașaportul, o altă persoană a venit din spate și i-a sustras telefonul mobil marca Siemens cu cartela -, din buzunarul exterior al cămășii cu care era îmbrăcat, apoi inculpații au început să-l lovească pe partea vătămată cu pumnii în zona feței, fugind de la locul săvârșirii faptei. Desfășurarea evenimentului a fost observată de către martorul, vatman, care, fiind de serviciu în acel moment pe traseul liniei 1 și aflându-se în zona de Nord, a văzut cum partea vătămată a fost agresată de cei doi inculpați.
Partea vătămată a suferit leziuni ce pentru vindecare au necesitat 7 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 223/2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii Judecătoriei Timișoara, punerea în libertate a acestora, întrucât sunt nevinovați.
Prin decizia penală nr.12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 1921/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
S-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la 26.09.2007 la zi și menține starea de arest preventiv a inculpaților.
Instanța de apel analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, a constatat că apelurile sunt nefondate:
Din materialul probator administrat: declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de depistare, declarații de martori și declarațiile inculpaților, a rezultat că cei doi apelanți, la data de 23.01.2007, au aplicat mai multe lovituri părții vătămate, sustrăgându-i telefonul mobil, aspect surprins de martorul, care în declarația dată în fața instanței de fond, a arătat că unul dintre inculpați o ținea pe partea vătămată, iar celălalt o lovea.
La stabilirea pedepsei, Judecătoria Timișoaraa ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei, precum și persoana și conduita inculpaților, care nu au fost sinceri, iar inculpatul are antecedente penale ce atrag incidența art. 37 lit.a pen.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 379 pct. 1.C.P.P. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpați.
Împotriva deciziei penale nr. 12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 26.02.2008.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci doar cu ocazia concluziilor orale au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a fi audiată partea vătămată în contradictoriu cu inculpații și efectuarea unei expertize psihiatrice, inculpatul susținând că este nevinovat.
Prin decizia penală nr. 542/R din 22 mai 2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARA în. art.38515pct.2 lit. d p Cod Penal a admis recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.12/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
A casat decizia penală recurată și sentința penală nr. 1921/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în ce privește individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților și rejudecând:
A înlăturat interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I din Cod Penal conținutul pedepselor accesorii aplicate inculpaților.
A menținut în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
În. art. 38517alin. 4.C.P.P. și art. 88.Cod Penal a dedus în continuare din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la data de 18.01.2008 la zi.
În temeiul art. 350.C.P.P. a menținut măsura arestului preventiv al inculpaților.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că recursul este fondat numai în ce privește interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a - dreptul de a alege, în rest hotărârile instanțelor de apel fiind legale și temeinice, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. În acest sens, sunt declarația martorului, certificatul medico-legal nr. 223/2007, care se coroborează cu declarația părții vătămate, precum și cu faptul că telefonul mobil sustras de la acesta a fost găsit asupra inculpatului cu ocazia percheziției corporale.
Administrarea probatoriului s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând dubii asupra vinovăției inculpaților și neimpunându-se efectuarea confruntării cu partea vătămată, respectiv expertizarea psihiatrică în condițiile în care nu există documente medicale sau indicii în sensul că inculpatul ar suferi de asemenea afecțiuni.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 alin.2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod Penal, violențele exercitate asupra părții vătămate fiind probate cu certificatul medico-legal, iar deposedarea acestuia de către inculpați cu declarația martorului și depistarea telefonului sustras asupra inculpatului.
În ce privește cuantumul pedepselor principale și modalitatea de executare, instanța de recurs a apreciat că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs a reținut și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Astfel, s-a apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată fiecărui inculpat este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea acestora și prevenirea comiterii de noi fapte penale, fiind minimul special de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpaților, instanța de recurs a constatat că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, s-au reținut și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs a apreciat că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.
În temeiul art. 350.p Cod Penal s-a menținut starea de arest a inculpaților, având în vedere că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri au fost confirmate de hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de deținere iar în temeiul art. 38517alin. 4.C.P.P. și art. 88.Cod Penal s-a dedus în continuare din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la 18.01.2008 la zi.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, pe motiv că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea severă și solicită reducerea acesteia, având în vedere situația sa familiară, întrucât are un copil minor în întreținere iar părinții săi sunt bătrâni și bolnavi.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al.21C.P.P. se constată că recursul inculpatului este inadmisibil.
Din examinarea actelor de la dosar se reține că inculpatul anterior a mai formulat o cerere de recurs împotriva aceleiași decizii pronunțate de Tribunalul Timiș, care a fost soluționată prin decizia penală nr. 542/R/2008 de către Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Prin urmare, hotărârea instanței apel a fost analizată din punct de vedere al legalității și temeiniciei de către instanța de control judiciar, astfel că o nouă cerere de recurs formulată împotriva aceleiași hotărâri nu mai este admisibilă, motiv pentru care recursul inculpatului va fi respins în baza art. 38515pct.1 lit. a
C.P.P.Văzând și prev. art. 192 al.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. a respinge C.P.P. ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 12/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei onorariu avocat oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /07.10.2008
Tehnored./2 ex./10.10.2008
Prima instanță:
Inst. de apel:,
Inst. de recurs:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 915/
Ședința publică din 6 octombrie 2008
În baza art. 38515pct. 1 lit. a respinge C.P.P. ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 12/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei onorariu avocat oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
